1

Violul conjugal in dreptul comparat

1. In secolele anterioare, legislatia privind infractiunile sexuale avea drept principiu de baza
protejarea virginitatii femeii, a legitimitatii urmasilor precum si a intereselor patrimoniale ale familiei.
Atata timp cat femeia era socotita proprietatea tatalui sau a sotului sau, de esenta infractiunii de viol era
furtul proprietatii altei persoane. In consecinta, violul asupra sotiei nu era incriminat pentru ca sotul nu
putea sa abuzeze de proprietatea sa
1
.
Odata cu evolutia societatii, evident ca acest mod de a privi problema s-a modificat radical.
Studiul nostru isi propune sa prezinte evolutiile recente ale problemei in dreptul comparat, urmand ca in
final sa analizam situatia violului marital in legislatia penala romana, in special tinand cont de recentele
modificari legislative in materie.
2. In Anglia, prima referire la aceasta problema apare in secolul XVIII in opera lui Sir Matthew
Hale potrivit caruia sotul nu poate fi vinovat de viol comis asupra sotiei datorita consimtamantului
acordat prin contractul nuptial, acord pe care aceasta nu poate sa-l retracteze
2
.
Doctrina moderna a criticat insa aceasta ideea, a casatoriei privita ca si contract. Astfel, s-a
sustinut ca, date fiind particularitatile notiunii britanice de contract, este dificil sa se vorbeasca in
termeni contractuali despre casatorie, atata timp cat prevederile contractuale sunt necunoscute partilor,
iar acestea nu pot opta pentru aplicarea vreuneia dintre ele. Astfel, casatoria nu este doar un simplu
contract sinalagmatic, atata timp cat statul are un rol primordial in incheierea si incetarea casatoriei,
precum si in stabilirea drepturilor si obligatiilor care se nasc din ea
3
. Este greu de crezut faptul ca, avand
in vedere caracterul foarte general al consimtamantului, sotia a intentionat sa puna la dispozitia sotului
propriul corp oricand doreste acesta
4
. S-a mai spus ca, chiar daca ar exista acordul expres al sotiei, nu
exista nici o posibilitate de executare fortata a acestei obligatii
5
.
O lunga perioada de timp, opinia exprimata de Hale s-a bucurat de autoritate deplina. Procesul
erodarii principiului enuntat de acesta a inceput cu cazul R. v. Clarence (1888), caz in care nu mai putin
de 13 judecatori si-au exprimat opinia. Decizia finala a aceea de a respinge ideea punibilitatii violului
marital, insa trebuie retinut faptul ca, printre alte idei exprimate, s-a spus si ca raportul sexual prin
violenta este viol mai putin daca, in cazul persanelor casatorite, acesta este imposibil, idee pe care nu
suntem pregatiti sa o sustinem si pentru care nu exista nici un precedent
6
.
Situatia a inceput sa se modifice odata cu aparitia cazului R. v. Clarke in 1949, in care sotul si-a
violat sotia dupa ce aceasta obtinuse o decizie judecatoreasca de separatie in fapt. Solutia a fost de a se
retine infractiunea de viol spunandu-se ca, daca printr-un act juridic, de exemplu casatoria, sotia si-a dat
consimtamantul pentru a intretine relatii sexuale, aceasta poate printr-un alt act juridic, de exemplu
obtinerea actului de separare, sa-si revoce consimtamantul
7
. La scurt timp insa s-a decis ca simpla
introducere a cererii de divort nu este suficienta pentru a retracta acordul dat la casatorie
8
. Jurisprudenta
in materie civila stabilise deja ca exista situatii in care sotia poate sa-si retraga consimtamantul in

1
C. L. Mitra, ...For She Has no Rights or Power to Refuse Her Consent, in Criminal Law Review 1979, p. 559-560
2
R. Brooks, Marital Consent in Rape, in Criminal Law Review 1989, p. 878
3
C. L. Mitra, op. cit., p. 561
4
ibidem
5
R. Brooks, op. cit., p. 878
6
idem, p. 880
7
House of Lords, R. v. Clarke (1949) in C. L. Mitra, op. cit., p. 562; R. Brooks, op. cit., p.880. Decizia a fost reluata
ulterior de Court of Appeal, R. v. Roberts (1985) in Crimal Law Review 1986, p. 188-189
8
House of Lords, R. v. Miller (1954) in C. L. Mitra, op. cit., p.562
2
anumite circumstante: atunci cand sanatatea ii este pusa in pericol
9
, atunci cand ar exista riscul de a
ramane insarcinata impotriva dorintei sale
10
etc.
In 1976, prin Legea privind infractiunile sexuale, violul a fost definit ca fiind actul sexual ilegitim
cu o femeie, fara consimtamantul acesteia, in ciuda discutiilor din Parlament, neprecizandu-se nimic
despre violul marital. De abia in 1991, Camera Lorzilor a avut din nou ocazia sa se pronunte, in cazul R.
v. R. De dat aceasta, violului marital i s-a recunoscut caracterul penal, fara nici fel de alta conditie, inalta
instanta statuand ca i a sosit timpul ca legea sa declare ca un violator ramane un violator, subiect al
raportului de drept penal, indiferent de raporturile sale cu victima
11
. Astfel, la ora actuala Anglia
sanctioneaza violul marital dupa regulile de drept comun. Singura deosebire apare in legatura cu sarcina
probei. Atunci cand e vorba despre persoane intre care nu existau relatii anterioare, in dreptul englez se
prezuma absenta consimtamantului, in timp ce in cazul persoanelor casatorite sau a celor care au relatii
sexuale de o perioada de timp, cu caracter de constanta, se prezuma existenta consimtamantului
12
.
3. Tot in 1991, aceeasi pozitie a fost adoptata si de catre jurisprudenta australiana printr-o decizie
a instantei supreme
13
. Plecand de la o dispozitie legala potrivit careia nici o persoana nu trebuie
prezumata, prin simplul fapt ca este casatorita cu o alta persoana, de a fi consimtit la relatii sexuale cu
acea persoana si de la decizia Camerei Lorzilor R. v. R. s-a decis condamnarea sotului pentru viol comis
asupra sotiei. S-a precizat faptul ca drepturile maritale ale sotilor sunt mutuale si lor le corespund
obligatii mutuale, dar nu sunt susceptibile de executare fortata. Atata timp cat o uniune pe viata dintre
un barbat si o femeie nu poate fi mentinuta prin decizii judecatoresti, obligatiile maritale trebuie sa fie
executate voluntar de catre fiecare dintre soti
14
. In urma acestei decizii, statele australiene au inlaturat
distinctia intre violul marital si cel extramarital. Astfel, de exemplu, legiuitorul din New South Wells a
considerat ca nu exista nici o baza pentru a mentine aceasta distinctie. Violarea sotiei este o fapta cel
putin la fel de grava, daca nu cumva mai grava, decat violarea unei straine. Ar fi ilogic ca dreptul penal
sa nu ofere nici un fel de protectie femeilor contra sotilor care abuzeaza de ele
15
.
4. In Statele Unite, instantele federale nu au avut inca ocazia sa se pronunte cu privire la violul
intre soti. O buna perioada de timp, cea mai mare parte a statelor au adoptat asa-numita imunitate
maritala ca parte a definitiei violului. La argumentele in favoarea acesteia s-au adaugat altele, puternic
contestate in doctrina. Astfel, s-a spus ca trebuie protejata viata familiala de intruziunea statului. S-a mai
adus drept argument protejarea sotului in cursul procedurilor de divort contra unor plangeri sicanatoare
ale sotiei
16
. Argumentele n-au fost acceptate de o parte a doctrinei care a precizat faptul ca daca sotul
abuzeaza o data de sotia sa ca un act izolat intr-o casatorie care decurge fara probleme, e greu de crezut
ca sotia ar depune plangere. Pe de alta parte, daca aceasta nu reprezinta o actiune izolata, nu prea se mai
poate vorbi de interesul de a salva o casatorie, iar protectia victimei ar prevala fata de protectia
intimitatii
17
. De asemenea, nu se poate vorbi de protectia sotului fata de plangeri sicanatoare, pentru ca
oricum acestea ar putea fi facute pentru infractiunile de violenta (lovire etc.) pe care violul pe

9
High Court, Foster v. Foster (1921) in C. L. Mitra, op. cit., p.563
10
Court of Appeal, Baxter v. Baxter ( 1948) in C. L. Mitra, op. cit., p.563
11
M. Gilles, Judicial Law-Making in the Criminal Courts: the case of marital rape in Criminal Law Review 1989, p.
410
12
idem, p. 411 si urm.
13
High Cour of Australia, The Queen v. L. (1991) publicata la http://auslaw.aaic.com
14
judecatorul Brennan in decizia sus-mentionata, 6
15
A. Miller, The Case of marital Rape, in Australian Law Review 1994, p. 823
16
M. S. Hilf, Marital Privacy and Spousal Rape, in New England Law Review 1980, p. 31-34
17
J. Dressler, Understanding Criminal Law, T.M.H.E.G.Co, 1995 Boston, p. 547-548
3
presupune
18
. In plus, studiile psihologice si sociologice au aratat ca violul marital produce traume de
multe ori mai puternice decat cel comis de catre un strain
19
.
Prima decizie prin care s-a admis existenta violului marital a fost o decizie din 1984 a Curtii de
Apel a statului New York
20
, prin care s-a declarat imunitatea maritala ca fiind neconstitutionala
21
. Astfel,
instanta americana a inlaturat toate argumentele ce sprijineau regula imunitatii sotului, specificand ca
violul nu este doar un act sexual la care o parte nu a consimtit. Mai degraba, este un act degradant si
violent care afecteaza integritatea fizica a victimei si cauzeaza suferinte psihologice puternice si de
durata. A considera existenta unui consimtamant implicit la astfel de acte este irational si absurd. O
femeie casatorita are acelasi drept de a-si controla propriul corp ca si una necasatorita. Daca un sot se
simte afectat de refuzul sotiei de a participa la raporturi sexuale, ar trebui sa utilizeze mijloacele de
dreptul familiei, si nu sa se ajute singur
22
. Faptul ca este o infractiune greu de probat nu inseamna ca nu
ar trebui sanctionata, pentru ca violul presupune intotdeauna o dificultate de probare, mai ales in cazul
unor relatii preexistente intre autor si victima
23
. In fine, instanta a statuat ca este revoltator sa nu existe o
baza mai buna pentru o norma juridica decat faptul ca a fost aplicata in timpul lui Henric al IV-lea
24
.
Este cu atat mai revoltator cu cat mentalitatea a evoluat considerabil de atunci, iar regula persista doar
dintr-o imitatie oarba a trecutului
25
.
Decizia new-yorkeza constituie punctul de plecare al tranzitiei catre abrogarea totala a imunitatii
maritale in dreptul american. Dupa ultimele date pe care le-am avut la dispozitie, doar doua state
(Alabama si Georgia) mentin o imunitate totala, in timp ce, la celalalt capat al spectrului, 12 state au
abolit complet regula
26
. Marea majoritate a statelor au pastrat o exceptie partiala, violul retinandu-se, de
regula, atunci cand partile sunt legal separate sau traiesc separat in momentul violului
27
.
5. In Franta, ca si in toate celelalte state, initial era unanim admisa impunitatea sotului pentru viol
comis asupra sotiei, acesta putand fi sanctionat doar pentru fapta de violenta pe care violul o implica
28
,
idee confirmata si de jurisprudenta
29
. Ulterior, a urmat o perioada confuza in care jurisprudenta nici nu a

18
idem, p. 548
19
D. E. Russel, Rape in Mariage apud. S. H. Kadish, S. J. Schulhofer, Criminal Law and its Processes. Cases and
material, Little, Brown and Comapny, Boston 1994, p. 367-368
20
Court Of Appeal of the State of New York, People vs. Mario Liberta (1984) in S.H. Kadish, S. J. Schulhofer , op. cit., p.
363-366
21
prin aceasta decizie s-a rasturnat jurisprudenta anterioara stabilita prin decizia Superior Court of New York, People vs.
Meli (1922)
22
Court Of Appeal of the State of New York, People vs. Mario Liberta (1984), 5-6
23
idem, 7
24
fraza face aluzie la afirmatia Lordului Hale, prezentata mai sus. Trebuie precizat ca regula precedentului, ce sta la baza
sistemului juridic anglo-american, se aplica indiferent de data la care a fost stabilit acesta si ca precedentele britanice
anterioare declararii independentei Statelor Unite sunt obligatorii si pentru instantele americane.
25
Court Of Appeal of the State of New York, People vs. Mario Liberta (1984), 9
26
J. Dressler, op.cit., p. 549
27
spre exeplu, art. 130 din Codul Penal din New York precizeaza ca prin cuvantul femeie din definitia violului se intelege o
persoana care nu e casatorita cu autorul. Prin persoana care nu e casatorita se intelege:
a) lipsa relatiilor maritale recunoscuta printr-un act jurisdictional
b) existenta unor astfel de relatii, dar cei doi traiesc despartiti in virtutea unei:
i. decizii judecatoresti
ii. decizie de separatie
iii. acord de separatie
Tot astfel, in Kentucky, legea impune un termen de un an pentru introducerea plangerii.
28
R. Garraud, Droit pnal, Ed. Sirey, Paris 1913, vol.III, p. 494-495; M. Vron, Droit pnal spcial, ed. Masson, Paris,
1976, p. 199
29
C. Ap. Grenoble, dec din 4.06.1980, in Droit 1981, p. 154
4
afirmat, nici nu a infirmat in mod explicit existenta violului marital
30
, doctrina interpretand-o in sensul
abandonarii conceptiei clasice
31
. La putin timp insa doua decizii ale Curtii de Casatie au precizat ca
prezumtia de consimtamant intre soti la intretinerea de raporturi sexuale in intimitatea vietii conjugale
nu functioneaza decat pana la proba contrarie
32
, inlaturand astfel orice dubiu.
6. Majoritatea altor state au adoptat treptat acelasi punct de vedere. Astfel, in Scotia
33
, s-a stabilit
prin decizia instantei supreme ca existenta consimtamantului intre soti la acte sexuale poate fi negata
prin proba contrarie
34
. In Israel, imunitatea sotului a fost abandonata in 1964, jurisprudenta stabilind ca
daca sotia ar refuza, fara temei, sa mentina relatiile matrimoniale cu sotul sau, acesta ar avea la
dispozitie remedii juridice, dar nimanui nu ii este permis sa ia legea in mainile sale si sa o aplice prin
acte de violenta
35
. Tot astfel, codurile penale ale statelor scandinave nu fac nici o exceptie pentru sotul
care are raporturi sexuale prin violenta, desi, uneori, fapta are caracter atenuat
36
. Inclusiv legislatia fostei
Uniuni Sovietice sanctiona violul marital ca o atingere adusa demnitatii femeii
37
. In Germania, dupa ce
prevederile art. 177 si 178 ale Codului penal au fost virulent atacate pentru ca contineau cuvintele in
afara casatoriei in definitia violului, legiuitorul a adoptat, in 1997, o lege de modificare a Codului penal,
printre principalele obiective ale acesteia fiind largirea sferei de aplicare a delictelor sexuale si la faptele
comise in cadrul casatoriei
38
. In Spania, desi situatia nu este clarificata deplin la nivel legislativ, cea mai
mare parte a doctrinei si o jurisprudenta destul de constanta, incepand din 1989, considera, in esenta, ca
atata timp cat obiectul juridic al infractiunii de viol este libertatea sexuala, aceasta presupune ca
persoana in cauza decide, si nu altcineva, cand, cum si cu cine intretine raporturi sexuale
39
.
Putine state au mentinut impunitatea sotului. De exemplu, in Egipt, se considera ca sotul care
intretine raporturi sexuale cu sotia sa folosind forta nu comite viol pentru ca femeia este obligata legal si
in virtutea actului casatoriei sa se supune sotului si sa-l urmeze in pat de fiecare data cand i se cere
40
.
Situatia este aceiasi si in Austria si Elvetia
41
.
7. La nivel european, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut ocazia sa se pronunte cu
privire la doua plangeri identice indreptat impotriva Marii Britanii, acuzata ca a incalcat art. 7 din
Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind legalitatea incriminarii
42
. Ambii recurenti s-au plans
de faptul ca au fost condamnati de instantele britanice pentru viol comis asupra sotiei, desi, la data la
care comisesera fapta, aceasta nu constituia, potrivit common law, infractiune, incalcandu-se astfel

30
Curtea de Casatie, dec. din 5.07.1990 in RSC 1991, p. 348
31
G. Levasseur, Observation la dec din 5.07.1990 a Curtii de Casatie in RSC 1991, p. 348-350
32
Cour de Cassation, dec din 5.09.1990 apud L. M. Nivse, Le crime de viol et lgalit des sexes, in Droit Pnal nr.
4/1998, p. 4; Cour de Cassation, decdin 11.06.1992 in RSC 1993, p. 107, reluata ulterior prin dec din 26.091994 in Droit
Pnal nr. 1/1995, p. 9
33
trebuie precizat ca, din cauze de ordin istoric, dreptul scotian difera, uneori fundamental, de dreptul englez, Scotia
beneficiind de o autonomie legislativa si judiciara destul de importanta
34
High Court of Scotland, dec R. v. Stallard (1989), in M. Gilles, op. cit., p. 412
35
E. Livneh, On Rape and the Sanctity of Matrimony, in Israel Law Review 1967, p. 415
36
C. L. Mitra, op. cit., p. 563
37
ibidem
38
S. Brammertz, P. Rambach, Evolution rcente en droit pnal et en procdure pnale en Rpublique Fdrale
dAllemagne, in Revue de droit pnal et de criminologie 1998, p. 291
39
R. Escobar Jimenez, Delitos contra la Libertad sexual, in I.S. Butragueno (coord.), Codigo penal de 1995
Comentarios y jurisprudencia, Ed. Comares, Granada 1999, p. 1059-1060
40
Cour de Cassation, dec. din 22.11.1928 apud S. A. A. Abu-Sahlieh, Lthique sexuelle en droit musulman et arabe.
Cas dEgypte, pass, prsent et avenir, in RSC 1999, p. 55
41
R. Escobar Jimenez, op. cit., p. 1060
42
CEDO, dec. C. R. din 22.11.1995, seria A n 335-A; dec. S.W. din 22.11.1995, seria A n 335-B
5
prevederile art. 7 din Conventie potrivit caruia nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau
inactiune care, in momentul in care a fost comisa, nu constituia infractiune potrivit dreptului national
sau international.
In fapt, reclamantul C. R. este prima persoana condamnata in Anglia pentru viol conjugal prin
decizia R v. R din 1991 a Camerei Lorzilor prezentata mai sus
43
.
La prima vedere, solutia ar fi trebuit sa fie admiterea plangerilor si condamnarea Marii Britanii
pentru violarea Conventiei. Potrivit jurisprudentei Curtii, art. 7 presupune in esenta ca orice persoana sa
poata sa cunoasca intotdeauna consecintele legale ale actiunilor sale putandu-si astfel regla conduita
44
.
Or, in cazul de fata, atata timp cat jurisprudenta anterioara stabilise impunitatea violului marital, era greu
de spus ca reclamantii au avut aceasta posibilitate, in conditiile in care Curtea retine o violare a textului
conventional si atunci cand norma nu este formulata cu claritate. Cu atat mai mult, in situatia in care
norma nu exista. In plus, fosta Comisie stabilise deja ca judecatorul penal dispune de o marja de
manevra extrem de stramta pentru ca este exclus ca unui act care nu era pana atunci pedepsibil sa ii fie
atribuit de catre instanta caracter penal sau ca definitia infractiunilor existente sa fie largita astfel incat
sa inglobeze fapte care, pana atunci, nu constituiau fapta cu caracter penal
45
. Or, inclusiv Camera
Lorzilor s-a intrebat daca nu cumva si-a depasit atributiile si a creat o infractiune noua, atributie
exclusiva a Parlamentului
46
.
Cu toate acestea, Curtea a respins plangerile reclamantilor, folosind doua argumente pentru a-si
fundamenta decizia. In primul rand, Curtea a considerat ca exista o tendinta perceptibila in evolutia
jurisprudentei britanice care tindea sa desfiinteze treptat imunitatea sotului
47
. De aceea, Curtea a
considerat ca rasturnarea jurisprudentei era previzibila, impartasind punctul de vedere al Camerei
Lorzilor potrivit caruia inexistenta violului conjugal e o fictiune a common law-ului care devenise
anacronica si ofensatoare
48
. In fine, Curtea a afirmat ca abandonarea ideei inacceptabile ca un sot nu
poate fi condamnat pentru violarea sotiei sale era conforma nu numai cu notiunea civilizata a
casatoriei, ci si cu obiectivele fundamentale ale Conventiei a carei esenta este respectul demnitatii si a
libertatii omului
49
.
Deciziile Curtii in cele doua cazuri au fost puternic contestate, considerandu-se in esenta ca
instanta europeana a dat o decizie care nu a analizat legalitatea incriminarii unui comportament, ci
comportamentul insusi
50
. Dupa parerea noastra, opinia este indreptatita, decizia Curtii fiind in mod
evident fortata din punct de vedere strict teoretic, insa, in acelasi timp, perfect morala si, de aceea
corecta, in spiritul obiectivelor Conventiei enumerate in preambulul acesteia.
8. In Romania, in timp ce jurisprudenta in materie lipseste cu desavarsire, doctrina este unanima
in a respinge ideea existentei violului marital. Astfel, s-a spus ca nu poate fi subiect pasiv la viol sotia
agentului pentru ca raporturile ei sexuale cu acesta sunt o indatorire conjugala, a carei indeplinire sotul o
poate obtine chiar prin constrangere si fiindca prin casatorie sotia si-a dat consimtamantul la aceasta

43
supra, 2
44
CEDO, dec. Kokkinakis din 25.05.1993, seria A n260-A, 52; F. Rigaux, Lincrimination du proslytisme face la
libert dexpression, in Revue Trimestrielle des Droits de lHomme 1994, p. 141
45
Comisia Europeana a Drepturilor Omului, dec. Enkelman c. Elvetia din 4.03.1985, in DR 41, p. 181-182
46
CEDO, dec. C.R., precit., 11
47
CEDO, dec. S.W., precit., 41
48
CEDO, dec C. R., precit, 41
49
idem, 40; CEDO, dec. S.W., precit., 44
50
S. Van Drooghenbroeck, Note sur la decision S.W. de la CEDO in Revue Trimestrielle des Droits de lHomme 1996, p.
476
6
indatorire pe toata durata casatoriei
51
. Tot astfel, s-a spus ca nu savarseste viol barbatul acre are raport
sexual cu sotia prin constrangere pentru ca acestea tin de esenta casatoriei
52
sau ca actul casatoriei
implica o restrangere consimtita a femeii a libertatii sale sexuale (chiar daca in fapt sotii traiesc separat)
astfel ca nu ar putea opera prevederile art. 197 in raporturile dintre soti
53
.
La nivel legislativ insa, prin Legea 197/2000
54
, s-au modificat dispozitiile art. 197 C. pen. prin
introducerea unei noi agravante a infractiunii de viol, asupra unui membru al familiei, prin membru al
familiei intelegandu-se sotul sau rude apropiate.... In plus, a fost abrogata prevederea alin. 5 care
consacra impunitatea faptuitorului care se casatorea cu victima, astfel incat la ora actuala este indubitabil
faptul ca violul conjugal nu numai ca se pedepseste, dar este chiar o forma calificata a infractiunii
55
. Mai
mult, data fiind noua formulare a art. 197 care se refera la orice act de natura sexuala si inlatura
existenta unui subiect pasiv special, trebuie admisa si posibilitatea sanctionarii violului comis de sotie
asupra sotului.
9. Ramane insa, in opinia noastra, de discutat situatia anterioara recentelor modificari legislative.
Discutia prezinta interes macar din punct de vedere al aplicarii legii penale mai favorabile, caci, in
ipoteza in care s-ar ajunge la concluzia ca si legislatia anterioara admitea violul conjugal, s-ar pune in
mod evident problema aplicarii art. 13 C. pen.
In opinia noastra, argumentele expuse mai sus pentru a justifica inexistenta violului conjugal sunt
anacronice. Suntem de acord ca intre persoanele casatorite exista obligatia reciproca de a intretine
raporturi sexuale, insa, in acelasi timp, sanctiunea neexecutarii obligatiei consta in obtinerea de sot a
divortului din culpa sotiei, si nu fortarea prin violenta la executarea indatoririi conjugale. Obligatia la
acte sexuale nu este susceptibila de executare silita. De altfel, e chiar greu de sustinut ca exista o
incalcare a obligatiei atunci cand sotia refuza la un anumit moment, deoarece obligatia maritala nu se
refera la dreptul sotului de a obtine oricand intretinerea de relatii sexuale. Legea nu prevede nici
numarul, nici intervalele de timp la care trebuie intretinute raporturi sexuale, astfel ca s-ar putea vorbi
despre neexecutarea acestei obligatii doar atunci cand refuzul vizeaza mai multe situatii pe o perioada de
timp rezonabila. Nu trebuie uitat nici faptul ca sotii au si obligatia de respect reciproc. Or, e greu de spus
cum isi indeplineste aceasta obligatie cel care isi violeaza sotia.
Nici ideea ca sotia si-a dat consimtamantul in momentul incheierii casatoriei nu poate fi
acceptata. Consimtamantul in acest caz este unul general, acordul sotiei vizand raporturi sexuale pe o
perioada nedeterminata, si nu in orice moment i se cere. Tot astfel, sotii consimt sa foloseasca bunurile,
inclusiv cele proprii, in comun, dar nimeni nu contesta existenta furtului intre soti.
Daca comparam, din punct de vedere al consimtamantului, situatia sotilor cu cea a concubinilor,
se poate usor constata ca diferenta de tratament ar fi lipsita de orice fundament. Si in situatia celor din
urma exista un consimtamant general, fiind greu de presupus ca, atunci cand concubinii decid sa traiasca
impreuna, acestia nu consimt la a avea pe viitor raporturi sexuale. Esenta consimtamantului nu consta in
consemnarea acestuia intr-un act inscris, ci intr-un acord implicit sau explicit si, de aceea, ar fi ilogic ca
cele doua situatii sa atraga solutii diferite in materie de viol. Daca legea consfinteste anumite drepturi
suplimentare pentru soti in raport cu concubinii, in materie de filiatie, succesiuni etc., aceasta are drept
justificare incurajarea crearii de legaturi durabile, care sa conduca la stabilitate, nasterea copiilor,

51
Tr. Pop, Comentare in C. G. Ratescu, I. Ionescu-Dolj, I. Gr. Periteanu, V. Dongoroz, H. Aznovian, Tr. Pop, M.
Papadopolu, N. Pavelescu, Codul penal Carol al II-lea adnotat, Ed. Socec & Co, Bucuresti 1937, vol. II, p. 637
52
C. Barbu, Ocrotirea persoanei in dreptul penal al RSR, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova 1977, p. 219
53
G. Antoniu in T.Vasiliu (coord.), Codul penal al RSR comentat si adnotat. Partea speciala, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti 1975, vol. I, p. 208
54
publicata in Monitorul Oficial 568 din 15.11.2000
55
F. Streteanu, Modificari recente ale legii penale. Reflectii, in RDP 2/2001, p. 103
7
securitate etc. Lipsirea femeii de libertatea sa sexuala in timpul mariajului contravine acestor scopuri si
de aceea nu poate fi luata in calcul.
Pe de alta parte, daca se afirma ca sotia si-a dat acordul prin incheierea casatoriei, este ilogic sa
consideram drept moment al revocarii acestuia intervenirea unei hotarari judecatoresti de desfacere a
casatoriei, act care nu ii apartine si prin care se poate cel mult constata retragerea consimtamantului, care
a intervenit la o data anterioara
56
.
In fapt, intreaga discutie despre existenta sau inexistenta violului marital este superflua. Violul
conjugal exista pur si simplu, iar dreptul penal nu opereaza cu fictiuni, cea mai buna dovada a existentei
violului in soti fiind tocmai recenta incriminare a sa.
Ceea ce s-ar putea sustine, sub imperiul formularii anterioare a art. 197, este nepedepsirea violului
intre soti, in baza alin. 5 care prevedea impunitatea participantului care s-a casatorit ulterior cu victima.
Trebuie insa retinute doua aspecte. Pe de o parte, prevederile alin. 5 nu se refereau la toate ipotezele
violului, astfel incat, daca erau intrunite dispozitiile alin 2 lit. a sau alin. 3 teza II, sotul putea fi
condamnat. Pe de alta parte, data fiind natura juridica de situatie speciala de impacare a partilor
57
, ea ar
fi operat doar atunci cand autorul si victima s-ar fi impacat. Astfel, daca, spre exemplu, ulterior violului
sotia ramanea pasiva, se poate presupune ca cei doi s-ar fi impacat, iar cauza de inlaturare a raspunderii
ar fi functionat. In schimb, daca sotia ar introduce actiune de divort in considerarea violului sau ar
depune plangere penala, ar fi o fictiune sa presupunem ca sotii s-au impacat doar pentru ca mariajul a
ramas valabil.
10. In concluzie, suntem de parere ca si inainte de intrarea in vigoare a Legii 197/2000 violul
conjugal putea fi pedepsit si, data fiind succesiunea de legi penale, se poate pune problema aplicarii art.
13 C. pen.
58
. Dat fiind ca pedepsele au ramas neschimbate, legea mai favorabila este cea anterioara din
trei motive:
- violul conjugal era forma simpla si nu calificata a infractiunii
- exista prevederea alin. 5 care, asa cum aratat mai sus, putea, in anumite conditii, sa profite
faptuitorului
- legea noua prevede posibilitatea aplicarii unei masuri de siguranta, anume interdictia de a
reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata, prevazuta de art. 118
1
C. pen.

56
in ipoteza anularii sau constatarii nulitatii casatoriei, se poate ajunge chiar la situatii hilare. Daca sotii ar fi fost de buna-
credinta la incheierea casatoriei, potrivit Codului familie, ar avea situatia unor persoane casatorite, iar sotia nu ar fi subiect
pasiv al violului conjugal, cu toate ca consimtamantul sau a fost viciat.
57
e adevarat ca mariajul intre autorul violului si victima producea, potrivit art. 197 alin. 5, efecte si fata de participanti, insa
aceasta nu o transforma, dupa parerea noastra, intr-o forma a retragerii plangerii prealabile. Esenta distinctiei intre cele doua
cauze care inlatura raspunderea penala este caracterul bilateral al impacarii partilor si cel unilateral al retragerii plangerii.
Or, cat timp casatoria este un act bilateral, cauza de inlaturarea raspunderii prevazuta de art. 197 alin. 5 ramane o forma a
impacarii partilor. Tocmai de aceea textul mentioneaza expres extinderea efectelor si asupra participantilor, in caz contrar,
dispozitia fiind inutila.
58
in lipsa unor hotarari de condamnare inainte de 15 noiembrie 2000, problema art. 14 si 15 nu se pune.