1

2


3


4


5


6


7


8


9


10


11


12


13


14


15


16


17


18


19


20


21


22


23


24


25


26


27


28


29


30


31


32


33


34


35


36


37


38


39


40


41


42


43


44


45


46


47


48


49


50


51


52


53


54


55


56


57


58


59


60


61


62


63


64


65


66


67


68


69



Sf. Nicolae Velimirovici - Predici
by FrescatiStory on J ul 18, 2009
1,717 views
Sf. Nicolae Velimirovici - Predici
No comments yet

Subscribe to comments Post Comment
Sf. Nicolae Velimirovici - Predici Document Transcript
1. DUMINICA A DOUZECI SI PATRA DUP RUSALII Evanghelia puterii lui
Dumnezeu Luca 8, 41-56 Iat a venit un brbat, al crui nume era Iair si care era mai-
marele sinagogii. i cznd la picioarele lui Iisus, l ruga s intre n casa lui, cci avea
numai o fiic, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte. i, pe cnd se ducea El,
mulimile l mpresurau. i o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de snge si
cheltuise cu doctorii toat averea ei, si de nici unul nu putuse s fie vindecat,
apropiindu-se pe la spate, s- a atins de poala hainei Lui si ndat s-a oprit curgerea
sngelui ei. i a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine ? Dar toi tgduind, Petru
si ceilali care erau cu El, au zis: nvtorule, mulimile Te mbulzesc si te
strmtoreaz si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de Mine ? Iar Iisus a zis: s-a atins de
mine cineva. Cci am simit o putere care a ieit din Mine. i femeia, vzndu-se
vdit, a venit tremurnd si, cznd naintea Lui, a spus de fa cu tot poporul din ce
cauz s-a atins de El si cum s-a tmduit ndat. Iar El i-a zis: ndrznete, fiic,
credina ta te-a mntuit. Mergi n pace. i nc vorbind El, a venit cineva de la mai-
marele sinagogii, zicnd: A murit fiica ta. Nu mai supra pe nvtorul. Dar Iisus,
auzind, i-a rspuns: nu te teme. Crede numai, si se va izbvi. i venind n cas n-a
lsat pe nimeni s intre cu El, dect numai pe Petru i pe Ioan si pe Iacov si pe tatl
copilei i pe mam. i toi plngeau i se tnguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plngei;
n-a murit, ci doarme. i rdeau de El, tiind c a murit. Iar El, scond pe toi afar i
apucnd-o de mn, a strigat zicnd: Copil, scoal-te! i duhul ei s-a ntors si a nviat
ndat; i El a poruncit s i se dea s mnnce. i au rmas uimii prinii ei. Iar El le-a
poruncit s nu spun nimnui nimic. Cnd raza de soare atinge piatra, piatra ncepe s
strluceasc. Cnd flacra atinge o candel stins, candela ncepe s ard. Cnd
magnetul atinge fierul, fierul se magnetizeaz. Cnd o srm electric atinge alta
srm, se electrizeaz amndou. Toate aceste fenomene fizice sunt o icoan, sau o
pild a fenomenelor duhovniceti. Tot ce se ntmpl n afar este doar o imagine a
70

ceea ce se petrece nluntru. Toata natura este un vis fa de contiina luntric, i ca
un basm fa de nelegerea sufleteasca. Sufletul e contiina trupului, iar contiina
sufletului e Dumnezeu. Cnd Dumnezeu se atinge de suflet, sufletul primete viat si
vedere. La fel se ntmpl cu trupul cnd e atins de suflet. De la suflet primete trupul
lumin, cldur, magnetism i electricitate, vedere si auzire i micare. Iar cnd
sufletul se desparte de trup, toate acestea se pierd. Sufletul primete de la Dumnezeu o
lumin aparte, cldur, magnetism si electricitate, vedere si auzire i micare, i toate
acestea sunt pierdute cnd sufletul se desparte de Dumnezeu. Un trup mort este
ntruchiparea unui suflet mort, a unui suflet desprit de Dumnezeu. E cineva n lumea
aceasta mare care, atingnd un suflet mort, l aduce la via, i d lumin si flacr,
magnetism si electricitate, cu puterea vieii ? Este cineva n adncul i largul mormnt
al istoriei care, atingnd un trup mort, l face s se scoale si s umble si s vorbeasc ?
Trebuie s fie, altfel soarele si pmntul, iarna i primvara, magnetul si electricitatea
i tot ce e pe lume ar fi un chip a ceva ce nu exist, o umbr fr realitate, un vis fr
contient.
2. Trebuie s fie, altfel Domnul nostru Iisus Hristos n-ar fi venit pe pmnt. A venit ca
s le arate oamenilor contiina si realitatea; s le arate c toat firea, cu tot ce este i
cu tot ce se ntmpl ntrnsa este doar icoan, vis, poveste. Domnul a venit ca s
dovedeasc adevrul celor spuse de soare si pmnt, de iarn si de primvar, de
magnetism i de electricitate i de toate lucrurile din natur, fcute de Dumnezeu ca o
carte deschis naintea oamenilor, pe care ei nc nu au citit-o pn la capt. El e ca un
stlp de foc n istoria universului, de la care sufletele moarte i primesc lumina si
cldura, micarea i puterea. El este Pomul Vieii la a crui atingere trupurile moarte
nviaz. Este balsamul curat i nmiresmat care d ochilor orbi vedere, surzilor auzire,
nlemniilor micare, muilor vorbire, nebunilor minte, leproilor curire i tuturor
bolilor vindecare. Evanghelia de astzi ne arat nc o dat cum, n atingere cu Hristos,
bolnavii se tmduiesc si morii nviaz. In vremea aceea, Iat a venit un brbat, al
crui nume era Iair i care era mai-marele sinagogii. i cznd la picioarele lui Iisus, l
ruga s intre n casa lui, cci avea numai o fiic, ca de doisprezece ani, i ea era pe
moarte. n care vreme ? Cnd s-au ntmplat acestea ? In vremea cnd Domnul s-a
ntors pe mare n corabie din inutul gadarenilor, unde curaase doi oameni de demoni,
dup ce mai devreme linitise furtuna pe mare. Svrind aceste mari minuni, a fost
chemat, dup cum vom vedea, sa svreasc o a treia: s nvie morii. i toate ntr-un
rstimp foarte scurt, ca i cnd S-ar fi grbit s fac bine oamenilor de pe pmnt n
vremea vieii Sale, dndu-ne nou o pild de rvn ntru bine, i artndu-ne c trebuie
s umblm ct vreme avem lumina (Ioan l2,35). Dei aceste trei minuni sunt, prin
natura lor, foarte deosebite, toate arat acelai lucru: puterea stpnitoare a
Mntuitorului Hristos: stpnirea asupra firii, stpnirea asupra demonilor si
stpnirea asupra sufletelor. Greu de spus care din aceste trei mari lucrri e mai
mrea, mai slvit, mai uimitoare. Ce-i mai greu: sa potoleti stihiile dezlnuite, apa
i vntul, s vindeci nebunii fr leac sau s nviezi morii ? Toate trei sunt la fel de
grele pentru omul muritor, i toate trei sunt la fel de uoare pentru Hristos. Ori care din
aceste minuni ai ncerca s ptrunzi, simi, cu fric i cu tremur, atotputernica suflare
ce a fcut, n nceput, lumea. A zis Dumnezeu i a fost aa (Facere l, ll). Acest Iair
este numit la Matei dregtor, iar Marcu si Luca arat ce fel de dregtor era: un cap al
comunitii, mai-marele sinagogii, unde se ntocmeau rnduielile religiei i naiunii.
Singurul lui copil era pe moarte. Cumplit lucru pentru el, care, la fel ca toi iudeii,
avea o credin firav, nelmurit, n viaa de dup moarte Mai mult, pentru un om cu
ntietatea lui, lovitura era ndoit. Odat durerea de printe, era i ruinea si umilina
n faa poporului, pentru c o astfel de pierdere era privit ca o pedeaps de la
71

Dumnezeu. Dezndjduit, a venit la Hristos i I s-a nchinat, zicnd -Fiica mea a murit
de curnd dar, venind, pune mna Ta peste ea i va fi vie (Matei 9,l8). De ce Luca ne
spune c fiica dregtorului era pe moarte iar Matei c a murit de curnd? Luca descrie
ntmplarea aa cum s-a desfurat, iar Matei aduce chiar cuvintele lui Iair. Nu au
oamenii obiceiul s-i nfieze nefericirea mai mare dect
3. este? Aceast exagerare vine din faptul c nenorocirea, venind pe neateptate, pare
cu att mai groaznic; pe de alt parte, omul care caut ajutor tinde s nfieze
pierderea drept mai mare dect este, ca s primeasc ajutor ct mai repede. Cnd o
cas e n flcri, auzi: Srii, ajutor, mi-a ars casa ! Dar casa nc nu e scrum, ci abia
a luat foc. Iar c fata lui Iair nu murise nc la vremea cnd el a spus Domnului aceste
cuvinte se vede mai departe din cele rostite la venirea slujitorilor lui Iair. Iair avea,
intr-o msura, credina n Hrislos, dar aceasta credina a lui nu o ajungea nici pe
departe pe cea a sutaului roman din Capernaum. Pe cnd acesta l oprea pe Hristos s
mearg la casa sa, ca unul ce se simea nevrednic de cinstea aceasta, i doar l ruga: zi
numai cu cuvntul si se va tmdui sluga mea (Matei 8), Iair l-a chemat pe Domnul s
vin la casa lui i s-i pun mna Sa deasupra fiicei care murise. Credina lui, aadar,
avea ceva trupesc n-trnsa: Pune mna Ta peste ea. Iair cerea de la Hristos un fel
tangibil de vindecare. De parc ar avea cuvntul lui Hristos mai puina putere dect
mna Sa ! De parc glasul care a linitit furtuna si a scos demonii din oamenii ndrcii
si l-a nviat pe Lazr cel de patru zile mort i ngropat n-ar fi putut s-o nvieze pe
copila lui Iair la fel de bine ca i mna ! Dar Domnul a fost preamilostiv i nu l-a lipsit
pe ndureratul printe de grabnicul Su ajutor, chiar daca credina acestuia era cu lips.
Iar pe drum s-a svrit o minune asupra unei femei a crei credin era mai mare
dect a lui Iair, minune care l-a ncredinat pe acesta c Hristos ntreg vindeca, nu
numai mna Lui. n orice chip s-ar apropia cineva de Hristos, se tmduiete. Mare
mngiere pentru cei care nu se pot atinge de Hristos ntr-un chip anume. Domnul Si-a
ntins minile pe Cruce ca s cuprind n mbriarea Sa pe toi cei care vin ctre El,
de oriunde si oricum ar veni ei. Dar vedei ce s-a ntmplat pe cnd Hristos nainta
mpreun cu mulimile spre casa lui lair: i, pe cnd se ducea El, mulimile l
mpresurau. i o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de snge i cheltuise cu
doctorii toat averea ei, si de nici unul nu putuse s fie vin decat, apropiindu-se pe la
spate, s-a atins de poala hainei Lui si ndat s-a oprit curgerea sngelui ei. Mulime de
oameni s-a strns n jurul lui Hristos la ntoarcerea din Gadara si acum se mbulzea pe
lng Dnsul. Pentru c se zice: S-a adunat la El mulime mult (Marcu 5, 2l). Toi
voiau s-L vad, s-L aud, s fie n preajma Lui, unii din sete duhovniceasc, alii din
pur curiozitate. n aceast mulimi se afla i femeia bolnav, iar boala ei era grea.
Curgerea de snge a unei femei, chiar fireasc fiind, e un lucru suprtor, o umilina.
Dar dac doisprezece ani n ir nu se oprete, ce izvor de chin, de ruine, de necurie !
Aceast fptur cutase vindecare si dduse pe doctori i pe leacuri tot ce avea, dar n
zadar, nimeni si nimic nu-i fusese de ajutor. De parc Dumnezeu ar fi fcut-o anume
pentru valul de snge care nu se mai oprea, de parc tot rostul ci pe pmnt ar fi fost s
se spele i s se schimbe i s se trasc de la zi la alta ntr-un chin si o necurie fr
leac. Aa ni se pare cnd suferim de o boal cronic. Dar Dumnezeu i purta de grij
aa cum poart oricreia din fpturile Sale. Boala i-a fost spre mntuire si spre mai
marea lui Dumnezeu slav. Numai s m ating de haina Lui si m voi face sntoas
(Matei 9, 2l), i spunea femeia, fcndu-si cu greu loc prin mulime ca s ajung la
Hristos. Att de mare era
4. credina acestei femei! Se ncrezuse pn atunci si n doctorii pe la care umblase
zadarnic, tot att de zadarnic cum zadarnic fusese si credina n ei. Credina nu ajut,
dac cel n care crezi nu are putere s ajute. S tac aadar cei ce, din ignoran i
72

necredin, pun minunile Evangheliei pe seama sugestiei si autosugestiei. Biata femeie
chinuit nu ndrznea nici mcar s apar n faa lui Hristos, s-i spun deschis
suferina ei. Cum ar fi putut s-i dezvluie chinul i umilina naintea attor oameni ?
Ar fi trezit scrba i oprobiul public, pentru c boala de care suferea era socotit
ruinoas, necurat. Iat de ce s-a apropiat pe la spate de Domnul, atingndu-se de
haina Lui pe furi. i ndat izvorul sngelui ei a ncetat. Dar cum i-a dat ea seama c
i s-a oprit curgerea sngelui ? A simit n trup c s-a vindecat de boal (Marcu 5, 29).
Ca un vierme care roade nencetat ntr-o ran deschis, aa trebuie s-i fi simit
femeia pn atunci micarea sngelui curgnd fr oprire. Dar cnd s-a atins de haina
lui Hristos, sngele i-a gsit odihna; i ea nu l-a mai simit, aa cum nici un om
sntos nu-i simte sngele. S-a ptruns de sntate, ca magnetul de fora magnetic,
ca o ncpere ntunecoas de lumin. Nu a fost aceasta singura mprejurare cnd un
bolnav s-a vindecat numai la atingerea hainei lui Hristos. Ni se spune n alt loc c
muli cutau s se ating de poala hainei Lui; si ci se atingeau se vindecau (Matei 14,
36). Cte asemenea minuni de care nici nu s-a auzit, care nici n-au fost scrise, a
svrit Domnul ntre oameni! i nu numai n anii vestirii mntuitoarei Sale
Evanghelii, ci nc de la zmislirea Sa n preacuratul trup al Maicii Sale. Spune Gur-
de-Aur: Minunile Sale sunt mai nenumrate ca picturile de ploaie. Cum s-a
schimbat, tainic, ntreaga zidire odat cu ntruparea Lui! i cte tainice minuni i
preschimbri uimitoare nu se svresc pn astzi n credincioii care se ating de
mprtania cu trupul si sngele Su! De negrit este lucru, de necuprins, de
neptruns ! Femeia aceasta nu s-a atins de trupul Lui, ci doar de hain, si ndat s-a
tmduit de lunga boal din care n-o putuse scpa nici un ajutor pmntesc. Tot ce
avusese cheltuise umblnd pe la doctori dup uurare. Doctorii i-au luat tot ce a avut,
i nu i-a dat n nimic n schimb. Dar aici este Doctorul care nu caut plat, care nu ia
nimic ci d totul, i d nentrziat, fr nici o umbr de tulburare. Iat deplintatea si
desvrirea darului care este de sus, pogorndu-se de la Printele luminilor (Iacov 1,
17). i a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine ? Dar toi tgduind, Petru si
ceilali care erau cu El, au zis: nvtorule, mulimile Te mbulzesc si te strmtoreaz
si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de Mine ? Iar Iisus a zis: s-a atins de Mine cineva.
Cci am simit o putere care a ieit din Mine. De ce ntreab Domnul ? El tie bine
cine s-a atins de El, dup cum tie si c cei din jur nu tiu. ntreab ca s arate credina
femeii care s-a vindecat, ca s-o ntreasc pentru totdeauna i n ea si n ceilali, i ca
s vdeasc dumnezeiasca Lui putere tuturor celor atunci de fa i nou tuturor. Omul
trebuie s primeasc orice dar de la Dumnezeu cu inima curat i mulumire. Domnul
a vrut s arate credina femeii, ca s ne nvee c se cere credin pentru a primi darul
lui Dumnezeu, dei, dup mila Lui cea mare, Dumnezeu face bine oamenilor i cnd ei
nu-si arat credina. Cernd omului credin, Dumnezeu ne dezvluie vrednicia de
fiin liber i cuvnttoare. Cum ar fi omul liber i nelegtor dac n-ar lucra i el de
bunvoie ceva spre mntuire ? Iar Dumnezeu cere de la om cel
5. mai puin cu putin: credina n Dumnezeul cel viu, n dragostea Lui de oameni
care este totdeauna gata s dea omului i s fac pentru el totul spre binele lui. Artnd
naintea tuturor credina femeii, Domnul a vrut s ntreasc si credina lui Iair; s-i
arate acestuia c nu e nevoie s-i cear s mearg acas la dnsul i s-i pun mna
peste fiica sa moart. El are putere s vindece n orice chip, nu numai prin punerea
minilor; El lucreaz prin atingerea hainei ca i a minii, de departe ca si de aproape,
n drum ca i n cas. Domnul vrea ca oamenii s-I cunoasc puterea nu ca s
primeasc laude de la ei toat lauda omeneasc este ca nimic naintea Lui ci
pentru ca ei s cunoasc adevrul, i s foloseasc acest adevr. Iar adevrul acesta
este: c tot binele pe care l primeste omul, de la Hristos Insui l primete i cu voia
73

lui Dumnezeu l primete. Haina lui Hristos nu a tmduit boala femeii dar firea lui
Hristos. Iat puterea lui nemijlocit. Este aceiai putere vie si voitoare care lucreaz si
prin icoane i moate ntru binele credincioilor. Credina cretin nu are nimic de-a
face cu vrjitoria. Nici un lucru din natur nu poate fi prin sine nsui de vreun folos
omului, nici puterea Dumnezeului celui viu nu lucreaz fr tirea Lui. La fel stau
lucrurile cu toate mijloacele pmnteti de vindecare, cu toate leacurile, cu toate apele.
Dumnezeu nu st departe de leacuri si ape cum nici Hristos nu st departe de haina
Lui. Oricine ia leacuri si bea ape minerale cu aceeai credin i sfial cu care s-a atins
aceast femeie de haina lui Hristos, se va vindeca. Iar cine ia leacuri i ape fr
Dumnezeu, rareori se vindec. Iar dac totui se vindec i unul ca acesta, prin marea
mil a lui Dumnezeu se vindec, pentru ca si el s ajung s cunoasc si s slveasc
puterea Lui. Domnul l-a tmduit pe ndrcitul din Gadara fr ca acesta s fi avut nici
credin, nici contiin; dar, pentru a se vedea limpede de ce d Dumnezeu vindecare
si bolnavilor lipsii de credin, Domnul i-a spus celui tmduit: Mergi n casa ta, la ai
ti, i spune-le cte i-a fcut ie Domnul si cum te-a miluit (Marcu 5, 19). Muli n
gloata aceea se mbulzeau mprejurul lui Hristos si se atingeau de El, dar numai femeia
plin de credin, care L-a atins cu fric i sfial, a primit ajutor. La fel se ntmpl i
astzi cu muli care se nchin atingnd icoanele, moatele sfinilor, Sfnta Cruce sau
Evanghelia, ca i cu mulimile acelea iscoditoare dar cu inima rece care II atingeau pe
Hristos. Dar cu adevraii nchintori, plini de credin, se ntmpl precum s-a
ntmplat cu femeia aceasta. Cine are ochi de vzut, s vad; cine are urechi de auzit,
s aud ! i femeia, vzndu-se vdit, a venit tremurnd i, cznd naintea Lui, a
spus de fa cu tot poporul din ce cauz-s-a atins de El si cum s-a tmduit ndat. Iar
El i-a zis: ndrznete, fiic, credina ta te-a mntuit. Mergi n pace. Din glasul si din
vorbele lui Hristos femeia si-a dat seama c El i tie taina, c nu se poate ascunde.
Atunci a stat cu fric i cutremur naintea Celui care ptrunde i cele mai bine ascunse
taine, i cele mai adnc ngropate n inim. Simise puterea lui Hristos n minunea
vindecrii i se cutremurase naintea Atotputernicului. Dar acum, vznd c Domnul
tie ceea ce ea cutase s ascund, tremura si naintea Atottiutorului. I se dezvluie
acum, odat cu atotputernicia lui Hristos, i atottiina Lui. Femeia a stat naintea
tuturor i a mrturisit totul. Ruinea s-a preschimbat n
6. fric. Ruinea s-a dus odata cu boala, n locul ei a copleit-o frica dinaintea
atotputerniciei i atottiinei lui Hristos. Vznd-o att de nfricoat, Domnul a
mngiat-o printete, spunnd: ndrznete, fiic! Oare este pe lume mngiere mai
dulce dect s auzi aceste cuvinte de pe buzele Domnului Celui fr de moarte ? El i
d ndrzneal, numind-o fiic. Nu este ndrzneal adevrat pn ce nu o d
Dumnezeu. Nimeni nu tie ce-i vitejia dac nu tie de Dumnezeu, nici nu tie ce-i
mngierea dac nu-L tie pe Dumnezeu drept tat al su i pe sine copil al Lui. Iar
nimeni nu poate auzi n duh aceste cuvinte dac nu s-a nnoit i nu s-a nscut din nou,
duhovniceste. Femeia aceasta se nscuse din nou, i cu trupul si cu sufletul. Cu trupul,
pentru c trupul cel plin de necurie, ca i mort, se fcuse sntos. Cu sufletul, pentru
c a cunoscut atotputernicia i atottiina Domnului Iisus Hristos. Credina ta te-a
mntuit. Aceste cuvinte sunt si de ncurajare i de nvtur. Dac Domnul nu i-ar fi
artat smerenia postind i splnd picioarele ucenicilor, dac nu ar fi dat cinstea puterii
Sale Altuia, Tatlui Su Ceresc, si dac nu Si-ar fi mprit slava cu oamenii, oare nu
s-ar fi cutremurat necontenit pmntul sub pasul Lui ? N-ar fi luat toat lumea foc la
cuvntul Su ? Cine ar fi cutezat s-L priveasc n fa ? Cine ar fi ndrznit s se
apropie de El i s-L ating ? Cine I-ar fi auzit glasul fr s se spulbere ? Dar de
aceea a luat Domnul trup de om, ca s fie omului frate; de aceea S-a smerit; de aceea a
dat oamenilor ndrzneal la orice pas; de aceea a pus lucrarea Sa pe seama credinei
74

lor. Dar iat, n rstimpul acestei ntmplri, starea lui Iair s-a nrutit: i nc
vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicnd: A murit fiica ta. Nu mai
supra pe nvtorul. Dar Iisus, auzind, i-a rspuns: nu te teme. Crede numai, i se va
izbvi. Acum se vede bine c, la vremea cnd Iair venise la Hristos ca s-L roage s
vin la casa lui, copila nc nu murise. Dar era pe moarte, i ddea duhul, se putea
spune c era ca i moart. Nu mai supar pe nvtorul. Hristos era socotit un
nvtor, i era numit ca atare de ctre cei ce nu simeau dumnezeiasca Lui putere.
Dar vedei ct de bun este Domnul! Mai nainte ca dregtorul Iair s-i strige durerea,
Hristos i-a luat-o nainte cu vorbe de mngiere i mbrbtare: Nu te teme. Oricum,
lucrurile nu s-au schimbat: pe patul morii sau moart copila, totuna este pentru
puterea lui Dumnezeu. Tu f numai singurul lucru care i se cere, singurul lucru pe
care tu poi sa-l faci: Crede numai. Ai vazut doar, dup cele ntmplate cu femeia
aceasta, ce poate sa faca Dumnezeu. Cel ce a oprit mai repede ca gndul curgerea de
snge nencetat vreme de doisprezece ani, poate s aduc laolalt nc o dat sufletul
i trupul fiicei tale. Crede numai, i se va izbvi. Si venind n cas n-a lsat pe nimeni
s intre cu El, dect numai pe Petru i pe Ioan si peIacov si pe tatl copilei i pe mam.
Cinci martori ajung. Si la curile pmnteti ajung doi martori. A luat trei dintre
ucenici, cei care aveau s fie mai trziu i martorii Schimbrii la Fat de pe Tabor si a
luptei Sale din Gradina Ghetsimani. I-a ales pe cei mai n stare duhovnicete de a
ptrunde si purta taina puterii i a fiinei Sale. Acetia trei aveau s vad cea dinti
nviere din mori svrit de Domnul, i s le spun celorlali nou, ca s se nvee
astfel ucenicii s aib ncredere unul n altul.
7. Mai trziu, la nvierea fiului vduvei din Nain i la nvierea lui Lazr aveau s fie
toi de fat. Iar prinii fetei se nelege de ce erau acolo. Copila lor moart avea s fie
de fa la nvierea sufletelor lor. Cine, mai mult dect prinii, se cuvenea s primeasc
ajutor duhovnicesc prin fiic ? Intrnd n cas, Domnul s-a ngrijit de cei ce plngeau
i jeleau copila care murise, pentru c toi plngeau si se tnguiau pentru ea. Iar El a
zis: Nu plngei; n-a murit, ci doarme. Si rdeau de El, tiind c a murit. Matei i
Marcu lrgesc tabloul. Erau acolo cntrei i bocitori tocmii n mprejurimi, dup
obiceiul, acelai, i la iudei i la pgni. Era tulburare si plngeau i se tulburau mult
(Marcu 5, 38). Iair era un om de vaz, poate cel mai de vaz, din acel inut. In afar de
cntreii i bocitorii pltii, trebuie s se fi adunat acolo o mulime de rude, prieteni si
vecini care plngeau din toat inima dup copila dus aa de timpuriu. De ce le spune
Domnul acestor oameni: n-a murit, ci doarme, cnd tie mai bine ca oricine c fata a
murit ? Mai nti, pentru ca toi cei de fa s confirme c fata cu adevrat a murit. Iar
ei n-au gsit alt chip de adeverire a morii dect batjocura n faa prutei Lui netiine.
Apoi, ca s arate c moartea, de fa cu El pe acest pmnt, si-a pierdut boldul i
puterea asupra oamenilor i a ajuns asemeni unui vis. Moartea nu este nimicirea
omului, dup cum nici somnul nu este. Moartea este trecerea din aceasta via n
cealalt; si un singur Domn este, i al acestei viei, i al celeilalte. Pentru omul legat
prin via de trup, desprirea de viaa trupeasc nseamn desprirea radical de
via. Cnd o main ramane in pana pe drum, calatorii raman si ei in pana, neputand
sa mearga mai departe singuri. Acesta e felul de a gndi al oamenilor trupeti. Iar cei
duhovniceti se uit i vd c, daca maina se impotmolete, cltorii se dau jos, o las
acolo n drum si merg mai departe fr ea. Dar Cel ce a fcut si maina i cltorii, nu
poate oare i s repare maina, i pe cltori s-i aduc napoi, ca sa mearg mai
departe cu ea ? La fel e i cu nvierea din mori: trupul se restaureaz i sufletul se
ntoarce la el. Iar c pe bun dreptale a asemnat Domnul moartea cu somnul,
neexagernd cu nimic, El nsui a dovedit-o prin nvierea Sa dup o moarte violent i
dup ederea de trei zile n mormnt, precum si prin nvierea multora n ceasul morii
75

Sale pe Cruce, i mai trziu, n toat istoria Bisericii, cnd morii s-au ntors la via cu
rugciunile sfinilor si plcuilor lui Dumnezeu. i o dovedete i acum, la nvierea
fiicei lui Iair. Aadar, ce a fcut mai departe Domnul, dup ce a luat cu el martorii
potrivii ? Iar El, scond pe toi afar i apucnd-o de mn, a strigat zicnd: Copil,
scoal-te ! Cei ce umpleau iatacul fetei moarte vzuser c fata nendoielnic a murit,
erau ncredinai fr tgad de moartea ei, i acum nu mai era nevoie de ei acolo. Vor
auzi mai trziu minunea si vor vedea cu ochii lor fata vie. Acum ns Domnul are a
ntri credina acestui nti-stttor al poporului i a acestor trei nti-stttori ai
apostolilor Si. Felul de a lucra n toate minunile Sale, era aducerea omului la
descoperire si uimire prin neleapt pronie i iconomie vdit n fiecare amnunt.
Scotndu-i pe toi afar din odaia de moarte a fetei, Domnul a fcut s rmn n ea
acetia apte: cinci vii, unul mort i Dttorul de Via.
8. Nu se ascunde sau mai degrab se dezvluie aici marea tain a sufletului ?
Cnd ntr-un pctos sufletul moare, omul acela rmne s triasc mai departe cu cele
cinci simuri viaa trupului, deart, dezndjduit, ntinzndu-i n toate prile
minile dup ajutor. Acetia sunt aa-numiii materialiti ai zilelor noastre: umbre
fizice fr suflet, creaturi dezndjduite care prin simuri ochi, urechi i celelalte
se aga de aceast lume ca s-i in, mcar o vreme, trupurile afar din mormnt,
unde sufletul le zace demult. Dar cnd, din lucrarea dumnezeietii Pronii, unul ca
acesta ajunge la Hristos, l strig pe Hristos n ajutor. i Hristos, Domnul, vine la
sufletul mort, l atinge i-l ridic iari la via, spre uluirea omului dinafar, trupesc.
Evanghelistul Marcu citeaz nsei cuvintele, n aramaica rostite de Domnul cnd a
atins copila cu mina Sa: Talita kumi!, care nseamn acelai lucru: Copil, scoal-
te ! Ce s-a ntmplat cu fata cnd Hristos a rostit aceste cuvinte? i duhul ei s-a ntors
si a nviat ndat; i El a poruncit s i se dea s mnnce. Iat c moartea e doar un vis!
i duhul ei s-a ntors. Duhul acestei fete prsise trupul i mersese acolo unde merg
duhurile, celor mori. Cu atingerea si cu cuvintele Sale, Domnul a svrii dou
minuni: mai nti a restaurat trupul si apoi a adus duhul napoi din inutul duhurilor n
trupul teafr. Dac nu i-ar fi tmdui l trupul, de ce folos ar fi fost s se ntoarc duhul
fetei la trupul bolnav ? Ar fi nsemnat s se ntoarc la boal si apoi iar la moarte. O
astfel de nviere pe jumtate nici n-ar fi fost nviere, ci chin. Dar Domnul nu d daruri
pe jumtate, ci daruri ntregi, nu daruri ciuntite, ci daruri desvrite. Nu-i d orbului
vedere numai cu un ochi, ci cu amndoi; nu d surdului auz numai cu o ureche, ci cu
amndou; nu-i vindec slbnogului doar un picior, ci pe amndou. Aa si aici: a
ntors duhul unui trup sntos, nu bolnav, ca omul ntreg s fie teafr i viu. De aceea
a poruncit Domnul s i se dea s mnnce: ca s se vad bine c fata e nu numai vie, ci
i sntoas. Iar alt Evanghelist adaug: i ndat s-a sculat copila i umbla (Marcu
5,42), ca s vad toat lumea c s-a nsntoit si cu trupul. Trebuia s se ncredineze
toat lumea c fata s-a fcut bine. De aceea ea s-a sculat, a umblat, a mncat. tia
Domnul cu ce neam necredincios are de-a face, de aceea s-a ngrijit s le aduc, odat
cu minunea, si dovezile ei de nezdruncinat. Trebuia s se vad, mai nti, c era
trebuin de acea minune; apoi, c nimeni altul nafar de El n-o putea svri; i n
sfrit, c minunea nu putea fi pus la ndoial, c era un adevr de netgduit. O, ct
de bine cunotea Domnul soiul acesta de oameni viclean i necredincios ! i au rmas
uimii prinii ei. Iar El le-a poruncit s nu spun nimnui nimic. Prin aceast porunc
Domnul a vrut s nelepeasc pe prinii fetei nviate, ca mai nti de toate ei s
mulumeasc lui Dumnezeu. N-aveau s dea acum buzna afar i s strige n gura nare
minunea care s-a svrit, ci se cuvenea s ngenuncheze cu cea mai mare smerenie
naintea Dumnezeului celui viu revrsandu-i cu cldur recunotina. Vestea se va
76

duce de la sine, nici o grij ! Nu trebuie, n aceste clipe nltoare, s v gndii la
curiozitatea lumii, ci la datoria voastr ctre Dumnezeu.
9. Astfel, vindecand pe femeie de scurgerea sngelui si inviind copila moarta Domnul
Si-a dus mai departe lucrarea de vindecare a sufletului de reaua iscodire. Curiozitatea
este rea, pentru c desparte sufletul omului de Dumnezeu, necndu-l n marea
mruniurilor trectoare si a ntmplrilor lumeti. Curiozitatea este mai mult dect
rea, pentru c adesea duce la pierderea i a trupului i a sufletului. Multe pcate
trupeti si sufleteti i au rdcina n curiozitate. Dup cum frumoasa floare de mac
are ntrnsa otrav, aa si curiozitatea poart ntrnsa un venin tare care distruge si
sufletul i trupul. Dumnezeu nu a fcut lumea ca s sature curiozitatea oamenilor, ci ca
s-i mntuiasc. Spune neleptul rege: Ochiul nu se satur de cte vede si urechea nu
se umple de cte aude (Ecclesiastul 1, 8). Domnul nu a vindecat femeia de curgerea
sngelui pentru c s-a atins de haina Lui din curiozitate, ci pentru c, n nefericirea ei,
s-a apropiat de El cu credin. n van cer curioii minuni de la Dumnezeu, nu li se vor
da. Curiosului nu i sunt de nici un folos. Mai mult folos le aduc morilor minunile lui
Dumnezeu dect curioilor. Oare doctorul merge s-i caute pe cei care cred c sunt
sntoi, pe cei care sunt mulumii cu starea lor i nu-i cer ajutorul ? Dar este Domnul
mai puin nelept dect doctorii pmntului, ca s mearg prin blciuri s-i arate
ndemnarea si puterea ? Nu te ngriji tu, dregtorule Iair, de cum anume va zbura
vestea c a nviat copila ta. Nici tu, omule, nu te ngriji cum anume se va duce vestea
nvierii sufletului si trupului tu. Dumnezeu are telefoanele si telegrafurile Sale mai
repezi dect i deschide omul gura sa ca s-i spun altuia nouti. El tie cel mai bine
cum s rspndeasc cele ce sunt omului de folos. Cel ce a fcut glasul, gura i
vzduhul, are i alte mijloace de comunicaie ! El st n legtur cu orice fptur a Sa
prin ci care umplu spaiul si timpul. Tu amin-tete-i numai ce datorie ai ctre
Dumnezeu, Dttorul tuturor darurilor, si grbete-te s-i aduci mulumiri n
desvrit ascultare de sfnta Sa voie. Slav Domnului i Mntuitorului nostru Iisus
Hristos, mpreun cu Tatl si cu Duhul Sfnt, Treimea cea deofiin i nedesprit,
acum i pururea si n vecii vecilor. Amin. Sfntul Nicolae Velimirovici - despre
Dumnezeu Tatl septembrie 30, 2008 de Mihaela Cine nu crede c pe Fiul lui
Dumnezeu L-a nscut Dumnezeu Tatl, nici nu-L poate numi Tat pe Dumnezeu. Sau
minte cnd l numete astfel. Sau i d doar aa, un titlu onorific, cum zic copiii mici
tataie cnd vd vreun btrnel. Dar poate va zice cineva: Dumnezeu este Tat pentru
toi oamenii. La aceasta rspundem: Dumnezeu este Ziditorul, nu Tatl oamenilor.
Dumnezeu i-a creat, nu i-a nscut pe oameni. Dac un fierar are fii, os din osul lui, i
mai are i nite unelte meterite de el, oare nu va face nici o deosebire ntre copiii lui i
lucrurile pe care le-a furit? Aadar cine numete pe Dumnezeu Tat, fr s-L
recunoasc pe Fiul Su cel venic, singurul prin care din creaturi putem ajunge i noi
fii, minte. Apostolul lui Hristos spune rspicat: Oricine tgduiete pe Fiul nu are nici
pe Tatl (Ioan 2, 23).
10. n Crez, ne mrturisim credina ntr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Unul nscut, care din Tatl S-a nscut mai nainte de toi vecii. Nscut, nu fcut.
Cum s le mulumim sfinilor prini ai Bisericii care au cuprins n cuvinte i au
pecetluit acest adevr, fr de care, vorbind de Tat fr a vorbi i de Fiul Lui, am fi
rmas mincinoi? Cci, iari, dac Tatl nu are fiu, cum s fie Tat, i cum, cu ce
drept s se numeasc Tat? Atunci toat cuvntarea noastr despre iubire n-ar fi dect
un cntecel nostalgic, lipsit de orice temei i de orice ndreptire. Dumnezeul iubirii
nu are ndreptire dect n Dumnezeul Sfintei Treimi. Aceasta, fiic, este cheia
ntregii taine a Iubirii, S-o ai totdeauna la tine. i crede ce spune marele Sfnt:
Iubirea e mai dulce ca viaa. i mai tare dect moartea, adaug eu. Predica la
77

Duminica lasatului sec de branza Evanghelia despre post Matei 6:14-21 Ca de veti
ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc; iar de nu veti
ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre. Cand
postiti, nu fiti tristi, ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca
postesc. Adevarat graiesc voua: Si-au luat plata lor. Tu insa, cand postesti, unge capul
tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, Care este in
ascuns, si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati tie. Nu va adunati comori pe
pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunati-va
comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le
fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. Prima regula a soldatului care
se afla pe campul de lupta, este sa nu se predea dusmanului. Comandantul da comanda
dinainte, ca fiecare soldat sa se fereasca de capcana inamicului, pentru a nu fi inselat si
prins. Soldatul cel singuratic, flamand, infrigurat si dezbracat, va fi mai ispitit sa se
predea dusmanului. Potrivnicul inselator se va folosi de stramtorarile sale prin toate
caile cu putinta. Vrajmasul poate fi flamand, dar va arunca soldatului o bucata de
paine, pentru a-i arata acestuia indestularea sa. Vrajmasul poate fi infrigurat, zdrentuit
si dezbracat, dar va arunca soldatului o hainuta, ca si cum el ar fi indestulat si bine
imbracat. El va trimite soldatului ziceri, in care se lauda ca este in intregime sigur de
biruinta sa, si il va minti pe sarmanul soldat, ca si cum ar avea regimente de prieteni
de-ai soldatului la stanga si la dreapta lui, care s-au predat, ori generalul aceluia fusese
ucis in chip dovedit, ori imparatul aceluia ceruse incheierea armistitiului! El va
fagadui soldatului intoarcerea grabnica la vatra si o slujba buna si bani si tot ceea ce
omul poate doar sa viseze, atunci cand se afla in mare stramtorare. Generalul arata
toate aceste curse si capcane ale vrajmasului, inca dinainte, si atentioneaza soldatii sa
nu aiba incredere in ei cu nici un pret, ci sa se pazeasca pe ei, sa nu se predea, ci sa-si
pastreze steagul cu credinta, chiar cu pretul vietii.
11. Pentru soldatii lui Hristos este o regula de insemnatate intreaga, ca sa nu se dea pe
ei vrajmasului, in lupta cu duhul cel rau, al acestei lumi. Si Hristos, ca Imparat si
Capetenie a noastra in aceasta lupta, ne arata aceasta si ne atentioneaza despre aceasta.
Iata, v-am spus de mai inainte. (Matei 24:25; cf. Ioan 14:29), spune El ucenicilor
Sai. Primejdia este mare si vrajmasul oamenilor este mai cumplit si mai inselator decat
oricare alt vrajmas pe care vi-l puteti inchipui. Domnul a grait despre aceasta si in alt
loc: iata satana v-a cerut sa va cearna ca pe grau. (Luca 22:31). Satan cerceteaza
oamenii fara incetare, chiar din ziua in care l-a inselat pe omul cel dintai - din ziua in
care a pus stapanire pe libertatea oamenilor, si i-a indepartat de Dumnezeu, punandu-i
in slujba lui. El il atrage la sine pe soldatul lui Hristos, prin oricare inselare cu putinta,
ademenindu-l cu fagaduieli mincinoase si aratandu-i o bogatie care nu exista. Nimeni
nu este mai flamand decat el, dar el le arata paine celor flamanzi, chemandu-i sa se
predea. Nimeni nu este mai dezbracat decat el, dar el ii atrage pe oameni spre culorile
imbracamintii sale mincinoase si inchipuite. Nimeni nu este mai sarac decat el, dar el,
ca un vrajitor de balci, freaca doua monede una de cealalta si arata privitorilor ca el
pare sa aiba milioane. Nimeni nu a cazut mai jos decat el, dar el nu se opreste
niciodata din spusul minciunilor, ca sa para ca este biruitor si ca soldatii lui Hristos
sunt invinsi, ca si cum Hristos a fugit de pe campul de lupta si se ascunde. El este
mincinos si tatal minciunii (Ioan 8:44), si toata puterea lui si toate averile lui nu
exista cu adevarat. Lamurindu-i pe urmatorii Lui, de toate inselarile si de armele
diavolului, Domnul Iisus le-a aratat, prin cuvant si prin fapta, cum sa reziste si cu care
arme sa lupte. Insusi Hristos este cea mai insemnata arma a noastra, a celor care Ii
urmam Lui: venirea Lui printre noi si puterea Lui din noi, sunt armele noastre cele mai
tari. Ultimele Sale cuvinte pe care ni le arata Evanghelia sunt: Iata, Eu cu voi sunt in
78

toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Matei 28:20). Si El s-a aratat cu adevarat de-a
lungul veacurilor, in milioanele de luptatori neinfricati - apostoli, mucenici,
marturisitori, Parinti purtatori-de-Dumnezeu, fecioare evlavioase si sfinti barbati si
femei; si toate astea nu s-au aratat numai in vremurile trecute, ci in chip lamurit si
sigur si in zilele noastre, pentru toti cei care nu s-au supus duhului celui rau. El nu
numai ca Se arata astazi, dar Se va arata si la sfarsitul veacurilor, pentru ca El a
proorocit ca la sfarsitul veacurilor se vor arata martori insemnati (Apocalipsa 11:3).
Mai este si puterea, care se vede limpede si neindoios, a Trupului si Sangelui Sau,
Patima Lui, Cuvintele Lui, Crucea Sa mult iubita si datatoare-de- viata, Invierea Sa si
slava Sa fara de moarte. Voi, cei care sunteti lamuriti de puterea cea de nebiruit a lui
Hristos, care curge neincetat (precum curentul electric) prin credinciosii Sai, aratati
aceasta si altora! Si voi, cei care nu sunteti lamuriti, dar doriti sa va lamuriti, faceti tot
ceea ce va cere Evanghelia si va veti lamuri. Lasati-i pe cei care se indoiesc cu rautate,
sa ramana in indoiala lor. Ei nu- L lovesc pe Dumnezeu, ci pe ei insisi; ei nu pun la
indoiala pierzarea Lui Dumnezeu, ci chiar a lor. Va veni indata vremea cand nu se vor
mai putea indoi, dar credinta nu li se va da lor. Dar, pe langa existenta si puterea lui
Hristos, care sunt armele noastre de cel mai mare pret, in lupta impotriva duhului rau,
Domnul Iisus ne-a mai daruit si alte feluri de arme, pe care sa le folosim, cu ajutorul
Lui. Aceste arme sunt: pocainta neschimbata, milostenia necurmata, rugaciunea
neincetata, bucuria vesnica intru Domnul Iisus si frica de Judecata si de moarte a
sufletelor noastre, apoi, primind cu rabdare suferinta pentru Hristos, cu credinta si
nadejde, si iertand ocarile, apoi privind aceasta lume ca si cum nici nu s-ar afla, luand
parte la Sfintele Sale Taine, la privegheri si la postiri. Pomenim postirea la sfarsit, nu
pentru ca postirea este arma cea mai neinsemnata - Doamne, sa nu ingadui aceasta! -
ci pentru ca
12. Evanghelia de astazi vorbeste despre postire si scopul nostru este sa vorbim despre
aceasta Evanghelie. Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, iarta-va si voua Tatal
vostru cel ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va
va ierta gresealele voastre. Acesta este inceputul Evangheliei de astazi. De ce incepe
astfel? Puteti spune: ce legatura are aceasta cu postirea? Se leaga foarte strans, tot asa
cum este o legatura foarte stransa intre postire si sfarsitul acestei Evanghelii, unde nu
se vorbeste despre postire, ci despre adunarea bogatiilor, dar nu a celor de pe pamant,
ci a celor din ceruri, unde molia si rugina nu le strica si unde furii nu le fura. Caci
atunci cand postirea este inteleasa cu inteles adevarat, crestin, si nu in chipul legii, in
chipul fariseilor, atunci iertarea ocarilor si infranarea de la lacomie inseamna post si
acesta este postul cel mai insemnat, ori, daca vreti, cel mai bogat rod al postirii. Pentru
ca, intr-adevar, are putina insemnatate infranarea de la mancare, daca nu exista
infranare de la intoarcerea ocarii pentru ocara primita si de la inselarea cu bogatiile
cele pamantesti. Domnul nu ne porunceste cu taria puterii Sale: iertati oaemnilor
pacatele lor! El ne lasa alegerea noastra libera, ca sa iertam sau nu. El nu va calca
peste libertatea noastra, ca sa ne forteze sa facem ceva, caci in imprejurarea aceea,
fapta noastra nu ar mai fi a noastra, ci a Lui, si nu ar mai avea aceeasi insemnatate ca
atunci cand am fi facut-o in chip liber si cu voia noastra. Este adevarat ca El nu ne
porunceste cu taria puterii Lui, dar El ne arata ce ni se va intampla daca nu facem voia
Lui: Nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre. Si cine ne va ierta noua
pacatele noastre, daca nu Dumnezeu? Nimeni, fie in cer sau pe pamant; absolut
nimeni. Oamenii nu ne vor ierta, pentru ca noi nu ii iertam pe ei, si Dumnezeu nu ne
va ierta pe noi, pentru ca oamenii nu ne iarta pe noi. Atunci, unde ne aflam si unde ne
vom afla noi? Ne vom sfarsi zilele sub un munte de pacate si, in viata viitoare, povara
greutatii acelui munte va spori si mai mult in toata vesnicia. De aceea, sa ne obisnuim
79

sa nu intoarcem ocara la ocara, raul pentru rau, ori razbunand pacatul prin pacat. Cand
vezi un om beat tolanit in noroi, te vei tolani in noroi langa el? Sau vei incerca sa il
ridici si sa- l scoti afara din noroi? Fiecare pacat este noroi si fiecare patima este betie.
Daca fratele tau si-a rostogolit sufletul in noroiul pacatului, de ce sa-ti arunci sufletul
tau sa zaca in acelasi noroi? Asadar, infraneaza-te de la ceea ce face fratele tau si
grabeste-te sa-l ridici si sa-l curati, pentru ca tatal tau din ceruri sa te ridice pe tine si
sa te curate de toate pacatele tale si sa te aseze intre ingerii Sai la Infricosatoarea
Judecata. Cand postiti, spune Domnul, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc
fetele ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua: Sa-au luat plata lor.
Fatarnicii sunt cei care postesc, dar nu pentru Dumnezeu, nici pentru sufletele lor, ci
din pricina oamenilor, ca oamenii sa-i vada postind si sa-i laude pentru aceasta. Dar,
intrucat nu toti oamenii ii pot vedea in fiecare zi, ce mananca si ce beau, atunci ei se
straduiesc sa-si faca fetele lor ca sa arate ca postesc, ca ceilalti sa poata citi aceasta pe
fetele lor. Isi smolesc fetele, facandu-le sa arate palide si triste, slabanoage si adancite.
Ei nu-si ung fetele lor cu uleiuri inmiresmate si nu-si spala fetele lor. Si oamenii se
uita la ei si se minuneaza si ii lauda. Oamenii ii rasplatesc minunandu-se; oamenii le
dau lor rasplata postirii lor, laudandu-i. Ce mai pot astepta ei de la Dumnezeu? Ei nu
au postit pentru Dumnezeu, ci pentru oameni. Ce fel de plata sa mai caute ei pentru
sufletele lor? Ei nu au postit pentru sufletele lor. Ei au postit pentru oameni si oamenii
i-au laudat pentru aceasta. Cu
13. adevarat ca ei si-au primit plata lor. Si Dumnezeu nu le mai datoreaza nimic, nici
nu le va da nimic pentru postirea lor in viata ce va sa vina. Tu insa, cand postesti,
spune Domnul, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca
postesti, ci Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va
rasplati tie. Aceasta este cea mai buna alcatuire ce o primim pentru postire. Iar
intelesul de suprafata este deslusit. Cand postesti, fa aceasta pentru Dumnezeu si
pentru mantuirea sufletului tau, nu pentru oameni. Nu este catusi de putin important ca
oamenii sa vada si sa stie ca tu postesti - cu adevarat, este mai bine pentru tine ca ei sa
nu vada si sa nu stie. Pentru aceasta tu nu astepti de la oameni nici o rasplata. Si ce-ti
pot da ei, care, ca si tine, se bizuie pe Dumnezeu pentru toate lucrurile? Este important
ca Dumnezeu sa vada si sa stie. Si Dumnezeu va vedea oricum; nu poti sa ascunzi
nimic de Dumnezeu. Asadar, nu arata postirea ta prin nici un semn vazut; El citeste
aceasta in launtru, chiar in inima ta. Asa cum ti-ai uns capul inainte de a posti, fa
aceasta si cand postesti; si asa cum ti-ai spalat fata ta inainte de a posti, fa aceasta si
cand postesti. Fie ca faci aceasta sau te infranezi de la aceasta - nici una dintre aceste
alegeri pe care le faci, nu-ti va spori meritul tau; daca faci aceasta sau te infranezi de la
aceasta nici nu te va mantui, nici nu te va duce la pierzare. Dar aceste cuvinte ale lui
Hristos: unge capul tau si fata ta o spala rostite atat de hotarat, au intelesul lor
launtric profund. Deoarece, daca Domnul S-ar fi gandit numai la capul cel trupesc si la
fata cea trupeasca, cu siguranta ca El nu ne-ar fi poruncit sa ne ungem capul si sa ne
spalam fata atunci cand posim. El ar fi spus ca este un lucru de mica importanta si
lipsit de sens, unde se amesteca roadele postirii, sa-ti ungi sau sa nu-ti ungi capul, sa-ti
speli sau sa nu-ti speli fata. Este limpede faptul ca, in adancul acestor cuvinte se
ascunde un inteles tainic. De altfel, cel care intelege aceasta porunca a lui Hristos sub
infatisarea ei de suprafata si incepe, mai ales atunci cand posteste, sa-si unga capul si
sa-si spele fata, va cadea in chipul celalalt al fatarniciei. El va pune iarati in priveliste,
inaintea oamenilor postirea sa, insa intr-un chip diferit. Dar Domnul tocmai aceasta a
cautat sa ne invete in chip lamurit, ca sa nu facem. Atunci, nu mai exista nici o
indoiala ca aceasta porunca si are intelesul sau launtric. Care este acela? Este
asemenea celui pe care l-a dat Apostolul Pavel taierii imprejur, intregind taierea
80

imprejur a inimii ca mijloc mantuitor, si socontind ca infatisarea de la suprafata a
taierii imprejur ca nefiind mai importanta ca nesavarsirea acestei taieri (Galateni 6:15;
Romani 2:29). Atunci, unge capul tau inseamna: unge mintea ta cu Duhul Sfant.
Fiindca capul semnifica mintea si intregul suflet, si uleiul inmiresmat cu care se
unge capul semnifica Duhul Sfant. Si aceasta inseamna: posteste de toate gandurile
cele rele si infraneaza-te de la toate cuvintele nerusinate si fara de folos. Dimpotriva:
umple-ti mintea cu gandurile lui Dumnezeu, ale lucrurilor Sale sfinte, ale curatiei, ale
credintei si dragostei si cu toate cele ce sunt vrednice de Duhul Sfant. Fa la fel si cu
limba ta - pentru ca vorbirea si mintea una sunt - fie ca te infranezi in intregime de la
vorbire, ori, daca vorbesti, spune numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu si spre
mantuirea sufletului. Fa la fel si cu inima ta: posteste de toata ura si de tot raul,
zavistia si mandria, hula impotriva lui Dumnezeu si a omului, de orice pacat si poftire
pacatoasa, patima si dorinta - infraneaza-te de la toate astea si lasa Duhul Sfant liber,
ca sa semene in inima ta fiecare fel de planta sfanta si bine- placuta lui Dumnezeu,
floare cereasca. Fa la fel cu voia sufletului tau: posteste de la fiecare scop pacatos si de
la fapta pacatoasa, infraneaza-te de la tot raul si lasa Duhul Sfant liber, ca sa unga
sufleul tau invartosat, cu uleiul inmiresmat al lui, sa-i vindece ranile si sa-l intoarca
inspre Dumnezeu, sa-l indemne catre lucrarile cele bune si sa-l umple cu setea pentru
fiecare buna lucrare care se afla in Dumnezeu.
14. Acesta este intelesul cuvintelor: unge capul tau. Altfel spus: infraneaza si
stapaneste omul tau launtric, care este de cea mai mare insemnatate, opreste-l de la
fiecare rau si indeamna-l catre tot ceea ce este bun. Ce inteles au cuvintele: si spala
fata ta? fata semnifica omul pe dinafara, omul trupesc, simtitor - trupul omului.
Sufletul se arata lumii acesteia, prin mijlocirea trupului. Pentru Dumnezeu, sufletul
este fata omului, dar pentru lume, sufletul este trupul omului. Prin simtirile si
madularele trupului aratam lumii ce gandim, ce simtim si ce vrem. Limba transmite
gandurile mintii, ochii arata simtamintele inimii si picioarele duc la bun sfarsit scopul
sufletului. Spala fata ta inseamna: curateste-ti trupul tau de savarsirea oricarui pacat,
oricarei necuratii si oricarui rau. Infraneaza-ti simturile de la tot ceea ce este de prisos
si primejdios; pazeste-ti ochii ca sa nu zaboveasca prin amestecarile acestei lumi;
pazeste-ti urechile de la toate cele care nu slujesc mantuirii sufletului; pazeste-ti nasul,
pentru ca sufletul tau sa nu inspire mirosul acestei lumi, care degraba se schimba in
duhoare; infraneaza-ti limba si stomacul de poftirea de multa mancare si bautura;
infraneaza-ti intregul tau trup, ca sa nu se faca peste masura de delicat, si sa nu-ti ceara
mai mult decat ii are nevoie pentru vietuire. Pe langa toate acestea, infraneaza-ti
mainile, ca sa nu bata si sa nu chinuiasca oamenii si animalele; infraneaza-ti picioarele
ca sa nu te duca in pacat, sa nu te duca la petreceri prostesti, la distractii fara de
Dumnezeu, la lupte si furturi. Si, impotriva tutturor acestora, fa din trupul tau o
adevarata biserica pentru sufletul tau; nu fa din el o carciuma de la marginea drumului,
unde se aduna talharii ca sa-si imparta prada si sa-si faca planuri pentru noi atacuri, ci
biserica a Dumnezeului Celui viu. Acesta este intelesul cuvintelor: si spala fata ta.
Aceasta este postirea care duce la mantuire. Acesta este postul pe care il
propovaduieste Hristos, post fara fatarnicie, post care scoate duhurile cele rele, si
aduce omului biruinta slavita si roade bogate, atat in aceasta viata, cat si in cea
urmatoare. Este important sa observam aici, ca Hristos vorbeste mai intai despre cap si
apoi despre fata - mai intai despre suflet si apoi despre trup. Fatarnicii posteau numai
in trup si aratau oamenilor postirea lor prin mijloace trupesti. In contrast cu aceasta,
Hristos aseaza postirea launtrica pe primul loc si apoi postirea din afara, trupeasca, nu
pentru a socoti postirea trupeasca mai neinsemnata - caci El Insusi obisnuieste sa
posteasca trupeste - dar sa incepem cu inceputul: mai intai se curateste izvorul si apoi
81

raul; mai intai se curateste sufletul si apoi oglinda sufletului. Omul trebuie mai intai sa
se straduiasca sa faca postirea in minte, inima si in voia lui, si apoi sa intregeasca
postul cu bunavoire si bucurie in trupul sau, asa cum pictorul face mai intai privelistea
in sufletul sau si apoi degraba si cu veselie, zugraveste privelistea cu mana. Asadar,
postirea trupeasca trebuie sa fie cu veselie si nu cu tristete. De aceea Domnul foloseste
cuvintele unge si spala; pentru ca, asa cum acestea aduc buna placere si bucurie
omului celui trupesc, tot asa postirea - atat a sufletului, cat si a trupului - trebuie sa
aduca veselie si bucurie sufletului omului. Caci postirea este o arma, o arma foarte
15. puternica impotriva duhului rau. Soldatul care se afla pe campul de lupta, este
aruncat la pamant atunci cand isi pierde armele, fiindca omul neinarmat este silit ori sa
fuga, ori sa se predea. Si atunci cand i se dau arme, el se bucura din nou, pentru ca
atunci isi poate pastra locul si poate rezista dusmanului. Cum ar putea crestinul sa nu
se bucure, atunci cand el se inarmeaza cu postirea impotriva vrajmasilor celor mai
infricosatori ai sufletului sau? Cum ar putea inima lui sa nu se bucure din nou si cum
s-ar putea ca fata sa sa nu-i fie stralucitoare, atunci cand el vede in mainile sale o arma
de care vrajmasul fuge cu mare tulburare? Lacomia il face pe om posomorat si
temator, dar postirea il face vesel si curajos. Si cum lacomia se lateste tot mai tare si
mai tare, tot asa si postirea indeamna la rabdare tot mai mare. Imparatul David
obisnuia sa posteasca vreme atat de indelungata, incat el singur spunea: genunchii
mei au slabit de post (Psalm 108:23). Cand omul isi da seama de harul care vine prin
postire, dorirea lui creste ca sa posteasca tot mai mult.si harurile care vin prin postire
sunt fara de numar. Prin postire, omul isi usureaza ata trupul, cat si sufletul de povara
intunecimii si a invartosarii. Trupul sau se face usor si putergic si sufletul sau se face
stralucitor si curat. Prin postire, omul isi inalta sufletul deasupra temnitei pamantesti si
patrunde prin intunecimea vietii trupesti catre lumina Imparatiei lui Dumnezeu, catre
adevaratul sau salas. Postirea il face pe om puternic, hotarat si curajos, atat inaintea
oamenilor, cat si inaintea dracilor. Postirea il mai face pe om darnic, bland, milostiv si
ascultator. Prin postire, Moise a fost invrednicit de primirea Tablelor Legii din mainile
lui Dumnezeu. Prin postire, Ilie a inchis cerurile, asa ca nu a mai fost ploaie timp de
trei ani de zile; prin postire, el a chemat foc din cer peste jertfelnicul cel idolesc, si
prin postire s-a curatit si a putut el sa mearga pana la Horeb ca sa vorbeasca cu
Dumnezeu. Prin postire, Daniel a fost izbavit din groapa cu lei si cei Trei Copii, din
cuptorul cu foc.
16. Prin postire, Imparatul David si-a inaltat inima la Dumnezeu si harul lui
Dumnezeu a pogorat peste dansul si el a cantat rugaciunile cele mai dulci si mai
minunate pe care le inaltase cineva vreodata lui Dumnezeu, inainte de venirea lui
Hristos. Prin postire, imparatul Iosafat i-a starpit pe vrajmasii sai, pe amoniti si pe
moabiti (II Cronici 20:23). Prin postire, iudeii au fost izbaviti de osandirea lui Aman,
cel care era al doilea dupa imparat (Estera 4:3). Prin postire, cetatea Ninive a fost
izbavita de la naruirea pe care o proorocise proorocul Iona. Prin postire, Ioan
Botezatorul a ajuns cel mai mare dintre cei nascuti din femeie. Inarmat cu postirea,
Sfantul Antonie a biruit toate cetele dracilor si le-a alungat de la el. Ce? Numai Sfantul
Antonie? O armata fara de numar de sfinti crestini, atat barbati, cat si femei, s-au
curatit prin postire si au ajuns cei mai mari eroi din istoria omenirii. Intrucat ei au
cucerit ceea ce este cel mai greu de biruit - pe ei insisi. Si biruindu-se pe ei, ei au biruit
lumea si pe Satan. (Sfantul Vasile spune: Postirea intareste mintea. Sfantul Diodor:
Postitorii adevarati se infraneaza de la mancare nu pentru ca ei socotesc ca lucrul
aceasta este rau in sine, ci pentru ca, prin infranare, sa-si pazeasca partile zburdalnice
ale trupului. Si fericitul Ieronim: Dumnezeu, Ziditorul si Domnul universului, nu are
nevoie de chioraitul intestinelor din burta, dar fara aceasta nu poate exista fapta buna:
82

aliter pudicitia tuta esse non possit.) Si in cele din urma, nu Domnul Iisus Insusi Si-a
inceput preotia dumnezeiasca a mantuirii lumii cu un post lung de patruzeci de zile?
Si, in felul acesta, nu El a fost Acela care ne-a aratat in chip lamurit, ca trebuie sa
punem inceput bun vietii noastre de crestini cu ajutorul postirii? Mai intai postul si
apoi tot restul vine dimpreuna cu postirea si prin postire. Prin exemplul Sau personal,
Domnul ne-a
17. aratat ce arma puternica este postirea. Cu aceasta arma, El l-a biruit pe Satan in
pustiu, cu ea a iesit biruitor asupra celor trei patimi satanice principale, cu care L- a
ispitit Satan: iubirea de lenevire, iubirea de marire si iubirea de arginti. Acestea sunt
trei patimi pierzatoare, cele mai mari capcane in care vrajmasul diavol ademeneste pe
soldatii lui Hristos. Iubirea de arginti descide usa altor patimi; dupa cum spune
Apostolul, radacina tuturor relelor (I Timotei 6:10). De aceea Domnul Isi incheie
invatatura despre postire atentionandu-ne sa nu avem iubire de arginti, sa ne infranam
de la bunatatile cele care se ingramadesc sa ne piarda sufletul, care sucesc inimile de
la Dumnezeu si ascund sufletul in pamant: Nu va adunati comori pe pamant, unde
molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunati-va comori in cer,
unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde
este comoara ta, acolo va fi si inima ta. Cel care aduna comori pamantesti aduna
pentru sine chin si teama. Unul ca acesta se pierde in comorile sale si inima lui este
acoperita de tarana. (Petru Damaschinul spune: Este adevarat ca multi sfinti din
vremurile de odinioara aveau bogatii mari, ca Avraam, Iov, David si multi altii, dar ei
nu aveau patima iubirii de averi, pentru ca ei priveau toate lucrurile ca apartinand lui
Dumnezeu.) Intotdeauna avem cu noi comorile care sunt ale noastre, fie pe pamant,
fie in cer. Gandurile noastre insotesc comorile noastre, inimile noastre sunt alaturi de
comorile noastre, tot la fel este si cu voia noastra - fie pe pamant sau in cer. Noi
suntem legati de comorile noastre asa cum raul este legat de albia sa - fie pe pamant
sau in cer. Daca ne adunam comori pe pamant, vom fi bogati o vreme, dar vom fi
saraci intreaga vesnicie; iar daca ne adunam comori in cer, vom fi saraci o vreme, dar
vom fi bogati intreaga vesnicie. Si una si cealalta sunt lasate, ca noi sa alegem dupa
voia noastra. In aceasta libertate de alegere se afla slava noastra, dar si chinuirea
noastra. Daca alegem comorile cele vesnice care nu pot fi atinse de molii, de rugina
sau de furi, slava noastra va fi vesnica. Daca, totusi, noi alegem celelalte comori, pe
care trebuie sa le pazim de molii si de rugina si de furi, chinuirea noastra va fi vesnica.
Semnificatia launtrica a comorilor pamantesti are in sine, desigur, intreaga invatatura
pamanteasca, cultura pamanteasca si rangurile pamantesti, in masura in care sunt
despartite de Dumnezeu si de Evanghelie. Uitarea roade aceasta comoara ca si molia,
necazurile si suferintele o macina precum rugina roade fierul, si duhul rau o slabeste si
o fura ca un hot. Alegerea comorilor ceresti, potrivit acestui inteles launtric, inseamna
imbogatirea mintilor noastre cu cunostinte despre existenta lui Dumnezeu si despre
voia Lui, si imbogatirea inimilor si sufletelor noastre cu cunoasterea Evangheliei,
pentru ca numai aceste comori singure nu cad prada vremelniciei, vatamarii si furtului.
Alegand asemenea comori, indata le dam lui Dumnezeu spre pastrare. Si ceea ce este
dat lui Dumnezeu in grija spre buna pastrare, nu mai este atins de molii, de rugina sau
de furi. Dumnezeu va trimite aceste comori sa ne astepte, cand, dupa moartea noastra,
vom merge sa-L intalnim. Aceste comori ne vor fi aduse inaintea fetei lui Dumnezeu.
Dar toate celelalte comori care, aici, pe pamant, ne-au despartit si ne- au indepartat de
Dumnezeu, ne vor desparti si ne vor indeparta de El in cer in vecii vecilor. Pentru ca,
daca ne-am lipit inimile de comorile pamantesti, ne-am daruit sufletele lui Satan. Si
atunci vom fi ca soldatii care au fost necredinciosi si s-au dat dusmanului lor
infricosator si uneltitor.
83

18. Asadar, sa deschidem bine ochii cat mai este vreme. Sa fim ferm hotarati ca
biruinta cea de pe urma nu va fi a diavolului si a slujitorilor lui, ci a lui Hristos,
Imparatul si Stapanul nostru. Atunci, sa ne grabim sa luam arma cea biruitoare pe care
ne-a daruit-o El pentru lupta - postul cel drag - arma care se afla in mainile noastre
este pentru noi stralucitoare si purtata cu maretie, dar pentru vrajmasul nostru, ea este
infricosatoare si aducatoare de moarte. Sa ne infranam de la mancare si bautura multa,
pentru ca inimile noastre sa nu cada (Luca 21:26) si sa nu pierim in stricaciune si
intunecime. Sa ne pazim sa de la alegerea comorilor celor pamantesti, pentru ca Satan
sa nu ne desparta de Hristos si sa ne dea in gand sa ne predam. Si cand postim, sa nu
postim ca sa fim laudati de oameni, ci pentru mantuirea sufletelor noastre si slava
Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe Care Il maresc ingerii si sfintii din
cer si dreptii pe pamant, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant - Treimea cea deofiinta
si nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin. Predica la Duminica
Vamesului si a Fariseului Evanghelia despre rugaciunea vamesului si fariseului Luca
18:9-14 Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis
pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt
vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca
ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames; postesc de doua ori
pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu voia
nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv
mie, pacatosului. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela.
Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.
19. Un om a mers in padure ca sa aleaga un copac din care sa faca grinzi pentru
acoperis. Si a vazut doi copaci, unul langa altul. Unul era neted si inalt, dar era putred
pe dinauntru, si celalalt era cu damburi si urat pe dinafara, dar era sanatos pe
dinauntru. Omul a oftat si si-a zis: La ce-mi foloseste mie acest copac inalt,
necioturos, daca este putred pe dinauntru si din care nu pot sa fac barne? Celalalt,
chiar daca este cioturos si urat, cel putin este sanatos pe dinauntru si astfel, daca
muncesc putin mai mult, pot sa-l folosesc la barne de acoperis pentru casa mea. Si,
fara sa se gandeasca mai mult, a ales acel copac. Tot la fel va alege si Dumnezeu intre
doi oameni pentru casa Sa si nu va alege pe cel care pare bun pe dinafara, ci pe cel a
carui inima este plina de dreptatea sanatoasa a lui Dumnezeu. Cei mandri, ai caror
ochi sunt intr-una ridicati spre cer, in vreme ce inimile lor sunt lipite de pamant, nu
sunt placuti lui Dumnezeu; sunt bineplacuti lui Dumnezeu numai cei smeriti si blanzi
cu inima, ai caror ochi sunt plecati spre pamant, in vreme ce inimile lor sunt bogate
intru cele ceresti. Ziditorul lumii alege oamenii care cauta la pacatele lor inaintea lui
Dumnezeu, mai mult decat la faptele lor cele bune. Caci Dumnezeu este doctorul care
vine la patul pe care sta fiecare dintre noi si intreaba: Unde te doare? Omul care
foloseste de venirea doctorului, ca sa-i spuna despre toate durerile si slabiciunile sale,
este intelept, dar omul care isi ascunde durerea si se lauda cu sanatatea sa, este nebun.
Ca si cum doctorul viziteaza oamenii pentru sanatatea lor si nu pentru starea lor de
boala! Marele Ioan Gura de Aur spune ca Este rau sa pacatuiesti, desi aici se poate da
ajutor; dar sa pacatuiesti si sa nu ingadui pacatul - aici nu se mai poate nici un ajutor.
Deci sa avem intelepciune si sa stam la rugaciune inaintea lui Dumnezeu, sa simtim ca
ne aflam inaintea doctorilor celor mai buni si mai milostivi, care ne intreaba pe fiecare
dintre noi, cu purtare de grija si cu dragoste: Unde te doare? Sa nu ne lenevim in
nici un chip, sa-I spunem toata boala noastra, ranile noastre si pacatele noastre.
Domnul Iisus ne spune despre aceasta in pilda vamesului din pericopa Evanghelica de
astazi. In Evanghelie se spune ca Domnul a spus aceasta pilda celor care se credeau ca
sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti. Nu cadem si noi printre cei carora Domnul
84

le spune aceasta pilda? Nu va razvratiti, ci marturisiti-va boala, rusinati-va de ea si
luati leacul pe care vi-l daruieste Doctorul cel mai bun si mai milostiv. Intr-un spital
erau multi bolnavi. Unii aveau febra si nu mai puteau astepta pana la venirea
doctorului; altii umblau de colo colo, crezandu-se sanatosi si nu voiau sa-i vada
doctorul. Intr-o dimineata, doctorul a intrat sa-i viziteze pe bolnavi. Doctorul era
impreuna cu un prieten, care era plin de daruri pentru bolnavi. Prietenul doctorului a
vazut ca bolnavii aveau febra si ii parea rau pentru ei. Se pot vindeca? l-a intrebat pe
doctor. Doctorul i-a soptit la ureche: Si acestia cu febra si cei care se afla in pat se pot
vindeca, dar cei care umbla nu se pot aceia sufera de boli care nu se pot vindeca si
sunt putrezi pe dinauntru. Prietenul doctorului a fost foarte uimit si uimirea sa statea
in doua lucruri: tainele bolilor oamenilor si inselaciunea ochilor oamenilor.
20. Inchipuiti-va acum ca suntem bolnavi in acest spital al lumii. Boala de care sufera
fiecare dintre noi poarta acelasi nume - nedreptatea. In acest cuvant se afla toate
patimile, toate poftele, toate pacatele - toate slabiciunile si molesirea sufletelor, a
inimilor si a mintilor noastre. Cei bolnavi se afla intr-o stare, la inceputul bolii, in alta
stare, la vremea cea mai grea a bolii si in alta stare, la vindecare. Dar acestea sunt
chipurile bolilor din launtrul omului; numai cei care se vindeca se fac constienti de
greutatea bolii de care suferisera. Cei mai bolnavi sunt cei mai putin constienti de
boala lor. In boala trupeasca, omul care are febra mare, nu este constient de sine nici
de boala sa, nici nebunul nu spune despre el ca este nebun. Incepatorii nedreptatii se
simt rusinati de boala lor o vreme, dar repetarea pacatului duce la obiceiul de a pacatui
si aceasta se intampla pana la ameteala si starea de inconstienta a nedreptatii, pana
intr-o stare in care sufletul nu mai are nici un sens in sine, si nici boala sa. Si
inchipuiti-va numai, un doctor care intra in spital si intreaba: Ce-ati patit? Cei a
caror boala se afla intr-o stare de inceput, se simt rusinati sa se arate ca sunt bolnavi si
vor raspunde: Nimic! Cei a caror boala a ajuns in starea cea mai grea, se vor mania
la o asemenea intrebare si nu vor raspunde numai Nu-i nici o problema cu noi!, ci
vor incerca sa se mandreasca cu sanatatea lor. Numai cei care sunt pe cale de
vindecare vor ofta si vor raspunde doctorului: E foarte rau! Ai mila si ne ajuta!
Tertulian spune intr-o omilie despre pocainta: Daca iti este frica sa-ti marturisesti
pacatele, priveste focul iadului, pe care numai marturisirea il poate stinge. Atunci,
cugeta la toate acestea; asculta pilda lui Hristos si hotaraste tu cat este de potrivit.
Daca spui cu uimire Aceasta pilda nu mi se potriveste, atunci inseamna ca suferi de
boala cunoscuta ca nedreptate. Daca te impotrivesti Eu sunt drept; aceasta este pentru
pacatosii din jurul meu, aceasta inseamna ca boala ta a ajuns a ajuns sa fie foarte
grea. Dar daca te bati cu pumnul in piept si spui Este adevarat; sunt bolnav si am
nevoie de doctor, aceasta inseamna ca esti pe calea vindecarii. Atunci, nu te teme; te
vei vindeca. Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt
vames. Doi oameni, doi pacatosi, cu deosebirea ca fariseul nu se vedea pe sine ca
pacatos, in vreme ce vamesul se vedea pacatos. Fariseul facea parte din clasa de sus
din societatea vremii, iar vamesul facea parte din clasa cea mai batjocorita. Fariseul,
stand asa, se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni,
rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana,
dau zeciuiala din toate cate castig. Fariseul statea in partea de dinainte a bisericii, chiar
in fata altarului, asa cum era obiceiul fariseilor sa se duca in fata. Ca fariseul statea
chiar in fata, se vede din zicerea ca vamesul statea departe. Fariseul era atat de mandru
si desigur, se vedea pe sine intru toata dreptatea (adica in sanatatea lui duhovniceasca),
ca el nu cauta locul din fata, numai in privelistea oamenilor, ci si in privelistea lui
Dumnezeu si nu cauta aceasta numai la mese si la intalniri cu oamenii, ci si la
rugaciune. Acest lucru este destul pentru a arata cat de bolnav era fariseul de
85

nedreptate si cum il invartosa pe el aceasta. De ce se zice: se ruga in sine? De ce nu cu
glas? Pentru ca Dumnezeu asculta mai atent ce vorbeste inima decat ce graiesc buzele.
Ceea ce crede si simte omul
21. atunci cand se roaga lui Dumnezeu este mai important pentru Dumnezeu decat
cuvintele rostite doar cu limba. Limba poate fi inselatoare, dar inima nu inseala: ea
arata omul asa cum este el - alb ori negru. Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca
ceilalti oameni. Un pacatos cuteaza sa spuna aceasta, in biserica, inaintea lui
Dumnezeu! Ce este Biserica, daca nu un loc unde bolnavii se intalnesc cu doctorul
lor? Cei bolnavi din pricina pacatului vin sa-si marturiseasca boala, lui Dumnezeu
Doctorul, si sa afle leacuri si vindecare de la El, care este adevaratul vindecator de
toata durerea si slabiciunea omului si Care este Datator a toate lucrurile cele bune.
Merg cei sanatosi la spital ca sa se laude doctorului cu sanatatea lor? Dar acest fariseu
nu a venit la biserica cu sufletul intreg si sanatos, ca sa se laude cu sanatatea sa, ci ca
un grav bolnav de nedreptate care, in delirul bolii sale, nici nu mai stie ca este bolnav.
Odinioara, pe cand vizitam un spital de boli de minte, doctorul m-a dus in fata unui
gard de sarma, care imprejmuia cladirea cu bolnavii cei mai primejdiosi. Cum te
simti?, l-am intrebat. El mi-a raspuns indata: Cum crezi ca ma simt printre toti
nebunii astia? Iata ce spune fariseul: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca
ceilalti oameni. De fapt, el nu multumeste lui Dumnezeu pentru aceasta, recunoscand
ca este lucrarea lui Dumnezeu faptul ca el nu este ca ceilalti oameni. Nu, cuvintele:
Dumnezeule, Iti multumesc nu sunt nimic mai mult decat o graire, o zicere
lingusitoare catre Dumnezeu, ca Dumnezeu sa-i asculte laudarosenia lui. Caci, din tot
ceea ce spune, el nu multumeste lui Dumnezeu pentru nimic; dimpotriva, el huleste
impotriva lui Dumnezeu, hulind impotriva intregii zidiri a lui Dumnezeu. El nu-I
multumeste lui Dumnezeu pentru nimic. Tot ceea ce spune el despre sine, este aratat
ca fiind numai lucrarile lui, dobandite fara ajutorul lui Dumnezeu. El nu spune ca nu
este profitor, nedrept, desfranat ori vames, pentru ca Dumnezeu l-a pazit de aceasta cu
puterea Sa si cu mila Sa; ci spune numai ca el este ceea ce este, dupa propria sa
judecata: un om cu totul aparte, si atat de vrednic, ca nu are pereche in toata lumea. Ca
si aceasta - vietuirea sa cu cu totul aparte - el se osteneste si se nevoieste ca sa ramana
pe aceasta treapta inalta, deasupra tuturor celorlalti oameni. Altfel spus: el posteste de
doua ori pe saptamana si da zeciuiala din toate cate castiga. Ah, ce cale usoara de
mantuire si-a ales acest fariseu, mai usoara decat cea mai usoara cale de pierzare!
Dintre toate poruncile pe care le-a dat Dumnezeu oamenilor prin Moise, el alege
numai doua dintre cele mai usoare. Dar el nici macar pe acestea doua nu le-a implinit
cu adevarat, caci Dumnezeu nu a dat aceste doua porunci pentru ca avea El nevoie ca
oamenii sa posteasca si sa dea zeciuiala din toate cate castiga. Asta nu-I trebuie lui
Dumnezeu catusi de putin. Dumnezeu nu a dat aceste porunci oamenilor nici ca sa fie
un scop in sine, ci - privind toate celelalte porunci - ca sa aduca roada de smerenie
inaintea lui Dumnezeu, ascultare fata de Dumnezeu si dragoste pentru Dumnezeu si
pentru om. Pe scurt: sa destepte, sa inmoaie si sa lumineze inimile oamenilor. Totusi,
fariseul a implinit aceste doua porunci fara sa aiba un scop. El postea si dadea
zeciuiala din toate cate castiga, dar ii ura si ii dispretuia pe altii si era mandru inaintea
lui Dumnezeu. Si astfel el a ramas pom fara roada. Roada nu sta in postire, ci in inima;
roada nu sta intr-o porunca, ci in inima. Toate poruncile si toate legile se afla in slujba
inimii: ele incalzesc inima, lumineaza inima, uda inima, imprejmuiesc inima, o prasesc
si o planteaza - numai ca rodul din campul inimii sa se prinda, sa creasca si sa se
coaca. Toate lucrarile cele bune sunt un mijloc si nu un scop, metoda si nu rodul.
Scopul este inima, unde se afla rodul.
86

22. Si astfel, fariseul, prin rugaciunea sa, nu a dobandit scopul dorit: el nu si-a dat la
iveala frumusetea sufletului sau, ci uraciunea lui; el nu si-a dat la iveala sanatatea, ci
boala sa. Hristos a dorit sa arate aceasta, prin aceasta pilda; nu numai in ceea ce-l
priveste pe acest fariseu, ci privitor la toti fariseii, care erau la vremea aceea puterea
stapanitoare peste poporul iudeu. Prin aceasta pilda, Domnul a cautat sa arate
cucernicia rasucita si fariseismul mincinos, pentru care va aflati in stare de cadere de-a
lungul tuturor neamurilor de crestini, pana in zilele noastre. Nu se afla si astazi printre
noi, oameni, care se roaga lui Dumnezeu intocmai ca acest fariseu? Nu sunt multi
dintre cei care isi incep rugaciunea cu hula si cu carteala impotriva aproapelui si
sfarsesc cu marire de sine? Nu sunt multi care stau in fata lui Dumnezeu ca si cum ne-
ar fi noua datornic? Nu sunt multi dintre noi care spun: Dumnezeule, eu postesc,
merg la biserica, imi platesc toate darile si dau bani la biserica; eu nu sunt ca alti
oameni, ca profitorii si defaimatorii, ca necredinciosii si desfranatii, care ma supara pe
mine rau? Ce faci Tu, Dumnezeule? De ce nu-i ucizi pe ei si de ce nu ma rasplatesti pe
mine pentru tot ceea ce fac eu pentru Tine? Nu vezi Tu, Doamne, curatia inimii mele
si sanatatea sufletului meu? Cu toate acestea, stiti ca Dumnezeu nu va poate insela,
si nici voi pe El, asa cum a spus Fericitul Maxim. El a mai spus Fiecare isi face
cruce, dar nu fiecare se roaga. Fariseul este ca Avraam prin barba sa, si ca Ham prin
fapte. Astfel, ei vorbesc, si Dumnezeu ii asculta si ii trimite acasa goi, spunandu-le:
Eu nu recunosc chipul pe care il aratati voi, despre voi. Si, la Judecata de Apoi, El le
va spune: Eu nu va cunosc pe voi, caci Dumnezeu nu-Si recunoaste prietenii dupa
vorbele lor, ci dupa inimile lor; asa dupa cum nu pretuieste smochinul pentru frunzele
lui, ci pentru roada. Dar iata cum ar trebui sa se roage un om al rugaciunii: Iar
vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul
zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. El statea departe! Adevaratul om al
rugaciunii nu se repede in fata, in locul cel mai de vaza din biserica. La ce ti-ar folosi
aceasta? Dumnezeu il vede la fel de bine daca sta in spatele bisericii, ca si atunci cand
ar sta in fata. Un adevarat om al rugaciunii se pocaieste intotdeauna cu adevarat.
Pocainta omului este sarbatorirea lui Dumnezeu, spune Sfantul Efrem Sirul. El sta
departe. El isi simte nimicnicia in fata lui Dumnezeu si este plin de smerenie inaintea
maretiei lui Dumnezeu. Ioan Botezatorul, cel mai mare dintre barbatii nascuti din
femeie, era plin de frica la venirea lui Hristos, spunand: Eu nu sunt vrednic sa-I
dezleg cureaua incaltamintelor. (cf. Marcu 1:7). Femeia pacatoasa I-a spalat
picioarele lui Hristos, udandu-le cu lacrimile ei. Iata, deci, ca un om adevarat al
rugaciunii are smerenie adanca si este plin de bucurie daca Dumnezeu ii ingaduie sa se
apropie de picioarele Sale. El nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer. De ce? Ochii
sunt oglinda sufletului. Pacatele sufletesti se pot citi in ochi. Nu vedeti ca in fiecare zi,
atunci cand un om pacatuieste, coboara privirea inaintea oamenilor? Cum pot ochii
pacatosului sa nu se coboare inaintea lui Dumnezeu Atotvazatorul? Doamne, fiecare
pacat savarsit inaintea oamenilor este savarsit inaintea lui Dumnezeu si nu exista nici
un pacat pe fata pamantului care sa nu-L supere pe Dumnezeu. Un adevarat om al
rugaciunii este constient de aceasta si pe langa smerenie, mai are si multa rusine
inaintea lui Dumnezeu. De aceea spune: el nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer.
23. Ci isi lovea pieptul. De ce? Ca sa arate in felul acesta ca trupul este madularul
pacatuirii omului. Poftele trupesti duc omul la pacatele cele mai grele. Lacomia da
nastere patimii: patima da nastere maniei si mania uciderii. Gandurile repetate asupra
celor ale trupului, desparte pe om de Dumnezeu, il vlaguieste si ucide biruinta
dumnezeiasca care se afla in om. De aceea vamesul se bate in piept la rugaciune, fiind
constient de pacatul sau, de umilirea sa si de rusinea sa inaintea lui Dumnezeu. Dar de
ce isi bate mai ales pieptul, si nu capul sau mainile? Pentru ca inima se afla in piept si
87

inima este izvorul atat al pacatului, cat si al faptelor celor bune. Chiar Domnul a spus:
Dar zicea ca ceea ce iese din om, aceea spurca pe om. Caci dinauntru, din inima
omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile,
vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea. (Marcu
7:20-23). De aceea vamesul se bate in piept. Si a spus el: Dumnezeule, fii milostiv
mie, pacatosului! El nu a pomenit nici de faptele sale cele bune, nici de cele rele.
Dumnezeu le stie pe toate. Si Dumnezeu nu voieste insiruire de fapte, ci pocainta
smerita pentru toate. Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului! Aceste cuvinte spun
totul. Tu, Dumnezeule, esti Doctorul si eu sunt bolnavul. Numai intru puterile Tale sta
vindecarea si numai singur Tie Iti apartin eu. Tu esti Doctorul si milostivirea este
leacul tau. In zicerea: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului! e ca si cum el
spune cu pocainta: Doctore, da-mi leacul mie, celui bolnav! Nimeni din toata lumea
asta nu ma poate vindeca, decat numai Tu, O, Dumnezeule. Tie Unuia am gresit si
rau inaintea Ta am facut (Psalm 50:5). Nu este nadejde pentru mine de la oameni,
oricat de drepti ar fi ei, daca nu ma ajuti Tu pe mine. Nimic nu ma mai poate ajuta pe
mine: postirea mea, darea de zeciuiala, sau toate faptele mele cele bune, daca
milostivirea ta nu-mi unge rana ca o alifie. Lauda oamenilor nu-mi vindeca rana, ci
mai rau se face. Tu, numai Tu singur imi stii boala mea si numai Tu singur ai leacul
ce-mi este mie de folos. La nimeni altul nu-mi este de folos sa merg sau sa ma rog.
Daca Tu ma indepartezi pe mine, lumea intreaga nu ma poate sprijini de la caderea in
prapastie. Tu, numai Tu singur poti, Doamne, daca Tu vrei. O Dumnezeule, iarta-ma si
mantuieste-ma! Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului! Ce spune Domnul Iisus
despre acest fel de rugaciune? Zic voua ca acesta - a coborat mai indreptat la casa sa,
decat acela. Cui spune Domnul aceasta? Noua tuturor, care credem despre noi ca
suntem drepti. Vamesul este cel care coboara la casa sa mai indreptat, nu fariseul.
Omul care isi marturiseste pacatele sale cu smerenie, merge acasa mai indreptat si nu
cartitorul cel mandru. Cel care se pocaieste si se rusineaza este mai indreptat iar nu
omul cel infumurat, mandru, obraznic. Doctorul are milostivire si vindeca pe omul
bolnav care isi recunoaste boala si cauta vindecare, si il trimite gol pe cel care vine la
Doctor ca sa se faleasca cu sanatatea sa. Apoi Domnul sfarseste minunata Sa pilda cu
aceasta invatatura: Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste
pe sine se va inalta Cine se inalta pe sine si cine se smereste pe sine? Nimeni nu se
poate inalta singur nici macar un pic, daca Dumnezeu nu-l ridica. Dar aici se vorbeste
despre cel care crede ca se inalta, napustindu-se catre locul cel dintai, atat inaintea
oamenilor, cat si a lui Dumnezeu; despre cel care se lauda cu lucrarile sale cele bune;
cel care se semeteste inaintea lui Dumnezeu si care, hulind si defaimand, ii umileste pe
altii, ca el sa para mai mare. In felul acesta, cei care cred ca se inalta pe sine, de fapt,
se injosesc. Fiindca, oricat de mare s-ar vedea in ochii sai si chiar in ochii oamenilor,
el este cu mult mai mic in ochii lui
24. Dumnezeu. Dumnezeu va rusina un asemenea om si il va face sa simta intr-o zi
umilirea pe care a pricinuit-o altora. Pana cand omul nu se smereste, el nu va primi
nici o rasplata pentru faptele sale. Rasplata nu se da pentru fapte, ci pentru smerenie,
spune Isaac Sirul (Tratat mistic, 34). Dar cine se umileste pe sine? Aceasta nu face
omul care incearca sa para mai mic decat este, ci cel care nu-si vede micimea din
pricina pacatului. Cu adevarat, chiar daca vrea, omul nu se poate cobori pe sine mai
jos decat il coboara pacatul. Dumnezeu nu cauta la noi alta umilire decat sensul si
recunoasterea pacatoseniei. Pentru omul care isi da seama si recunoaste prapastia in
care l-a aruncat pacatul, nu este cu putinta sa coboare mai jos. Pacatul, intotdeauna ne
poate arunca in prapastia pieirii, care este mai adanca decat ne putem inchipui. Sfantul
Macarie cel Mare spune: Omul smerit nu cade niciodata. Aflandu-se deja mai jos
88

decat ceilalti, unde mai poate cadea? Semetia este mare umilire, dar umilirea este o
mare inaltare, cinste si demnitate. (Omilia 19). Pe scurt: omul care face precum
vamesul, este inaltat. Cel dintai (fariseul) nu se poate vindeca, pentru ca el nu poate
vedea ca este bolnav; cel de al doilea (vamesul) este bolnavul care se afla pe calea
vindecarii, pentru ca el si-a recunoscut boala, s-a asezat sub ascultarea Domnului si a
luat leacul. Cel dintai este ca si copacul acela neted, inalt, care este putred pe
dinauntru si nu este de folos gospodarului; cel de-al doilea este ca si copacul acela
cioturos si urat, pe care il prelucreaza gospodarul, face barna pentru acoperis si il duce
in casa. Sa Se milostiveasca Dumnezeu de toti pacatosii care-si plang pacatele si sa-i
vindece de boala cea pacatoasa pe toti cei care se roaga Lui cu frica si cu cutremur,
slavindu-L ca pe Tatal cel milostiv si pe Unul-Nascut Fiul Sau si pe Sfantul Duh -
Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin.
Predica la Duminica I din Postul Mare Evanghelia despre Domnul atotstiutor si omul
fara viclesug Ioan 1:43-51 A doua zi voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a
zis Iisus: Urmeaza-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru.
Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre care au scris Moise in
Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Si i-a zis Natanael: Din Nazaret
poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi. Iisus a vazut pe Natanael venind catre El
si a zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug. Natanael I-a zis:
De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: Mai inainte de a te chema Filip te- am
vazut cand erai sub smochin. Raspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu;
Tu esti regele lui Israel. Raspunsu-i-a Iisus si i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am
vazut sub smochin, crezi? Mai mari decat acestea vei vedea. Si i-a zis: Adevarat,
adevarat zic voua, de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu
suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului.
25. Cat de mare si insufletitoare de temere este aratarea lui Dumnezeu - O, cat de mare
si insufletitoare de temere este Dumnezeul Cel viu! Puterile ingeresti stau inaintea Lui
cu cutremur; serafimii isi ascund fetele sub aripioarele lor inaintea luminii
stralucitoare si a frumusetii de negrait prin cuvant, a Lui. Cat de stralucitor este
soarele! Cat de frumos este cerul instelat! Cat de intins este oceanul involburat! Cat de
mareti sunt muntii uriasi! Cat de infricosatori sunt norii purtatori de tunete si vulcanii
aruncatori de lava! Cat de minunate sunt pajistile acoperite cu flori, cu miile lor de
izvoare si cu turmele lor albe! Dar toate acestea sunt lucrarea mainilor lui Dumnezeu;
acestea sunt lucrurile cele trecatoare, facute de catre Ziditorul Cel fara de moarte.
Zidirea sa fiind atat de minunata, atunci cum trebuie sa fie Ziditorul? Daca in inima
omului se afla frica, sau bucurie, sau lacrimi inaintea zidirii lui Dumnezeu, atunci ce
se afla in inima omului cand se afla inaintea Ziditorului Celui atotputernic si viu? Ce
lucru trecator poate sta alaturi de Cel Fara-de-moarte, fara sa se topeasca in intregime,
pana sa nu mai ramana nimic din el? Care om muritor poate privi fata lui Dumnezeu si
sa ramana viu? Iata, este lucrul cel mai infricosator sa privesti fata unui inger al lui
Dumnezeu; atunci cum sa te uiti la fata lui Dumnezeu? Descriind vedenia pe care a
avut-o dspre ingerul lui Dumnezeu, Proorocul Daniel spune: si n-a mai ramas in
mine putere, fata mea si-a schimbat infatisarea, stricandu-se (Daniel 10:8). Chiar si
omul cel mai puternic isi imputineaza puterea, si omul cel mai frumos isi pare siesi
urat inaintea ingerului lui Dumnezeu si este trupul lui ca si crisolitul si fata lui ca
fulgerul, iar ochii lui ca flacarile de foc (Daniel 10:6). In dimineata aceea minunata,
cand Domnul Iisus S-a sculat din morti, iata, s-a facut cutremur mare, ca ingerul
Domnului, coborand din cer,. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea sa
alba ca zapada. Si de frica lui s- au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti
(Matei 28:2-4). Aceasta este infatisarea slujitorului Imparatului; ce se poate spune
89

atunci, despre Imparatul? O, oamenii trebuie sa stie, sa stie fara incetare: niciodata,
nici macar pentru o clipa sa nu piarda aceasta cunoastere, ca asemenea ingeri minunati
sunt foarte aproape de ei! Aceasta cunoastere, care li s-a dat poroorocilor si vazatorilor
cu duhul, ca viziune, i-a facut intotdeauna blanzi si smeriti inaintea salasluitorilor
lumii ceresti, dar i-a facut hotarati si infricosatori fata de pacatosii cei orbi si nepocaiti.
Proorocul Elisei s-a rugat odinioara lui Dumnezeu ca El sa-i deschida ochii slujitorului
omului lui Dumnezeu, ca si aceasta sa vada cele ce numai proorocul era in stare sa
vada. Dumnezeu a ascultat rugaciunea acestui mare prooroc si a deschis ochii
slujitorului si acesta a vazut ca tot muntele era plin de cai si care de foc imprejurul lui
Elisei (IV Regi 6:17).
26. Si atunci, cum va fi vedenia Imparatului cetelor ceresti - vedenia minunata si
infricosatoare a Imparatului Cetelor Ceresti? Cand marele prooroc Isaia s-a invrednicit
de aceasta vedenie, el a strigat cu frica si cu uimire: Vai mie, ca sunt pierdut! Sunt
om cu buze spurcate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate. Si pe
Domnul Savaot L-am vazut cu ochii mei! (Isaia 6:5) O, oamenii ar trebui sa stie ca
Imparatul, Domnul, ii are mereu in priveliste - acelasi Domn Dumnezeu de care Isaia
se simtea indestulat de frica si de uimire! Mintea omului nu ar mai fi atunci deschisa
nici unui fel de pacat sau necuratie. Fie ca omul Il vede sau nu pe Dumnezeu,
Dumnezeu il vede pe om. Asta nu-l face pe hulitor sa se cutremure? Asta nu este
mangaierea crestinului in suferinta sa? Nu numai Dumnezeu, Cei Trei intr-Unul, ne
vede, cercetandu-ne viata in fiecare clipa, ci si toate cetele ceresti ale ingerilor si
sfintilor care se afla intru slava. Milioane de ochi ne vad ca si cum ar fi unul singur.
Milioane de bune doriri ne insotesc pe calea noastra prin viata, care este intunecata si
spinoasa; si milioane de maini se intind spre ajutorul nostru ca si cum ar fi una
singura. Ocarmuita de Duhul Sfant, Biserica lui Dumnezeu de pe pamant s-a straduit
sa arate credinciosilor acest adevar maret, infricosator si mult iubit, cu ajutorul multor
icoane si iconostase, care infatiseaza lumea nevazuta a puterilor ceresti si care le
amintesc credinciosilor de existenta acestor puteri in lume. Inchinandu-ne la icoane,
noi nu ne inchinam lemnului, ori vopselii de pe lemn, ci ne inchinam puterilor ceresti
care sunt vii si se afla de fata. Inchinandu-ne cu frica Dumnezeiasca inaintea
icoanelor, noi de fapt simtim aceasta fata de aceste puteri. Simtind o stare de bine si de
bucurie atunci cand ne aflam in fata icoanelor, noi, de fapt, simtim aceasta stare de
bine si bucurie de la aceste puteri ceresti, care sunt infatisate pe icoane. Numai nebunii
si cei care sunt plini de duhuri necurate vad inchinaciunea la icoane ca pe idolatrie.
Cine a purtat razboi impotriva idolatriei de-a lungul vremurilor, daca nu Biserica
Ortodoxa? Milioane de credinciosi s-au jertfit in aceasta lupta biruitoare! Cine
altcineva a nimicit idolatria? Asadar, cum ar putea fi idolatra Biserica, tocmai cea care
a nimicit idolatria? Aceasta este batjocura aruncata asupra Bisericii Ortodoxe de catre
necuratii eretici, ale caror ganduri erau legate de cele materialnice si nu de cele
duhovnicesti. Pe parcursul speculatiilor pe care le-au facut, acestia nu au fost in stare
sa vada deosebirea dintre inchinarea la icoane si idolatrie. Nefiind in stare sa reuseasca
cu argumentele lor slabe, ereticii au pornit lupta impotriva icoanelor si inchinatorilor
la icoane. Au dat foc la icoane si au taiat cu sabia pe adevaratii credinciosi. Dar
puterea lui Dumnezeu fiind mai mare decat focul si sabia, in cele din urma, acesti
eretici au cazut si au ajuns la pieire, in timp ce icoanele au ramas pentru a aminti
credinciosilor de taria mareata si infricosatoare a lui Dumnezeu si a puterilor ceresti in
vietile oamenilor de pe pamant. Ca o pomenire a biruintei asupra iconoclastilor si
asezarea randuielii inchinarii la icoane, pe vremea Patriarhului Metodiu, evlavioasa
Imparateasa Teodora dimpreuna cu fiul ei Mihail, Parintii nostri sfinti si purtatori-de-
Dumnezeu, au rinduit ca aceasta prima duminica a Postului Mare sa fie inchinata
90

praznuirii acestei jertfe istorice. Aceasta duminica este cunoscuta ca Duminica
Ortodoxiei, spre pomenirea biruintei credintei Ortodoxe asupra ereticilor, care au
cautat sa le puna oprelisti, si a barbatilor intelepti ai acestei lumi. In legatura cu
aceasta, s-a ales a se citi astazi pericopa Evanghelica despre Natanael, despre
sovaielile sale cu privire la Hristos, de pe vremea cand acesta se afla departe de El si
de schimbarea care s-a savarsit in el, de indata ce s-a apropiat de El - pentru a arata cat
este de trebuincios Dumnezeu in aducerea sovaielnicului la Credinta, cat si puterea
minunata a Lui.
27. La vremea aceea, Iisus voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a zis Iisus:
Urmeaza-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru. Dupa
botezul Lui in apa Iordanului, Domnul Iisus a mers in Galileea, unde urma sa-Si
inceapa lucrarea. Mintile stricacioase ale iudeilor nu erau vrednice ca Domnul sa- Si
inceapa lucrarea cu ei. Iudeea, in care se afla Ierusalimul, dimpreuna cu firea lui
frumoasa si lumeasca, cazuse mai jos decat proviniciile pagane. Galileea era pagana,
paganismul fiind introdus mai ales de catre greci, romani si sirieni si raspandit numai
partial de catre evrei. Iudeii din Iudeea socoteau Galileea ca pe un pamant pagan,
pamant al intunecimii si al necunoasterii. Tocmai pe acest pamant s-a aratat lumina
mare, potrivit cuvintelor proorocului: In Galileea neamurilor . Poporul care locuia
intru intuneric va vedea lumina mare si voi cei ce locuiati in latura umbrei mortii
lumina va straluci peste voi (Isaia 9:1-2). Deschizand mai intai gura Sa sfanta in
aceasta Galilee, locuita de oameni de neamuri diferite, Domnul a lamurit deja ca
Evanghelia Sa se adresa omenirii intregi. Dezvaluindu-Se mai intai in acest colt
intunecat si necunoscut al Palestinei, El Si-a aratat atat smerenia, cat si osandirea Sa,
de catre trufia fara de minte a Ierusalimului intunecat si stricacios. Andrei a fost cel
dintai care L-a urmat pe Domnul, intaiul chemat, care l-a adus pe fratele sau Simon
Petru (Ioan 1:35 s.u.), in vreme ce Domnul i-a spus lui Filip: Urmeaza-Mi!. Faptul
ca Filip a raspuns la aceasta chemare de indata si fara sovaire, se lamureste din faptul
ca acesta, fiind aprins cu dragoste pentru Hristos, a inceput degraba sa adune si pe altii
si sa-i aduca la Domnul sau. Hotararea grabnica de a-L urma pe Domnul fara amanare,
se poate deslusi din faptul ca, probabil, auzise despre Hristos mai dinainte, de la
apropiatii sai, Andrei si Petru, ca veneau cu totii din Betsaida - si poate ca si de la altii;
dar cel mai probabil este faptul ca insusirile fara de asemanare ale Domnului, l-au
indemnat sa lase de indata totul, sa uite totul si sa-L urmeze pe El. Insusirile puternice
ale lui Hristos l- au atras pe Filip, pentru ca, asa cum am mai spus, nu numai el a fost
acela care l- a urmat pe Hristos, ci indata si-a inceput misiunea apostolica, aducand si
pe altii la Hristos, dupa cum urmeaza: Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe
Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din
Nazaret. Cat de simplu vorbeste Filip! Aceste doua suflete - Filip si Natanael - vorbesc
impreuna. Filip nu zice: l-am gasit pe Mesia cel fagaduit ori Fiul lui David ori
Regele lui Israel ori Domnul Hristos; el doar ii arata lui Natanael ca L-a gasit pe
Cel Unul despre Care au scris Moise si proorocii. Aici vorbeste un suflet plin de
uimire si de bucurie. Simtamintele cele mai adanci nu bajbaie dupa cuvinte, ci graiesc
cu simplitate, uneori peste masura de simplu, ca si cum ei ar fi cu totul lamuritii ca
puterea lor se va simti tocmai prin cele mai simple cuvinte. Simtamintele lipsite de
tarie si mincinoase, se fac trambite poleite ale cuvintelor foarte sunatoare, zgomotoase,
pentru a parea mai putermice si mai adevarate decat sunt. Filip si Natanael trebuie sa fi
vorbit deja impreuna despre Cel Unul Fagaduit, despre El, despre care s-a proorocit si
care a fost indelung asteptat. Acesta era un subiect de discutie obisnuit printre iudeii
cei adevarati, printre toate sufletele curate insetate. Am aflat pe Acela, spune Filip.
Altfel spus: El nu S-a dezvaluit ca fulger care sfasie norii si aduce cutremur de
91

pamant, nici n-a cazut pe neasteptate ca un meteorit si nici nu a urcat pe tronul
imparatesc in Ierusalim, spre care erau indreptati ochii nevazatori ai fariseilor si ai
carturarilor, lipsiti de intelegere, si ai altora care L-au asteptat pe Mesia. El a crescut si
a trait aici in Galileea, printre noi, vreme de treizeci de ani, si noi nu L-am cunoscut;
El a crescut ca o vita cultivata in mijlocul
28. butucilor salbatici si El era greu de recunoscut pana ce crescuse si incepuse sa
aduca roade. El era precum comoara ingropata in pamant: pamantul a fost sapat adanc
si comoara a stralucit departe. El nu S-a pus in valoare, nici nu S-a impus; noi L-am
vazut si L-am cunoscut: bland ca un miel, limpede ca soarele, frumos ca primavara si
puternic ca Dumnezeu. El este din Nazaret, fiul lui Iosif. Cine poate sti in ce chip L-a
descris Filip pe Hristos lui Natanael? Cine poate repeta toata vorbirea dintre ei?
Evanghelistul povesteste pe scurt doar elementele cele mai insemnate. Si tot ceea ce a
auzit Natanael de la Filip, nu i-a putut aduce altceva, decat bucurie. Dar un lucru l-a
tulburat pe el si i-a slabit credinta: cum putea veni Mesia din Nazaret? Filip L-a numit
pe Iisus fiul lui Iosif, poate ca nici el nu cunostea inca marea taina a zamislirii Lui de
catre Maica Domnului si Sfantul Duh, si poate ca a fost asa, ca infatisarea Sa sa fie cat
se poate de scurta si pe inteles pentru omul care era calauzit pas cu pas in taina
intruparii lui Dumnezeu. Poate ca Filip era deja misionar lucrator pe calea apostolica
descrisa mai tarziu de Sfantul Apostol Pavel: Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei
slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii.
(I Corinteni 9:22). Natanael era inca slab, neinvatat, neluminat si Apostolul il trata ca
pe unul dintre cei slabi. Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a
zis: Vino si vezi. Intrebarea lui Natanael nu trebuie inteleasa ca o remarca
rautacioasa, a unei inimi invartosate si neincrezatoare, ci ca un chip al unei inimi
sincere, ca sa nu fie amagit de prietenul sau. Sara a ras in sine, cand Dumnezeu i-a
dezvaluit ca ea va naste fiu asa batrana cum este (Facerea 18:12). Aceasta este o
bucurie care cauta adeverirea prin intrebari. Si Natanael, niciodata in viata sa, nu
auzise asemenea vesti fericite ca acelea pe care i le adusese Filip. Dar, cum fiecare
bucurie poate intampina impiedicari si intristari, asa s-a intamplat si cu bucuria aceasta
a lui Natanael. Bucuria lui Natanael a fost indata potolita de cuvantul Nazaret. Cum
ar putea sa vina Mesia din Nazaret? Nu spusesesera proorocii ca locul nasterii Sale va
fi Betleem? Nu urmarise neam dupa neam, din cetatea lui David, cu nadejde, sa-l vada
pe mostenitorul si imparatul cel asteptat? Trebuie sa fi gresit Filip. Dar Filip nu-si va
retrage lamuririle si dovezile, si nici nu doreste sa aduca lamuriri lui Natanael, ca
raspuns la cele spuse de acela. El doar ii spune: Vino si vezi!. Cat de biruitor suna
aceste cuvinte: Vino si vezi! Numai vino si vezi, Natanael; nu pot sa-ti aduc dovezi,
dar vederea Lui iti va aduce toate dovezile. Nu-ti pot da un raspuns nici la aceasta
intrebare, nici la alte intrebari pe care le poti pune, dar tocmai vederea Lui este
raspunsul caruia nu i te poti impotrivi. Vino cu mine chiar acum inaintea Lui - Vino
si vezi!. Natanael este de acord si porneste impreuna cu Filip. Si Iisus a vazut pe
Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este
viclesug. Ce lauda mare! Si, mai mult decat atat, din gura cui! Dar ce inseamna
aceasta: israelit in care nu este viclesug? Aceasta inseamna: omul care este
indestulat cu cele ce se impotrivesc viclesugului - cu Dumnezeu: ganduri despre
Dumnezeu, arderea de nerabdare dupa Dumnezeu, cautarea lui Dumnezeu, asteptarea
lui Dumnezeu, nadajduirea in Dumnezeu. Este omul care se daruise Domnului si
Stapanului - lui Dumnezeu, si nici nu va cunoaste un altul; omul in care miezul raului
nu a gasit nici o cale pentru a prinde radacini. Dar cand Hristos a aratat ca Natanael
este un adevarat israelit, a mai aratat in acelasi timp si un fapt trist - acela ca mai
ramasesera putini israeliti adevarati. De aceea, chiar Domnul a strigat cu bucurie:
92

Iata, cu adevarat, israelit! Iata un om adevarat printre oameni mincinosi! Iata omul
care nu numai ca este israelit cu numele, ci este unul desavarsit! Desi Domnul era in
stare sa cunoasca de departe sovaielile despre El, spuse de Natanael catre Filip, totusi
El l-
29. a laudat pe Natanael, ca fiind israelit adevarat si fara viclesug. L-a laudat Domnul
pentru a-l aduce pe Natanael la El? Nu; pentru ca El, care vede inima, nu socoteste
cuvintele, ci inima. Noi nu putem vedea in nici un chip, nici nu putem rasfoi
Evanghelia ca sa citim ca Natanael era un om fara viclesug, dar Domnul a vazut in
inima lui si a citit aceasta acolo. Ceilalti Apostoli care s-au adunat in jurul lui Hristos,
poate ar fi ramas uimiti la auzul acestor cuvinte de lauda, pe care le-a rostit Hristos,
dar Hristos a lasat ca timpul sa le descopere Apostolilor, adevarul despre lauda adusa
de El. Chiar Natanael a fost uimit de aceasta lauda neasteptata, pentru ca: Natanael I-
a zis: De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: mai inainte de a te chema Filip
te-am vazut cand erai sub smochin. Vedeti cum Natanael se arata deodata a fi om fara
viclesug. Omul bogat in viclesug se preocupa de sine si nu-i pasa de altii. Pentru omul
cu viclesug, lauda si lingusirea sunt dulci. Daca Natanael ar fi fost om cu viclesug, el
s-ar fi imbatat cu aceasta lauda venita de la Hristos si ar fi inceput sa-L laude, ori, intr-
o aparenta de smerenie, nu ar fi primit lauda. Dar pe Natanael il preocupa mai mult
Hristos decat propria lui persoana. Si astfel, Natanael nici nu a primit, nici nu a respins
lauda, ci a pus o intrebare in chip deschis, dorind sa dea la iveala adevarul despre
Hristos: De unde ma cunosti? Ne vedem pentru prima oara in viata. Daca m-ai fi
chemat pe nume, as fi fost mai putin uimit, pentru ca un nume se poate cunoaste si
folosi mai usor; dar ma uimeste faptul ca Tu ai ajuns degraba sa cunosti ce se afla in
inima si in constiinta mea - ceva ce este foarte bine ascuns de oameni si pe care omul
il dezvaluie cu foarte multa grija prietenilor sai apropiati. De unde ma cunosti?
Domnul i-a dat raspuns, descoperindu-i pentru o clipa taina materialnica, vazuta: Mai
inainte de a te chema Filip te-am vazut cand erai sub smochin. Cel care cunoaste
tainele inimii, poate sa cunoasca cu usurinta pe cele ale trupului. Si cel care vede
framantarea gandurilor si aude soapta lor ascunsa in om, va vedea cu mai mare
usuratate miscarea trupului si va auzi cuvintele care ies din gura omului. Inainte de a
ajunge Filip la Natanael, Domnul l-a vazut stand sub smochin; si inainte ca Filip sa se
gandeasca si sa-l alature si pe Natanael, Domnul vazuse si cunoscuse inima lui
Natanael. Prin Voia Lui, Filip a mers la Natanael si l-a chemat sa vina si sa vada. Cum
se poate ascunde omul de ochii lui Dumnezeu? Exista vreo cale prin care omul sa se
poata ascunde de Dumnezeul Cel puternic si infricosator? Cugetand asupra
Dumnezeului Celui puternic si infricosator, psalmistul se indreapta catre
Atotcunoscatorul Dumnezeu si spune: Tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea;
Tu ai priceput gandurile mele de departe Ca inca nu este cuvantul pe limba mea. Si,
iata, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate, si pe cele din urma, si pe cele de demult; Tu
m-ai zidit si ai pus peste mine mana Ta.. Unde ma voi duce de la Duhul Tau, si de la
fata ta unde voi fugi? (Psalm 138:2-7). Hristos este minunea istoriei pe acest pamant,
nu numai pentru minunile pe care le-a lucrat si pentru Invierea Sa, dar si pentru
puterea atotcuprinzatoare a Duhului Sau si pentru cunoasterea Sa. Fiind pe pamant, El
se afla in acelasi timp in cer. Uitandu-Se la oameni, El vedea in acelasi timp pe Satan,
cum a cazut din cer. Intalnind oamenii, El le vedea trecutul si viitorul. El citea
gandurile oamenilor ca intr-o carte deschisa. Pe cand Se afla in mijlocul oamenilor
care-L slaveau si-L laudau, El le vorbea ucenicilor Sai despre patima Sa; in miezul
Patimii Sale, El vorbea despre biruinta si despre slava Sa, ce aveau sa vina. Vazand
templul de marmura din Ierusalim, El a vazut ruinarea lui. El vorbeste cu Moise si cu
Ilie, la fel
93

30. ca si cei din vremea Lui, care erau in viata. Pe cand Isi ducea viata in trup, El a
vazut tot ceea ce urma sa se intample in cer si a auzit vorbirea intre bogatul cel pacatos
care se afla in iad, cu Avraam, care se afla in rai. El a vazut de departe unde era
priponit asinul dimpreuna cu puiul sau, si Si-a trimis ucenicii ca sa-i aduca la El. El a
vazut de departe omul din cetate carand ulciorul cu apa si Si-a trimis ucenicii la acel
om, cu porunca de a pregati Pastile pentru El. Timpul si locul nu puteau ascunde nimic
vederii Lui duhovnicesti. El vedea tot ce se intamplase si tot ceea ce urma sa se
intample, ca si cum totul s-ar fi petrecut inaintea ochilor Sai. Spatiul nu avea pentru El
nici un fel de masura. El vedea tot ceea ce se intampla oriunde in lume, ca si cum ar fi
avut loc inaintea ochilor Sai trupesti. Tot ceea ce se intampla intr-un locas inchis, era
ca si cum ar fi fost intr-un camp deschis. Si inca, tot ceea ce se intampla in locurile
cele mai ascunse - in inimile oamenilor - era dezvaluit si deschis privelistii Sale.
Aceasta aflare a Domnului Iisus in toate locurile si atotcunoasterea Sa, l-au uluit pe
Natanael, asa cum s-a intamplat cu Petru, cand a fost pescuirea minunata pe mare si
cum s-a intamplat si cu alti ucenici ai Sai, cand L-au vazut mergand pe apa si potolind
vantul si furtuna. Cunoscand inimile oamenilor, Domnul stia care dintre puterile Sale
Dumnezeiesti vor fi mai puternic lucratoare asupra fiecarui ucenic in parte. Daca pe
Petru il uimea cel mai mult puterea Sa asupra naturii, pe Natanael il uimea cel mai
mult, dupa cum vedem, puterea Sa de intelegere si atotcunoasterea Sa. Cunoscand
toate lucrurile, Domnul a folosit aceasta pentru a face lucratoare iconomia Sa
Dumnezeiasca pentru mantuirea oamenilor. Este posibil ca Filip sa fi inteles aceasta in
perioada de inceput a apostolatului sau, atunci cand i-a spus lui Natanael: Vino si
vezi! Filip era incredintat ca Domnul atotintelept si atotputernic Se va descoperi lui
Natanel in vreun chip care sa fie cel mai potrivit duhului si caracterului lui Natanel.
Poate ca el a avut numai o cunoastere mai dinainte nedeslusita, despre ceea ce a
cunoscut mai tarziu in chip lamurit - tainele nenumarate si minunate care erau ascunse
in pieptul slab, omenesc, al Invatatorului sau. Cu adevarat, taine mai mari decit
cerurile si mai intinse decat veacurile, erau ascunse in pieptul Celui care era Om si
Dumnezeu! Si-a descoperit si Si-a aratat Domnul Hristos a mia parte din tainele si
puterile Sale care erau ascunse in El? Desigur ca nu. Cea mai mare parte a tainelor
Sale a ramas nedescoperita si nevazuta, pentru a fi descoperita si aratata sfintilor in
Imparatia Sa cea cereasca. In El se afla asemenea putere, ca nu-I trebuia nici o
osteneala ca sa faca minuni; El mai degraba Se ascundea, ca sa nu faca minuni. El a
vorbit, S-a descoperit si a facut numai atat cat era nevoie pentru mantuirea noastra,
fara silire sau apasare asupra vointei noastre, ci prin libera noastra alegere si hotararea
noastra libera. Dar sa mai zabovim asupra lui Natanael, cum se minuneaza,
raspunzand Domnului: Raspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu. Tu
esti regele lui Israel. Acestea au fost rostite de catre cel care ii spusese lui Filip doar cu
putin timp mai inainte: Din Nazaret poate fi ceva bun? Ce schimbare minunata! Ce
val neasteptat de bucurie! O, fratii mei, cat de maret si minunat este Dumnezeu! Nu
exista cuvinte care sa poata spune aceasta, sau maini care sa poata scrie despre
aceasta, dar exista inimi care pot simti aceasta si, simtind aceasta, se bucura ca roua
diminetii cand este mangaiata de razele de soare. Nu este aceasta intamplare o pricina
destul de lamuritoare pentru ca Domnul sa Se imbrace in trup de carne si sa se arate ca
om slab pentru mantuirea oamenilor? Cine L-ar fi putut indura ca pe un inger
infricosator? Si mai mult decat atat, daca S-ar fi aratat ca Dumnezeu, in puterea si
slava Sa cea vesnica, fara sa fie imbracat sau ascuns sub haina de carne, cine ar fi fost
in stare sa-L priveasca si sa ramana viu? Cine I-ar fi putut auzi glasul si sa nu se
schimbe in tarana? Nu s-ar fi schimbat intregul
94

31. pamant in negura, in preajma suflarii Lui? Vezi ce putere tacuta are aratarea Lui;
cum se schimba intr-o clipa inima si gandurile omului! Cine si-ar fi putut inchipui,
numai cu citeva clipe mai inainte de vorbirea pe care Hristos a avut-o cu Natanael, ca
acesta va marturisi ca acest fiu al lui Iosif era Rabi, Fiul lui Dumnezeu si imparat al
lui Israel? Si daca, in acea clipa, Natanael se poate sa fi gandit ca Imparatul lui Israel
era un imparat pamantesc, s-ar fi putut asemana cu credinta tuturor asupra timpului
venirii lui Mesia, ceea ce era mai mult decat destul, pentru un incepator in marturisirea
lui Hristos si urmator al Lui. Pe langa aceasta, Natanael L-a mai numit Fiu al lui
Dumnezeu, prin care a asezat Persoana lui Hristos cu mult deasupra treptei obisnuite
de a-L intelege ca imparat obisnuit, pamantesc, pe tronul lui David. Raspunsu-i-a Iisus
si i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Mai mari decit
acestea vei vedea. Si i-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: de acum veti vedea cerul
deschizandu-se si ingerii lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului.
Domnul ii descoperise atunci lui Natanael numai o mica taina despre Sine, spunand ca
El il vazuse sub smochin. Judecata Sa limpede la aceasta mica departare pe pamant,
este ca o raza a atotcuprinderii Sale, judecata limpede ca lumina soarelui. In curatia
sufletului sau, Natanael a socotit ca acest putin era destul pentru credinta. Fariseii si
carturarii necurati si plini de viclesug ai Ierusalimului, au vazut cum Domnul a
vindecat leprosii, cum a dat vedere orbilor, cum a inviat mortii si nu puteau crede. Dar
Natanael care era israelit adevarat - vezi cum crede si marturiseste cand i se arata doar
o mica minune! Mai mari decat acestea vei vedea., fagaduieste Domnul. Ce va
vedea el? Cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se
peste Fiul Omului. Domnul adreseaza aceste cuvinte lui Natanael, dar face aceasta
fagaduinta tuturor, caci spune: Adevarat, adevarat zic voua (voua, nu tie). Si
pentru ca nu exista nici o indoiala ca aceasta fagaduinta se va implini, se vede din
repetitia pe care o foloseste: Adevarat, adevarat. Chiar de la inceput, ingerii au
slujit Mantuitorului, coborand din cer si intorcandu-se inapoi acolo. Un inger s-a aratat
lui Zaharia, ca sa-i spuna despre nasterea marelui Inaintemergator al lui Hristos. Un
inger s-a aratat Preacuratei Fecioare, ca sa-i spuna despre marea taina a nasterii
Domnului. Cerurile erau deschise pastorilor din Betleem si ingerii au coborat, cantand
lauda de bucurie a pacii lui Dumnezeu catre oameni. Ingerii au coborat pentru a vesti
si a-l calauzi pe Iosif si pe craii de la rasarit. Cand Domnul biruise toate ispitele lui
Satan din pustiu, ingerii au venit si I-au slujit Lui. In Patima Sa, inainte de a muri, in
Gradina Ghetsimani, I S-a aratat un inger, intarindu-L. La vremea Invierii Sale, ingerii
au coborat la mormantul Sau. La inaltarea Sa de la pamant la cer, doi ingeri
invesmantati in alb au coborat si s-au aratat ucenicilor. Dupa Inaltarea Sa, ingerii s-au
aratat adesea Apostolilor Sai si, mai tarziu, foarte multor oameni drepti, mucenici si
sfinti. Intaiul mucenic Stefan, nu a vazut cerurile deschizandu-se (Fapte 7:56)?
Apostolul Pavel nu s-a ridicat pana la al treilea cer? Nu s-au descoperit Apostolului si
Evanghelistului Ioan, nenumarate minuni ceresti, intr-un ragaz de timp ori in vesnicie?
Pana in zilele noastre, ingerii s-au aratat multor oameni cu inima curata si cu sufletele
purtatoare de Dumnezeu; si multi pacatosi, carora li s-au iertat pacatele, au vazut
cerurile deschise. O, de cate si de cate ori pana in prezent, s- au dovedit adevarate
cuvintele Domnului Iisus despre cerurile deschise si despre coborarea si inaltarea
ingerilor! Domnul a coborat pe pamant pentru a arata oamenilor cerurile deschise.
Inainte de Hristos, numai un numar mic de prooroci si de oameni placuti lui
Dumnezeu s-au invrednicit sa vada cerurile deschise, dar dupa venirea Lui, o intreaga
ceata de proororci, prin simtirea lor duhovniceasca, s- au ridicat in inaltimile cerului si
au coborat dimpreuna cu multimea cea cereasca a ingerilor. Cerul este mereu deschis
oamenilor, dar oamenii sunt inchisi cerului: ca vazand, nu vad si auzind, nu aud
95

(Matei 13:13). Hristos a redat vederea nu numai catorva care erau orbi trupeste, ci
milioane de orbi duhovnicesti si-au recapatat vederea. Si orbii si-au primit vederea si
au vazut cerurile deschise. Si ce
32. inseamna cerurile deschise, decat aratarea Dumnezeului Celui viu si a cetei Sale
fara de numar? Atunci, ce inseamna simtirea lui Hristos, decat frica si groaza pentru
cei necurati si pacatosi, si viata si bucurie pentru cei curati si drepti? Aceasta simtire
mareata si infricotatoare ne este ascunsa prin vesmantul nostru trupesc. Dar curand,
foarte curand, acest vesmant va fi sfasiat si lepadat si ne vom afla cu totul in cerurile
deschise. Aceia dintre noi, care sunt pocaiti si curati, se vor afla inaintea Dumnezeului
Celui viu, Care este vesnic si de viata datator, dar cei nepocaiti, hulitorii si necuratii,
se vor afla vesnic fara de Dumnezeu, in chinuirea si intunericul fara de sfarsit. De
aceea, sa ne apropiem de Domnul Iisus, Care iubeste oamenii, si, cat inca mai avem
zile, sa marturisim numele Lui ca singurul nume mantuitor, si sa strigam dupa ajutor -
singurul ajutor care este neschimbat si care aduce mantuirea. Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii si ne mantuieste! Slava
Tie, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant - Treimea cea deofiinta si nedespartita,
acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin. Predica la Duminica lasatului sec de carne -
a Infricosatei Judecati Evanghelia despre infricosata judecata Matei 25:31-46 Cand va
veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul
slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de
altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar
caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti,
binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea
lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa
beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si
M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde,
zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te- am hranit? Sau insetat si Ti-am dat
sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau
cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul,
raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti
frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va
de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.
Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa
beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita,
si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut
flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit?
El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre
acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar
dreptii la viata vesnica.
33. Statisticienii socotesc ca pe fata pamantului exista un milion si jumatate de
locuitori. Dintre toti acestia nu exista nici macar o singura persoana care, folosindu-si
insusirile mintii, sa va poata spune ce se va intampla cu lumea la sfarsitul veacurilor si
ce se va intampla cu noi cand vom muri. Si toate miile de milioane de oameni care au
trait pe pamant inaintea noastra nu ne puteau spune in nici un chip, prin insusirile
mintii lor, cu hotarare si fara tagada, despre sfarsitul lumii, si ce ne asteapta dupa
moarte - ceva ce sa putem pricepe cu adevarat, cu mintile si cu inimile noastre. Viata
noastra este scurta si zilele noastre sunt numarate, dar veacurile sunte lungi- socotite in
sute si sute de ani. Care dintre noi poate sa imbratiseze veacurile de la hotarele lor
pana la sfarsitul lor, si sa vada lucrurile cele de pe urma si sa ne povesteasca tuturor
celorlalti, spunand: La sfarsitul veacurilor va fi asa si asa; cu lumea va fi asa si asa si
96

cu oamenii va fi asa si asa.? Nimeni. Cu adevarat, nimeni dintre toti oamenii care au
existat, numai daca s-ar fi aflat vreunul care sa ne lamureasca, fiindca patrunsese in
mintea Ziditorului lumii si al omenirii, si ar fi vazut intregul plan al facerii, si ca acela
ar fi fost viu si constient inainte de inceputul lumii, si a avut o viziune limpede a
sfarsitului veacurilor si al intamplarilor care vor hotari sfarsitul. Exista vreun
asemenea om printre miliardele care au trait in tot acest timp? A existat vreunul din
acesta, de la inceputul lumii si pana acum? Nu; nici nu este si nici nu va fi. Au fost
vazatori cu duhul si prooroci care, nu din mintile lor, ci din descoperirea lui
Dumnezeu, au spus ceva - pe scurt si nedesavarsit - despre ceea ce va fi la sfarsit, nu
cu scopul prea mare, de a da o descriere amanuntita a sfarsitului lumii astfel ca, prin
Voia lui Dumnezeu, sa atentioneze oamenii prin viziunile lor pentru, a parasi calea cea
fara de lege si sa se pocaiasca si sa cugete mai mult la vremea cea hotaratoare care
urmeaza sa vina, decat la lucrurile cele marunte si trecatoare care ascund precum un
nor, intamlarea infricosatoare si cumplita, prin care se va sfarsi viata intregii lumi si
tot ceea ce inseamna existenta a lumii acesteia, si stelele in mersul lor si ziua nu va
mai urma dupa noapte si nici noaptea dupa zi. Unul, numai Unul singur ne-a vorbit
limpede si desavarsit despre tot ceea ce se va intampla la sfarsitul veacurilor: Domnul
nostru Iisus Hristos. Daca cineva ar spune ceea ce a spus El despre sfarsitul lumii, nu
l-am crede, chiar daca ar fi cel mai mare intelept. Daca ar vorbi din intelegerea sa
omeneasca si nu din descoperirea dovedita a lui Dumnezeu, nu l-am crede. Pentru
intelegerea si socotinta omeneasca, oricat de inalta ar fi aceasta treapta, noi suntem
prea mici ca sa ajungem la inceputul si sfarsitul lumii. Intelegerea nu-si gaseste rostul
acolo unde trebuie viziune. Avem nevoie de un vazator cu duhul, tot asa de limpede
cum vedem soarele - pentru a vedea lumea intreaga de la inceputuri pana la sfarsitul
ei, cat si inceputul si sfarsitul veacurilor. A fost numai unul singur in stare sa faca
aceasta: Domnul Iisus Hristos. Numai in El putem si trebuie sa credem, atunci cand ne
spune ce se va intampla la sfarsit. Pentru ca tot ceea ce a proorocit El a ajuns sa se
intample atat persoanelor ca Petru si Iuda si altor Apostoli, anumitor popoare, cum ar
fi evreii, si anumitor locuri, cum ar fi Ierusalim, Capernaum, Betsaida si Corazin, si
Bisericii lui Dumnezeu, intemeiata pe sangele Lui. Numai proorocia Lui asupra
intamplarilor ce vor avea loc la sfarsitul lumii, despre sfarsitul ei si Judecata de Apoi
nu s-a implinit inca. Dar cel ce are ochi sa vada poate sa vada limpede ca, in zilele
noastre, au inceput deja sa se arate in lume acele intamplari despre care ne-a vorbit El,
ca vor fi semne ale apropierii sfarsitului lumii. N-a aparut o multime de fabricanti de
fericire, cautand sa-L inlocuiasca pe Hristos si invatatura Lui, prin ei dimpreuna cu
teoriile lor? Nu s-a ridicat neam peste neam si imparatie peste imparatie? Nu se
cutremura pamantul, si inimile noastre dimpreuna cu el, de multe razboaie si revolutii
care ne cuprind planeta? Nu-L tradeaza multi pe Hristos si nu sunt multi, cei care
pleaca din Biserica Lui? Nu s-a inmultit faradelegea si dragostea multora s-a racit? Si
nu s-a propovaduit in lume Evanghelia lui Hristos, spre marturie la toate neamurile
(Matei 24:3-14)? Este adevarat ca vine toata rautatea, si ea vine cu graba si fara
intarziere. Este
34. adevarat ca Antihrist inca nu a venit, dar fiecare neam are inaintemergatori si
prooroci de-ai lui. Este adevarat ca de la inceputul lumii si pana acum inca nu ne-a
cuprins cea mai mare stramtorare, nici horcaitul mortii de neindurat, dar se poate
vedea limpede nenorocirea adusa de toti oamenii spirituali, care asteapta venirea lui
Hristos. Este adevarat ca soarele inca nu s-a intunecat, nici luna nu a ramas fara
lumina, nici stelele nu au cazut de pe cer - dar, cand toate acestea se vor dezlantui, nu
se va mai scrie nici nu se va mai vorbi nimic despre aceasta. Inimile oamenilor se vor
umple de frica si cutremur, limbile oamenilor vor ingheta si ochii oamenilor vor privi,
97

cu privirea adunata, stiind acum ca nu mai au nici o scapare, intunericul infricosator de
pe pamant, fara sa mai existe zi si cerul fiind lepadat de stele. Dintr-odata, in acest
intuneric, se va arata semnul Fiului Omului, o Cruce stralucitoare se va intinde de la
rasarit pana la apus si de la miazanoapte pana la miazazi, de o stralucire pe care
soarele de deasupra capetelor noastre nu a dobandit-o niciodata. Si atunci, toti oamenii
de pe pamant Il vor vedea pe Domnul Iisus venind pe norii cerului, cu putere si cu
slava multa. Si multimile de ingeri vor suna din trambita si toate neamurile de pe
pamant se vor strange inaintea Lui; trambitele vor suna pentru o adunare, asa cum nu a
mai fost niciodata de la intemeierea lumii si va vesti Judecata cea de Apoi. Toate
aceste semne si intamplari, care vor avea loc la sfarsitul lumii si al veacurilor, sunt
povestite si in alt loc din Sfanta Evanghelie. Cu toate acestea, Evanghelia de astazi
arata asezarea cea din urma a raporturilor dintre timp si vesnicie, intre cer si pamant,
intre Dumnezeu si omenire. Ea descrie Judecata de Apoi si in ce chip se va arata
aprinderea maniei Domnului (Sofonie 2:2). Aceasta ne arata noua clipa cea
infricosatoare - cea mai plina de bucurie pentru cei drepti - cand mila lui Dumnezeu va
lasa locul judecatii lui Dumnezeu. Atunci va fi prea tarziu pentru fapte bune si prea
tarziu pentru pocainta. Cand plangerea nu va mai primi nici un raspuns si cand
lacrimile noastre nu vor mai cadea in mainile ingerilor. Cand va veni Fiul Omului
intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Asa cum
in pilda Fiului risipitor, Dumnezeu Se arata cu chip de om, aici Hristos este numit Fiul
Omului. El este si nimeni altcineva decat El. Cand El va veni in lume a doua oara,
atunci nu va mai veni necunoscut si umil, asa cum a facut de data cea dintai, ci va veni
pe fata si intru slava mare. Prin aceasta slava se intelege, mai intai, slava pe care
Hristos a avut-o din vesnicie, mai inainte de a fi lumea (Ioan 17:5) si, in al doilea rand,
slava biruintei asupra lui Satan, asupra lumii celei vechi, si asupra mortii. El nu va
veni singur, ci insotit de toti sfintii ingeri, al carui numar este de necuprins, si El va
veni impreuna cu ei pentru ca ei, ca slujitori si razboinici ai lui Dumnezeu, au luat
parte atat la lupta impotriva diavolului, cat si la biruinta asupra lui. De aceea El are
bucuria de a impartasi cu ei slava. Si, pentru a intregi chipul minunat al acestei
intamplari, se arata lamurit faptul ca, toti ingerii vor veni cu Domnul. Nu se mai spune
ca ingerii lui Dumnezeu au fost de fata si la alte intamplari. Ei s-au aratat intotdeauna
in numar mai mare sau mai mic, dar la Judecata de Apoi vor fi prezenti cu totii, stransi
in jurul Imparatului slavei. Multi vazatori cu duhul au vazut tronul slavei atat in zilele
cele dintai, cat si in zilele cele de pe urma (Isaia 6:1; Daniel 7:9; Apocalipsa 4:2,
20:4). Acest tron semnifica puterile ceresti peste care stapaneste Domnul. Este tronul
slavei si al biruintei, pe care sade Tatal ceresc si pe care S-a asezat Domnul Hristos
dupa biruinta Sa (Apocalipsa 3:21). O, ce mareata va fi venirea Domnului, insotita de
35. asemenea intamplari nestiute si infricosatoare! In judecata sa limpede, proorocul
Isaia a proorocit: Caci Domnul vine in vapaie si carele Lui sunt ca o vijelie (Isaia
66:15); la venirea Lui, Daniel a vazut ca un rau de foc se varsa si iesea din El; mii de
mii Ii slujeau si miriade de miriade stateau inaintea Lui! Judecatorul S-a asezat si
cartile au fost deschise. (Daniel 7:10) Si cand Domnul va veni intru slava si va sedea
pe tronul Sau, atunci se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii
de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar
caprele de-a stanga. Multi Parinti au pus intrebari despre locul in care Hristos va
judeca toate neamurile. Citind pe Proorocul Ioil, ei au socotit ca Judecata va avea loc
in valea Iosafat, unde Imparatul Iosafat, fara nici un fel de lupta sau folosire de arme, a
avut o biruinta intreaga asupra moabitilor si amonitilor, ca nu a ramas viu nici un
vrajmas (II Cronici 20). Si proorocul Ioil a spus: Sa se trezeasca toate neamurile si sa
vina in valea lui Iosafat, caci acolo voi aseza scaun de judecata pentru toate popoarele
98

din jur (Ioil 3:12). Poate ca tronul Domnului se va aseza in acea vale, dar nu exista in
toata lumea nici o vale in care sa se poata aduna toate neamurile si popoarele, viii si
mortii de al inceputul pana la sfarsitul lumii, care vor ajunge pana la multe bilioane.
Intreaga suprafata a pamantului, impreuna cu toate oceanele, nu au spatiu destul
pentru toti oamenii care au trait vreodata pe pamant, ca sa poata sta laolalta. Daca
aceasta ar fi doar o adunare a sufletelor, atunci este posibil ca valea lui Iosafat sa-i
poata cuprinde pe toti la un loc, dar cum adunarea oamenilor va fi in trup - deoarece
mortii vor invia in trupurile lor - atunci cuvintele proorocului trebuie intelese in sens
figurat. Valea lui Iosafat este lumea intreaga, de la rasaritul cel mai indepartat pana la
apusul cel mai indepartat; si, precum Dumnezeu Isi aratase odinioara puterea si
judecata Sa in valea lui Iosafat, tot asa Isi va arata si in ziua cea de pe urma, aceeasi
putere si judecata asupra intregii omeniri. Si-i va desparti pe unii de altii. Intr-o clipa
vor fi despartiti toti cei adunati laolalta - asa cum pastorul, cu glasul sau, isi trimite
oile intr-o parte si caprele in cealalta - unii la stanga si altii la dreapta, ca printr-o forta
magnetica fara putere de impotrivire, in asemenea chip ca nimeni nu se va putea muta
de la stanga la dreapta sau de la drepta la stanga. Atunci va zice Imparatul celor de-a
dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua
de la intemeierea lumii. La inceput, Hristos Se numeste Fiul Omului - adica Fiul lui
Dumnezeu - si aici El Se numeste Imparat, intrucat Lui Ii sunt date imparatia si
puterea si slava. Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu. Ei sunt cu adevarat
binecuvantati, pe care Hristos ii numeste binecuvantati, caci binecuvantarea lui
Dumnezeu are in sine toate lucrurile bune si toata bucuria si harul cerului. De ce nu
spune Domnul Binecuvantatii Mei, ci Binecuvantatii Tatalui Meu? Pentru ca El
este numai Fiul Cel Unul Nascut si nefacut, din vesnicie si pentru vesnicie, si dreptii
sunt, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, adoptati, si se fac astfel ca frati ai lui Hristos.
Dumnezeu cheama pe cei drepti sa primeasca imparatia pe care le-a pregatit-o El de la
intemeierea lumii. Aceasta inseamna ca Dumnezeu, chiar inainte de intemeierea lumii,
pregatise imparatia pentru acestia. Inainte de a-l face pe Adam, Dumnezeu pregatise
pentru el totul in Rai. O imparatie intreaga, stralucind in lumina, care doar isi astepta
imparatul. Atunci Dumnezeu l-a dus pe Adam in aceasta imparatie si imparatia era
desavarsita. Asadar, Dumnezeu a pregatit imparatia pentru cei drepti chiar de la
inceput. Aceasta isi astepta stapanitorii, avandu-L in frunte chiar pe Imparatul Hristos.
36. Chemand dreptii in imparatie, Judecatorul i-a lamurit de indata, de ce El le dadea
imparatia lor: Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si Mi-ati
dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am
fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. La aceasta lamurire
minunata, dreptii au intrebat sovaielnic si cu sfiala, cand L-au vazut pe Imparatul
flamand si insetat, gol si bolnav, si cand au facut ei toate astea pentru El. La acestea,
Imparatul a dat inca un raspuns minunat: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia
dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Toata aceasta lamurire are doua
intelesuri: unul de suprafata si unul de adancime. Intelesul de suprafata este limpede
pentru toti. Cel care hraneste pe cel flamand, da sa bea celui insetat, imbraca pe cel gol
si da adapost celui strain, a facut aceasta Domnului. Cel care cerceteaza pe cei bolnavi
sau pe cei din inchisoare, a facut aceasta Domnului. Pentru ca se spune in Vechiul
Testament: Cel ce are mila de sarman imprumuta Domnului si El ii va rasplati fapta
lui cea buna. (Pilde 19:17). Domnul ne incearca inimile noastre prin cei care cauta
ajutorul nostru. Domnul nu foloseste nimic pentru El de la noi: El nu are nevoie de
nimic. Cel care a facut painea nu poate flamanzi, nici Cel care a facut apa nu poate
inseta. Cel care imbraca intreaga Sa zidire nu poate fi gol, nici Cel care este izvorul
sanatatii nu poate fi bolnav, nici Cel care este Domnul domnilor nu poate fi lipsit de
99

libertate. Dar El cauta ca noi sa facem milostenie, pentru ca, in felul acesta, sa ne
inmuiem si sa ne innobilam inimile. In atotputernicia Sa, Dumnezeu poate intr-o clipa
sa-i faca pe toti oamenii bogati si indestulati, imbracati si multumiti. Dar El ii lasa pe
oameni sa cunoasca foamea si setea, boala, suferinta si saracia pentru doua pricini: mai
intai, pentru ca cei care rabda aceste lucruri, isi inmoaie si isi innobileaza inimile si se
vor intoarce la Dumnezeu, slavindu-L cu credinta si rugaciune; si in al doilea rand,
pentru ca omul poate suferi pentru altii, se poate smeri pentru altii si poate ajunge la
intelegerea fratietatii si unitatii tuturor oamenilor de pe pamant, prin Dumnezeul Cel
viu, Ziditorul si Facatorul a toate cate se afla pe pamant. Domnul doreste sa avem mila
- mila mai presus de orice. Deoarece El stie ca mila este calea prin care se poate reface
credinta in Dumnezeu, nadejdea in Dumnezeu si dragostea pentru Dumnezeu. Acesta
este intelesul de suprafata. Intelesul de adancime priveste spre Hristos, care se afla in
launtrul nostru. In fiecare gand curat din mintea noastra, in fiecare simtire aleasa din
inima noastra si in fiecare nazuinta inalta a sufletului nostru spre implinirea lucrurilor
celor bune, Hristos Se dezvaluie in noi prin puterea Duhului Sfant. El numeste toate
aceste ganduri curate, simtiri alese si nazuinte inalte, fratii Sai mici, sau cei mai mici
frati ai Sai. El ii numeste astfel, pentru ca acestia se afla in noi intr-o masura foarte
mica, fata de masura mare de spurcaciuni lumesti, si de rau care se afla in noi. Daca
mintea noastra flamanzeste dupa Dumnezeu si noi o hranim, noi L-am hranit pe
Hristos din launtrul nostru; daca inima noastra este lipsita de orice lucru bun si de
orice lucru ales, adica este lipsita de Dumnezeu, si noi o imbracam, pe Hristos L-am
imbracat, Cel care se afla in noi; daca sufletul nostru este bolnav si incatusat de fiinta
noastra cea rea, de faptele noastre cele rele, si suntem constienti de aceasta, si il
cercetam, noi L-am cercetat pe Hristos care se afla in noi. Pe scurt, daca cealalta fiinta
care se afla in
37. noi, care odinioara se mandrea ca se salasluieste acolo, si care este omul cel drept
din noi, este stapanit si umilit de diavol, si de omul pacatos din noi, si il ocrotim pe
omul cel drept, noi Il ocrotim pe Hristos care se afla in noi. Omul acesta drept care se
afla in noi este mic, mic de tot, iar pacatosul din noi este un adevarat Goliat. Dar acest
om drept din launtrul nostru este fratele mai mic al lui Hristos, iar pacatosul din noi
este vrajmasul lui Hristos, ca un urias, precum Goliat. Atunci, daca noi il ocrotim pe
omul cel drept din noi, daca il slobozim, il intarim si il aducem la lumina; daca il
ridicam deasupra celui pacatos, asa incat sa-l stapaneasca in chip desavarsit pe cel
pacatos, si am putea spune impreuna cu Apostolul Pavel: Si eu nu mai traiesc, ci
Hristos traieste in mine (Galateni 2:20) - atunci ne vom numi binecuvantati si vom
auzi cuvintele Imparatului la Judecata de Apoi: Veniti, binecuvantatii tatalui Meu,
mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Dar celor de la stanga,
Judecatorul le va zice: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care
este gatit diavolului si ingerilor lui. Judecata este infricosatoare, dar este dreapta. Si
astfel Imparatul cheama pe cei drepti la El, si lor le da Imparatia, pe cand pe pacatosi ii
izgoneste de la El si ii trimite in focul cel vesnic, in tovarasia rea a diavolului si a
slujitorilor sai. (Sfantul Vasile cel Mare, in lucrarea sa Despre Judecata de Apoi [nr.
14], spune: Daca chinul cel vesnic are vreun sfarsit, atunci inseamna ca viata vesnica
are sfarsit. Dar, cum nu este cu putinta de inchipuit ca viata vesnica ar avea un sfarsit,
atunci cum se poate inchipui un sfarsit al chinurilor celor vesnice?) Ceea ce nu spune
Domnul este foarte important: faptul ca focul cel vesnic este pregatit pentru cei
pacatosi de la intemeierea lumii, tot asa cum si Imparatia este pregatita pentru cei
drepti. Ce inseamna aceasta? Este foarte limpede faptul ca Domnul a pregatit focul cel
vesnic numai pentru diavol si ingerii aceluia, si ca El a pregatit Imparatia pentru toti
oamenii de la intemeierea lumii. Pentru ca Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se
100

mantuiasca (I Timotei 2:4; cf. Matei 18:14; Ioan 3:16; II Petru 3:9; Isaia 45:22) si
pentru ca nici macar unul sa nu piara. De aceea, Dumnezeu nu i-a sortit pe oameni sa
piara, ci sa se mantuiasca; Dumnezeu nici nu a pregatit pentru ei dinainte focul
diavolului, ci, El Si-a pregatit Imparatia Sa, si numai pe aceasta a pregatit-o. De aici
este limpede faptul ca gandesc gresit, cei care spun despre pacatos: el este sortit sa fie
pacatos. Daca omul ar avea o astfel de sortire, aceasta nu ar fi de la Dumnezeu, ci
numai de la omul insusi. Faptul ca nu este sortire de la Dumnezeu, se vede din faptul
ca Dumnezeu nu a pregatit dinainte nici un loc anume pentru chinurile oamenilor, ci
numai pentru diavol. De aceea, la Judecata de Apoi, Judecatorul cel drept nu va avea
nici un loc anume unde sa-i trimita pe pacatosi, decat numai imparatia intunecata a
diavolului. Si faptul ca aceasta este dreptatea Lui, ca Judecatorul sa-i trimita acolo,
este limpede din faptul ca acestia, in timpul vietii lor pamantesti, au cazut de la
Dumnezeu si s-au pus in slujba diavolului. Rostind pedeapsa asupra pacatosilor si
punandu-i la stanga Sa, Imparatul ii lamureste de indata de ce ei sunt blestemati si de
ce ii trimite in focul cel vesnic: Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc;
insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-
ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Ei nu au facut nici unul dintre
aceste lucruri, pe care le-au facut dreptii, de la dreapta Sa. Auzind aceste cuvinte ale
Imparatului, pacatosii au intrebat, intocmai ca si cei drepti: Doamne, cand Te-am
vazut flamand sau insetat Domnul a raspuns: Intrucat nu ati facut unuia dintre
acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut.
38. Toata aceasta lamurire pe care a dat-o Imparatul pacatosilor, are de asemenea doua
intelesuri - unul de suprafata si unul de adancime - la fel ca si in prima situatie, cand
era vorba de cei drepti. Pacatosii si-au intunecat mintea, si-au invartosat inima si aveau
ganduri rele fata de fratii lor de pe pamant, care erau flamanzi si insetati, goi, bolnavi
si lipsiti de libertate. Cu mintile lor greoaie, ei nu erau in stare sa inteleaga faptul ca
Hristos ii chema la milostenie prin fratii lor saraci si care se aflau in suferinta. Inimile
lor invartosate nu se puteau inmuia de lacrimile altora. Nici exemplul lui Hristos si cel
al sfintilor Sai nu le puteau schimba sufletele lor cu scopurile cele rele, in suflete cu
scopurile cele bune, si sa savarseasca binele. Si astfel, fiind nemilostivi fata de Hristos
prin fratii lor, ei erau nemilostivi fata de Hristos. Ei dinadins nimiceau toate gandurile
curate de indata ce se formau, inlocuindu-le cu ganduri necurate si hulitoare; ei taiau
de la radacina toate simtamintele alese din inimile lor, de indata ce se infiripau,
inlocuindu-le cu nemilostivire, patima si iubirea de sine; cu graba si cu hotarare ei si-
au inabusit fiecare dorinta de a face un lucru bun, care s-a infiripat in sufletele lor -
urmand poruncile lui Dumnezeu - si in locul lor si-au starnit dorinta de a face rau
oamenilor, si de a pacatui spre manierea lui Dumnezeu. Si astfel fratele cel mai mic al
lui Hristos, care se afla in ei - cu alte cuvinte, omul cel drept din ei - a fost rastignit,
omorat si ingropat si Goliat cel intunecat la culoare, pe care il hranisera ei - adica omul
cel nedrept din ei, sau chiar diavolul insusi - a ramas biruitor pe campul de lupta. Ce
poate face Dumnezeu cu unii ca acestia? Ii poate primi in Imparatia Sa pe unii ca
acestia, care au izgonit cu totul aceasta Imparatie din ei? Ii poate chema la El pe cei
care au smuls din radacina toata asemanarea cu Dumnezeu si care s-au aratat, atat in
ascuns in inimile lor, cat si deschis in fata lumii, a fi vrajmasii lui Dumnezeu si slugile
diavolului? Nu; prin libera lor alegere, ei s-au facut supusii diavolului si, la Judecata
de Apoi, Judecatorul ii va trimite sa tina tovarasie celor cu care, in timpul vietii s-au
intovarasit in chip deschis - in focul cel vesnic, pregatit pentru diavol si slujitorii sai.
Indata dupa aceasta, acea judecata care va fi cel mai mare si totusi cel mai scurta din
istoria lumii zidite, va ajunge la capat. Si vor merge acestia (pacatosii) la osanda
vesnica, iar dreptii la viata vesnica. Viata si chinuirea se impotrivesc aici una
101

celeilalte. Acolo unde se afla viata nu se afla chinuire; acolo unde se afla chinuire nu
se afla viata. Cu adevarat, implinirea vietii inlatura chinuirea. Imparatia cea cereasca
da implinire vietii,in timp ce existenta diavolului aduce chinuire si numai chinuire,
fara viata, care vine de la Dumnezeu. Vedem in aceasta viata pamanteasca, cum
sufletul omului celui pacatos, care are in el putina viata (adica putina Dumnezeire),
este plin de mai multa chinuire decat sufletul omului celui drept, care are mai multa
viata in el (adica mai multa Dumnezeire). Dupa cum s-a spus bine in vremuri
stravechi: Nelegiuitul se chinuieste in toate zilele vietii sale glasuri ingrozitoare fac
larma in urechile lui el nu mai nadajduieste sa iasa din intuneric si isi simte capul
mereu sub sabie zbuciumul si tulburarea il strang la mijloc si se arunca asupra-i gata
de impresurare, fiindca a indraznit sa-si indrepte mana impotriva lui Dumnezeu. (Iov
15:20-25). Asadar, la vremea aceea, va fi pe pamant marea chinuire pentru pacatos. Si
pacatosul indura greu pina si suferinta cea mai mica din viata aceasta, fata de omul cel
drept, caci numai cel care are viata in sine poate indura chinuirea, poate nesocoti
suferinta si poate trece peste tot raul din lume, si se poate bucura. Viata si bucuria nu
se pot desparti. Chiar Iisus Hristos spune celor drepti, pe care lumea ii osandeste, ii
prigoneste si le aduce ocari: Bucurati-va si va veseliti! (Matei 5:12). Toata viata
noastra pamanteasca este numai o umbra palida a vietii - a vietii adevarate, a vietii
intregi - in Imparatia lui Dumnezeu, tot asa cum intreaga suferinta de pe pamant este
numai o umbra stearsa a chinuirii ingrozitoare a pacatosilor din iad. (In Apophtegmata
Patrum [colectia in ordine alfabetica a zicerilor Parintilor Pustiei], am citit: Ei au
intrebat pe un oarecare batran mare: Parinte, cum rabdati asemenea munci cu atata
rabdare? Batranul a raspuns: Toata munca mea din viata aceasta nu este nici macar
cat o singura zi de
39. chinuire.) Viata pe pamant - oricat de minunata ar putea fi - este amestecata cu
suferinta, pentru ca aici nu exista nici o implinire a vietii; intrucat suferinta de pe
pamant - oricat de mare ar putea fi - este amestecata cu viata. Dar, la Infricosatoarea
Judecata, viata va fi separata de chinuire. Si una si cealalta vor fi vesnice. Intelegerea
noastra omeneasca nu poate sa priceapa ce inseamna aceasta vesnicie. Cel care va
avea bucuria de a vedea o clipa fata lui Dumnezeu, i se va parea ca si cum ar fi durat
mii de ani; si cel care va fi chinuit o clipa de catre diavolul in iad, i se va parea ca sunt
mii de ani. Pentru ca timpul nu va mai fi asa cum il cunoastem noi - zi dupa noapte si
noapte dupa zi - ci atunci va fi o zi deosebita pe care Domnul singur o stie (Zaharia
14:7; cf. Apocalipsa 22.5). Nu va mai fi nici un alt soare decat numai Dumnezeu, si
acest soare nu va rasari si nu va apune, ca vesnicia sa se numere in zile, asa cum se
socoteste timpul acum. Binecuvantatii vor socoti vesnicia in termenii bucuriei lor si
pacatosii chinuiti vor socoti timpul in termenii chinuirilor lor. Prin urmare, Domnul
nostru Iisus Hristos a vorbit in felul acesta despre ultimul si cel mai mare eveniment
care urmeaza sa aiba loc in timp, la capatul veacurilor si in vesnicie.si noi credem ca
toate acestea se vor intampla intocmai, mai intai pentru ca toate celelalte preziceri pe
care le-a facut Hristos s-au intamplat intocmai si, in al doilea rand, pentru ca El este
cel mai mare prieten al nostru si adevarat Iubitor al omenirii - si in iubirea desavarsita
nu exista falsitate sau eroare. Iubirea desavarsita contine adevarul desavarsit. Daca
toate acestea nu urmau sa se intample, El nu ne-ar fi spus despre acestea. Dar El nu ne-
a spus despre aceasta pentru a-Si demonstra cunostintele Sale in fata oamenilor. Nu;
El nu a cautat marire la oameni (Ioan 5:41). El a spus totul pentru mantuirea noastra.
Cel ce are intelegere si care Il marturiseste pe Domnul Hristos isi poate da seama ca
trebuie sa stie aceasta pentru a se mantui. Pentru ca Domnul nu a facut nimic, nici nu a
rostit vreun cuvant, nici nu a ingaduit sa I se intample ceva in timpul vietii Sale pe
pamant care sa nu fie pentru mantuirea noastra. De aceea sa fim intelepti si cu dreapta
102

socoteala, pastrand intotdeauna inaintea ochilor nostri duhovnicesti chipul
Infricosatoarei Judecati. Acest chip a intors deja multi pacatosi de pe calea pierzarii pe
calea mantuirii. Vremea noastra este scurta si cand se va sfarsi nu va mai exista
pocainta. In acest timp scurt, prin viata noastra, noi trebuie sa luam o hotarare care va
fi hotaratoare pentru noi in vesnicie: vom fi asezati la dreapta, sau la stanga
Imparatului slavei? Dumnezeu ne-a dat o sarcina mica si simpla, dar rasplata si
pedeapsa sunt imense, mergand dincolo de puterea omului de a spune aceasta prin
cuvinte. Atunci sa nu mai pierdem nici macar o singura zi, pentru ca fiecare zi poate sa
fie ultima si poate fi hotaratoare; fiecare zi poate aduce pierirea acestei lumi si zorile
Zilei celei indelung asteptate. (Sfantul Grigorie Dialogul spune: Sta scris: Nu stiti,
oare, ca prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu? [Iacov 4:4]. Inseamna ca
cel care nu se bucura la apropierea sfarsitului lumii, arata ca el este prietenul acesteia,
si de aceea el este vrajmasul lui Dumnezeu. Dar aceste ganduri sunt departe de
credinciosi, de cei ce stiu prin credinta ca mai exista si o alta viata si pe care o doresc
cu adevarat. [Omilii la Evanghelie, Cartea I, Omilia 1: Despre semnele sfarsitului
lumii]). Poate ca nu ne vom rusina in Ziua Maniei Domnului; inaintea Domnului si
inaintea multimilor de ingeri ai Sai si a multor bilioane de oameni drepti si sfinti.
Poate ca nu vom fi alungati pentru vesnicie de Domnul si de ingerii si sfintii Sai si de
rudeniile si prietenii nostri, care se vor afla de-a dreapta. Dar, impreuna cu multimile
nenumarate si stralucitoare de ingeri si de
40. oameni drepti, sa cantam laude de bucurie si de biruinta: Sfant, Sfant, Sfant
Domnul Savaot! Aliluia! Dimpreuna cu toate cetele ceresti sa-L slavim pe Domnul si
Mantuitorul nostru, Fiul, Cel Unul nascut, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant -
Treimea cea deofiinta si nedespartita, in vecii vecilor. Amin. Predica la Duminca a II-a
din Post Evanghelia despre vindecarea slabanogului Marcu 2:1-12 Si intrand iarasi in
Capernaum, dupa cateva zile, s-a auzit ca este in casa. Si indata s-au adunat multi,
incat nu mai era loc,nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul. Si au venit la El,
aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi. Si neputand ei, din pricina multimii,
sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au
lasat jos patul in care zacea slabanogul. Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis
slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale. Si erau acolo unii dintre carturari,
care sedeau si cugetau in inimile lor: Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine
poate sa ierte pacatele, fara numai Dumnezeu? Si indata cunoscand Iisus cu duhul Lui
ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimle voastre? Ce este
mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul
tau si umbla? Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis
slabanogului: Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si s-a sculat indata
si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe
Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata. Duminica trecuta am
ascultat pericopa Evanghelica despre taria minunata a aratarii marete si puternice a lui
Hristos. Natanael, care a pus la indoiala cuvintele Apostolului Filip, ca indelung
asteptatul Mesia S-ar fi aratat in lume, si aceasta in persoana lui Iisus din Nazaret - tot
Natanael, de indata ce a ajuns inaintea Domnului, L-a recunoscut indata, si L-a
marturisit atat ca Fiu al lui Dumnezeu, cat si ca Imparat al lui Israel. Evanghelia de
astazi vorbeste despre ostenelile mari si luptele oamenilor cu credinta adevarata,
pentru a veni inaintea Domnului Hristos. Patru oameni purtau pe o rudenie de-a lor sau
pe un prieten, care era bolnav de paralizie - ducandu-l pe patul sau, el fiind foarte slab
si lipsit de ajutor. Ei au incercat fara sa izbuteasca, sa strabata prin multimea deasa de
oameni, pentru a ajunge langa Domnul si, neizbutind, s-au urcat pe acoperisul casei, l-
au desfacut si, cu osteneala multa, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul si l-au
103

asezat la picioarele Vindecatorului facator de minuni. Aceasta era masura credintei lor
in Hristos. Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt
pacatele tale! Domnul nu a auzit credinta lor spusa in cuvinte, dar El a vazut aceasta.
Ochii Lui duhovnicesti au patruns pana in adancurile cele mai ascunse ale inimii
41. omenesti si, privind aceste adancuri, a vazut aceasta credinta. Cu ochii Sai trupesti,
El vazuse si cunoscuse ostenelile si stradaniile lor, pentru a aduce omul bolnav
inaintea Lui. Atunci, credinta lor era vadita atat vederii duhovnicesti a Domnului, cat
si ochilor Lui trupesti. Necredinta carturarilor care erau de fata la aceasta intamplare,
era de asemenea vadita pentru Domnul. Ei cugetau in inimile lor: Pentru ce vorbeste
Acesta astfel - el huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai Dumnezeu? Si
indata cunoscand Iisus cu duhul Lui ca asa cugetau ei in sine, a inceput sa-i mustre cu
blandete pentru aceasta: De ce cugetati acestea in inimile voastre? Domnul, in
judecata Sa limpede, citeste inimile necurate cu aceeasi lesniciune cu care le citeste pe
cele curate. Asa cum a vazut de indata inima curata a lui Natanael, in care nu se afla
viclesug, tot la fel si aici, El vede de indata si cu limpezime inimile carturarilor, care
erau pline de viclesug. Pentru a le arata ca El are putere atat asupra trupurilor, cat si
asupra sufletelor oamenilor, atat ca sa ierte pacatele, cat si ca sa vindece trupul cel
slabanog, Domnul spune paraliticului: Zic tie: Scoala- te, ia-ti patul tau si mergi la
casa ta. La o porunca atat de hotarata, slabangul s-a sculat indata si, luandu-si patul, a
iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea
lucruri n-am vazut niciodata. Iata cat de multe puteri minunate arata Domnul deodata:
El vede in inimile oamenilor si deluseste credinta in unii si viclesugul in altii. El iarta
sufletului pacatul sau, facandu-l sanatos si curat de boala si de slabiciunea sa. El reda
sanatatea trupului slabanog si paralizat prin puterea cuvintelor Sale. O, cat de mareata
si infricosatoare, minunata si datatoare de sanatate este aratarea Dumnezeului Celui
viu! Dar noi trebuie sa venim si sa stam inaintea Dumnezeului Celui viu. Acesta este
lucrul de cea mai mare insemnatate pe calea mantuirii: sa venim cu credinta inaintea
Domnului si sa-L simtim pe El. Uneori, Domnul Insusi vine si Isi descopera harul
inaintea noastra, cand El a venit la Marta si Maria in Betania, cand S-a aratat pe
neasteptate Apostolului Pavel, pe drum sau altor Apostoli pe Marea Galileii si pe
drumul spre Emaus, in launtrul usilor incuiate, ori Mariei Magdalena in gradina, ori
multor sfinti in vise si vedenii. Uneori, oamenii au fost adusi inaintea Domnului de
catre Apostoli, asa cum Andrei l-a adus pe Simon Petru si Filip l-a adus pe Natanael si
asa cum urmasii Apostolilor si misionarii au adus mii si milioane de
42. credinciosi la Domnul si tot asa cum un credincios a adus pe un altul. In sfarsit,
uneori chiar oamenii se ostenesc din toate puterile lor, ca sa ajunga inaintea Domnului,
asa cum s-a intamplat cu acesti patru oameni, care au desfacut acoperisul casei pentru
a aduce inaintea Domnului pe slabanog. In aceste trei chipuri oamenii se pot simti
inaintea Domnului. Noi trebuie sa ne silim si sa staruim ca sa ajungem inaintea
Domnului si pentru ca Dumnezeu sa ne primeasca in preajma Sa si sa ne lumineze. De
aceea, noi trebuie sa luam aceste trei cai in ordine inversa, adica noi trebuie, cu
credinta si cu osardie, sa facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru a ajunge la
Dumnezeu; apoi trebuie sa urmam chemarea si indrumarile Sfintei Biserici apostolice
si ale Parintilor si Invatatorilor Bisericii; si, in cele din urma, numai dupa implinirea
primelor doua conditii, trebuie, cu rugaciune si nadejde, sa asteptam ca Dumnezeu sa
ne aduca la El si, prin Duhul Sau, sa ne lumineze, sa ne intareasca, sa ne vindece si sa
ne mantuiasca. Cat de mari trebuie sa fie stradaniile noastre pentru a deschide calea
catre Duhul lui Dumnezeu, ni se arata in chipul cel mai lamurit, in exemplul acestor
patru oameni, care nu s-au dat inapoi de la urcarea pe acoperis, nu i-a oprit nici
rusinea, nici frica, pentru a-l aduce pe prietenul lor bolnav inaintea Dumnezeului Celui
104

viu, pe deasupra, prin acoperis. Acest exemplu de osardie este asemanator - daca nu
cumva mai mare - aceluia al vaduvei care s-a rugat staruitor, de judecatorul cel
nedrept, ca sa-i faca dreptate fata de potrivnicul ei (Luca 18:1-5). Aceasta inseamna
implinirea poruncii Domnului, ca sa strige la Dumnezeu ziua si noaptea si Dumnezeu
ii va auzi pe ei. Aceasta este o dovada a adevarului altei porunci a lui Dumnezeu:
Bateti si vi se va deschide (Matei 7:7). In sfarsit, aceasta este deslusirea cuvintelor
uimitoare ale lui Hristos: Imparatia cerurilor se ia prin staruinta si cei ce se silesc pun
mana pe ea. (Matei 11:12). Atunci, Domnul le cere urmatorilor Sai credinciosi, ca ei
sa faca tot ceea ce le sta in putinta, ca ei sa se sileasca cu toata puterea lor, sa fie
lucratori cata vreme au lumina, sa se roage fara incetare, sa ceara, sa caute, sa bata, sa
posteasca si sa faca fapte de milostenie fara de numar - toate acestea sa le faca pentru
ca sa li se deschida lor Imparatia cerurilor - prin simtirea lui Dumnezeu cea mareata,
infricosatoare si datatoare de viata. Domnul spune: Privegheati, dar, in toata vremea,
rugandu-va, ca sa va intariti si sa stati inaintea Fiului Omului (Luca 21:36). Sa fiti
cu trezvie si cu mare purtare de grija fata de inima voastra, ca sa nu se deschida
aceasta fata de pamant; privegheati asupra gandurilor voastre, ca acestea sa nu va
indeparteze de Dumnezeu; fiti cu purtare de grija fata de lucrarile voastre, ca sa va
inmultiti talantul si ca acesta sa nu se imputineze sau sa piara cu totul; aveti grija de
zilele voastre, ca sa nu vina moartea asupra voastra pe nestiute si sa nu va prinda
nepocaiti de pacatele voastre. Aceasta este credinta noastra Ortodoxa: lucratoare,
rugatoare si pazitoare, patrunsa pana in adancuri de lacrimi si osardie. Nici o alta
credinta nu cere atata osardie din partea credinciosilor sai, ca sa se invredniceasca sa
stea inaintea Fiului lui Dumnezeu. Aceasta spune despre aceste staruinte lumii intregi,
dar Domnul si Mantuitorul nostru Insusi le-a cerut pe acestea credinciosilor si Biserica
le repeta intr-una, de-a lungul veacurilor, din neam in neam, aratand credinciosilor
numarul tot mai mare de luptatori duhovnicesti, care au implinit legea lui Hristos si li
s-a dat slava si putere de negrait prin cuvant, atat in cer, cat si pe pamant. Dar, pe de
alta parte, trebuie sa nu ne inselam pe noi insine, crezand ca toate nevointele si osardia
omului aduc in sine mantuirea. Nu trebuie sa ne inchipuim ca numai prin nevointele si
osardia sa, omul va fi in stare sa ajunga inaintea Dumnezeului Celui viu. Daca nu este
dupa Voia lui Dumnezeu, nici un om muritor nu poate sa ajunga vreodata sa stea
inaintea fetei lui Dumnezeu. Pentru ca Domnul Insusi, care a menit aceasta intreaga
osardie si nevointe, spune in alta
43. parte: Cand veti face toate cele poruncite voua. Sa ziceti: Suntem slugi
netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem (Luca 17:10). Si in alt
loc: Nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu-l va trage Tatal (Ioan 6:44). Si iarasi:
Fara Mine nu puteti face nimic (Ioan 15:5). Si iarasi, in alt loc: Prin har sunteti
mantuiti (Efeseni 2:5). Ce mai putem spune dupa toate astea? Sa spunem ca toata
sarguinta noastra pentru mantuire este in zadar? Sa stam nemiscati si sa asteptam ca
Domnul Insusi sa ne aseze, prin puterea Sa, inaintea fetei Sale? Nu spune chiar
Proorocul Isaia: Toate faptele dreptatii noastre ca un vesmant intinat (Isaia 64:6)? Sa
lepadam, atunci, toata stradania si nevointele noastre? Atunci n-am ajunge si noi
intocmai ca si sluga care a sapat si a ascuns in pamant talantul domnului si, pentru
aceasta, stapanul sau i-a strigat: Sluga vicleana si lenesa! (Matei 25:26). Noi trebuie
sa ne pastram mintea limpede si sa ne straduim sa implinim poruncile lamurite ale
Domnului. Noi trebuie sa ne straduim din toate puterile noastre, dar sta numai in
puterea lui Dumnezeu sa ne binecuvanteze stradaniile si sa ne aduca inaintea Sa.
Apostolul Pavel a venit aici cu o lamurire minunata, cand a zis: Eu am sadit, Apollo a
udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca. Astfel, nici cel ce sadeste nu e ceva, nici cel ce
uda, ci numai Dumnezeu, Care face sa creasca. (I Corinteni 3:6-7). Atunci, totul
105

depinde de Dumnezeu - de puterea, intelepciunea si milostivirea Lui. Cu toate acestea,
noi trebuie sa plantam si sa udam si nu trebuie sa cutezam sa ne lepadam de datoria
noastra fara sa fim in primejdia pierzarii vesnice. Este de datoria agricultorului sa
planteze si sa ude, dar depinde de puterea, intelepciunea si mila lui Dumnezeu daca
semintele vor incolti, vor creste si vor da roada. Este de datoria omului de stiinta sa
examineze si sa cerceteze, dar depinde de puterea, intelepciunea si mila lui Dumnezeu
daca cunoasterea i se va descoperi lui, sau nu. Este de datoria parintilor sa-si creasca si
sa-si educe copiii in frica lui Dumnezeu, dar depinde de puterea, intelepciunea si
milostivirea lui Dumnezeu daca acesti copii vor trai mai mult sau mai putin. Este de
datoria preotilor sa-i invete, sa le dea cunostinte, si sa-i indrume pe credinciosi, dar
depinde de puterea, intelepciunea si mila lui Dumnezeu daca stradanile preotilor vor
aduce roada sau nu. Este de datoria noastra, a tuturor, sa ne straduim si sa ne silim, ca
sa ne invrednicim sa stam inaintea Fiului lui Dumnezeu, dar depinde de puterea,
intelepciunea si mila lui Dumnezeu daca vom fi primiti sau nu de Domnul. Dar noi nu
trebuie sa ne straduim fara sa avem nadejde in milostivirea lui Dumnezeu. Toata
silinta noastra sa ne fie luminata de nadejdea ca Domnul este
44. cu noi si ca El ne va primi in lumina infatisarii Sale. Nu se afla nici un izvor mai
adanc si mai nesecat, decat izvorul milostivirii lui Dumnezeu. Cand fiul ratacitor s- a
pocait dupa caderea lui ingrozitoare pana la treapta porcilor, tatal sau cel milostiv a
mers sa-l intampine, l-a imbratisat si l-a iertat. Dumnezeu este neobosit in alergarea
Lui, ca sa-i intampine pe copiii Sai cei pocaiti. El Isi intinde mana catre toti cei care se
intorc cu fata catre Dumnezeu. Tins-am mainile Mele in toata vremea catre un popor
razvratit. (isaia 65:2), a spus Domnul catre evrei. Asadar, cand Domnul Isi intinde
mana Sa catre cei razvratiti, cum sa nu fie El ascultator? Ascultatorul prooroc David
spune: Vazut-am mai inainte pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea
este, ca sa nu ma clatin. (Psalm 15:8). Atunci, Domnul nu tagaduieste sa se arate
inaintea celor care se straduiesc pentru mantuirea lor. De aceea, sa nu socotim
stradaniile noastre ca sunt in desert, asa cum fac cei lipsiti de Dumnezeu si cei care se
afla in deznadejde, ci, atunci cand ne ostenim si facem cele mai mari osteneli cu
putinta, nadajduim in mila lui Dumnezeu. Sa ne sporim ostenelile in timpul Postului
Mare, asa cum ne invata Sfanta Biserica. Pe calea aceasta a noastra, sa ne lumineze
exemplul celor patru credinciosi care s-au urcat pe acoperis si l-au desfacut si au lasat
in jos, inaintea Domnului, patul in care zacea slabanogul cel paralitic. Daca o cincime
din sufletul nostru este paralizata sau bolnava, sa ne grabim dimpreuna cu celelalte
patru cincimi sanatoase inaintea Domnului si El va da sanatate partii din launtrul
nostru, care este bolnava. Daca unul dintre simturile noastre s-a smintit de lumea
aceasta si s- a imbolnavit din pricina tulburarii prea mari, sa ne repezim cu celelalte
patru simturi inaintea Domnului, pentru ca El sa se milostiveasca de simtul nostru
bolnav si sa-l vindece. Cand o portiune a trupului se imbolnaveste, doctorul
recomanda doua feluri de ingrijire: purtare de grija si hranirea restului trupului, astfel
incat portiunea sanatoasa sa ajunga mai puternica si mai sanatoasa, si sa poata rezista
astfel bolii din portiunea care este bolnava. La fel este si cu sufletele noastre. Daca in
mintile noastre se afla indoiala, sa luptam cu osardie in inima si in suflet, pentru a ne
intari credinta si, cu ajutorul Domnului, sa se vindece si sa se intareasca mintea
noastra bolnava. Daca am pacatuit uitand de rugaciune, sa ne grabim sa facem fapte de
milostenie, sa ne restabilim cucernicia pierduta - si de la capat. Si Domnul va vedea
credinta noastra, si ostenelile, si stradania noastra si ne va milui pe noi. Si El, in
milostivirea Lui nesfarsita, ne va primi la El, in duhul acela fara de moarte si de viata
datator, prin care cete nemumarate de ingeri si armate intregi de sfinti primesc viata,
primesc putere si bucurie. Slavit si laudat fie Domnul si Mantuitorul nostru Iisus
106

Hristos, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant - Treimea cea deofiinta si nedespartita,
acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin. Predica la Duminica a III-a din Post - a
Sfintei Cruci Evanghelia despre cruce si mantuirea sufletului Marcu 8:34-38; 9:1
45. Iisus le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia
crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine
va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. Caci ce-i
foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa
dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de
cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului se va rusina de
el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri. Si le zicea lor: Adevarat
graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea pana ce nu vor
vedea Impratia lui Dumnezeu venind intru putere. Mare este puterea adevarului si
nimic in lume nu poate sa-i ia puterea. Mare este puterea tamaduitoare a adevarului si
nu exista nici o suferinta ori slabiciune in lume pe care adevarul sa nu o poata vindeca.
In suferinta si slabicunea lor, bolnavii cauta un doctor care le va da un leac pentru
aceste lucruri. Nimeni nu va cauta un doctor care sa le dea leacurile cele mai dulci, ci
fiecare va voi ca cineva sa le dea unul tamaduitor, fie el dulce, amar ori lipsit de gust.
Cu cat leacul dat este mai amar si cu cat lucrarea de vindecare este mai complicata, cu
atat se pare ca bolnavul are incredere mai mare in doctor. De ce nu primesc oamenii
leacul cel amar, numai atunci cand il ofera mana lui Dumnezeu? De ce se cauta si se
asteapta numai bomboane din mana lui Dumnezeu? Pentru ca oamenii nu simt cat de
primejdioasa este boala pacatului lor si cred ca se pot vindeca numai cu bomboane. O,
daca oamenii s-ar intreba de ce toate doctoriile pentru bolile trupesti sunt atat de
amare! Duhul Sfant le-ar raspunde: pentru a se gandi la amaraciunea leacurilor
duhovnicesti. Caci, asa cum boala trupeasca da o inchipuire asupra bolii duhovnicesti,
tot la fel leacurile pentru bolile trupesti au aceeasi lucrare, prin asemanare cu boala
duhovniceasca. Nu sunt bolile sufletului, aceste boli principale si pricinuitoare de
urmari, cu mult mai grele decat bolile trupului? Atunci, cum sa nu fie leacurile
duhovnicesti cu mult mai amare decat acelea pentru trup? Oamenii au mare grija de
trupurile lor; si atunci cand trupurile lor se imbolnavesc, nu se dau in laturi de la nici
un fel de osteneala, timp sau bani pentru a-si restabili sanatatea. In acest caz, nici un
doctor nu este prea scump, nici o statiune balneo- climaterica nu este prea departe, nici
o doctorie nu este prea amara, mai ales cand ei sunt constienti ca se apropie moartea
trupeasca. O, de-ar fi oamenii la fel
46. de preocupati pentru sufletele lor! O, de-ar fi ei la fel de staruitori, cautand
vindecarea si un vindecator pentru sufletele lor! Este greu de mers cu picioarele goale
printre spini, dar daca omul care este descult moare de sete si exista un izvor de apa
dincolo de spini, nu se va hotari mai degraba sa mearga prin spini si sa-si raneasca
picioarele in drum spre apa, decat sa ramana pe iarba moale, de partea aceasta a
spinilor, si sa moara de sete? Nu putem lua o doctorie atat de amara, spun multi
dintre cei slabanogiti de pacat. Tot la fel si Doctorul, care iubeste oamenii, a luat El
mai intai doctoria, cea mai amara doctorie, chiar daca El era sanatos, doar pentru a
arata celor bolnavi ca nu este cu neputinta. O, este cu mult mai greu pentru cel sanatos
sa ia si sa inghita doctoria omului bolnav decat este pentru cel bolnav! Dar El a luat-o,
astfel incat si oamenii cei muritori sa fie incurajati si ei sa o ia. Nu putem trece prin
campul cu spini cu picioarele goale, oricat de sete ne-ar fi si oricat de multa si de
proaspata ar fi apa de dincolo de spini, spun cei vlaguiti de pacat. Si asa Domnul,
care iubeste oamenii, El Insusi a trecut campul cu spini cu picioarele goale si acum,
din partea cealalta, cheama insetatii la izvorul cu apa vie. Se poate - ne striga El -
Eu am trecut prin spinii cei mai ascutiti si, calcand peste ei, i-am batatorit. Atunci,
107

haideti! Daca Crucea este leacul, noi nu-l putem lua; si daca Crucea este Calea, noi
nu putem porni pe aceasta cale, spun cei pe care pacatul i-a imbolnavit. Si asa
Domnul, care iubeste oamenii, a luat Crucea cea mai grea asupra Sa, ca sa arate ca se
poate. In pericopa Evanghelica de astazi, Domnul da Crucea, acest mijloc amar de
vindecare, tuturor celor care doresc sa fie mantuiti de la moarte. Domnul spune:
Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi
urmeze Mie. Domnul nu-i impinge pe oameni spre Cruce, inaintea Lui, ci ii cheama
sa-L urmeze pe El - fiindca El a purtat Crucea. Inainte de a da glas acestei chemari, El
a proorocit suferintele Sale: Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie
omorat, iar dupa trei zile sa invieze (Marcu 8:31). De aceea El este Calea. El a fost
Cel dintai intru suferinta si Cel dintai intru slava; El a venit sa arate ca tot ceea ce
oamenii cred ca este cu neputinta, este cu putinta, si pentru ca sa faca acest lucru cu
putinta.
47. El nu-i sileste pe oameni, nici nu aduce stramtorare asupra lor, ci propune si ofera.
Oricine voieste! Oamenii au cazut in boala pacatului prin propria lor vointa, si
numai prin vointa lor libera, oamenii trebuie sa se vindece de pacat. El nu ascunde
faptul ca leacul este amar, foarte amar, dar El l-a facut pentru oameni mai usor de luat,
luandu-l El Insusi mai intai, chiar daca El era sanatos, si ne-a aratat lucrarea lui
minunata. Sa se lepede de sine. Intaiul om, Adam, la fel s-a lepadat de sine atunci
cand a cazut in pacat, dar el s-a lepadat de sinele cel real, adevarat. Cunoscand de la
oameni ca ei se leapada de sine, Domnul stie ca ei se leapada de sinele cel mincinos.
Mai simplu: Adam a lepadat Adevarul si s-a indreptat spre o minciuna; acum Domnul
ii cerceteaza pe urmasii lui Adam, ca acestia sa se lepede de minciuna si sa se lipeasca
mai mult de Adevar, de la care au cazut. De aceea, a se lepada de sine inseamna a se
lepada de firea cea inselatoare care s-a salasluit in noi, in locul firii noastre care ne-a
fost data de catre Dumnezeu. Noi trebuie sa ne lepadam de cele ce sunt pamantesti,
care au luat locul duhovniciei din launtrul nostru, si de patimile, care au luat locul
faptelor celor bune; frica slugarnica care a intunecat in noi calitatea de fiu al lui
Dumnezeu si nemultumirea pe care o aratam impotriva lui Dumnezeu, care a ucis in
noi duhul ascultarii fata de El. Noi trebuie sa ne lepadam de gandurile cele rele, de
doririle cele rele si de faptele cele rele. Trebuie sa ne lepadam de slavirea idoleasca a
celor ale naturii, si a trupului nostru. Pe scurt: trebuie sa ne lepadam de tot ceea ce
credem ca inseamna eu, dar care in realitate nu tine de noi, ci este diavolul si
pacatul, stricaciunea, inselarea si moartea. O, sa ne lepadam de obiceiurile cele rele,
care au ajuns a doua fire pentru noi; sa ne lepadam de aceasta a doua fire, caci nu
este firea noastra, asa cum a facut-o Dumnezeu, ci o amagire adunata si invartosata, si
propria inselare din noi insine - o minciuna fatarnica care merge impreuna cu numele
nostru si noi impreuna cu aceasta. Ce inseamna aceasta: sa-ti iei crucea? Aceasta
inseamna primirea de bunavoie a fiecarui mijloc de vindecare care ni se da din mana
lui Dumnezeu, oricat de amar ar putea fi. Cad nenorociri mari asupra ta? Fa ascultare
fata de Voia lui Dumnezeu, asa cum a facut Noe. Ti se cere jertfa? Aseaza-te in
mainile lui Dumnezeu cu aceeasi credinta pe care a avut-o Avraam, atunci cand a mers
ca sa-si jertfeasca fiul. Ti s-a naruit gospodaria? Ti-au murit copiii dintr-odata? Indura
toate cu rabdare, lipindu-te de Dumnezeu in inima ta, asa cum a facut Iov. Te parasesc
prietenii si te-au impresurat dusmanii? Rabda toate fara carteala si cu credinta ca
ajutorul lui Dumnezeu este aproape, asa cum au facut Apostolii. Esti trimis la moarte
pentru Hristos? Multumeste-I lui Dumnezeu pentru asemena cinste, ca miile de
mucenici crestini. Nu se va cere de la tine nimic ce nu a mai fost inainte, ci tu vei urma
mai degraba exemplul multora - apostoli, sfinti, marturisitori si mucenici - care au
facut Voia lui Hristos. Mai mult decat atat, trebuie sa stim ca umbland dupa rastignirea
108

noastra, Domnul vrea rastignirea omului celui vechi, a omului alcatuit din obiceiurile
cele rele si din slujirea pacatului. Caci, prin aceasta rastignire, omul cel vechi,
deopotriva cu animalul, este trimis la moarte, iar omul cel nou, alcatuit dupa
asemanarea si nemurirea lui Dumnezeu, se inalta la viata. Dupa cum spune Apostolul:
Omul cel vechi a fost rastignit si lamureste de indata de ce: pentru a nu mai fi robi
ai pacatului (Romani 6:6). Crucea este grea pentru omul cel vechi, trupesc, grea
pentru un trup cu patimi si cu pofte (Galateni 5:24), dar nu este grea pentru omul cel
duhovnicesc. Crucea pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru cei ce ne mantuim,
este puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1:18). De aceea noi ne laudam in Crucea lui
Hristos si in crucea pe care o purtam pentru El. Domnul nu cauta ca noi sa luam
Crucea Lui, ci pe a noastra. Crucea Lui este cea mai grea. El nu a fost rastignit pentru
pacatele Lui, ci pentru
48. ale noastre si, de aceea Crucea lui este cea mai grea. Noi suntem rastigniti pentru
propriile noastre pacate: de aceea crucea noastra este mai usoara. Si, cand suferintele
noastre sunt cele mai mari, nu trebuie sa spunem ca sunt prea mari, ca depasesc toate
limitele. Dumnezeu este viu si El cunoaste masura suferintei noastre si nu ne va lasa sa
suferim mai mult decat ne sta in putinta sa rabdam. Masura suferintei noastre nu este
mai putin randuita si socotita, decat este randuita si socotita masura zilei si a noptii,
sau decat sunt masurile stelelor in mersul lor. Sporeste suferinta noastra? Se face mai
grea crucea noastra? Puterea lui Dumnezeu este cea mai mare, dupa cum spune
Apostolul: Ca precum prisosesc patimirile lui Hristos intru noi, asa prisoseste prin
Hristos si mangaierea noastra. (II Corinteni 1:5). Mai presus de toate, mangaierea
noastra este mare, prin faptul ca Domnul ne cheama sa-L urmam. Sa vina dupa
Mine, spune Domnul. De ce rosteste Domnul aceasta chemare celor care isi iau
crucea? Mai intai, ca sa nu cada si sa fie striviti sub ea. Oamenii sunt atat de slabi,
incat crucea cea mai usoara este grea pentru omul cel mai puternic, daca acesta nu o
cara cu ajutor din cer. Vedem cum se deznadajduiesc credinciosii la cea mai usoara
suflare; cum striga impotriva cerului si a pamantului la un necaz mic! Cum se clatina
neputinciosi dintr-o parte intr- alta, cautand vreun sprijin si ajutor in desertaciunea
acestei lumi si socotesc, ca daca aceasta lume nu le poate aduce sprijin si ajutor, atunci
intreaga lume este un pustiu al deznadejdii. De aceea Domnul ne cheama sa-L urmam,
pentru ca numai urmandu-L pe El vom putea rabda greutatea crucii. In El vom afla
putere, curaj si mangaiere. El ne va fi noua lumina pe calea cea intunecata, sanatate
acolo unde este boala, tovarasie ne va fi in singuratate, bucurie in suferinta si bogatii
in lipsuri. In camera in care se afla un om bolnav, se lasa noaptea o lumina aprinsa si,
in noaptea acestei vieti, este nevoie de lumina cea vesnica a lui Hristos, pentru a ne
usura durerea si pentru a ne pastra vie nadejdea in zorii zilei. Cea de a doua pricina
pentru care ne cheama Domnul sa-L urmam, are aceeasi insemnatate ca si cea dintai,
si are legatura cu lepadarea de sine de buna voie si cu luarea crucii noastre. Multi s-au
aratat lumii ca s-au lepadat de sine, pentru a afla inaltare mai mare in lumea aceasta.
Multi si-au adunat incercari si suferinte fara numar, pentru a castiga uimirea si lauda
oamenilor. Multi au facut astfel, si mai fac asa si astazi, mai ales printre pagani, pentru
a aduna o oarecare putere si, prin aceasta, sa castige putere asupra celorlalti, ca sa le
faca rau oamenilor, sau ca sa-i ajute pe cei pe care vor ei, totul numai din invidie si
pentru iubirea de putere. Asemenea lepadare de sine nu este adevarata, ci maritoare de
sine si o asemenea cruce nu duce nici pe departe la inviere si mantuire, ci la pieire si la
lasarea sinelui in mainile diavolului. Cu toate acestea, cel care isi ia crucea si Il
urmeaza pe Hristos, se slobozeste de toata mandria, de toata slavirea de sine, care se
dobandeste cu jertfirea celorlalti, si se mai lipseste de toata dorirea pentru slava si
profiturile lumesti. Asa cum omul cel bolnav ia doctoria cea amara, nu pentru a arata
109

ca ii sta in putinta sa o inghita, ci pentru a-si restabili starea de sanatate, tot asa se
leapada de sine un adevarat crestin: adica, omul este nemultumit de starea sa de boala,
isi ia crucea ca un leac amar, dar mantuitor, si Il urmeaza pe Hristos, Doctorul si
Mantuitorul sau, nu pentru marire si lauda din partea oamenilor, ci pentru a-si mantui
sufletul de prostia din viata noastra, care aduce moartea, si de viermele si de focul din
viata ce va sa vina.
49. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul pentru
Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. Aceste cuvinte sunt patrunzatoare si
neiertatoare! Acesta este focul care cauta sa arda omul cel vechi, chiar pana la
radacina si cu tot cu radacina! Domnul nostru Iisus Hristos nu a venit numai pentru a
indrepta lumea, ci si pentru a o restabili, pentru a o aduce la viata noua; pentru a
arunca metalul vechi in foc si pentru a-l topi in chip nou. El nu este reformator, ci
Ziditor; El nu este carpaci, ci tesator. Cine vrea sa pastreze copacul cel batran, mancat
de cari, il va pierde. Tot ce poate face omul se restrange numai la aspectul cel dinafara
- sa-l ude, sa-l imprejmuiasca si sa-l ingrijeasca - viermele il va manca pe dinauntru si
copacul putrezeste si cade. Cel care taie copacul mancat de vierme si il arunca in foc
cu tot cu viermi si apoi isi indreapta atentia spre vlastarele tinere, ocrotindu-le de
viermi, va pastra noul copac. Cel care incearca sa pastreze sufletul cel vechi, asemenea
sufletului lui Adam, mancat si putrezit de pacat, il va pierde, pentru ca Dumnezeu nu
va primi un asemenea suflet alaturi de El si tot ceea ce nu se afla inaintea fetei lui
Dumnezeu este ca si cum nu are viata. Atunci, cel ce isi pierde sufletul sau cel vechi,
acela isi va scapa sufletul cel nou, nascut din Duh (Ioan 3:6) si se va logodi cu Hristos.
De fapt, sufletul inseamna viata si in unele traduceri chiar citim: cine va voi sa-si
scape viata si cine isi va pierde viata pentru Mine acela o va scapa. In acest caz,
ambele traduceri au acelasi inteles. Caci cine va voi cu orice pret sa-si scape viata sa
supusa mortii, acela isi va pierde ambele vieti: cea muritoare si cea nemuritoare - cea
supusa mortii pentru ca, oricat de mult s-ar stradui sa-si prelungeasca aceasta viata pe
pamant, el trebuie sa o piarda in cele din urma prin moarte; si isi va pierde viata sa fara
de moarte, pentru ca nu a facut nimic pentru aceasta, nu a suferit nimic ca sa o
pastreze. Cine se va stradui sa castige viata sa cea fara de moarte prin Hristos, o va
primi si o va pastra in vesnicie, cu toate ca isi va pierde viata sa cea vremelnica,
supusa mortii. Omul isi poate pierde viata sa cea vremelnica, supusa mortii, pentru
Hristos si pentru Evanghelie, fie atunci cand este nevoie sa se jertfeasca pe sine si sa
moara ca mucenic pentru Hristos si pentru sfanta Sa Evanghelie, fie atunci cand
socoteste aceasta viata ca pacatoasa si nevrednica si se da pe sine cu toata inima sa, cu
sufletul si puterea sa pentru Hristos, intrand in slujba Lui, dandu-I Lui toate si
nadajduind de la El toate lucrurile. Omul poate sa-si piarda sufletul, viata,
sinucigandu-se sau printr-o jertfa, pentru o cauza nevrednica - intr-o cearta sau vrajba.
Unuia ca acesta nu i se fagaduieste ca isi va scapa sufletul sau - viata sa, pentru ca se
spune: pentru Mine si pentru Evanghelie. Hristos si Evanghelia sunt neasemuit mai
mari decat sufletul nostru. Acestea sunt cele mai mari bogatii din existenta vremelnica
si din vesnicie si nici un om nu ar trebui sa sovaie ca sa jertfeasca totul pentru acele
bogatii trainice. De ce adauga Domnul: si Evanghelia? Nu este destul sa spuna doar:
pentru Mine? Nu este. Domnul spune: pentru Mine si pentru Evanghelie pentru a
spori pricinele de a muri pentru sine, si de a trai pentru Dumnezeu si, prin aceasta,
pentru a spori numarul celor care sunt mantuiti. Atunci, se mantuieste cel a carui viata
si-o pierde pentru Hristos Cel viu si fara de moarte. Si se mai mantuieste cel care isi
pierde viata pentru lucrarile cel din lume ale lui Hristos si pentru invatatura Lui. In
cele din urma, se mantuieste cel care isi pierde viata sa doar pentru o singura porunca
a lui Hristos sau pentru un singur cuvant al Lui. Domnul este Datatorul-de-lege al
110

vietii; cine se jertfeste pe sine pentru Datatorul-de-lege, s-a jertfit pentru legile Lui si,
tot asa: cine se jertfeste pentru legile Lui s-a jertfit pe sine pentru El. Fiind intocmai
acelasi lucru, El cu lucrarile Lui si cu invatatura Lui, Domnul deschide in acest chip
multora prilejul de a se mantui.
50. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga daca-si pierde sufletul? Sau
ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau? Aceste cuvinte arunca multa
lumina si asupra celor de dinainte, ducand la intelegerea lor. De aici se vede ca
Domnul socoteste sufletul omului ca fiind de pret mai mare decat lumea intreaga. Din
aceste cuvinte se mai vede ce fel de suflet trebuie sa piarda omul, pentru a-si scapa
sufletul sau: unul stricacios, un suflet inghitit de lume, plecat in fata lumii, inrobit
lumii. Daca omul pierde un asa numit suflet, el isi va scapa sufletul sau cel adevarat;
daca el se leapada de viata cea fatarnica, el va primi viata cea adevarata. La ce
foloseste sa cuceresti lumea intreaga cand lumea este sortita stricaciunii si sa-ti pierzi
sufletul cand acesta este sortit nemuririi? Lumea se apropie de sfarsit si la urma va fi
aruncata ca o haina veche. Sufletele adevarate, sufletele care Il iubesc pe Hristos, se
vor inalta atunci spre imparatia vietii vesnice. Sfarsitul lumii este inceputul vietii celei
noi pentru suflet. Atunci, la ce foloseste omului intreaga lume, cand indata el trebuie
sa se desparta de ea si cand intreaga lume, intr-un viitor nu prea indepartat, trebuie sa
se sfarseasca si sa dispara ca un vis care apartine trecutului? La ce-i va folosi un les
lipsit de ajutor? Si ce ii va da el in schimb pentru sufletul sau? Iata, daca lumea
intreaga ar fi a lui, Dumnezeu nu ar primi-o in locul sufletului sau. Cu toate acestea,
lumea nu este a omului, ci a lui Dumnezeu: Dumnezeu a facut-o si a dat-o omului ca
sa se foloseasca de ea, pentru un bun mai mare, mai mare si de mai mare pret decat
lumea. Cel mai mare dar pe care l-a dat Dumnezeu omului, a fost sufletul dupa
asemanarea Lui. Si, la vremea potrivita, Dumnezeu va cauta sa ia inapoi acest dar
foarte mare. Omul nu poate da lui Dumnezeu nimic in locul sufletului sau. Sufletul
este imparatul si tot restul este rob. Dumnezeu nu va primi un rob in locul imparatului,
nu va primi nimic vremelnic in locul a ceea ce este vesnic. O, ce va da pacatosul in
locul sufletului sau? In vreme ce omul se mai afla in trup in aceasta lume, el se supune
foarte multor lucruri, pe care lumea le socoteste de mare pret; dar atunci cand el se
desparte de trup, abia atunci isi da seama - o, sa nu fie prea tarziu! - ca departe de
Dumnezeu si de suflet, nimic nu are nici un pret. Atunci nu-i va mai sta lui in putinta
sa dea nimic in schimb pentru sufletul sau. O, in ce stare anevoioasa se afla sufletul
pacatos, atunci cand afla ca toate legaturile sale cu Dumnezeu si cu lumea sunt rupte si
ca el se gaseste gol si in lipsuri in lumea duhovniceasca! La cine sa strige pentru
ajutor? Numele cui sa-l cheme? De vesmantul cui sa se apuce in caderea sa, in
prapastia fara de sfarsit pentru toata vesnicia? Binecuvantati sunt cei care, in viata
aceasta, au ajuns sa-L iubeasca pe Hristos si au invatat sa-I cheme numele ziua si
noaptea, o data cu respiratia si cu bataia inimii. Deasupra prapastiei, ei vor sti la cine
sa strige pentru ajutor. Ei vor sti ce nume sa cheme. Ei vor sti de al cui vesmant sa se
apuce. Cu adevarat, ei vor fi paziti de primejdii sub aripa Domnului lor cel iubit.
Avem acum toate pricinile sa ne temem pentru toti cei care, in viata aceasta, nu au
frica de pacat. Domnul spune: Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele
Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va
veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri. Ascultati acestea, toti credinciosii, si nu
va bizuiti prea mult pe milostivirea lui Dumnezeu! Cu adevarat, milostivirea lui
Dumnezeu se va revarsa asupra hulitorilor nepocaiti numai in aceasta viata, pentru ca,
la Infricosatoarea Judecata, dreptatea va sta in locul milostivirii. Ascultati acestea, toti
credinciosii, in fiecare zi, apropiindu-va de moartea fara de scapare: ascultati
111

51. si puneti acestea in inima si in sufletul vostru. Aceste cuvinte nu au fost rostite de
catre vrajmasul vostru, ci de catre Prietenul vostru Cel mai mare. Aceleasi buze care i-
au iertat pe vrajmasii Sai, cand Se afla pe Cruce, au rostit si aceste cuvinte
infricosatoare, dar drepte. De cel ce se rusineaza de Hristos in lumea aceasta, si
Hristos Se va rusina la sfarsitul lumii. De cel ce se rusineaza de Hristos inaintea
pacatosilor, si Hristos Se va rusina inaintea sfintilor ingeri. De ce te vei mandri, o,
omule, daca Hristos se rusineaza de voi? Daca voi va rusinati de viata, aceasta
inseamna ca veti primi stralucire in moarte; daca va rusinati de adevar, va mandriti cu
minciunile; daca voi va rusinati de milostivire, aflati mandrie in facerea de rau; daca
voi va rusinati de dreptate, aflati mandrie in nedreptate. Daca voi va rusinati sa suferiti
pe cruce, aceasta inseamna ca aflati mandrie in blasfemia idoleasca; daca va rusinati
de viata fara de moarte, aflati mandrie in stricaciunea mortii si putreziciunea
mormantului! In aceasta situatie, inaintea cui va puteti rusina de Hristos? Este mai
bine inaintea omului decat inaintea lui Hristos? Nu; pentru ca nu este nimeni mai bun
decat Hristos. Aceasta inseamna ca voi va rusinati de Hristos inaintea cuiva mai mic
decat Hristos. Te rusinezi de tatal tau inaintea unui urs, sau se rusineaza o fiica de
mama ei inaintea vulpii? Atunci, de ce sa te rusinezi de Cel mai bun inaintea celui rau,
de Preacuratul inaintea celui necurat, de Atotputernicul inaintea celui fara de putere,
de Preainteleptul inaintea celui prost? De ce sa te rusinezi de Domnul cel maret
inaintea neamului desfranat si pacatos? Se intampla aceasta pentru ca neamul acesta
joaca intr-una inaintea ochilor tai? Inca putin, numai putin, si Domnul va veni intru
slava pe nori de ingeri si neamul acesta va pieri dinaintea talpilor Sale, intocmai ca
pulberea inaintea vantului puternic. Te vei rusina atunci in fata adevarului, nu de
Imparatul slavei, ci de tine insuti, dar atunci rusinea ta nu-ti va fi de nici un folos. Este
mai bine sa te rusinezi acum, cand rusinea te mai poate ajuta, sa te rusinezi de fiecare
lucru inaintea lui Hristos, iar nu de Hristos inaintea fiecarui lucru. De ce spune
Domnul: de Mine si de cuvintele Mele? Cine se rusineaza de Mine inseamna: cine
pune la indoiala Dumnezeirea Mea, si intruparea Mea Dumnezeiasca, de catre
Preasfanta Fecioara, si suferintele Mele pe Cruce, si Invierea Mea, si cine se rusineaza
de saracia Mea pe pamant si de dragostea Mea pentru pacatosi. Cine se rusineaza de
cuvintele Mele inseamna: cine pune la indoiala Evanghelia ori nu primeste
invatatura Mea, sau cine rasuceste cuvintele Mele si, prin erezie, aduce neodihna si
vrajba printre credinciosi, sau cine este infumurat in fata descoperirii si invataturii
Mele, inlocuindu-le cu alte teorii personale, sau cine se ascunde dinadins si pastreaza
tacerea despre cuvintele Mele, inaintea tariei mari si puternice a acestei lumi, se va
rusina de Mine si se va infricosa pentru el. Cuvintele lui Dumnezeu sunt testamentul
de-viata-datator pentru lume, asa cum sunt si suferintele Lui, Trupul si Sangele Lui.
Domnul nu desparte de Sine cuvintele Sale, nici nu da o pretuire mai mare acestora
decat Persoanei Sale. Cuvantul Sau este de nedespartit de El. Cuvantul Lui are aceeasi
tarie ca si Persoana Lui si de aceea El spune ucenicilor Sai: Acum voi sunteti curati,
pentru cuvantul pe care vi l-am spus (Ioan 15:3). Prin cuvantul Sau, El a curatit
sufletele, a vindecat bolnavii, a alungat duhurile rele si a inviat mortii. Cuvantul Lui
este lucrator, curatitor si de-viata-datator. Atunci, cum poate fi acesta strain, cand ni se
spune in Evanghelie: si cuvantul era la Dumnezeu (Ioan 1:1)? Domnul numeste
acest neam desfranat in sensul mai larg al cuvantului, ca si vechii prooroci care au
nimit marirea zeilor desfranare (Iezechiel 23:37). Cine leapada pe femeia sa si merge
dupa femeia altuia savarseste adulter si cine se leapada de Dumnezeul Cel viu si se
aprinde de iubire pentru lumea zidita
52. savarseste de asemenea adulter. Cine se leapada de credinta in Domnul, pentru a se
increde in oameni si cine lasa dragostea pentru Dumnezeu si o indreapta catre oameni
112

si lucruri, acesta savarseste adulter. Pe scurt, toate pacatele care despart sufletul vostru
de Dumnezeu si il leaga de ceva sau cineva, care este departe de Dumnezeu, se poate
numi printr-un termen general - adulter, intrucat toti poarta semnele barbatului sau
femeii adultere. Atunci, cine se rusineaza de Domnul Hristos, Mirele sufletului
omului, inaintea unui asemenea neam adulter, este intocmai ca mirele care se
rusineaza de mireasa sa inaintea oamenilor desfranati. Domnul nu vorbeste despre
neam ca fiind numai pacatos, ci adulter si pacatos. De ce? Pentru a-l vadi mai ales ca
adulter. Sub cuvintul adulter se inteleg aici pacatele cele mai grele, cele mai
otravitoare si pacatele cele de moarte, care adesea intorc omul de pe calea urmarii lui
Hristos, a tagaduirii de sine, a crucii sale, a nasterii sale celei din nou. Dar cercetati
sfarsitul neobisnuit al pericopei Evanghelice de astazi: Adevarat graiesc voua ca sunt
unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea pana nu vor vedea imparatia lui
Dumnezeu venind intru putere. S-ar zice la prima vedere ca aceste cuvinte nu au nici
o legatura cu cele dinainte. Totusi legatura este limpede si acesta este un sfarsit
minunat. Domnul nu-i va lasa pe credinciosii Sai fara sprijin. Chemandu-i sa-si ia
crucea, sa se lepede de sine si de sufletele lor, si instiintandu-i de pedepsele
infricosatoare daca se rusineaza de El si de cuvintele Sale, Domnul le pune acum in
priveliste un curcubeu pe cerurile dupa furtuna. El se grabeste sa vorbeasca despre
rasplata pentru cei care Il asculta si Il urmeaza purtandu-si crucea. Aceasta rasplata li
se va da unora inainte de sfarsitul lumii si de Infricosatoarea Judecata, chiar inainte de
sfarsitul vietii lor aici pe pamant. Ei nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea
imparatia lui Dumnezeu venind intru putere. Cat de intelept este Domnul in
propovaduirea Sa! El nu vorbeste niciodata de pedeapsa fara sa pomeneasca de
rasplata, nici nu aduce osandire fara laudare, nici nu duce omul pe calea spinoasa, fara
sa pomeneasca de bucuria de la sfarsitul calatoriei, nici nu rosteste amenintari fara sa
dea mangaiere. El nu lasa cerurile sa ramana acoperite cu nori intunecati, fara sa arate
stralucirea luminoasa a soarelui si frumusetea curcubeului. Cine sunt cei care nu vor
gusta moartea pana ce nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru putere?
Vorbind ucenicilor Sai si unei mari multimi de oameni, Domnul spune: Sunt unii, din
cei ce stau aici. Atunci, la cine Se gandeste Domnul? Mai intai la cei care au implinit
poruncile Lui, lepadandu-se de sine si luandu-si crucea. Aflandu-se inca in lumea
aceasta, ei vor simti in ei puterea Imparatiei lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu va
pogori peste ei, pentru a-i curati si a-i sfinti si pentru a le deschide usile tainelor
ceresti, asa cum s-a intamplat mai tarziu cu Apostolii si cu Arhidiaconul Stefan. In
ziua de Rusalii, nu au vazut Apostoli Imparatia lui Dumnezeu intru putere, in clipa in
care li s-a dat putere de sus? Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a
vazut slava lui Dumnezeu (Fapte 7:55). Si nu a vazut Ioan Evanghelisutl Imparatia lui
Dumnezeu inaintea mortii trupesti? Si Apostolul Pavel nu a fost ridicat in al treilea
cer, inainte de a gusta moartea? Dar sa lasam Apostolii deoparte. Cine stie cati dintre
cei care stateau si ascultau cuvantul lui Hristos au simtit puterea Duhului Sfant si au
vazut Imparatia lui Dumnezeu, venind inainte ca ei sa paraseasca lumea aceasta? Pe
langa aceasta talmacire, unele comentarii asupra Evangheliei, dau acestor cuvinte ale
lui Hristos, care s-au citit mai sus, un alt inteles. Ele socotesc ca aceste cuvinte ale
Mintuitorului vorbesc despre cei trei ucenici: Petru, Iacov si
53. Ioan, care L-au vazut pe Domnul schimbandu-Se la fata pe muntele Taborului,
indata dupa aceasta, cand El a vorbit cu Moise si cu Ilie. Fara indoiala ca aceasta este
o intelegere corecta, dar nici nu o inlatura pe cealalta. Cei trei Apostoli au vazut cu
adevarat Imparatia lui Dumnezeu intru putere, pe muntele Tabor, cand Domnul Iisus
S-a aratat intru slava cea cereasca, iar Moise si Ilie s-au aratat din lumea cealalta,
fiecare stand de o parte a Domnului Slavei. Dar nu trebuie sa credem ca acesta a fost
113

singurul prilej in care oameni muritori au vazut Imparatia lui Dumnezeu venind intru
putere. Aceasta imprejurare de pe Tabor a fost cu adevarat mareata, dar ea nu inlatura
nenumarate alte situatii, cand oameni muritori au vazut, in aceasta viata (desi intr-un
alt chip), Imparatia lui Dumnezeu intru putere si slava. Daca dorim cu adevarat, putem
si noi vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru putere si slava, inainte de a gusta
moartea. Imprejurarile in care aceasta ni se va descoperi, sunt aratate cu limpezime in
Evanghelia de astazi. Sa ne ostenim sa ne pierdem sufletul nostru cel vechi, viata
noastra pacatoasa, si sa invatam ca este mai mare pret pentru om sa-si scape sufletul
sau, decat sa castige lumea intreaga. Asa ne vom invrednici prin mila lui Dumnezeu,
sa vedem Imparatia lui Dumnezeu, intru putere mare si fara de asemanare intru slava,
unde ingerii, dimpreuna cu sfintii, dau slava Dumnezeului Celui viu, zi si noapte:
Tatalui si Fiului si Sfantului Duh - Treimii celei deofiinta si nedespartite, acum si
pururea si-n vecii vecilor. Amin. Predica la Duminica a V-a din Post - a Floriilor
Evanghelia despre impartirea turmei inaintea pastorului Ioan 12:1-18 Deci, cu sase
zile inainte de Pasti, Iisus a venit in Betania, unde era Lazar, pe care il inviase din
morti. Si I-au facut acolo cina, si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau
cu El la masa. Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns
picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul
mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis:
Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Dar el
a zis aceasta nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, lua
din ce se punea in ea. A zis deci Iisus: Las- o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a
pastrat. Ca pe saraci intotdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.
Deci multime mare de iudei a aflat ca este acolo si a venit nu numai pentru Iisus, ci sa
vada si pe Lazar, pe care-l inviase din morti. Si s-au sfatuit arhiereii ca si pe Lazar sa-l
omoare. Caci, din cauza lui, multi dintre iudei mergeau si credeau in Iisus.
54. A doua zi, multime multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in
Ierusalim, au luat ramuri de finic si au iesit in intampinarea Lui si strigau: Osana!
Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel! Si Iisus,
gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iata
Imparatul tau vine, sezand pe manzul asinei. Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la
inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise
pentru El si ca acestea I le-au facut Lui. Deci da marturie multimea care era cu El,
cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti. De aceea L-a si
intampinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta. Cine aduce
bucurie casei? Oaspetele binevenit. Cine aduce si mai mare bucurie casei? Un prieten
al casei. Cine aduce cea mai mare bucurie casei? Gospodarul care se intoarce acasa,
dupa o lipsa indelungata. Fericite mainile care L-au primit pe Domnul nostru Iisus ca
pe Oaspetele binevenit! Fericite buzele care L-au intampinat pe El ca pe un Prieten!
Fericite sufletele care s-au inchinat Lui ca Gospodar, cu o cantare de bun venit! Dar
unii nu-L cunosteau pe El, nici nu-L primeau pe El, fie ca oaspete, prieten ori
gospodar, ci au luat pietre in mainile lor ca sa le arunce in El si cu sufletele lor cele
muritoare au pus la cale moartea trupului Lui. Aceasta era firea Dumnezeiasca a
Domnului Hristos, ca, oriunde Se arata El - Dumnezeu in trup omenesc - oamenii se
desparteau de-a dreapta si de-a stanga Lui, asa cum se vor desparti ei cand va veni El
in ziua cea de pe urma a istoriei lumii acesteia. Si pana in ziua de astazi, cand vorbirea
dintre oamenii din lume se indreapta catre Domnul nostru Iisus, acestia se despart la
stanga si la dreapta.
55. Cat de bine deslusita trebuie sa fi fost aceasta despartire in zilele vietii Sale
intrupate pe pamant! Pericopa Evanghelica de astazi arata doua imprejurari in care se
114

spune lamurit despre aceasta despartire a oamenilor privitor la simtamintele lor fata de
Domnul. Mai intai, la cina din satul Betania, se aflau, pe de o parte, Apostolii,
impreuna cu Lazar care fusese inviat din morti, si se mai aflau surorile acestuia, Marta
si Maria, care Il aveau pe Domnul ca oaspete; si, pe de alta parte, se afla vanzatorul
Iuda care s-a razvratit atunci cand Maria a uns capul Domnului cu mir. In cea de-a
doua imprejurare, se aflau, pe de o parte, oamenii care I-au facut o primire
triumfatoare la intrarea Domnului in Ierusalim; si, pe de alta parte, se aflau fariseii,
carturarii si inaltii preoti, care au pus la cale nu numai uciderea lui Hristos, ci si a
prietenului Sau, Lazar. Deci, cu sase zile inainte de Pasti, Iisus a venit in Betania, unde
era Lazar, pe care il inviase din morti. Unde fusese Domnul inainte de aceasta? Din
Evanghelia care se afla inaintea acestei pericope, vedem ca indata dupa invierea lui
Lazar, Domnul S-a retras in pustie, intr-o cetate numita Efraim. El S-a mers acolo
pentru a nu fi prins si ucis de catre batranii iudei, fiindca invierea lui Lazar ridicase
mania acestor batrani mai mult decat oricare dintre minunile Sale. Ni se arata lamurit
faptul ca Lazar era un om foarte cunoscut si ales. Aceasta se marturiseste de catre mult
popor care se afla la casa sa, atat la vremea mortii sale, cat si dupa invierea sa: Si multi
dintre iudei venisera la Marta si Maria ca sa le mangaie pentru fratele lor (Ioan 11:19),
si pentru el, multi iudei au venit sa vada minunea pe care Domnul o facuse cu el. Si
astfel, intrucat nu sosise vremea Sa, Domnul a plecat mai departe de Ierusalim si S-a
ascuns de vrajmasii cei rai. Si El a facut aceasta pentru noi. Mai intai, pentru ca
moartea Lui sa nu aiba loc in chip nestiut, ci in fata miilor si miilor de oameni care se
vor aduna in Ierusalim pentru Pastile (evreilor); pentru ca lumea intreaga sa poata
cunoaste ca El a murit cu adevarat si pentru ca Invierea Lui sa fie dupa aceea, o
minune limpede si de netagaduit. In al doilea rand, ca sa ne invete ascultarea
desavarsita fata de Voia lui Dumnezeu - pentru ca noi sa nu ne repezim sa murim din
vreo pricina sau alta, dupa hotararea noastra, ci sa facem Voia lui Dumnezeu si sa fim
gata sa suferim atunci cand Dumnezeu hotaraste si Isi descopera Voia Lui. Pentru ca,
daca noi ne lasam cu totul in Voia lui Dumnezeu, si par din capul vostru nu va pieri
(Luca 21:8), si totul ni se va intampla noua la vremea potrivita, nici mai devreme, nici
mai tarziu. Daca suntem vrednici sa murim cu moarte duhovniceasca pentru Domnul
Hristos si daca in acelasi timp, facem ascultare desavarsita fata de Voia lui Dumnezeu,
cautand in aceasta slava lui Dumnezeu si nu pe a noastra, atunci moartea noastra
muceniceasca va veni la vremea potrivita si in acel chip, care va aduce cel mai mare
ajutor atat noua, cat si celor apropiati noua. De aceea, noi nu trebuie sa credem ca
Domnul Iisus fugea de moarte ascunzandu-Se de calaii Sai; El nu fugea, ci numai Isi
amana moartea pana la vremea hotarata de catre Tatal Sau, vremea cand moartea Sa va
fi de cel mai mare pret pentru omenire. Din cele ce relateaza Evanghelia, este cu totul
lamurit faptul ca Dumnezeu nu Se infricosa de suferinta si de moarte in nici un chip.
Odata, pe cand spunea mai dinainte despre suferinta si moartea Sa si Petru si-a facut
gandul sau ca aceasta nu se va intampla niciodata, Domnul l-a certat pe Petru si i-a zis:
Mergi inapoia Mea, satano! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale
oamenilor! (Marcu 8:31-33). Cu sase zile inaintea Pastilor, Domnul S-a intors in
Betania, unde locuia prietenul Sau Lazar - cel pe care Domnul il inviase din morti.
Acolo Il astepta cina: Si I-au
56. facut acolo cina, si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la
masa. (Evanghelistul Ioan nu ne spune in casa cui se servea cina aceea. La prima
vedere, se pare ca cina era chiar in casa lui Lazar. Dar, potrivit lui Matei (26:6) si lui
Marcu (14:3) - care, de asemenea, relateaza aceasta intamplare - se vede lamurit ca
cina era in casa lui Simon, leprosul. Altfel, s-ar intelege ca aceeasi intamplare a avut
loc de doua ori in Betania, intr-un timp foarte scurt: o data in casa lui Lazar si o data in
115

casa lui Simon leprosul, ceea ce este greu de crezut. Este neindoios faptul ca acest
Simon L-a intampinat cu bucurie pe Domnul, fiindca Domnul il vindecase de lepra,
asa cum era de neinchipuit ca un lepros sa pregateasca cina si sa cheme oaspeti, cind
neamurile cele mai apropiate nu cutezau sa intre in legatura cu el, gandindu-ne la
asprimea legii lui Moise.) Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa.
Evanghelistul intareste aceasta dinadins, pentru a arata adevarul invierii lui Lazar.
Barbatul inviat din morti ducea o viata normala, umbla de colo colo, mergea pe la
oameni acasa, manca si bea. Nu era o umbra nematerialnica care, prin inchipuire, sa se
arate inaintea oamenilor si apoi degraba sa dispara, ci un om viu, sanatos, normal, asa
cum fusese inainte de boala si moartea sa. Domnul il adusese iarasi la viata si apoi a
plecat pentru cateva zile din Betania in cetatea Efraim. Lazar a ramas cu viata atat
cand Hristos era de fata, cat si atunci cand El nu era; de aceea, nu se poate spune ca
Lazar doar parea ca este viu pentru altii, atunci cand Hristos era de fata si il stapanea.
Iata, acum, cand Domnul Se intoarce in Betania, Lazar sade la masa cu Domnul, langa
care sedea si oaspetele Simon - probabil ca acesta era si rudenie cu Lazar. Ce
priveliste minunata! Domnul sade la masa cu doi barbati carora El le daduse mai mult
decat ceea ce ar fi putut face lumea intreaga: El il inviase pe unul din morti si il
vindecase pe celalalt de lepra. Trupul celor doi incepuse sa putrezeasca - al unuia in
mormant si al celuilalt de lepra. Prin puterea Lui minunata, El a readus viata in unul si
starea de sanatate in celalalt. Si acum, chiar inainte de a porni pe drumul Crucii, El S-a
abatut ca sa-i vada si a aflat in ei prieteni plini de recunostinta. O, daca ne-am da
seama cu totii cum Hristos, in fiecare zi, ne izbaveste de stricaciunea acestui pamant si
de lepra vietii acesteia stapanite de patimi, L-am intampina si L-am primi in inimile
noastre si nu L-am lasa niciodata sa plece de sub acoperisul sufletului nostru! Deci
Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a
sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Primii doi
Evanghelisti povestesc faptul ca femeia a turnat mir pe capul lui Hristos, Sfantul
Marcu a mai adaugat ca ea, spargand vasul, a turnat mir pe capul lui Iisus (Marcu
14:3). Uleiurile de cel mai mare pret erau pastrate in vase bine facute si pecetluite cu
mare grija. Femeia a spart vasul s a turnat mir mai intai pe capul Lui si apoi - ca semn
de mare respect si smerenie fata de El - pe picioarele Lui. Ea nu a mai zabovit ca sa
deschida vasul cu grija, ci l-a spart cu scopul de a turna peste Domnul tot mirul si sa
nu mai ramana nimic. Si astfel, in vreme ce Marta slujea in casa si la masa, asa cum
obisnuia ea, Maria, in felul ei, si-a aratat si ea evlavia fata de Invatatorul facator de
minuni. Fiecare dintre cele doua surori si-a aratat evlavia fata de Domnul in chipul
sau. Cu un alt prilej, cand Marta iarasi slujea si Maria sedea la picioarele lui Hristos si
asculta cuvintele Lui cele sfinte, Iisus a adus lauda mai inalta Mariei decat Martei,
spunand: Maria partea cea buna si-a ales (Luca 10:42), dorind sa intareasca prin
aceasta insemnatatea mai mare a ravnei duhovnicesti fata de ravna muncii. Acum,
Maria dobandise mirul cel de nard de mult pret si, dupa un obicei rasaritean, il turnase
pe capul si pe picioarele Celui Unuia Care, prin curatia Sa mai presus de fire, a spalat
si a uns sufletul ei. Cei ce erau de fata la acestea, au avut raspuns diferit; cei mai multi
dintre ei au ramas tacuti si tacerea aceasta era raspunsul lor la fapta Mariei, dar unul
dintre ei - chiar
57. singurul dintre ei - nici nu a pastrat tacerea, nici nu a incuviintat fapta.
Evanghelistul, care era si el de fata, descrie nemultumirea aceluia singur, in chipul
acesta: Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis:
Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Dar el
a zis aceasta nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur, si, avand punga, lua
din ce se punea in ea. Potrivit primilor doi Evanghelisti, nu numai Iuda a fost cel care
116

s-a impotrivit, ci si ceilalti ucenici (Matei) si altii dintre cei care erau de fata (Marcu).
Faptul ca s-au impotrivit mai multi, fie in taina in sufletele lor, fie pe soptite, se face
lamurit din raspunsul lui Hristos din Evanghelia de astazi: Las- o ca pe saraci
intotdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti intotdeauna. Domnul a raspuns
la plural. Dar oricat de multi s-au impotrivit si oricat de limpede era nemultumirea lor,
este semnificativ faptul ca Iuda era cel mai manios, nemultumirea lui s-a aratat cu
glas, cu glas mare. De ce Evanghelistul il pomeneste numai pe el, intarind aceasta in
chip deosebit, dand numele sau intreg si faptul ca urma sa-L vanda pe Domnul? Pentru
ca cititorul sa nu-l ia drept celalalt Apostol Iuda. Atunci, Iuda s-a impotrivit pentru ca
acest mir de mult pret a fost turnat fara pricina si nu a fost vandut pe bani care sa fie
dati la saraci. El a mai aratat si pretul ridicat al acestui mir bine mirositor: trei sute de
dinari. Acesta era intr-adevar un pret ridicat pentru un vas cu mir, care era pretuit in
general la cativa banuti de aur. Dar aceasta arata adanca evlavie pe care o avea Maria
fata de Domnul Iisus. Cine stie cata vreme stransese ea, ca sa aiba atat de multi bani,
ca sa-i dea pe toti deodata si sa dea o astfel de semnificatie vesnica acestei clipe fara
de asemanare? Iuda s-a simtit foarte indurerat ca acesti bani de aur nu ajunsesera in
punga lui. Evanghelistul spune deschis ca el era fur. Domnul trebuie sa fi stiut ca Iuda
fura din punga in care se tineau banutii adunati pentru saraci. Dar, chiar daca era asa,
El niciodata nu l-a dat pe Iuda pe fata pentru furt, poate pentru ca El nu pretuia de loc
banii si nu voia sa vorbeasca despre ei, sau poate pentru ca El astepta clipa potrivita ca
sa poata spune totul despre Iuda, in cateva cuvinte. Iata cuvintele cumplite pe care le-a
rostit Domnul ucenicilor Sai despre Iuda: Oare nu v-.am ales Eu pe voi, cei
doisprezece? Si unul dintre voi este diavol! Atunci, de ce sa fie numit Iuda fur, cand
el merita sa fie numit diavol? La impotrivirea lui Iuda, Domnul a raspuns astfel: Las-o,
ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci intotdeauna ii aveti cu voi, dar
pe Mine nu Ma aveti totdeauna. O, ce raspuns minunat si cu simtire este acesta!
Aceleasi buze care spusesera: Mila voiesc, iar nu jertfa si care spusesera tanarului
bogat: Vinde averea ta si da-o saracilor - aceleasi buze indreptatesc acum varsarea
mirului de mult pret de catre Maria. Nu cumva este aici vreo impotrivire? Nu; nici un
fel de impotrivire, caci omul nu traieste numai cu paine si fapta aceasta a Mariei este
atat jertfa, cat si milostenie - fata de cel mai mare Sarac care a calcat vreodata pe acest
pamant. El nu este cel care a fost intotdeauna sarac - ai carui bunici si strabunici au
fost saraci - care este prea sarac, ci Imparatul care se aseaza deopotriva cu saracii, care
este cu adevarat sarac; asadar, ce sa spunem despre Imparatul imparatilor care,
stapanind peste cetele de ingeri fara de moarte, din cel dintai ceas al facerii, Se
intrupeaza din dragoste pentru oameni, nascandu-Se intr-o pestera si fiind sluga
tuturor? Vacile si oile au dat ieslea lor Noului-Nascut, dar dupa moartea Lui cine va
unge trupul Sau cu mir, asa cum era obiceiul si pentru cei saraci atunci cand mureau?
Iata cine va face aceasta - Maria. Invatata de Duhul Sfant, ea savarseste mai dinainte
ritualul ungerii trupului lui Hristos, pregatindu-l astfel pentru inmormantare. Pentru ea,
aceasta este o cina de taina la care ea pecetluieste o taina, nu asupra trupului celui viu
al Domnului, ci asupra lesului Sau. Ca si cum ea ar fi stiut ca Facatorul de minuni, Cel
cu tarie, care il
58. adusese pe fratele ei mort printre cei vii si il adusese printre cei sanatosi pe
oaspetele cel lepros, va cadea in doua-trei zile in mainile oamenilor celor rai, cine Il va
da pe El la moartea calaului. Asadar - Las-o; las-o sa implineasca aceasta pregatire
pentru inmormantare asupra trupului Meu. Pe saraci ii veti avea intotdeauna cu voi si
voi trebuie sa va osteniti sa indepliniti poruncile Mele despre milostenie. Tot ceea ce
faceti pentru cei saraci, pentru Mine faceti; si, de asemenea, tot ceea ce Mie Imi faceti,
voi faceti pentru saraci. Tot ceea ce faceti pentru Mine, Eu va voi intoarce insutit voua
117

si saracilor vostri. Domnul a mai spus: Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui
Evanghelia, in toata lumea, se va spune si ce a facut aceasta, spre pomenirea ei
(Marcu 14:9). Vedeti cum Domnul nostru cel imparatesc rasplateste imparateste
slujirea facuta Lui? El rasplateste dragostea cu dragoste insutita si, pentru cei trei sute
de dinari pentru care s-a plans Iuda, a rasplatit pe Maria cu viata vesnica. Cu cei trei
sute de dinari pe care furul Iuda i-ar fi ascuns in intuneric impreuna cu numele Mariei,
Maria a cumparat un margaritar fara de pret: o invatatura de folos pentru milioane si
milioane de crestini; o invatatura despre felul in care Domnul da rasplata imparateasca
celor care Ii slujesc. Deci multime mare de iudei a aflat ca este acolo si a venit nu
numai pentru Iisus, ci sa vada si pe Lazar, pe care-l inviase din morti. Si s-au sfatuit cu
arhiereii ca si pe Lazar sa-l omoare. Caci, din cauza lui, multi dintre iudei mergeau si
credeau in Iisus. Si aici, iarasi oamenii au fost despartiti de puterea lui Hristos. Unii
merg sa vada pe Facatorul de minuni si pe Lazar, minunea Facatorului de minuni; altii
uneltesc sa-i ucida pe amandoi - nu numai pe Hristos, ci si pe Lazar. De ce pe Lazar?
Ca sa nu mai fie martorul viu al lucrarilor minunate ale lui Hristos. Atunci, de ce nu au
pus ei la cale sa ucida pe toti barbatii, femeile si copiii asupra carora Isi aratase
Domnul puterea Lui Dumnezeiasca - toti orbii care au vazut, surzii care au auzit, mutii
care au vorbit, posedatii de diavol care s-au insanatosit, mortii care au fost adusi iarasi
la viata, leprosii care s-au curatit si paraliticii, ologii si smintitii care au fost vindecati
si toti cei care au fost insanatositi in chip minunat? Marturisitorii puterii facatoare
de minuni a lui Hristos erau de gasit in orasele si satele de pe toata intinderea
Israelului. De ce nu se sfatuiau arhiereii sa-i ucida pe toti si nu numai pe Lazar? Nu
pentru ca acestor oameni rai le era frica sa verse sange si sa-i porneasca pe oameni
impotriva lor, ci pentru ca le-ar fi fost cu neputinta sa implineasca aceasta si ar fi fost
primejdios pentru ei. Dar ei voiau sa- l ucida pe Lazar, mai ales pentru ca invierea lui a
adus mai multa neliniste printre iudei, decat oricare alte minuni ale Mantuitorului; si
pentru ca multi oameni, mergand sa-l vada pe Lazar, vazandu-l, au inceput sa creada
in Domnul Iisus; si poate pentru ca erau foarte aproape si ei se temeau ca toti oamenii
care erau adunati in Ierusalim pentru Sarbatoare vor merge in Betania sa-l vada pe cel
care fusese inviat din morti si vor ajunge sa creada in Hristos. Si astfel, in vreme ce
oamenii isi cautau mantuirea, capeteniile lor duhovnicesti se sileau sa-i ingradeasca si
sa-i impiedice pe calea mantuirii. Dar toate ostenelile acestor carmuitori rai de oameni
care voiau sa puna capat lucrarilor lui Dumnezeu au fost desarte. Cu cat s-au
impotrivit acestia mai mult lucrarilor lui Dumnezeu, cu atat mai deslusit se vedeau
aceste lucrari. Acest lucru s-a facut mai lamurit mai tarziu in istoria Bisericii lui
Hristos, chiar pana in zilele noastre: o intreaga armata a impotrivitorilor Biserici lui
Hristos au lovit-o dinafara si dinauntru, dar toate aceste loviri nu numai ca nu au
izbandit, ci, dimpotriva, au dus la raspandirea si statornicirea ei in lume. Mainile
neputincioase ale omului nu ar fi putut sa aiba izbanda impotriva Atotputernicului
Ziditor si a lucrarilor Sale. Se face numai Voia Lui cu toate puterile impotrivitoare, fie
din iad ori de pe pamant.
59. Urmatoarea intamplare din Evanghelia de astazi arata faptul ca oamenii erau cu
mult mai deschisi adevarului decat capeteniile lor - aceia aveau inima mult mai mare
si mai plina de recunostinta. Aceasta intamplare este intrarea triumfatoare a lui Hristos
in Ierusalim. A doua zi, multimea multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine
in Ierusalim, au luat ramuri de finic si au iesit in intampinarea Lui si strigau: Osana!
Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel! In ziua care
a urmat dupa cina din Betania, Domnul a pornit spre Ierusalim, spre cetatea care
ucidea proorocii. Dar Ierusalimul nu era numai salasul fariseilor stramtorati la minte,
al carturarilor mandri si al inaltilor preoti uratori de Dumnezeu, ci mai erau si multimi
118

mari de oameni, o multime de pelerini si evlaviosi, barbati si femei. In timpul Pastilor,
Ierusalimul avea aproape tot atat de multi locuitori ca si Roma, capitala de atunci a
lumii. Aceasta multime nenumarata de oameni - o mare multime de oameni cu o
judecata patrunzatoare si libera - era adunata la Ierusalim, pentru a se apropia de
Dumnezeu. In felul acesta, in aceasta zi, ei au avut cu adevarat o simtire a apropierii
tainice a lui Dumnezeu si au vazut in Domnul Iisus pe indelung asteptatul Imparat din
casa lui David. De aceea, cand cobora Domnul de pe Muntele Maslinilor, acesti
oameni suiau ca sa-L intampine. Unii isi asterneau vesmintele pe cale, inaintea Lui,
alti taiau ramuri de finic si impodobeau cu ele drumul si cu totii strigau cu bucurie
intampinandu-L: Osana! Osana Fiului lui David! Osana intru cei de sus!
Binecuvantat fie Imparatul lui Israel, care vine intru numele Domnului! Impotrivindu-
se amenintarii Romei, impotrivindu-se stricaciunii si micimii neschimbate a batranilor
lor, sufletele oamenilor credeau in puterea unei minuni de la Dumnezeu, care va
schimba intreaga imprejurare, cu neputinta de rabdat. Si sufletele oamenilor simteau
ca izvorul acestei minuni era Domnul Iisus si de aceea L-au intampinat cu atata
bucurie. Oamenii nu au cunoscut cum a savarsit El aceasta schimbare hotaratoare de-a
lungul intamplarilor; ei fusesera povatuiti sa astepte sa se infaptuiasca numai intr-un
anumit chip si acela era cu ajutorul imparatului din Casa lui David, care va stapani in
Ierusalim pe tronul lui David. Pentru aceasta pricina, oamenii L- au vazut pe Iisus ca
pe un imparat si L-au intampinat cu bucurie si cu nadejdea ca El va imparati acum in
Ierusalim, cu totul altfel decat in Roma si in Ierusalimul zilelor lor. Dar credinta
oamenilor starnea frica fariseilor; si aceasta bucurie le-a adus lor manie. De aceea unii
farisei I-au spus lui Hristos ca sa-i stapaneasca pe ei ca sa nu mai strige in felul acela.
Dar blandul Hristos, care era Isi cunostea puterea Sa fara margini, le-a raspuns: Zic
voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga (Luca 19:40). Acesta este raspunsul
Imparatului imparatilor, imbracat precum omul cel sarac si calarind pe un asin, caci
Evanghelistul povesteste cum calarea Domnul pe un asin in aceasta intrare biruitoare:
Si Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica
Sionului! Iata Imparatul tau vine sezand pe manzul asinei. Ceilalti Evanghelisti
povestesc in amanunt cum Domnul, fiind atat de sarac ca nu avea nimic al Sau, a ajuns
sa aiba un asin. De aceea, Sfantul Ioan trece peste aceasta, socotind un lucru deja
cunoscut si spune doar atat: El a gasit un asin. Luca, Evanghelistul care da cele mai
multe amanunte, povesteste despre puterea si mai dinainte cunoasterea minunata a lui
Hristos, prin care a gasit asinul: Mergeti in satul dinaintea voastra si, intrand in el,
veti gasi un manz legat pe care nimeni dintre oameni n-a sezut vreodata. Si,
dezlegandu-l, aduceti-l. (Luca 19:30). La porunca Lui, ucenicii au pornit si l-au gasit
intocmai cum spusese El. Manzul era cu mama lui. De ce nu a mers Domnul calare pe
asina, ci pe manzul pe care nu calarise inca
60. nimeni? Pentru ca asina nu se lasa nici calarita, nici condusa. Asina semnifica
poporul iudeu si manzul semnifica neamurile pagane. Aceasta este talmacirea data de
Parinti si este neindoios ca talmacirea lor este dreapta. Israelul Il va prigoni pe Hristos
si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a
lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor. Acestea
nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus
aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui. In general, ucenicii au
inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit
intelegerea (Luca 24:45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai
atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte. Deci da marturie multimea
care era cu El, cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti. De aceea
L-a si intampinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta. Aici se
119

vorbeste despre doua categorii de oameni: unii care au fost de fata la invierea lui Lazar
in Betania, si altii care erau oaspeti ai Ierusalimului si care auzisera de la primii despre
lucrarea minunata asupra lui Lazar. Cei din primul grup erau marturisitori, ca vazusera
cu ochii lor, si cei din al doilea grup au venit sa-L intalneasca din pricina acestei
marturii. Si in vreme ce fumul jertfelor se ridica deasupra Templului lui Solomon; in
vreme ce carturarii se sfadeau cu putere, cu privire la tablele Legii celei vechi a lui
Moise; in vreme ce preotii nepasatori, marindu-se, faceau pregatiri pentru sarbatoare;
in vreme ce batranii poporului isi crispau buzele ca sa-i lamureasca mai bine pe
oameni ca aceasta multime se stransese acolo pentru folosul acelora; in vreme ce
levitii faceau impartire limpede, care sa-i multumeasca, a jertfelor care le apartineau
lor - oamenii umblau ravnitori dupa minuni si dupa Savarsitorul acelor minuni. Si
valuri mari de oameni isi intorsesera spatele catre Templul lui Solomon din Ierusalim,
aducatorilor de jertfe si preotilor si intregii acestei lucraturi a societatii de piata pe care
o facusera; poporul intorsese spatele tuturor acestora si isi indreptase fata catre
Muntele Maslinilor, de unde venea Facatorul de Minuni. Ce folos le puteau aduce
turnurile moarte ale Ierusalimului, cu mortii cei vii din ele, sufletelor flamande si
insetate ale oamenilor, care cautau o spartura in cerurile inchise si privelistea
Dumnezeului Celui viu? Cele doua chipuri ale mandriei - aceea a romanilor si aceea a
fariseilor- care au umplut Ierusalimul, nu erau in stare sa plasmuiasca nici macar un
singur fir de par, fie alb sau negru. Si iata, coborand de pe Muntele Maslinilor, era Cel
Unul care, cu glasul Sau, a chemat din mormant pe mortul cel de a Patra Zi, inviindu-l
din morti si slobozindu-l din stricaciunea mormantului! O, oare cand ne vom indeparta
duhurile de lucraturile infumurate dar neputincioase ale lumii acesteia si le vom
intoarce catre Muntele cel ceresc, catre Imparatul Hristos? O, cand ne vom pune toata
nadejdea noastra in El? Sufletul nostru Il cauta pe Izbavitorul pacatului si al mortii, pe
care lumea intreaga nu-l poate intrece prin propriile osteneli. Hristos este acest
Izbavitor. Sufletele noastre sunt flamande si insetate de Imparatul smerit dar intru
putere mare: smerit intru puterea Sa, dar puteric intru smerenia Sa, sufletele noastre Il
cauta pe Imparatul care este prietenul fiecaruia dintre noi, pe Imparatul a carui
imparatie nu are margini si a carui dragoste pentru oameni nu se poate masura. Acesta
este Imparatul, Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea, noi toti strigam catre El:
Osana! Osana! Lui sa-I aducem slava si lauda, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul
61. Sfant - Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor.
Amin. Predica la Vinerea Mare Evanghelia despre Dumnezeu printre ucigatori Hristos
pe Golgota! Mantuitorul pe Cruce! Cel Unul drept in chinuire mare! Iubitorul de
oameni ucis de oameni! Sa se rusineze cel care are constiinta! Sa planga cel care are
inima! Sa priceapa cel care are minte! Cu ce putem asemui aceasta intamplare - tainica
precum nesfarsitul, vartos precum pamantul si infricosator precum iadul? Dintre
milioanele de intamplari care au loc in fiecare zi in intreaga lume, care se pot afla intru
privelistea ochilor nostri si intru auzul urechilor noastre, cu care fapta putem asemui
aceasta lucrare, care nu s-a mai pomenit, a raufacatorilor de pe Golgota? Cu un miel
printre lupii rapitori? Sau cu un prunc neprihanit in falcile unui imparat precum
sarpele? Sau cu o mama inconjurata de fiii si fiicele sale nebune? Sau cu caderea
mestesugarului in masinaria pe care el insusi a facut-o, ca sa fie facut bucati bucatele
de rotile masinariei? Cu Abel, care a fost ucis de fratele sau? Dar atunci, pacatosul cel
mai mare l-a ucis pe pacatosul cel mai mic, pe cand aici, oamenii cei rai se napustesc
asupra celui fara de pacat. Cu Iosif, ai carui frati l-au vandut in Egipt? Dar acesta era
un pacat impotriva fratelui lor, nu impotriva unui binefacator, pe cand aici pacatul este
impotriva Binefacatorului. Cu dreptul Iov, pe care Satan cel trupesc l-a dat spre
stricaciune si putrezire cu duhoare grea, ajungand hrana viermilor? Dar atunci Satan s-
120

a ridicat impotriva plasmuirii lui Dumnezeu, pe cand aici plasmuirea se ridica
impotriva Plasmuitorului. Cu David cel minunat, impotriva caruia fiul sau Absalom a
ridicat razvratire? Dar aceea era o mica pedeapsa pentru un mare pacat al lui David, pe
cand aici cel Unul fara de pacat, Preadreptul sufera chinuire asa de ingrozitoare!
Samariteanul cel milostiv, care a mantuit lumea de stricaciunea furilor, a cazut chiar El
in mainile furilor. Sapte feluri de talhari Il inconjura pe El. Cel dintai este infatisat de
Satan, cel de al doilea, de batrani si capeteniile poporului evreu, cel de al treilea de
Iuda, cel de al patrulea de Pilat, al cincilea de Baraba, al saselea de talharul nepocait
de pe cruce si al saptelea de talharul pocait. Sa zabovim o clipa si sa ne uitam la
ucigatorii cei din jur, in mijlocul carora Fiul lui Dumnezeu atarna rastignit pe cruce,
insangerat si plin de rani. Mai intai vine Satan, cel care doreste cel mai mare rau
oamenilor. El este tatal minciunilor si ucigatorul ucigatorilor. Ispitele prin care atrage
el oamenii spre a-i duce la pierzare sunt indoite: el ispiteste prin lenevire si prin
suferinta. La inceput, el L-a ispitit pe Domnul pe Muntele Ispitirii cu lenevire, putere
si bogatii; acum, la sfarsit, el il ispiteste prin suferinta. Cand fusese biruit si rusinat la
prima ispitire, el L-a lasat pe Domnul si a fugit de la El. Cu toate acestea, el nu L-a
last cu totul, ci numai pentru o vreme. Dupa cum spune Evanghelia: Diavolul s-a
indepartat de la El, pana la o vreme (Luca 4:13). Acum vremea aceasta a trecut si el se
arata din nou. De data aceasta,el nu mai are nevoie sa se arate deschis si in chip vazut;
de data aceasta, el lucreaza prin oameni, prin fiii intunericului, care fusesera orbiti de
62. marea lumina a lui Hristos si, in orbirea lor, ei s-au asezat in mainile lui Satan, ca
sa-i slujeasca lui ca arma impotriva Domnului nostru Iisus Hristos. Dar diavolul se
afla aici, pe limba fiecaruia dintre cei care Il hulesc pe Hristos, in gura fiecaruia care
scuipa fata Precuratului Hristos, in inima fiecaruia care arde de focul pizmei si al urii
impotriva Lui. Cel de-al doilea ucigas sau grup de ucigasi este reprezentat de
capeteniile si batranii poporului evreu in domeniul politic, religios si carturaresc.
Acestia sint carturarii, fariseii, saducheii si preotii, impreuna cu imparatul Irod care se
afla in fruntea lor. Pizma si teama le-au sucit mintea lor catre uciderea Domnului -
pizma fata de Cel Unul mai puternic, mai intelept si mai bun decat ei; si teama de a
nu-si pierde locul, puterea, cinstea si bogatia, daca oamenii Il sprijina pe Hristos.
Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El (Ioan 12:19) a fost strigatul
slabiciunii, pizmei si al fricii lor. Care este cea mai mare facere de rau a lor impotriva
Domnului? Fara nici o judecata dreapta sau osandire dupa lege, ei L- au prins si L-au
ucis. Este scris in Evanghelie: Atunci arhiereii si batranii poporului s-au adunat in
curtea arhiereului, care se numea Caiafa, si impreuna s-au sfatuit ca sa prinda pe Iisus,
cu viclesug, si sa-L ucida (Matei 26:3-4). Iata ca ei nu aseaza sfat cum sa-L
invinuiasca si sa-L duca pe El la judecata, ci sa prinda pe Iisus si sa-L ucida, si
aceasta cu viclesug! Cand sustinatorul de lege Nicodim spune ca Domnul trebuie mai
intai sa fie ascultat de catre curte, ca aceasta sa cunoasca ceea ce a facut El, ei inlatura
aceasta sfatuire cu nemultumire si cu zambete batjocoritoare (Ioan 7:50-52). Cel de-al
treilea ucigas este Iuda, apostolul cel fatarnic, rusinat. Satan a fost partas la varsarea de
sange a lui Hristos, din ura fata de Dumnezeu si fata de om; batranii si capeteniile
poporului au fost si ei partasi la aceasta, din pizma si din teama; Iuda se alatura lui
Satan si batranilor poporului, din lacomie. Uciderea lui sta in vinderea Invatatorului si
Binefacatorului lui pentru treizeci de arginti. Mai tarziu, Iuda recunoaste uciderea
savarsita de el, in fata acelorasi batrani, care il naimisera pentru vinderea de sange
nevinovat: Am gresit vanzand sange nevinovat. SI el, aruncand argintii in templu,
a plecat si, ducandu-se, s-a spanzurat (Matei 27:4-5). Chiar moartea sa cumplita
marturiseste impotriva lui, pentru ca se scrie despre el: si, cazand cu capul inainte, a
crapat pe la mijloc si i s-au varsat toate maruntaiele (Fapte 1:18). Cel de-al patrulea
121

ucigator este Pilat, din partea Cezarului, la Ierusalim si, intr-un fel ascuns, acesta era
in numele lumii pagane, fara de Dumnezeu, la osandirea Fiului lui Dumnezeu. El
nesocoteste iudeii, tot asa cum fac si iudeii cu el. La inceput, el nu are nici un gand de
a se face partas la osandirea lui Hristos: Luati-L voi si judecati-L voi dupa legea
voastra (Ioan 18:31) sunt cuvintele lui la invinuirile aduse lui Hristos. Mai tarziu, el
este de partea lui Hristos si, dupa o anume judecata, acesta spune iudeilor: Eu nu
gasesc in El nici o vina. (v.38). In cele din urma, a fost infricosat cu amenintari:
Daca Il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului (Ioan 19:12), Pilat hotaraste
ca sa se implineasca cererea lor (Luca 23:24) si porunceste ca Hristos sa fie batut si
rastignit pe cruce. Pilat se face ucigator, fiindca statea intru puterea lui sa nu-L dea pe
El la ucidere, ci sa-L ocroteasca pe Cel Unul Drept si nu a facut aceasta. Chiar El
spune Domnului: Nu stii ca am putere sa Te eliberez si putere am sa te rastignesc?
(Ioan 19:10). Cu spusa aceasta, Pilat isi asuma partasia intru vesnicie asupra mortii lui
Hristos. Ce il impinge pe Pilat sa savarseasca aceasta ucidere si ce il aseaza pe el
impreuna
63. cu ceilalti ucigatori? Slabiciunea mintii si teama; slabiciunea mintii in apararea
dreptatii si teama pentru locul sau si mila Cezarului. Cel de-al cincilea ucigator este
Baraba. El se afla in temnita pentru o rascoala si pentru omor (Luca 23:19). Pentru
asemenea nelegiuiri, lui i se cuvine moartea, atat dupa legea evreiasca, cat si dupa cea
romana. Nicidecum el nu a pacatuit impotriva lui Hristos in chip nemijlocit sau
constient. Este pacatul acelora care l-au asezat pe el deasupra lui Hristos. Pilat s-a
gandit sa-l foloseasca pe Baraba ca mijloc de izbavire a lui Hristos de la moarte; cu
toate acestea, iudeii se folosesc de Preacuratul Hristos pentru a-l slobozi pe Baraba,
Pilat asezand inaintea iudeilor alegerea libera: Hristos ori Baraba - si cine se aseamana
se aduna. Dumnezeu sau un ucigas? Si ucigasii aleg ucigasul. Ucigatorul al saselea si
cel de-al saptelea sunt cei care atarna, fiecare pe crucea lui, pe Golgota, unul de-a
dreapta si celalalt de-a stanga lui Hristos, asa cum Proorocul Isaia a vazut si a spus mai
dinainte: Cu cei facatori de rele a fost numarat (Isaia 53:12). Unul dintre acesti
ucigatori huleste, chiar si atunci cand este dat la moarte, dar celalalt se roaga. Iata doi
barbati in aceeasi situatie grea: amandoi rastigniti pe cate o cruce, amandoi aflati la
marginea vietii acesteia si nemaiasteptand nimic de la ea. Dar ce deosebire mare intre
acestia! Iata raspunsul pentru toti cei care spun: aseaza oamenii in aceleasi imprejurari
materialnice, da-le aceeasi cinste si aceleasi stapaniri si ei vor fi cu totii in acelasi duh.
Un ucigator, inainte de ultima sa suflare, aduce batjocura Fiului lui Dumnezeu: Nu
esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine Insuti si pe noi. (Luca 23:39), dar celalalt se
roaga Domnului: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni, in Imparatia Ta (23:42).
Durerea rastignirii pe cruce il ucide pe unul in trup si in suflet, dar, cu toate ca aceeasi
imprejurare ucide trupul celuilalt, in acelasi timp, ii mantuieste sufletul sau. Crucea lui
Hristos este fapta de rusine pentru unul, dar este mantuire pentru celalalt. Aceste feluri
de ucigatori se aflau in jurul lui Hristos. Dar, o, Doamne mult milostive, ajuta-ne ca sa
ne cercetam vietile noastre, mai inainte de a osandi pe acesti ucigatori care au rastignit
pe Cruce pe Domnul iubirii si sa ne intrebam daca nu cumva facem si noi parte din
ceata aceasta. O, da-ne Doamne putere ca sa fim precum cel de-al saptelea dintre
ucigatori, care s-a pocait pe cruce si, in miezul durerii sale celei trupesti, a cautat si a
aflat mantuire pentru sufletul sau cel pacatos. Daca omul scoate din launtrul sau ura
fata de Dumnezeu si fata de om, la fel se face cel mai apropiat prieten al lui Satan si
arma lui cea mai ascutita. Daca omul se afla imbelsugat de pizma fata de oamenii bine
placuti lui Dumnezeu si fata de slujitorii lui Hristos, atunci omul acesta este ucigator si
omorator de Dumnezeu, precum Ana si Caiafa si precum toate celelalte capetenii si
batrani ai iudeilor.
122

64. Daca omul este lacom, el nu este prea departe de a-L vinde pe Dumnezeu si pe cel
mai apropiat prieten al sau, dimpreuna cu ucigatorul din lumea aceasta, care este Iuda.
Daca omul este cuprins de slabiciunea mintii in apararea celui drept, si se afla in mare
teama pentru ocupatia si usuratatea vietii sale, si acesta va ingadui uciderea celui
drept, este si acesta ucigator, precum si Pilat a fost. Daca omul starneste razvratire si
varsare de sange de om, si un altul indura suferinta in locul lui, fie prin judecare
gresita, ori slabiciune omeneasca, el este ucigator precum si Baraba a fost. Daca omul
huleste impotriva lui Dumnezeu intreaga lui viata, fie prin cuvant sau prin fapta, si
aceasta hula se afla pe buzele sale chiar si in clipa mortii sale - el este cu adevarat frate
de suflet al ucigatorului hulitor de pe cruce. Totusi, fericit este acela care, suferind
pentru pacatele sale, nici nu huleste impotriva nici unui om, nici nu judeca pe nici
unul, ci isi aduce aminte de pacatele sale si striga catre Dumnezeu, ca sa-i dea iertare
si mantuire. Fericit este cel de-al saptelea ucigator, care a priceput ca durerile sale de
pe cruce erau binemeritate pentru pacatele sale si a priceput ca durerile Preacuratului
Mantuitor erau suferinta nemeritata pentru pacatele altora si acela s-a pocait, a cerut
mila lui Dumnezeu si s-a aflat cel dintai in Raiul vietii vesnice, dimpreuna cu
Mantuitorul! Aceste descoperiri vin la noi prin el: pocainta mantuitoare, chiar in clipa
mortii, chipul mantuitor al rugaciunii catre Dumnezeu si grabnica milostivire a lui
Dumnezeu. El ne-a lasat noua tuturor o pilda minunata, oricare fel de pacat am
savarsit noi, in oricare chip ne-am indepartat de Dumnezeu si ne-am numarat printre
ucigatori. Fiecare pacat este ucidere impotriva lui Dumnezeu si cel care savarseste
macar un singur pacat, se numara la un loc cu ucigatorii: cu alte cuvinte, ei sunt
slujitorii lui Satan. De aceea, nimeni sa nu carteasca, zicand ca suferinta lui il duce
mai degraba la pieire decat la mantuire, ci fie ca intunericul suferintei sale sa se
lumineze prin cugetarea asupra pacatului sau si prin pocainta si rugaciune. Numai in
felul acesta, suferinta ii va fi lui spre mintuire, iar nu spre pieire. Si acum, cand i-am
cercetat pe toti ucigasii care se stransesera imprejurul Domnului Hristos, sa zabovim o
clipa si inaintea Domnului Insusi si sa observam cum arata El printre ucigatori. Mai
presus de toate, sa zabovim o clipa cu mare grija in Gradina Ghetsimani, unde
dormeau ucenicii obositi, in timp ce Domnul se ruga in genunchi si era in chinuire
mare:
65. Parinte, de voiesti, sa treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta
sa se faca. (Luca 22:42). Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau
pe pamant (Luca 22:44). Dumnezeirea lui Hristos este nedespartita de omenitatea Sa,
desi uneori este mai deslusita pentru ochii nostri o latura, alteori cealalta. In Pruncul
slab din pestera, Il vedem ca om. In fuga in Egipt sau in anii lucrarii ascunse in
Nazaret, Il vedem iarasi ca om. Fiind flamand si insetat, obosit de calatoriile Sale, Il
vedem ca om. Dar cand Il vedem inviind morti, inmultind painea, vindecand indracitii
si leprosii, potolind furtuna, oprind vantul si umbland pe apa ca pe pamint uscat -
atunci, cu adevarat noi nu vedem un om, ci pe Dumnezeu. In Gradina Ghetsimani Il
vedem atat ca Dumnezeu, cat si ca om. Ca Dumnezeu - fiindca in vreme ce trei dintre
cei mai mari barbati din lume, primii trei Apostoli ai Sai, dorm de oboseala, El
privegheaza neostenit, rugandu-Se in genunchi. Ca Dumnezeu - caci cine ar fi fost
vreodata in stare sau ar fi cutezat sa se adreseze lui Dumnezeu folosind cuvantul
Parinte in afara de Cel Unul Nascut Fiu al Sau, care, ca Fiu, cunostea unitatea care
exista intre El ca Fiu siTatal Sau. Ca Dumnezeu - caci, care dintre muritori ar fi
cutezat sa spuna ca, la cuvintul sau vor zbura la el pe pamant douasprezece legiuni de
ingeri (Matei 26:53)? Ca om - pentru ca El, ca om, ingenuncheaza pe pamantul
murdar; ca om, El transpira sub chinuire; ca om, El Se lupta cu Sine Insusi; ca om, El
se micsoreaza din pricina suferintei si a mortii; ca om, Se roaga sa treaca de la El
123

paharul amar al suferintei. Cine poate sa povesteasca si sa pretuiasca cu dreptate
suferintele lui Hristos din noaptea aceea cumplita, dinainte de rastignirea pe Cruce,
suferinta sufletului si a trupului? Daca durerea trupeasca a fost mai mare pe Cruce, aici
durerea din suflet I-a fost mai mare. Pentru ca se spune ca era in chinurile mortii.
Aceasta este chinuirea launtrica, chinuirea sufletului; firea Lui omeneasca este aceea
care cauta mangaiere de la Tatal; este vorbirea tainica a omului cu Dumnezeirea cea
nevazuta, despre ceva de care depinde intreaga lume zidita, de la inceputuri pana la
sfarsit. Pe de o parte se afla chinurile ingrozitoare ale Omului a carui sudoare curge
precum picaturile de sange in racoarea noptii; si pe de alta parte se afla planul lui
Dumnezeu pentru mantuirea omului. Acestea doua se aflau in razboi si trebuiau sa fie
asezate in pace. Omul a spus: Parinte, de voiesti, treaca de la Mine acest pahar.
Omul-Dumnezeu (Fiul cel ascultator) a adaugat: dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se
faca (Luca 22:42). Si Dumnezeu a hotarat ca paharul trebuie sa fie baut. Si atunci
cand Omul a primit hotararea lui Dumnezeu, sufletul Sau a aflat iarasi pace, o pace
necunoscuta pe pamant, care nu poate fi tulburata prin vindere, scuipare, batjocorire,
loviri sau cununa de spini, nici prin minciuni, defaimare, nerecunostinta ori strigate
fara de judecata, ori chiar durerea rastignirii. Domnul nostru Iisus Hristos a castigat
cea mai mare izbanda asupra lui Satan in Gradina Ghetsimani si a facut aceasta intru
ascultarea Sa fata de Dumnezeu Tatal. Prin neascultarea de Dumnezeu, Adam a fost
invins de catre Satan; prin ascultare fata de Dumnezeu, Hristos l-a invins pe Satan,
dand mantuire lui Adam si urmasilor sai. In Gradina Edenului, Satan a invins omul; in
Gradina Ghetsimani, Omul l-a invins pe Satan. Acesta este razboiul pe care il relateaza
Evanghelia. Era trebuincios ca omul sa fie biruitor - omul, nu Dumnezeu, asa incat toti
oamenii sa poata avea inaintea lor acest pilda a razboiului si a biruintei - o pilda
omeneasca, care sa poata fi urmata. Asadar, Dumnezeu L-a lasat pe Omul Iisus sa
lupte cu Satan si cu toate puterile aceluia. De aici chinurile ingrozitoare ale Omului; de
aici strigatul: treaca de la mine acest pahar! De aici sudoarea Lui s-a facut ca
picaturi de sange care picurau de pe fata Lui. Dar, daca trupul este neputincios, duhul
este intru tarie. Si duhul a fost biruitor, mai intai asupra trupului si apoi asupra lui
Satan. Poate ca Satan nu a fost in stare sa priceapa ca el a fost cu totul biruit in
Gradina Ghetsimani si a continuat sa se veseleasca de batjocorirea, rastignirea si
moartea Domnului. Dar atunci cand Domnul, prin moarte si ingropare, a coborat ca un
trasnet in imparatia lui Satan, atunci Satan si-a dat seama ca izbanda sa aparenta de pe
Golgota a fost pur si simplu culminarea infrangerii sale din Gradina Ghetsimani.
66. In acelasi chip in care Domnul Iisus a flamanzit si a insetat ca om; in acelasi chip
in care El era obosit ca om, ca El manca si dormea ca om, umbla si vorbea, plangea si
se bucura, tot asa a si suferit ca om. Atunci nimeni dintre noi sa nu spuna: era usor
pentru El sa sufere - El era Dumnezeu! - dar cum sa inving eu suferinta? Asemenea
cuvinte sunt vorbe goale, care se impiedica din necunoastere si din moleseala duhului.
Hristos nu a aflat suferinta usoara, caci El nu a suferit ca Dumnezeu, ci ca om. Si, mai
mult decat atat, suferinta a fost cu mult mai grea pentru El, Cel Unul curat si Fara de
Pacat, decat pentru noi, care ne facem vinovati si plini de pacat. Cind suferim, sa nu
uitam niciodata ca noi suferim pentru pacatele noastre. Domnul nostru Iisus Hristos nu
a suferit din pricina Lui, nici pentru El, ci din pricina oamenilor si pentru oameni,
pentru multi oameni si pentru pacatele tuturor oamenilor. Si cand un singur pacat a
adus moartea lui Adam; cand un singur pacat a asezat semnul vesnic al rusinii pe
fruntea lui Cain; cand, pentru doua sau trei pacate, David a suferit atat de mult; cand
pentru multe pacate, Ierusalimul a fost distrus si Israelul a fost luat in robie - va puteti
inchipul suferinta pe care a indurat-o El, cand apasau asupra Lui munti uriasi de
pacate, ale tuturor oamenilor din toate vremurile! Acestea erau pacate grele: pacate
124

datorita carora s-a deschis pamantul si a inghitit oameni si animale; pacate datorita
carora au pierit cetati si popoare intregi; pacate datorita carora a venit Potopul si
foametea si seceta si ciuma si lacustele si omizile; pacate care au adus razboaie intre
popoare, pierderi si distrugeri; pacate care au deschis portile sufletului omenesc spre
napustirea duhurilor celor rele; pacate din pricina carora s-a intunecat soarele, s-a
involburat marea si raurile au secat. Ce rost are sa le numaram pe toate? Se poate
numara nisipul marii sau iarba plaiurilor? Toate aceste pacate, fiecare dintre ele fiind
la fel de aducatoare de moarte, precum otrava celui mai veninos sarpe - pentru ca plata
pacatului este moartea (Romani 6:23) - fiecare pacat a apasat asupra neprihanitului
Om Iisus Hristos. El a luat pacatele noastre asupra Lui. Atunci, ni se mai pare noua de
nepriceput faptul ca sudoarea Ii curge de pe frunte ca picaturi de sange? Este de
nepriceput cererea Lui: treaca de la Mine acest pahar? Iata, cu greu va muri cineva
pentru un drept dar pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi
(Romani 5:7-8). Inchipuieste-te pe tine sa fii dus la esafod pentru un om drept si
gandeste- te ce greu ar fi. Si mai inchipuieste-ti ca te afli pe esafod pentru un ucigas -
si acel ucigas este tocmai unul care a savarsit ucidere impotriva ta. Gandeste-te ca esti
osandit la moarte pentru izbavirea lui! Numai la gandul acesta va curge sudoare pe tot
trupul tau! Si numai atunci iti sta in putinta sa pricepi sudoarea de sange a lui Hristos.
Si atunci vei striga cu glas mare, plin de infricosare, uimire si dus pana la marginea
rabdarii sufletesti: Iata Omul care este Dumnezeu! Iata Omul! a strigat Pilat
multimii de iudei, aducandu-le pe Hristos purtand pe cap cununa de spini si hlamida
rosie avea pe El. De ce a zis Pilat aceasta? A fost din uimire fata de cinstea, pacea si
tacerea lui Hristos, sau cu scopul de a starni simpatia iudeilor? Poate ca a fost si una si
alta. Sa strigam cu uimire: Iata Omul! Iata Omul viu, adevarat si biruitor, omul asa
cum l-a alcatuit Dumnezeu, atunci cind l-a facut pe Adam. Iata Omul - bland, smerit si
ascultator fata de Voia lui Dumnezeu, asa cum a fost Adam in Rai inainte de a pacatui
si de a fi izgonit. Iata Omul lipsit de ura sau rau, cu linistea de nezdruncinat in
mijlocul vijeliei de ura si de rautate, din partea oamenilor si a dracilor! Lupta Lui a
fost purtata in Gradina Ghetsimani. In clipa cand El a strigat, pentru a treia si ultima
oara, Faca-se voia Ta, pacea s-a salasluit in sufletul Sau. Aceasta pace L-a sporit pe
El in cinste, ceea ce i-a suparat pe iudei si l-a facut pe Pilat sa se minuneze. El Si-a dat
trupul in Voia Tatalui Sau, tot asa cum, putin mai tarziu, Si-a dat sufletul in mainile
Tatalui Sau. El Si-a supus in intregime voia Sa omeneasca Voii Dumnezeiesti a
Tatalui Sau ceresc. Nedorind rau nici unui om, Mielul cel cu intelepciunea intreaga, a
cazut in
67. genunchi sub greutatea Crucii pe drumul spre Golgota. Nu lemnul Crucii era atat
de greu, ci pacatele lumii; pacatele care, impreuna cu trupul Sau, urmau sa fie
rastignite pe lemnul Crucii. Dar ce spunem noi atunci cand vorbim despre faptul ca
Hristos nu voia raul nici unui om la aceasta vreme cumplita? Noi am spus lucrurile
numai pe jumatate. El voia binele pentru toti oamenii si pentru toate lucrurile. Si chiar
si acum nu am spus totul. El nu numai ca a dorit binele, dar a si lucrat pentru binele
tuturor pana in clipa mortii Sale. Chiar si de pe Cruce, El a lucrat pentru binele tuturor,
chiar si pentru binele celor care L-au rastignit pe Cruce. El a facut tot ceea ce putea sa
faca pentru ei, in durerile rastignirii: El le-a iertat pacatele. Parinte, iarta-le lor, ca nu
stiu ce fac! (Luca 23:34). Aceasta nu este numai o dorinta buna, ci o lucrare buna -
cea mai mare buna lucrare, pe care o pot cere pacatosii de la Dumnezeu. Pe Cruce, sub
apasarea mortii, toti erau chinuiti de durere, Domnul era preocupat de mantuirea
oamenilor. El le iarta oamenilor nestiinta lor. El Se roaga pentru ucigatorii care L-au
rastignit pe Cruce si L-au strapuns cu sulita. La vremea rastignirii Sale, El a implinit
marile porunci pe care le daduse oamenilor: poruncile despre neincetata rugaciune,
125

despre milostenie, despre iertare, despre dragoste. Cine s-a rugat vreodata pentru
ucigatori, cazand in mainile ucigatorilor - s-a rugat pentru mantuirea lor, s-a nelinistit
pentru ei, le-a iertat faptele lor, cele pline cu rautate? Chiar si oamenii cei mai buni,
cazand in mainile ucigatorilor, s-au rugat lui Dumnezeu numai pentru ocrotirea lor, s-
au gandit la binele lor personal, isi faceau griji pentru ei si isi aduceau indreptatiri.
Oamenii cei preadrepti, inainte de venirea lui Hristos, aveau neputinta de a inalta
rugaciune pentru cei ce le-au gresit. Cu totii cereau lui Dumnezeu si omului, razbunare
impotriva celor care le facusera rau. Dar iata, Domnul Isi iarta vrajmasii si Isi face
griji pentru ei; El ii iarta si Se roaga pentru ei. Ce lucruri marunte le tinem in noi si le
tot pomenim de rau! Pentru ce lucruri marunte ne pornim spre razbunare manioasa! Si
noi facem aceasta, noi, care in fiecare zi ne atragem mania lui Dumnezeu, incalcand
poruncile Sale sfinte cu ganduri necurate, doriri necurate si fapte nedrepte. Nimeni
dintre noi nu se poate numi om, daca nu-si iubeste aproapele. Iubirea de aproapele,
aceasta singura ne poate face oameni - oameni vii, adevarati. In desert ne uitam la
Domnul nostru rastignit pe Cruce, in desert ascultam ultima Lui rugaciune pentru
pacatosi, daca noi nu avem pic de dragoste pentru aproapele si facem parte din ceata
aceea de ucigasi, care L-au osandit pe nedrept si L-au dus pe El la moarte. De aceea,
sa nu ne imbogatim de uimire si minunare, vazand dragostea lui Iisus Hristos pentru
oameni, ci sa ne rusinam de minunarea noastra - sa ne rusinam, caci aceasta rugaciune
a Sa de pe Cruce, pentru noi este. Cu cat mai mare este dragostea, cu atat mai mare
este suferinta, spune Sfantul Teodor Studitul. Totusi, daca neputinciosi suntem ca sa
masuram cat de mare este dragostea Domnului Iisus pentru noi, sa ne ostenim cu
osardie mare sa masuram cat de mari sunt suferintele Lui pentru noi. Acestea au fost
atat de mari si atat de cumplite, ca le-a simtit chiar si pamantul, si s-a cutremurat;
soarele le-a simtit si s-a intunecat; pietrele s-au despicat; catapeteasma templului s-a
sfasiat in doua de sus pana jos; mormintele s-au deschis; mortii au iesit din morminte;
sutasul de sub Cruce L-a marturisit pe Fiul lui Dumnezeu; talharul de pe cruce s-a
pocait. Fie atunci ca inimile noastre sa nu fie mai oarbe decat pamantul, mai
invartosate decat pietrele, mai lipsit de simtire decat mormintele si mai moarte decat
mortii. Ci sa ne pocaim ca talharul de pe cruce si sa-L slavim pe Fiul lui Dumnezeu,
68. precum sutasul lui Pilat, de sub Cruce; si fiecare, dimpreuna cu sfintii nostri frati si
surori, sa fim izbaviti de la moarte prin suferintele lui Hristos, curatiti prin Preacuratul
Sau sange, sa fim imbratisati de mainile Sale sfinte, intinse, si sa ne invrednicim de
Imparatia Lui fara de moarte. Pentru ca cei ce vor fi fara bagare de seama fata de
acestea, vor ramane in aceasta viata in ceata ucigatorilor lui Antihrist si, in lumea ce
va sa vina, se vor salaslui dimpreuna cu talharul nepocait, departe, departe de tot de
fata lui Dumnezeu. Pentru ca, desi Dumnezeu S-a aflat odinioara dimpreuna cu
ucigatorii pe pamint, El nu Se va mai afla niciodata impreuna cu ei in ceruri. Atunci,
sa ne plecam intru marire inaintea suferintelor Domnului, inaintea Celui rastignit pe
Cruce pentru noi, pacatosii. Sa marturisim si sa slavim Numele Sau cel sfant. Slava si
lauda Lui: Omului adevarat si Dumnezeului adevarat, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul
Sfant - Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si- n vecii vecilor. Amin.
Predica la Invierea Domnului - Sfintele Pasti Evanghelia despre biruinta asupra mortii
Cei inghetati se strang in jurul focului, ce flamanzi se strang in jurul mesei; cei care au
rabdat suferinta mare in noaptea cea lunga se bucura la venirea zorilor; cei sleiti de
lupte aprige se veselesc la venirea biruintei neasteptate. O, Doamne, prin Invierea ta,
Tu Te-ai facut toate lucrurile pentru toti oamenii! O, Preabogatule Imparate, cu un dar,
Tu ai umplut toate mainile noastre intinse catre cer! Bucurati- va, o, tu, cerule si, o, tu,
pamantule, bucurati-va! Bucura-te, o, tu, cerule, precum se bucura mama care isi
hraneste copiii cei flamanzi; bucura-te, o, tu, pamantule, precum se bucura copiii la
126

primirea hranei din mainile mamei lor! Biruinta lui Hristos este singura biruinta intru
care se poate bucura intreaga lume, chiar de la inceputuri pana la sfarsit. Oricare alta
biruinta de pe pamant a deosebit si inca ii deosebeste pe oameni, unii de altii. Atunci
cand un imparat pamantesc castiga o victorie asupra altui imparat, unul dintre ei se
bucura, iar celalalt se plange. Atunci cand omul iese biruitor asupra vecinului sau, sub
un acoperis este cantare, iar sub celalalt este plangere. Nici o izbanda de bucurie de pe
pamant nu este lipsita de otrava rautatii: biruitorul obisnuit, de pe pamint, se bucura
atat prin rasul sau, cat si prin lacrimile dusmanului sau biruit. El nici nu vede cum
loveste raul prin mijlocirea bucuriei. Cand Tamberlan l-a biruit pe sultanul Baiazid,
biruitorul l-a pus pe biruit intr-o cusca de fier in fata careia a mancat un ospat al
biruintei. Rautatea lui i-a fost intreaga sa bucurie; ticalosia lui a fost hrana veseliei lui.
O, fratii mei, ce scurta bucurie este rautatea! O, raul este hrana prea otravitoare pentru
veselie! Cind regele Stefan Dusan l-a biruit pe regele bulgar, el nu a intrat in pamantul
bulgar, nici nu a luat poporul bulgar ca prizonier, ci, cu durere adanca, a plecat la o
manastire ca sa posteasca si sa se roage. Acest biruitor a fost mai nobil decat cel
dintai. Dar aceasta biruinta, ca fiecare biruinta, nu era lipsita de taisul pregatit pentru
cel care a biruit. Dar chiar si cea mai inflacarata istorie a lumii este ca un soare, ale
carui raze sunt pe jumatate luminoase, pe jumatate intunecate.
69. Numai biruinta lui Hristos este ca soarele care revarsa raze stralucitoare peste toti
cei care se afla sub el. Numai biruinta lui Hristos umple toate sufletele oamenilor cu
bucurie de neinvins. Numai aceasta singura este fara de rautate sau pizma. Vei spune
ca aceasta este o biruinta plina de taine? Este; dar in acelasi timp este descoperita si
intregii omeniri, celor vii si celor morti. Vei spune ca aceasta este o biruinta plina de
dar? Este, si mai mult decat atat. Nu este mama mai plina de dar cand, nu o data sau de
doua ori isi izbaveste copiii de serpi, dar pentru a-i izbavi pe ei pentru todeauna,
aceasta merge cu curaj chiar la cuibul serpilor si ii arde in intregime? Vei spune ca
aceasta este o biruinta tamaduitoare? Este, tamaduitoare si mantuitoare pentru vecii
vecilor. Aceasta biruinta aleasa mantuieste oamenii de rau si ii face fara de pacat si
fara de moarte. Nemurirea fara lipsirea de pacat ar insemna doar largirea puterii raului,
si a rautatii si a pizmei, dar nemuriea dimpreuna cu lipsa de pacat aduce bucuria fara
de margini si ii face pe oameni fratii ingerilor minunati ai lui Dumnezeu. Cine nu s-ar
bucura intru biruinta Domnului nostru Iisus Hristos? El nu a fost biruitor pentru El, ci
pentru noi. Biruinta Lui nu L-a facut pe El mai mare sau mai viu, sau mai bogat, ci pe
noi ne-a facut astfel. Biruinta Lui nu este egoism, ci dragoste, nu este insfacare, ci
daruire. Cuceritorii pamantesti iau biruinta asupra lor; Hristos este singurul Cuceritor
care o aduce. Nici macar un singur cuceritor pamantesc, imparat sau capetenie, nu
doreste ca biruinta lui sa-i fie luata si data altcuiva; numai Domnul Cel Inviat daruieste
biruinta Lui cu amandoua mainile, fiecaruia dintre noi si nu este suparat, ci mai mult
Se bucura atunci cand noi, prin biruinta Lui, ne facem biruitori - cu alte cuvinte: mai
mari, mai vii si mai bogati decat am fost. Biruintele pamintesti arata mai bine cand
sunt privite de departe, dar sunt mai urate si mai respingatoare cand sunt privite de
aproape; in vreme ce, in ceea ce priveste biruinta lui Hristos, nu se poate spune de
unde arata mai bine, de departe sau de aproape. Privind aceasta biruinta de departe, ne
minunam de aceasta, ca fiind fara de asemanare in stralucirea, curatia si harul ei
mantuitor. Privind aceasta biruinta de aproape, ne minunam de aceasta, pentru ca sunt
invinsi vrajmasii cumpliti si pentru ca au fost sloboziti robi fara de numar ai lor.
Astazi este ziua cea mai presus dintre toate zilele anului, inchinata sarbatoririi acestei
biruinte a lui Hristos si de aceea se cade sa privim aceasta biruinta de aproape, atat
pentru mai buna noastra cunoastere, cat si pentru mai marea noastra bucurie.
127

70. Atunci sa ne apropiem de Domnul nostru inviat si biruitor si sa ne intrebam: Mai
intai: asupra cui a fost biruitor Hristos prin Invierea Sa ? In al doilea rand: pe cine a
slobozit Hristos prin biruinta Sa ? I Prin Invierea Sa, Domnul a biruit pe cei doi dintre
cei mai aprigi vrajmasi ai vietii si ai cinstei omenesti: moartea si pacatul. Acesti doi
vrajmasi ai oamenilor s-au nascut atunci cand primul om s-a despartit de Dumnezeu,
calcand peste poruncile despre ascultare, fata de Facatorul sau. In Rai, Omul nu a
cunoscut nici moartea nici pacatul, nici frica nici rusinea. Pentru ca, despartindu-se de
Dumnezeul Cel viu, omul nu a putut cunoaste nimic despre moarte si traind in
ascultare desavarsita fata de Dumnezeu, el nu putut cunoaste nimic despre pacat.
Acolo unde nu se cunoaste moartea nu exista frica; si acolo unde nu se cunoaste
pacatul, nu s-a nascut nici rusinea din pacat. De indata ce omul a pacatuit impotriva
ascultarii mantuitoare fata de Dumnezeu, atat frica, cat si rusinea, au venit impreuna
cu pacatul: omul s-a simtit la o departare nemarginita fata de Dumnezeu, si a simtit
dinainte secerea mortii asupra lui. De aceea, atunci cand Dumnezeu l-a chemat pe
Adam si a intrebat: Adame, unde esti?, el a spus: Am auzit glasul Tau in rai si m-
am temut caci sunt gol, si m-am ascuns (Facerea 3:9- 10). Pana atunci, glasul lui
Dumnezeu il incurajase, il bucurase si il insufletise pe Adam, dar atunci, cand se
savarsise pacatul, acelasi glas aducea slabiciune, groaza, moarte. Pana atunci Adam se
stia invesmantat in acoperamantul fara de moarte al ingerilor, dar atunci el s-a stiut
stricat de pacat, jefuit, pangarit si coborat pana la treapta animalelor si coborat pana la
masura unui pitic. Asadar, fratii mei, vedeti cat de ingrozitor este cel mai mic pacat al
neascultarii fata de Dumnezeu. Capatand frica fata de Dumnezeu, Adam s-a ascuns
printre pomii raiului - ca o pisica de casa care, atunci cand se salbaticeste, o porneste
pe dealuri si incepe sa se ascunda de stapanul ei si de mana care a hranit-o! Adam a
inceput sa caute ocrotire in afara Ocrotitorului sau, de la animalele lipsite de judecata,
pe care le stapanise pe deplin pana atunci. Un pacat a atras cu viteza luminii fulgerului
pe cel de al doilea, pe al treilea, al sutalea, al miilea, pana cand omul s-a facut in cele
din urma ca animalul intre animale si ca pamantul intre cele pamantesti, atat in trup cat
si in suflet. Calea pacatoasa pe care a pornit-o Adam l-a dus catre pamant si in pamant.
Si astfel Dumnezeu a spus: Pamant esti si in pamant te vei intoarce (Facerea 3:19),
aratand nu numai judecata lui Dumnezeu ci si o socotinta mai mare asupra celor
pamantesti si a risipirii omului, care, odata inceput, a crescut grabnic. Urmasii lui
Adam, neam dupa neam, s-au legat din ce in ce mai mult de pamant si s-au tot
faramitat, si s-au imprastiat, pacatuind cu rusine si murind cu frica si groaza. Oamenii
se ascundeau de Dumnezeu printre pomi, pietre, aur si tarana; dar, cu cat se ascundeau
mai mult, cu atat se lepadau mai mult de adevaratul Dumnezeu si cu atat L-au uitat
mai mult. Natura, care se intindea odinioara la
71. picioarele oamenilor, treptat a crescut pana deasupra capului lor, astfel ca in cele
din urma, aceasta a ascuns cu totul fata lui Dumnezeu de la ei si a luat locul Lui. Si
omul a inceput sa-si faca un dumnezeu din natura: ascultand de ea, purtandu- se
potrivit cu ea, rugandu-se ei si aducandu-i jertfe. Dar inchinarea la natura nu a fost in
stare sa o izbaveasca nici pe aceasta nici pe om de la moarte si stricaciune. Calea
cumplita pe care o urma omenirea era calea pacatului; si aceasta cale pierzatoare ducea
neinduplecat catre cetatea cea una intunecata si numai una: cetatea mortii. Imparatii
pamantului au carmuit oamenii; pacatul si moartea au carmuit atat oamenii cat si
imparatii. Cu cat calea ducea mai departe, cu atat sporea greutatea pacatului, precum
bulgarul de zapada care se rostogoleste la vale. Omenirea ajunsese in adancurile
deznadejdii cand a aparut Biruitorul cel ceresc ca sa-i mantuiasca. Biruitorul era
Domnul Iisus Hristos. Vesnic fara de pacat si vesnic fara de moarte, El a trecut prin
mormintele oamenilor, presarand florile nemuririi odata cu venirea Lui. Suflarea Lui a
128

spulberat duhoarea pacatului si mortii au inviat la cuvantul Lui. Dar El, din iubirea Sa
pentru oameni, a luat muntele de pacate asupra Lui, in acelasi chip in care, din iubirea
Sa pentru oameni, S-a imbracat in vesmant de om, muritor. Dar pacatul omenesc era
atat de greu si de cumplit ca, sub povara lui, Fiul lui Dumnezeu a pogorat in mormant.
Insutit fie binecuvantat acel mormant din care a tasnit rau intreg de nemurire pentru
intreaga omenire! Biruitorul a pogorat dincolo de morminte, pana in iad, unde a
rasturnat tronul lui Satan si a stricat pamantul roditor al tuturor uneltirilor impotriva
oamenilor. Din adancimea mormantului, Biruitorul S-a inaltat in cerurile cele mai
inalte, deschizand o cale noua - catre cetatea vietii. El a stricat iadul intru toata taria
Lui si, intru taria Lui, a slavit trupul Sau si S-a inaltat din mormant - intru puterea Lui,
care este nedespartita de aceea a Tatalui si a Duhului Sfant. Bland ca un miel, bunul
Domn Iisus a mers la suferinta si la moarte, si puternic fiind ca Dumnezeu, El a rabdat
suferinta si a biruit moartea. Invierea Sa este adevarata si este in acelasi timp
proorocirea si chipul invierii noastre - caci trambita va suna si mortii vor invia
nestricaciosi (I Corinteni 15:52). Unii se vor intreba: cum se poate spune ca Domnul
Cel inviat a biruit moartea, cand oamenii inca mor? Cei care vin in aceasta lume prin
pantecele mamei lor o vor parasi prin moarte si mormant. Aceasta este regula. Numai
ca, pentru noi, cei care murim intru Hristos, moartea nu mai este o prapastie adanca
intunecata, ci nasterea la viata noua si intoarcere in patria noastra. Pentru noi
mormantul nu mai este un intuneric vesnic, ci poarta la care ne asteapta ingerii
minunati ai lui Dumnezeu. Pentru toti cei care sunt indestulati de dragoste pentru
Preafrumosul si Iubitorul Domn Iisus Hristos, mormantul s-a facut doar ultima
impiedicare pana a ajunge inaintea fetei Lui - si aceasta impiedicare este
neputincioasa, ca panza de paianjen. Si astfel slavitul Apostol Pavel striga: Pentru
mine viata este Hristos si moartea, un castig (Filipeni 1:21). Cum sa nu fi biruit
Domnul moartea, cand moartea nu se face vazuta inaintea Lui? Mormantul nu mai este
o prapastie adanca, pentru ca El a umplut-o cu Sine; nici mormantul nu mai este
intuneric pentru ca El l-a luminat; nici frica si groaza nu mai este pentru ca El arata
inceputul, nu sfarsitul; nici nu este patria noastra vesnica, ci numai usa catre patrie.
Deosebirea dintre moartea dinainte de Invierea lui Hristos si de dupa, este ca si
deosebirea dintre un incendiu foarte intins si flacara unei lumanari. Biruinta lui Hristos
este esentiala, si de aceea, prin El, moartea a fost inghitita de biruinta (I Corinteni
15:54).
72. Altii se vor intreba: cum se poate spune ca Domnul Cel Inviat a biruit pacatul,
cand oamenii inca pacatuiesc? Domnul a biruit pacatul cu adevarat. El a biruit pacatul
prin zamislirea si nasterea Sa fara de pacat; apoi prin viata curata si fara de pacat de pe
pamant; apoi prin suferinta Sa pe Cruce, El fiind Cel Drept; si in cele din urma El a
incununat aceasta biruinta prin Invierea Sa cea slavita. El S-a facut leacul, leacul
potrivit si de netagaduit, impotriva pacatului. Cel care este lovit de pacat numai de
Hristos poate fi tamaduit. Cel care nu doreste sa cada in pacat, numai cu ajutorul lui
Hristos poate schimba aceasta dorire in realitate. Cand oamenii au descoperit
vindecarea variolei, ei au spus: am biruit aceasta boala! Ei au spus acelasi lucru cand
au descoperit vindecarea pentru amigdalita, durere de dinti, guta si alte boli
asemanatoare: le-am biruit! Atunci, descoperirea vindecarii unei boli inseamna
biruirea ei. Hristos este pe departe Cel mai mare Doctor din istoria omenirii, pentru ca
El a adus oamenilor vindecarea pentru boala care se afla dincolo de toate bolile -
pentru pacat, din care s-au nascut toate celelalte boli si toate celelalte suferinte ale
omului, atat trupesti cat si sufletesti. Acest leac este El Insusi, Domnul Cel inviat si
viu. El este singurul Leac bine lucrator impotriva pacatului. Daca oamenii, chiar si
astazi, pacatuiesc, si pacatuind ajung la pieire, aceasta nu inseamna ca Hristos nu a
129

biruit pacatul, ci numai faptul ca acei oameni nu au luat acel leac, unul si numai unul,
impotriva bolii lor aducatoare de moarte; aceasta inseamna, fie ca nu Il cunosc destul
pe Hristos ca leac, ori, daca Il cunosc pe Domnul, ei nu iau folos de la El, dintr-o
pricina sau alta. Dar istoria arata, prin mii si mii de glasuri, ca cei care folosesc acest
leac pentru sufletele lor si il iau in trupurile lor, se tamaduiesc si se fac intregi.
Cunoscand slabiciunea fiintei noastre, Domnul nostru Iisus Hristos a pregatit leacul
pentru cei credinciosi, ca acestia sa Il ia ca hrana si bautura sub chipul vazut al painii
si al vinului. Aceasta a facut Iubitorul de Oameni din dragostea Lui nemasurata pentru
oameni, pur si simplu pentru a le usura apropierea de leacul de viata datator impotriva
pacatului si a stricaciunii aduse de pacat. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele
Meu ramane intru Mine si Eu intru el si va trai prin Mine. (Ioan 6:56-57). Cei care
pacatuiesc hranesc pacatul si viata care se afla in ei se pierde prin pacat. Totusi, cei
care se hranesc cu Domnul Cel viu, se hranesc cu viata si viata din ei sporeste tot mai
mult si moartea se imputineaza. Si cu cat viata sporeste, cu atat pacatul se micsoreaza.
Dulceata neroada si intunecata a pacatului se inlocuieste in ei cu dulceata plina de
bucurie si de viata datatoare a Biruitorului Hristos. Binecuvantati sunt cei care au
incercat si au simtit aceasta taina in viata lor. Ei se pot numi fii ai luminii si copii ai
harului. Cand vor trece din viata aceasta, ei vor parasi spitalul fara sa mai fie bolnavi,
ci oameni sanatosi. II Ne intrebam acum: pe cine a slobozit Domnul Cel inviat prin
biruinta Lui asupra pacatului si a mortii ? Oamenii unui singur popor sau ai unui
neam? Oamenii unei clase sau pozitii sociale? Nu; in nici un chip. O asemenea
slobozire ar fi, in esenta, biruinta rautacioasa a cuceritorilor pamantesti. Domnul nu Se
numeste Iubitorul iudeilor sau Iubitorul grecilor sau Iubitorul saracilor sau
Iubitorul aristocratilor ci Iubitorul oamenilor. El a pregatit biruinta Sa pentru toti
oamenii, fara nici un fel de deosebire intre oameni, pe care numai ei singuri le
nascocesc si le socotesc. El a dobandit biruinta pentru totdeauna si pentru ajutorul
tuturor oamenilor ziditi si le-a daruit-o tuturor. Celor care primesc aceasta biruinta si
aceasta se face si biruinta lor, El le-a fagaduit viata vesnica si
73. salasluirea dimpreuna cu El in Imparatia cea cereasca. El nu sileste pe nimeni sa
primeasca aceasta biruinta, cu toate ca are un pret atat de scump, ci lasa oamenilor
libertatea de a alege daca o primesc sau nu. Asa cum omul in Rai a ales in chip liber
caderea, moartea si pacatul din mainile lui Satan, tot la fel omul este liber si acum sa
aleaga viata si mantuirea din mainile Domnului Celui Biruitor. Biruinta lui Hristos
este un balsam, balsam de viata datator, pentru toti oamenii, toti cei care au capatat
lepra din pacat si din moarte. Acest balsam ii face pe bolnavi sanatosi si pe cei
sanatosi si mai sanatosi. Acest balsam inviaza mortii si da mai mare tarie vietii celor
ce sunt in viata. Acest balsam intelepteste omul, il innobileaza si il indumnezeieste; ii
sporeste puterea insutit, inmiit si ii inalta cinstirea cu mult deasupra intregii celeilalte
naturi, in starea ei de slabiciune, pana la stralucirea si frumusetea ingerilor si
arhanghelilor lui Dumnezeu . O, balsam preafrumos si datator de viata! Ce mana nu
te-ar lua pe tine? Ce inima nu te-ar pune pe ranile ei? Care gura nu ti-ar canta cantari
de lauda? Care pana nu ar scrie minunile pe care tu le-ai lucrat? Care abac nu ar socoti
toate vindecarile pe care tu le-ai facut celor bolnavi si invierile din morti savarsite de
tine pana acum? Care lacrimi nu ar curge spre recunostinta fata de tine? Atunci, veniti
toti fratii mei, care va temeti de moarte. Veniti mai aproape de Hristos Cel Inviat si
Cel care Inviaza, si El va va slobozi pe voi din moarte si din frica de moarte. Veniti,
toti cei care traiti sub rusinea pacatelor voastre savarsite in chip deschis sau in ascuns.
Apropiati-va de Izvorul de apa vie, care va spala si va curateste si care poate sa faca
din vasul cel mai murdar vasul mai alb decat zapada. Veniti, toti cei care cautati
sanatatea, puterea, frumusetea si bucuria. Iata, Hristos Cel inviat este Izvorul tuturor
130

acestora. El va asteapta cu mila si cu dragoste aprinsa, voind ca nici unul sa nu se
piarda. Inchinati-va inaintea Lui, in trup si in suflet. Uniti-va cu El cu toata mintea si
cu gandurile voastre. Imbratisati-L din toata inima voastra. Nu aduceti slava
inrobitorului, ci Eliberatorului; nu va uniti cu pierzatorul ci cu Mantuitorul; nu
74. imbratisati pe cel strain ci pe Rudenia voastra cea mai apropiata si pe Prietenul
vostru cel mai drag. Domnul cel Inviat este Minunea minunilor, dar in timp ce este
Minunea minunilor, El este de aceeasi fire ca si voi - de fire omeneasca adevarata,
firea cea dintai, asa cum era a lui Adam in Rai. Firea omeneasca adevarata nu a fost
zidita pentru a fi inrobita firii lipsite de judecata, care o inconjoara, ci ca sa
stapaneasca firea prin puterea ei. Adevarata fire a omului nu sta nici in nevrednicie,
nici in boala, nici in moarte si nici in pacatosenie, ci in slava si sanatate, nepacatosenie
si viata vesnica. Domnul Cel Inviat a sfasiat catapeteasma care despartea Dumnezeirea
de omenirea cea adevarata si ne-a aratat in El maretia si frumusetea si a unuia si a
celuilalt. Nici un om nu poate sa cunoasca pe Dumnezeu adevarat decat numai prin
Domnul nostru Iisus Hristos Cel Inviat; si nimeni nu poate sa cunoasca omul adevarat
decat numai prin El. Hristos a inviat, fratii mei ! Prin Invierea Lui, Hristos a biruit
pacatul si moartea, a stricat imparatia intunericului lui Satan, a slobozit pe oamenii cei
inrobiti si a rupt pecetea asupra celor mai mari taine ale lui Dumnezeu si ale omului.
Slava si lauda sa Ii aducem Lui, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant - Treimea cea
deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin. Predica la
Duminica a III-a dupa Pasti Evanghelia despre minunea de la scaldatoarea Vitezda
Ioan 5:1-16 Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar in
Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care se numea pe evreieste Vitezda,
avand cinci pridvoare. In acestea zacea multime de bolnavi: orbi, schiopi, uscati,
asteptand miscarea apei. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare
si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala
era tinut. Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani. Iisus, vazandu-l
pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci
sanatos? Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om ca sa ma arunce in
75. scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea
mea. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata omul s-a facut sanatos si
si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata. Deci ziceau iudeii catre cel
vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul. El le-a raspuns: Cel ce
m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla. Ei l-au intrebat: Cine este omul
care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla? Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus Se
daduse la o parte din multimea care era in acel loc. Dupa aceasta Iisus l-a aflat in
templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti
fie ceva mai rau. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut
sanatos. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus si cautau sa-L omoare, ca facea
aceasta sambata. Binecuvantat este omul care, cu rabdare si nadejde in Dumnezeu,
indura toata suferinta din viata aceasta. Pentru el, fiecare zi se intinde pana la masura
unei luni in ceruri si pana la un an pentru necredinciosul care se veseleste fara sa aiba
suferinta ori sufera fara sa aiba rabdare si nadejde in Dumnezeu. Binecuvantat este
omul care nu cleveteste cand se afla in suferinta, ci cerceteaza pricinele suferintei cu
rabdare si nadejde in Dumnezeu. Unde va gasi pricinele suferintei sale, cel care se afla
in suferinta? Le va gasi in sine, sau in parinti sau in cei din preajma lui - aici va afla
pricinele suferintei cel care este in suferinta. Imparatul David a suferit pentru pacatele
sale; Ieroboam a suferit pentru pacatele tatalui sau, imparatul Solomon; proorocii au
suferit pentru pacatele celor din preajma lor. Daca cel ce se afla in suferinta ar cauta
mai departe si mai adanc pricinele suferintei sale, unde le-ar gasi? El le va gasi in
131

necredinta cea dintai a omului fata de Dumnezeu sau in duhul raului celui intunecat si
rau, intr-un intuneric otravit fara zi, sau in iubirea lui Dumnezeu si tanduiala lui
Dumnezeu, cea tamaduitoare - aici va gasi pricinele suferintei sale, cel care se afla in
suferinta. Adam si Eva au suferit pentru lipsa lor de credinta fata de Dumnezeu;
dreptul Iov a suferit din pricina duhului celui rau intunecat si pizmas; si barbatul
nascut orb, ai carui ochi au fost deschisi de Domnul Cel milostiv, a suferit spre slava
lui Dumnezeu si rasplata sa vesnica. Pentru omul cu dreapta judecata, este intotdeauna
firesc sa caute pricinele suferintei sale mai intai in sine, iar pentru cel nebun sa
osandeasca mereu pe altii. Omul cu dreapta judecata isi aminteste toate pacatele sale
din copilarie pana in prezent; el si le aminteste cu frica de Dumnezeu si se asteapta sa
sufere pentru pacatele sale; si astfel, cand cade asupra lui suferinta, care vine fie prin
prietenii sau prin dusmanii sai, de la oameni sau de la duhurile rele, fie mai curand fie
mai tarziu, el cunoaste de indata pricinele suferintei sale, fiindca el isi cunoaste si isi
aminteste pacatele pe care le-a facut. Cu toate acestea, omul cel nebun uita, si isi uita
toate nedreptatile sale; asadar, atunci cand cade asupra lui suferinta, el se zvarcoleste
in chinuire mare si se intreaba cu uimire de ce il doare capul, de ce trebuie sa-si piarda
toti banii sau de ce trebuie sa-i moara copiii. Si, in nebunia si mania sa, el va arata cu
degetul spre fiecare fiinta de pe pamant si din cer, ca fiind responsabila pentru
suferinta sa, inainte de a arata cu degetul spre sine - singurul responsabil pentru
suferinta sa in chip adevarat.
76. Binecuvantat este omul care foloseste suferintele sale pentru folosul si ajutorul
oamenilor, cunoscand ca toata suferinta sa din aceasta viata scurta este ingaduita de
Dumnezeu din iubirea Sa pentru oameni. In marea Sa mila, Dumnezeu ingaduie
suferinta asupra oamenilor pentru pacatele lor - prin mila Sa iar nu prin dreptatea Sa.
Intrucat, daca ar fi prin dreptatea Sa, atunci fiecare pacat ar aduce moartea in chip de
netagaduit, dupa cum spune Apostolul: Pacatul, odata savarsit, aduce moarte (Iacov
1:15). In locul mortii, Dumnezeu da tamaduire prin suferinta. Suferinta este calea prin
care Dumnezeu vindeca sufletul de lepra pacatului si de moarte. Numai nebunul crede
ca suferinta este rea. Omul cu dreapta judecata stie ca suferinta nu este rea, ci este
numai lucrarea raului si vindecare de rau. Numai pacatul din om este raul cel adevarat,
si nu se afla nici un rau in afara pacatului. Orice altceva ce omul numeste in general
rau, nu este asa, ci este un leac amar pentru tamaduirea raului. Cu cat omul este mai
bolnav, cu atat leacul pe care-l prescrie medicul este mai amar. Uneori, chiar,
bolnavului i se pare ca leacul este mai rau si mai amar decat boala insasi! Si uneori asa
i se pare pacatosului: suferinta este mai grea si mai amara decat pacatul savarsit. Dar
aceasta este numai o inselare - o inselare de sine foarte puternica. In lume nu exista
nici o suferinta nicaieri care sa fie atat de grea si atat de pierzatoare asa cum este
pacatul. Toata suferinta indurata de oameni si de popoare nu este nimic altceva decat
tamaduirea bogata pe care o da Vesnica Milostivire oamenilor si popoarelor pentru a-i
mantui de moartea vesnica. Fiecare pacat, chiar daca este mic, va aduce fara chip de
tagada moartea, daca Milostivirea nu ar ingadui suferinta pentru oameni cinstiti pentru
a-i ridica din betia pacatului; fiindca vindecarea care vine prin suferinta este adusa prin
puterea harica a Duhului Sfant si de Viata- datator. Puteti spune: Omul se teme de
suferinta pentru ca el se teme de moarte, si poate suferinta sa inlature moartea? Ce
duce omul la moarte: boala sau leacul? Fara indoiala ca este boala, nu leacul. La fel,
nu suferinta va duce sufletul la moarte ci pacatul, care aduce boala oamenilor si
moartea sufletului. Pacatul este samanta mortii, o samanta groaznica care, daca nu este
smulsa din radacina la timp prin suferinta si arsa prin focul Duhului Sfant, va creste si
va umple tot sufletul, facandu-l vas al mortii, nu al vietii. De aceea, ne este lamurit
faptul ca suferinta trebuie indurata cu rabdare si nadejde in Dumnezeu, cu recunostinta
132

fata de Dumnezeu si cu bucurie. Multe necazuri si rele ai trimis asupra mea, spune
imparatul David lui Dumnezeu, dar intorcandu-Te mi-ai dat viata si din adancurile
pamantului iarasi m-ai scos . Ca eu voi lauda cu instrumente de cantare adevarul
Tau, Dumnezeule, canta-voi Tie din alauta, Sfantul lui Israel. Bucurase-vor buzele
mele cand voi canta Tie si sufletul meu pe care l-ai mantuit (Psalm 70:23-26).
Apostolul Petru ii povatuieste pe credinciosi: Intrucat sunteti partasi la suferintele lui
Hristos, bucurati-va (I Petru 4:13); lui Hristos - asta inseamna in mod constient si
cu deplina intelegere, cu blandete si cu rabdare, pentru curatirea de pacatele noastre,
pentru viata cea noua, pentru sporirea lui Hristos care traieste in noi si imprejurul
nostru. Cand marele Ioan Gura de Aur murea in exil, chinuit si dispretuit de oameni,
ultimele sale cuvinte au fost: Slava lui Dumnezeu pentru toate!
77. Sfintele Scripturi si istoria Bisericii dau cele mai mari pilde de rabdare in suferinta
care au fost cunoscute vreodata de catre oameni. Pericopa Evanghelica de astazi
povesteste o asemenea pilda de mare si indelunga rabdare in suferinta. Si nu numai
aceasta; in povestirea omului celui slabanogit de paralizia sa care tinea de treizeci si
opt de ani, indurand-o cu rabdare si nadejde, Evanghelia de astazi ne mai arata - sau
mai degraba intareste - doua mari taine. Prima, ca omul acesta, care fusese bolnav
vreme indelungata, purta pricina bolii sale, si suferinta sa, in sine, in pacatul sau. A
doua, ca Atotputernicul Domn Iisus Hristos l-a tamaduit pe suferind prin puterea Sa
Dumnezeiasca cu cuvintele: Ia-ti patul tau si umbla! In aceasta, iubirea Sa
Dumnezeiasca pentru oameni si puterea Sa Dumnezeiasca, care fusese ascunsa din
priveliste de catre invelisul subtire, in suferinta, al trupului omenesc, era dat la iveala
inca o data. Pe atunci, Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor,
era o scaldatoare, care se numea pe evreieste Vitezda, avand cinci pridvoare. Inainte
de aceasta, Domnul fusese in Galileea, de unde venise in Ierusalim pentru Sarbatoare.
Nu-i usor de spus ce sarbatoare era aceasta: Trecerea, sau Cincizecimea, sau
Curatarea; dar nu este nevoie sa stim asta. Daca ar fi fost important, Evanghelistul ar fi
facut aceasta lamurit. Scaldatoarea Oilor, ori Vitezda, si-a luat numele de la Poarta
Oilor din apropiere (vezi Nehemiah 3:1, 32; 12:39), prin care erau duse oile care erau
randuite pentru jertfa; si pentru ca oile pentru jertfa erau mai intai spalate in aceasta
scaldatoare. Scaldatoarea exista pana astazi in Ierusalim, dar este aproape o ruina si nu
se mai foloseste acum. Dar pe vremea Evanghelistului, aceasta scaldatoare se folosea,
dupa cum vedem ca se foloseste timpul prezent: Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor,
este o scaldatoare. Cinci pridvoare acoperite care se aflau imprejurul scaldatoarei erau
folosite ca adapost de catre bolnavii cei multi care isi cautau vindecarea in scaldatoare,
asa cum se vede in urmatoarele cuvinte: In acestea zacea multimea de bolnavi: orbi,
schiopi, uscati, asteptand miscarea apei. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme
in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos,
de orice boala era tinut. Multi bolnavi de pretutindeni, care sufereau de tot felul de
boli, se adunau in locul acesta tainuit, ca sa-si gaseasca tamaduirea pe care o cautasera
in desert de la oameni sau de la natura prin alte locuri. Faptul ca acea apa nu avea nici
un fel de insusiri vindecatoare, in compozitia ei naturala sau in amestecul de minerale,
ci era tamaduitoare prin puterea cea cereasca, este foarte limpede din faptul ca aceasta
primea puteri vindecatoare din timp in timp, si aceasta numai atunci cand, prin Voia
lui Dumnezeu, un inger cobora si tulbura apa. Ce priveliste uimitoare si dramatica!
Inchipuiti-va cele cinci pridvoare pline tare cu oameni din tot poporul, aflati in mare
disperare, in suferinta! Inchipuiti-va case cu cinci etaje in care se aflau dureri si
suferinte omenesti, lacrimi si vaicareli! In preajma scaldatoarei se afla o cetate cu
oameni multi, care cauta lenevirea, se tin cu toata puterea de bogatii si se zbat sa
dobandeasca cinste si putere, care joaca o comedie atat cu trupurile cat si cu sufletele
133

lor; cu toate astea, lupta crancena a apropierii mortii, o moarte inceata, de durata, si
singurul loc catre care se indreapta toti ochii: apa; toti cei bolnavi aveau o singura
asteptare - ingerul; cu totii aveau o singura dorinta: vindecarea. La ce va foloseste
sanatatea? - ii intrebati. Pentru acea comedie intreaga a trupului si a sufletului care se
joaca in jurul vostru? Nu sunt prea multi cei care fac acestea pretutindeni, fara sa mai
sporesti si tu numarul lor? Sau pentru a sluji lui Dumnezeu? Dar nu este Dumnezeu
bine slujit si de catre cei care sufera intru El cu rabdare si nadejde? Ori tu doresti
sanatate pentru sanatatea in sine, si viata pentru viata in sine? Dar mijlocul nu se poate
face scop. Cand Dumnezeu te-a trimis in lume, El te-a trimis cu un scop; cand El iti da
sanatate, El are in minte un anumit scop. Oare omul pe pamant nu este ca intr-o
78. slujba ostaseasca si zilele lui nu sunt ca zilele unui simbrias?, spune Iov (7:1).
Daca omul este in armata, el se afla acolo pentru instructie, lupta si biruinta; daca
zilele lui sunt ale unui simbrias, atunci il asteapta plata la apusul zilelor sale. Dar viata
pentru ea insasi - si pentru ca viata pamanteasca sa fie traita pentru viata pamanteasca,
si sanatatea de dragul sanatatii - toate astea inseamna viata lipsita de scop si sanatate
lipsita de scop. De fapt, viata si sanatatea - pentru a implini comedia pacatului: nu
inseamna un cutit ascutit pus la gat? Cinci pridvoare inghesuite de bolnavi de multa
vreme - ce uimitoare invatatura pamanteasca pentru rabdare si nadejde in Dumnezeu!
Ce priveliste uimitoare si plina de viata, ce aducere aminte uimitoare si adevarata a
acelei stari in care toti cei din cetatea din preajma scaldatoarei isi irosesc viata si
sanatatea - si pentru care scop? Pentru a cumpara pacatul; pentru a ingramadi pacate!
Dar daca cele cinci pridvoare de la Scaldatoarea Vitezda au ajuns o ruina cu multa,
multa vreme in urma, nu va ganditi ca povestea supararii si saraciei omenesti care zac
sub ei in gramezi mari se sfarseste pentru totdeauna. Nu va ganditi ca povestea aceasta
este departe de voi si nu are nici o legatura cu viata voastra. In cele cinci simturi, ca si
sub cele cinci pridvoare, nu este strans un intreg depozit cu durere, suparare, lacrimi si
vaicareli, pacat si faradelege, ganduri bolnave, pofte si patimi oarbe, incercari
schiloade si nadejdi naruite? O, Vitezda, Vitezda, cat esti de adevarata pretutindeni! In
tine ingerul lui Dumnezeu implinea atunci lucrarea pastorului si izbavea oile cele
pierdute una cate una, pana cand S- a aratat Pastorul tuturor - atat al ingerilor cat si al
oamenilor. Un inger tacut, slujitorul Ziditorului sau, se foloseste de apa ta, pentru a
spala oile cele bolnave de stricaciunea plina de pacat; si cand Pastorul cel Bun a
coborat in tine - Cuvantul lui Dumnezeu Cel ziditor, in trup si in fapta lucratoare - El,
prin cuvantul Sau cel ziditor, au dus departe stricaciunea pacatului, si prin aceasta te-a
lasat gol de pacat. Pastorul cel Bun. Din aceasta pricina, tu ai primit numele
proorocesc Scaldatoarea Oilor. Si oile asculta de glasul Lui si oile merg dupa El
caci cunosc glasul Lui (Ioan 10:3-4) - glasul Pastorului celui Bun. Si era acolo un om,
care era bolnav de treizeci si opt de ani. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca
este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos? Bolnavul i-a raspuns:
Doamne, nu am om ca sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca pana cand
vin eu, altul se coboara inaintea mea. Domnul cel intelept a vazut mai dinainte si de
departe unde era nevoie de El. Asta nu era din intamplare, de exemplu, ca El a mers pe
apa si a strabatut drumul pana in tara gadarenilor - chiar daca insotitorilor Sai li se
parea ca este adevarat - dar El a vazut mai dinainte in duhul Sau ca erau in tara aceea
doi oameni indraciti pe care El trebuia sa-i vindece. Nu era intamplator nici faptul ca
El Se afla la poarta cetatii Nain tocmai atunci cand il scoteau afara pe fiul mort al
vaduvei, ci El iarasi a vazut mai dinainte ca Il astepta lucrare mare in locul acela si la
vremea aceea. La fel, nu din intamplare S-a aflat El in Ierusalim la aceasta Sarbatoare,
oricare sarbatoare ar fi fost ea, nici nu a fost intamplator sau neobisnuit faptul ca El a
vizitat acest adapost al durerii, Scaldatoarea Oilor, dar totul s-a ispravit prin inainte
134

cunoasterea si inainte vederea Lui a timpului si a locului. Este limpede ca El nu venise
in Ierusalim pentru Sarbatoare, asa cum credeau cei care Il insoteau, ci pentru acest
om bolnav si pentru lucrarea pe care trebuia El sa o savarseasca asupra lui. Acesta era
un om foarte, foarte bolnav. Boala care tine treizeci si opt de zile li se pare oamenilor
ca nu are sfarsit, atunci ce se poate spune despre o boala care
79. tine de treizeci si opt de ani? Cat de grabnic sau cat de incet trece timpul depinde
de starea si firea noastra. Ceasurile de fericire au aripi, pe cand ceasurile de suferinta
au aripile taiate, si adesea nu au nici picioare. Unui paralitic timpul i se pare oprit pe
loc; lui i se pare ca timpul este la fel de nemiscator precum este si el. Daca inmultesti
aceasta vreme de treizeci si opt de ani de boala de cel putin trei ori, vei obtine cu
aproximatie adevarata durata a timpului pentru omul care este sanatos, miscator, plin
de viata si cu bucurie multa. Acest paralitic a petrecut ceea ce ar insemna un veac
intreg pentru omul sanatos, zacand in patul sau si impingand mai degraba timpul
inaintea lui decat sa fie el impins de timp. Ce rabdare biruitoare avea acest om! Ce
osteneli peste puterile omului, ca sa se tarasca pana la scaldatoare atunci cand ingerul
Domnului tulbura apa! Ce nadejde neclintita in tamaduirea lui - de la zi la zi, de la an
la an; dar si de la deceniu la deceniu! Chiar daca acest bolnav suferea atat de mult
pentru pacatele sale, noi nu putem decat sa ne minunam de el; si, gandindu-ne la el, nu
putem sa nu ne gandim la multimea de oameni slabi - barbati si femei, tineri si tinere -
din zilele noastre care, sub o apasare cu mult mai mica si de o lungime mai mica, isi
ridica mainile impotriva vietilor lor, plecand in lumea cealalta ca sinucigasi. Voiesti
sa te faci sanatos? este intrebarea singurului Prieten care S-a plecat vreodata asupra
patului sau de-a lungul acestor treizeci si opt de ani. Doamne, nu am om! Orbii au
calauza, ologii au rudenii, neputinciosii au prieteni, dar eu nu am pe nimeni nicaieri in
lumea asta mare, care sa simta mila fata de mine si sa ma duca la apa atunci cand
primeste putere vindecatoare. Cand eu ma ostenesc sa ajung in apa, altul a fost ajutat
inaintea mea sa intre in apa si a fost vindecat, si eu trebuie sa ma intorc in patul meu
miscandu-ma cu dureri mari. Si asta se tot intampla de treizeci si opt de ani! Nu am
om, si nu am bani sa platesc un slujitor. Intre atat de multi oameni din Ierusalim - de
la oameni fara lucru, pana la bogati si saraci - nu se afla nici macar un singur om care
sa-ti intinda mana ca sa te ajute numai pentru sufletul lui, sau cel putin sa-si trimita
sluga sa te ajute? Trebuia cu adevarat ca Omul sa vina tocmai din Galileea, ostenindu-
Se intr-o calatorie de trei zile, cand sunt atatia oameni fara de lucru in Cetatea Sfanta
care umbla aiurea zi si noapte, doar la cativa metri de patul tau? Doamne, atat de multi
umbla prin preajma, dar Eu nu am om. Atat de multi preoti. Iata, Templul este doar
peste drum! Preoti fara de numar citesc Legea lui Dumnezeu si invata pe oameni sa
faca milostenii - dar nu-i nimeni care sa vina, sau sa trimita pe cineva care sa te ajute?
Asa este, Doamne; se afla multi preoti in Templu, dar Eu nu am om. Sunt multi
iudei, mii si mii de iudei, care s-au adunat in Ierusalim pentru sarbatoare. Dar pe ei nu-
i intereseaza un suferind trist si fara glas; pe ei ii preocupa sambata. Au venit mii si
mii, numai ca sa aduca slava sambetei, asa cum stramosii lor preamareau vitelul de aur
din pustiu. Mii si mii de iudei pot spune, Eu nu am om. Iata un om - singurul om!
Este Domnul - mai milostiv decat o rudenie sau un prieten, mai lucrator decat o sluga.
El nu S-a pornit pe aceasta cale lunga si ostenitoare din Galileea pana la Ierusalim
pentru ziua de sambata si de sarbatoare, ci pentru acest om in suferinta. El a venit
astfel ca, prin fapte iar nu prin vorbe, sa puna intru aratare lipsa de mila a oamenilor
ale caror simtaminte sunt invartosate. Si Omul a venit pentru om. Iisus i-a zis: Scoala-
te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata omul s-a facut sanatos si si-a luat patul si umbla.
Din clipa aceea, probabil pentru totdeauna, ingerul lui Dumnezeu a incetat sa coboare
in Scaldatoarea Oilor si sa tulbure apa; ca iata,
135

80. Mesia Se aratase, Domnul ingerilor, care tamaduieste fara nici un mijlocitor. In
vreme ce oamenii se aflau sub Lege, fiind slujitori ai Legii, Domnul S-a folosit de
slujitorii Lui. Dar acum ca harul a pogorat, si Legea a fost data la o parte, atunci
Domnul Insusi Se apropie de oameni, precum tatal de fiii sai, si chiar El, cu mainile
Sale, le daruieste lor daruri in chip nemijlocit. Se poate pune intrebarea: de ce Domnul
nu i-a pus acestui bolnav obisnuita intrebare: Crezi tu asta? De ce nu a cautat in el
credinta, asa cum a facut El cu multi altii? Dar credinta acestui suferind nu este mai
mult decat lamurita? El a zacut vreme de treizeci si opt de ani cu rabdare in locul
acesta, cu nadejdea de a primi ajutor din cer. Asta inseamna nu numai ca el crede in
lucrarea minunata a ingerului lui Dumnezeu; intr-un fel, el crede si in Domnul Iisus,
desi nu-L numeste Domn. Da, Doamne, eu vreau sa ma vindec, dar Eu nu am om.
Trebuie amintit, in trecere, ca Domnul a vindecat multi indraciti, surzi si muti, la care
El nu a cautat credinta: El i-a vindecat din mila curata. Iar in acest caz, la Vitezda,
Domnul savarseste lucrare, pe de o parte, din mila curata fata de omul care a suferit
ani indelungati, care a suferit atat de mult printre oameni lipsiti de mila; pe de alta
parte, El savarseste lucrare dinadins, pentru ca aceasta lucrare de mila din partea Lui,
sa dea la iveala lipsa acesteia nu numai din partea cetatenilor Ierusalimului, ci din
partea tuturor oamenilor tuturor vremurilor care il vad pe aproapele lor in durere mare
si nu ridica un deget ca sa-l ajute. In sfarsit, Domnul dinadins il vindeca pe acest om in
zi de sambata - desi putea foarte bine sa faca aceasta in zi de vineri, daca El ar fi dorit
aceasta. El procedeaza astfel ca sa dea la iveala slava idoleasca a iudeilor fata de ziua
de sambata, si pentru a arata ca omul este mai de pret decat ziua de sambata, si ca mila
este mai de pret decat oricare fel de punere in lege pe dinafara. Si aceasta lucrare a lui
Hristos are un semn unic al caii de lucrare a lui Dumnezeu: sa se savarseasca mai
multe scopuri in acelasi timp. Dar in ziua aceea era sambata. Deci ziceau iudeii catre
cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul. O, ce suflete
nesimtitoare! O, ce inimi invartosate! In loc sa se veseleasca ca un vierme care se tara
s-a facut iarasi om; in loc sa-l felicite pentru refacerea sanatatii; in loc sa se ridice
intreaga cetate si sa se adune laolalta ca sa-L slaveasca pe Dumnezeul Cel viu si plin
de iubire - in loc de toate astea, ei sunt maniosi ca omul a fost impins de pe pat si
indreptat spre casa! Daca, in zi de sambata, un om mort ar fi fost inviat din morti in
fata ochilor lor, ei nu s-ar fi minunat la invierea sa, ci l-ar fi certat, intreband: De ce
esti om de nimic in zi de sambata? El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela
mi-a zis: Ia-ti patul si umbla. Ei l- au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul
tau si umbla? Iata inca o dovada a celei mai mari orbiri a iudeilor si a fanatismului lor
fata de ziua de sambata! Omul care a fost vindecat vorbeste mai intai despre
vindecarea sa, ca despre lucrul cel mai de pret, si apoi despre ducerea patului sau ca
fiind de pret mai mic; in vreme ce pe iudei nu-i intereseaza de loc vindecarea sa, viata
sa. Ar fi fost firesc, dupa auzirea raspunsului, sa-l intrebe: Cine este omul care te-a
vindecat? Dar nu; ei intreaba numai despre cealalta problema, mai mica si marunta:
Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla? Vedeti cum a
ajuns in stricaciune Poporul Ales? Vedeti balariile care au crescut pe campul unde s-au
nascut odinioara Moise, Isaia si David? Vedeti cum, cucernicia iudeilor cea inflacarata
de odinioara s-a schimbat in pandirea celor care tin sambata, si cum slujba preoteasca
a Dumnezeului Celui viu au sucit-o schimband- o intr-o supraveghere politieneasca
imprejurul statuii zeitei numita sambata?
81. Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus Se daduse la o parte din multimea care
era in acel loc. Omul care fusese tamaduit privise din patul sau drept in ochii
Domnului; el I-a simtit suflarea datatoare de viata, el I-a cunoscut puterea facatoare de
minuni - dar, cu toate acestea, el nu a putut spune numele Tamaduitorului sau, nici sa
136

spuna de unde venise El. Dar Domnul, care savarsise aceasta, se retrage de indata din
multime si lasa lucrurile sa-si urmeze cursul lor. El este Semanatorul care seamana
samanta cea buna si o lasa sa creasca, si, la vremea potrivita sa aduca roada buna in
pamantul in care a cazut. Savarsind buna lucrare, fapta Dumnezeiasca, atat in puterea
cat si in mila ei, El, Domnul, se retrage dintre oameni ca sa fuga de laudele lor, asa
cum spune putin mai tarziu: Slava de la oameni nu primesc (Ioan 5:41). El fuge de
oameni ca acestia sa nu-L pizmuiasca pe El, asa cum se intampla adesea. In sfarsit, El
fuge de oameni ca o pilda pentru noi toti, cei care ne numim Crestini. O lucrare buna
este desavarsita atunci cand aceasta se implineste din iubire curata pentru oameni, spre
slava lui Dumnezeu. Toti cei care doresc sa savarseasca lucrari bune, sa nu le faca din
mandrie sau din dorinta de a primi laude de la oameni. Pentru ca cel care aduce in
privelistea oamenilor faptele sale cele bune este ca omul care isi duce oile sale intre
lupi. Atunci, noi trebuie sa avem paza buna asupra lucrarilor noastre celor bune, ca sa
ne ferim sa starnim fie lauda fie pizma din partea altora. Cel care in chip voit cauta sa-
si atraga lauda si pizma, impreuna cu lucrarea lui cea buna, va savarsi doua rele: lauda
ii va aduce vatamare lui, iar pizma va aduce vatamare altora. Dupa aceasta Iisus l-a
aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca
sa nu-ti fie ceva mai rau. Vindecandu-i trupul, Domnul duce acum fapta spre treapta ei
duhovniceasca cea mai inalta, aratandu-i ca pacatul a fost pricina bolii sale cumplite, si
il povatuieste ca sa nu mai pacatuiasca din nou, ca sa nu-ti fie ceva mai rau. Nu se
stie ce fel de pacat savarsise omul acesta, nici nu este nevoie sa stim aceasta, pentru ca
se stie ca orice pacat aduce mania lui Dumnezeu si inseamna o intoarcere de la
Dumnezeu, si de asemenea ca fiecare pacat, daca nu este urmat de pocainta adanca,
trebuie sa aduca suferinta si durere mai curand sau mai tarziu. De acum sa nu mai
pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau. Acum Dumnezeu ti-a aratat tie mila, si
pacatul tau este iertat; de aceea, nu-L mai ispiti pe Dumnezeu, caci ai putea sa simti
asprimea dreptatii Lui in locul milei. Daca ai putea sa-ti indreptatesti pacatul tau de
mai inainte prin necunoasterea indestulata a lui Dumnezeu si a puterii Sale, dupa ce ti
s-a intamplat tie aceasta, nu vei mai putea gasi nici o indreptatire. Aceasta reprezinta o
atentionare minunata si cumplita pentru noi toti ca, atunci cand am simtit odata mila
lui Dumnezeu fata de noi, sa nu mai pacatuim, ca sa nu ne fie noua mai rau decat raul
acela de care ne-a slobozit mila lui Dumnezeu. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor
ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos. El spune aceasta cu buna credinta si scopul cel
mai bun. El a fost intrebat despre Iisus, si crede ca trebuie sa raspunda la intrebare. In
acelasi timp, el simte ca ii este dator cu aceasta Binefacatorului sau, si astfel el crede
ca trebuie sa-I faca cunoscut numele fiecarui om, mai ales celor care au intrebat despre
El. Zacand treizeci si opt de ani si gandindu-se numai la durerea sa, sarmanul om nici
macar nu putea visa cat de rele erau inimile celor care se iscodeau cele despre Iisus.
Cum ar fi putut el banui ca intrebau de El, nu ca sa-I aduca slava, ca unui facator de
minuni ci ca sa-L ucida ca pe un stricator al legii sambetei?
82. Observati aceasta: el merge si spune iudeilor ca Iisus l-a facut pe el sanatos. El este
stapanit de gandul vindecarii sale si de Vindecatorul sau, pe cand iudeii erau stapaniti
de ziua de sambata si de incalcarea legii sambetei. Poate ca, in aceste clipe
neobisnuite, el nu face deosebirea intre ceea ce gandeste el despre Iisus si ceea ce
gandesc iudeii despre El. El socoteste ca gandurile lui sunt si ale lor, gandurile sale
marete si inflacarate despre venirea lui Dumnezeu si minunea pe care a lucrat-o in el,
si de aceea nu poate deslusi gandurile lor stramte si rautacioase, ca ei se ascund ca
serpii sub frunze. Gandurile lui sunt de slavire a Domnului Iisus, Binefacatorul sau, si
cele ale iudeilor sunt de ucidere a Lui, caci se spune: iudeii cautau sa-L omoare
(Ioan 5:16). De ce vor ei sa-L omoare? Pentru ca El este singurul om pe care L-a vazut
137

bolnavul de la Vitezda in acesti treizeci si opt de ani? Da; din aceasta pricina, si de
asemenea pentru ca El este singurul Om care pune pret mai mare pe viata unui om
decat pe statuia moarta care este zeita iudeilor, adica ziua de sambata. Dar Domnul a
trecut nevatamat prin toate murdariile si lovirile rautatii iudeilor, raspandind prin
cuvant si fapta Evanghelia Sa a iubirii de oameni, pana in clipa cand El a stiut ca
trebuia sa se dea in mainile iudeilor; pentru a arata adevarata Sa maretie prin umilire
si, prin moarte, pentru a birui moartea. Asadar slava si lauda Lui, dimpreuna cu Tatal
si cu Duhul Sfant - Treimea Cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea, si-n vecii
vecilor. Amin. Predica la Inaltarea Domnului Evanghelia despre Inaltarea Domnului
Luca 24:36-53 / Fapte 1:3-14 Si pe cand vorbeau ei acestea, El a stat in mijlocul lor si
le-a zis: Pace voua. Iar ei, inspaimantandu-se si infricosandu-se, credeau ca vad duh.
Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridica astfel de ganduri in inima
voastra? Vedeti mainile Mele si picioarele Mele, ca Eu Insumi sunt; pipaiti-Ma si
vedeti ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am. Si zicand
acestea, le-a aratat mainile si picioarele Sale. Iar ei inca necrezand de bucurie si
minunandu-se, El le- a zis: Aveti aici ceva de mancare? Iar ei i-au dat o bucata de
peste fript si dintr-un fagure de miere. Si luand, a mancat inaintea lor. Si le-a zis:
Acestea sunt cuvintele pe care le-am grait catre voi, fiind inca impreuna cu voi, ca
trebuie sa se implineasca toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci
si in psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile. Si le-a spus ca asa
este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi, si sa se
propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile,
incepand de la Ierusalim. Voi sunteti martorii acestora. Si iata, Eu trimit peste voi
fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de
sus.
83. Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe
cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-
au intors in Ierusalim cu bucurie mare. Si erau in toata vremea in templu, laudand si
binecuvantand pe Dumnezeu. Amin. Carora S-a si infatisat pe Sine viu, dupa patima
Sa, prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind
cele despre imparatia lui Dumnezeu. Si cu ei petrecand, le-a poruncit sa nu se
departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de
la Mine: Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa
aceste zile. Iar ei, adunandu-se, Il intrebau, zicand: Doamne, oare in acest timp vei
aseza Tu, la loc, imparatia lui Israel? El a zis catre ei: Nu este al vostru a sti anii sau
vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa. Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant
peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana
la marginea pamantului. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a
luat de la ochii lor. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat
langa ei, imbracati in haine albe, care au si zis: Barbati galileeni, de ce stati privind la
cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut
mergand la cer. Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al
Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata. Si cand au intrat, s-au
suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei,
Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui
Iacov. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu
Maria, mama lui Iisus, si cu fratii Lui. Cand randunelele nu prea mai au mancare si
vine vremea rece, ele se duc in tarile calde, unde este mult soare si multa hrana. O
randunica zboara pe sus, cercetand aerul si aratand calea, si restul stolului o urmeaza.
Cand sufletele noastre nu prea mai au hrana in lumea materialnica, si cand se apropie
138

frigul mortii - o, se afla vreo randunica ca aceea, ca sa ne duca intr-un loc cald, unde
sa fie multa caldura duhovniceasca si hrana duhovniceasca? Exista vreun asemenea
loc? O, exista vreo astfel de randunica? In afara Bisericii Crestine, nu se afla nimeni
care sa ne poata da la aceasta, nici un fel de raspuns demn de incredere. Biserica
singura cunoaste aceasta, si cunoaste cu adevarat. Ea a vazut acea parte a Raiului dupa
care tanjesc sufletele noastre in amurgul inghetat al acestei vieti pamantesti. Ea a vazut
si aceasta randunica binecuvantata, cea dintai care sa zboare catre acel loc mult dorit,
risipind intunericul, croind drum prin vazduhul greoi dintre pamant si cer, cu aripile ei
puternice, deschizand calea pentru stolul din spatele ei. In afara de aceasta, Biserica de
pe pamant iti poate marturisi despre stoluri de randunele fara de numar care au urmat
prima Randunea, si au plecat impreuna cu ea spre tara
84. binecuvantata, tara imbelsugata de toate lucrurile cele bune - tara primaverii celei
vesnice. Veti vedea de aici ca, prin aceasta Randunica mantuitoare, ma gandesc la
Domnul nostru Iisus Hristos Cel inaltat. Nu a spus El Insusi ca El este Calea? Nu a
spus El Insusi Apostolilor: Ma duc sa va gatesc loc si va voi lua la Mine (Ioan
14:2- 3)? Si nu le-a spus El inainte de aceasta: Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe
pamant, ii voi trage pe toti la Mine (Ioan 12:32)? Ceea ce a spus El Insusi a inceput
sa se implineasca cateva saptamani mai tarziu, si a continuat sa se implineasca pana in
zilele noastre, si se va implini pana la sfarsitul veacurilor. Adica: fiind incepatorul
primei zidiri a lumii, El este si incepatorul celei de a doua zidiri, sau reinnoirea
binecuvantata a celei vechi. Pacatul a taiat aripile lui Adam si cele ale tuturor
urmasilor sai, si toti s-au indepartat de Dumnezeu, au slabit in credinta si au fost orbiti
de tarana din care au fost zidite trupurile lor. Hristos, ca Adam cel Nou, primul Om,
Intaiul Nascut intre oameni, a fost cel dintai care sa Se inalte la cer pe aripi
duhovnicesti, catre tronul slavei si puterii vesnice, despicand calea spre cer si
deschizand toate portile cerului urmatorilor Lui cu aripile lor duhovnicesti - asa cum
vulturul deschide calea puilor sai; precum randunica merge inainte, aratand stolului
calea si taind rezistenta mare a aerului. Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca sa
zbor si sa ma odihnesc (Psalm 54:6), a strigat psalmistul la necaz inaintea venirii lui
Hristos. De ce? El insusi explica: Inima mea s-a tulburat intru mine si frica mortii a
cazut peste mine; teama si cutremur au venit asupra mea si m-a acoperit intunericul
(Psalm 54:4- 5). Un asemenea inteles cumplit al fricii de moarte si groaza de existenta
in pustiurile vietii acesteia trebuie, ca un cosmar greu, sa apese intreaga lume care are
judecata, lumea cinstita inaintea lui Hristos. Cine-mi va da mie aripi de porumbel ca
sa zbor din viata aceasta? - aceasta trebuie sa fie intrebarea pusa de multe suflete
nobile si sensibile. Dar incotro vei zbura, o, suflete pacatos? Mai poti, ca intr-un vis,
sa mai simti locul acela de caldura si lumina de unde ai fost izgonit? Iata, portile s-au
inchis dupa plecarea voastra, si acolo au fost asezati heruvimi cu sabii de foc, ca sa va
opreasca venirea voastra. Iata, pacatul v-a taiat aripile voastre - nu aripile de pasare ci
aripile Dumnezeiasti - si v-a trimis cu hotarare spre pamant. Este nevoie de cineva,
care mai intai sa va slobozeasca de greutatea pacatului, sa va spele si sa va faca sa stati
drept. Si apoi cineva trebuie sa va sadeasca si sa va hraneasca aripi noi in voi, ca sa
puteti zbura. Apoi aveti nevoie de cineva, de cineva foarte puternic, care sa-i tina
deoparte pe ingerii cu sabii de foc, ca sa va lase pe voi sa treceti spre tara voastra
slavita. In cele din urma, aveti nevoie de cineva care sa afle mila pentru voi de la
Ziditorul vostru indurerat, pentru ca El sa va primeasca din nou in pamanturile tarii
Sale fara de moarte. Acest cineva nu era cunoscut lumii pre-crestine. El S-a aratat ca
Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu. Din iubire
pentru voi, El S-a pogorat din cer si a venit pe pamant, luand haina trupeasca, a fost
prins de dragul vostru, intemnitatilor, a suferit sudoare si inghet, a indurat foame si
139

sete, Si-a dat fata ca sa fie scuipata si trupul Sau ca sa fie batut in cuie pe Cruce, S-a
asezat in mormant ca les, a coborat in iad ca sa strice o inchisoare mai rea decat viata
aceasta, care va astepta pe voi dupa plecarea din trup - si toate astea pentru a va
mantui pe voi din mrdaria pacatului, si v-a asezat pe picioarele voastre. El a inviat din
morti, ca prin aceasta sa va dea aripi pentru zborul la cer, si in cele din urma S-a
inaltat la cer pentru a va deschide calea si a va duce in locasul ingerilor. Nu trebuie
acum sa oftati cu, cutremur si groaza ca Imparatul David, nici nu trebuie sa doriti aripi
de porumbel, caci a venit Vulturul, si a aratat si despartit drumul in doua. Voi trebuie
numai sa cresteti aripile duhovnicesti care vi s-au dat la botez intru numele Lui, si sa
doriti cu toata taria
85. sa va urcati acolo unde S-a urcat El. El a facut nouazeci si noua la suta din tot ceea
ce va trebuie pentru mantuirea voastra; nu va veti osteni sa faceti unu la suta cat a
ramas pentru mantuirea voastra; si aceasta cand, pentru voi, vi se va da cu bogatie
intrarea in vesnica imparatie a Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos (II Petru
1:11)? Inaltarea Domnului de la pamant la cer este la fel de neasteptata pentru oameni
ca si pogorarea Lui din cer pe pamant si nasterea Lui in trup care s-a savarsit spre a Se
intoarce la ingeri. Care intamplare din viata Sa nu reprezinta ceva fara de asemanare si
neasteptat de neasemuit pentru lume? Asa cum ingerii urmareau cu uimire cum
Dumnezeu, la prima zidire, a despartit lumina de intuneric si apa de uscat, cum El a
asezat stelele pe taria cerului, si cum a facut plantele si animalele din tarana si la urma
a facut omul, dandu-i suflet viu, tot asa fiecare dintre noi trebuie sa privim cu uimire
faptele vietii Mantuitorului, incepand cu minunata Bunavestire a Preasfintei Fecioare
de catre Arhanghelul Gavriil in Nazaret, si pana la capat, cu scopul Inaltarii Sale
minunate pe Muntele Maslinilor. La prima vedere, totul este neasteptat, dar, cand se
fac constienti de planul pentru randuirea mantuirii noastre, toti oamenii cu judecata
trebuie sa strige de bucurie si sa aduca slava puterii lui Dumnezeu, intelepciunii Sale si
iubirii Sale pentru oameni. Nu poti desprinde nici macar o singura intamplare mare din
viata lui Hristos fara sa strice intregul, asa cum nu poti taia bratul sau piciorul omului
fara sa-l mutilezi, sau sa muti luna de pe bolta cereasca sau sa distrugi o parte a
miriadelor de stele, fara sa aduci stricaciune randuielii si frumusetii cerurilor. Asa ca
nu te gandi sa spui: Nu era necesar ca Domnul sa Se inalte la cer! Cand unii dintre
iudei au fost siliti sa recunoasca adevarul si sa strige: Toate le-a facut bine! (Marcu
7:37), cum putem noi, care suntem botezati in numele Lui, sa nu credem ca tot ceea ce
a facut El, a facut bine: planuind si randuind cu mare intelepciune. Si Inaltarea Lui
este de asemenea buna, a planuit si a randuit cu mare intelepciune, asa cum sunt si
Intruparea Lui, Botezul, Schimbarea la Fata si Invierea. Va este de folos ca sa Ma
duc Eu (Ioan 16:7), a spus Domnul ucenicilor Sai. Vedeti cum El randuieste si face
tot ce este cel mai bine pentru oameni? Fiecare cuvant si lucrare a Lui are ca scop
binele nostru. Inaltarea Lui este bunul nemarginit pentru noi toti. Daca nu ar fi asa, El
nu S-ar fi inaltat. Dar sa ne oprim asupra Inaltarii insasi, asa cum o istoriseste
Evanghelistul Luca in cele doua carti: Evanghelia sa si Faptele Apostolilor. Domnul a
spus ucenicilor Sai: Asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si sa invieze
din morti a treia zi. Cine a scris aceasta? Duhul Sfant a scris aceasta, in sfatuirea din
launtrul Sfintei Treimi si prin prooroci si inainte vazatori, in Legea lui Moise, si in
prooroci, si in psalmi. Domnul socoteste ca aceste carti sunt de pret in masura in care
acestea spusesera mai dinainte ce urma sa I se intample Lui. Acolo s-a proorocit si aici
s-a implinit. Acolo erau duhuri si lucruri de mare pret; aici e viata si adevar. Apoi El
le-a deschis mintea ca sa poata pricepe Scripturile. Deschiderea mintii lor este o
minune la fel ca si invierea din morti, caci sub valul gros al pacatului intelegerea
omeneasca se afla in intunericul mormantului: citeste si nu intelege; se uita dar nu
140

vede; aude dar nu intelege. Cine se uitase si citise cuvintele Scripturii mai mult decat
carturarii din Ierusalim - dar cine a vazut cel mai putin in cuvintele pe care le citeau?
De aceea, de ce nu a ridicat Domnul valul gros de pe mintile lor, ca sa inteleaga si ei
ca si Apostolii? De ce acestia doreau aceasta pe cand aceia nu? Pentru ca, in timp ce
carturarii si batranii spuneau despre El: Omul acesta este pacatos, si asteptau un
prilej ca sa-L omoare, Apostolii au spus: Doamne la cine ne vom duce? Tu ai
cuvintele vietii celei vesnice (Ioan 6:68). Domnul deschide mintea pentru intelegere
numai
86. acelora care doresc aceasta; El da apa vietii numai celor insetati, si El Se arata
numai celor care Il cauta cu dorinta arzatoare. Asa este scris si asa trebuie sa
patimeasca Daca Scripturile ar fi fost scrise de oameni obisnuiti, din intelegerea
lor omeneasca, nu s-ar fi facut referiri la Fiul lui Dumnezeu in aceste scrieri, nici nu s-
ar fi grabit sa se implineasca. Dar scrierile proorocilor au fost lucrarea Duhului Sfant,
si Dumnezeu, credincios lui Insusi si fagaduintelor Sale, L-a trimis pe Fiul Sau, Cel
Unul Nascut sa implineasca aceste fagaduinte. Asa trebuie sa patimeasca, a spus Cel
Care vede intreaga lume zidita de la un capat la celalalt, tot asa cum omul vede o
pagina scrisa, care se afla in fata lui. Apoi, cand Inteleptul spune ca trebuia sa se
intample, nu sunt orbii de ras cand ei spun ca nu era nevoie sa se intample? Trebuia sa
se intample: Domnul trebuia sa sufere in vremelnicie, ca sa se bucure in vesnicie. Si El
a trebuit sa invie din nou, pentru ca noi sa inviem prin El la viata cea vesnica. Si sa se
propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile,
incepand de la Ierusalim. (Sf. Marcu, in Evanghelia sa, spune aceasta cu alte cuvinte:
Propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Toata faptura inseamna toti oamenii.
Grigorie Dialogul spune intr-o omilie (XXIX, despre Marcu 16:14-20): Omul are
ceva asemenea cu toata zidirea. Cu piatra el are aceeasi fiinta; cu lemnul, viata; cu
animalele, simturile; cu ingerii, priceperea Asadar, prin Toata faptura noi trebuie
sa intelegem omul.) Daca Domnul Iisus nu ar fi suferit si nu ar fi murit pentru
pacatele noastre, cine dintre noi ar fi stiut ca pacatul este o otrava aducatoare de
moarte? Si daca El nu ar fi inviat, cine dintre noi, ar mai avea nadejde, descoperind cat
de cumplit este pacatul? Pocainta nu ar fi de nici un folos, nici iertarea nu ar fi cu
putinta. Caci pocainta este legata de suferinta, si iertarea cu invierea prin puterea
Dumnezeiasca. Prin pocainta, omul cel vechi, imbolnavit de pacat moare si coboara in
mormant, si prin iertare, omul cel nou se naste la viata noua. Iata, cele mai minunate
vesti pentru toate popoarele pamantului, incep la Ierusalim. Ceea ce Arhanghelul
Gavriil, slujitorul Atotvazatorului, a spus dreptului Iosif in cuvintele proorocului: El
va mantui poporul Sau de pacatele lor (Matei 1:21), este intarit de catre Stapanul
Insusi, cu experienta celui in suferinta si dreptatea biruitorului. Dar de ce se spune:
incepand de la Ierusalim? Pentru ca marea Jertfa a fost adusa in Ierusalim pentru
intreaga omenire, si pentru ca acolo a stralucit lumina Invierii deasupra mormantului.
Atunci, in sens tainic - daca Ierusalimul reprezinta mintea omului - este limpede ca
pocainta si smerenia trebuie sa inceapa cu intelegerea, si de aici sa cuprinda launtrul
omului in intregime. Mandria mintii l-a aruncat pe Satan in iad; mandria mintii i-a
indepartat pe Adam si Eva de Dumnezeu; mandria mintii i-a impins pe farisei si pe
carturari sa-L ucida pe Domnul. Mandria mintii este cel mai mare camp al pacatului
pana in ziua de astazi. Daca mintea omului nu ingenuncheaza inaintea lui Hristos,
atunci genunchii lui nu se vor pleca. Cel care a inceput sa-si linisteasca mintea cu
pocainta, a inceput sa-si tamaduiasca si rana cea mai adanca. Voi sunteti martorii
acestora. Martorii caror lucruri? Martorii suferintelor Domnului, martorii slavitei Sale
Invieri, martorii trebuintei pocaintei, martorii adevarului iertarii pacatelor. Domnul a
spus Apostolului Pavel, cand acesta il schimbase din prigonitor in Apostolul Sau:
141

Caci spre aceasta M-am aratat tie: ca sa te randuiesc slujitor si martor, si al celor ce ai
vazut (Fapte 26:16). Si Apostolul Petru spune oamenilor, in prima sa predica, dupa
pogorarea Duhului Sfant: Dumnezeu a inviat pe Acest Iisus, Caruia noi toti suntem
martori (Fapte 2:32).
87. Apostolul Ioan spune de asemenea: Ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri,
ce am privit si mainile noastre au pipait va vestim si voua (I Ioan 1:1,3). Apostolii
au fost atunci, martori cu ochii lor ai predicilor insufletite ale lui Hristos, ai minunilor
Sale si a toate cele ce s-au intamplat in timpul vietii Sale pamantesti - ale tuturor
acestora pe care se intemeiaza mantuirea noastra. Ei au auzit si au vazut si au
impartasit Adevarul. Acestia au fost cei dintai care au fost luati in vasul mantuirii din
potopul pacatului, astfel incat si acestia sa ia si pe altii la bord si sa se mantuiasca.
Mintile lor au fost scuturate de mandrie, si inimile lor au fost curatate de patimi.
Domnul Insusi le-a aratat aceasta: Acum voi sunteti curati, pentru cuvantul pe care vi
l-am spus (Ioan 15:3). Deci, ei nu au fost numai martori ai tuturor faptelor celor ce
puteau fi vazute, auzite, cercetate si pipaite, referitor la Cuvantul lui Dumnezeu, ci au
fost si martorii regenerarii si reinnoirii omului prin pocainta si curatirii de pacat.
Evanghelia s-a desfasurat nu numai inaintea ochilor si urechilor lor, ci si in launtrul
lor, in inimile si mintile lor. O intreaga revolutie a inimii si a mintii s-a infaptuit in ei
in vremea celor trei ani de ucenicie pe langa Hristos. Aceasta revolutie statea in
moartea dureroasa a omului celui vechi din ei, si nasterea si mai dureroasa a omului
celui nou. Cate dureri de moarte au rabdat sufletele lor pana cand in sfarsit, regenerate
si stralucitoare de lumina, au putut striga: Stim ca am trecut de la moarte la viata (I
Ioan 3:14)? Cata vreme a trebuit, cata osteneala, sovaiala, frica, chinuire, ratacire,
cugetare si cercetare - pana ce ei s-au facut marturisitori credinciosi ai suferintei mortii
si Invierii trupesti ai Domnului Iisus, ca si ai suferintei, mortii si invierii lor
duhovnicesti? Totusi, la vremea aceea, Apostolii nu erau destul de sporiti si statorniciti
duhovniceste. Si asa Domnul continua sa-i indrume ca ucenici, incurajandu-i in clipa
plecarii cu cuvintele: Nu va voi lasa orfani (Ioan 14:18). De aceea El a ramas cu ei
vreme de patruzeci de zile dupa Invierea Sa, aratandu-Se viu prin multe semne
doveditoare si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu. Si de aceea, El a
fagaduit in cele din urma sa trimita pe Duhul Sfant, taria din cer. Si i-a dus afara pana
spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a
despartit de ei si S-a inaltat la cer. Ce despartire de pamant mareata si emotionanta! De
pe Muntele Maslinilor, de sub care fusese adus iarasi la viata aceasta vremelnica,
Domnul cel Inviat S-a inaltat spre inaltimile nesfarsite ale vietii vesnice. El nu S-a
inaltat la stele, ci deasupra lor; El nu S-a inaltat la ingeri, ci deasupra lor; nu la puterile
ceresti, ci deasupra lor; deasupra tuturor cetelor nemuritoare, ceresti, deasupra tuturor
salasurilor ceresti ale ingerilor si ale celor drepti; sus, mult mai sus de ochii
heruvimilor, chiar catre tronul Tatalui ceresc, catre altarul tainic al Sfintei si de Viata
Datatoarei Treimi. Masura acestor inaltimi nu exista in lumea zidita; poate ca singurul
lucru cu care se poate asemana in directia opusa, sta in adancurile in care l-a aruncat
mandria pe Lucifer, cel lepadat de Dumnezeu; sunt adancimile in care Lucifer a dorit
sa arunce intreaga omenire. Domnul Iisus ne-a mantuit din aceasta stricaciune fara de
sfarsit si, in locul adancimilor acestei prapastii, El ne-a ne-a ridicat pe noi la inaltimile
Dumnezeiesti ale cerului. El ne-a inviat pe noi pentru doua pricini : mai intai, pentru
ca El a inviat ca om in trup, asa cum suntem noi; si in al doilea rand, pentru ca El nu a
inviat pentru El ci pentru noi, ca sa ne deschida calea spre pacea cu Dumnezeu.
Inaltandu-Se in trupul Sau cel inviat, pe care oamenii l-au ucis si l-au ingropat in
mormant, El a binecuvantat cu mainile care purtau ranile cuielor. O Doamne prea
binecuvantate, cat de mare este mila Ta! Istoria venirii Tale in lume a inceput cu
142

binecuvantare, si se sfarseste cu binecuvantare. Vestind venirea Ta in lume,
Arhanghelul Gavriil a intrat la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu cu cuvintele:
Bucura-ta, ceea ce esti plina de har Binecuvantata esti tu intre femei! (Luca
1:28). Si acum, cand Tu Iti iei ramas bun de la cei care Te-au primit pe Tine, Tu Iti
intinzi mainile binecuvantandu-i imbelsugat. O, Preabinecuvantatule intre oameni! O
Izvorule haric de binecuvantari! Binecuvanteaza-ne si pe noi, asa cum i-ai
binecuvantat pe Apostolii Tai!
88. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati
in haine albe, care au si zis: Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus
care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer.
Cei doi barbati in vesminte albe sunt doi din cetele ingerilor nevazuti care L-au insotit
pe Domnul lor de la pamant la cer, asa cum odinioara L-au insotit din cer pe pamant la
zamislirea Sa in Nazaret si la nasterea Sa in Betleem. La Inaltarea Sa, doi dintre ei,
dupa randuiala lui Dumnezeu, s-au fact vazuti privirii omenesti, ca sa dea vestire
ucenicilor. Aceasta vestire era foarte trebuincioasa pentru ei, caci acestia s-ar fi putut
simti singuri si parasiti dupa plecarea Mantuitorului. Acest Iisus care S-a inaltat de la
noi la cer, astfel va si veni. Aceasta este vestirea lui Hristos prin cei doi ingeri ai Sai.
Vedeti largimea iubirii Domnului pentru oameni? Chiar la vremea Inaltarii Sale la cer,
catre tronul slavei Dumnezeului Celui in Treime, El nu Se gandeste la Sine, nici la
slava Sa dupa toata umilirea, nici la odihna dupa muncile Sale cele grele de pe pamant,
ci la ucenicii Sai care au ramas in urma pe pamant. Desi El Insusi le-a dat lor sfatuire
si incurajare imbelsugata, El le trimite ingerii Lui, ca sa le dea lor mai multa
mangaiere si bucurie. Desi El fagaduise sa trimita Duhul, Mangaietorul, si desi El
Insusi le spusese: Nu va voi lasa orfani; voi veni la voi (Ioan 14:18). De fapt El face
mai mult decat fagaduise: El le arata ingeri din cer, vestitorii si slujitorii Sai, mai intai
ca sa-i lamureasca de puterea Sa si, apoi, ca sa reinnoiasca, prin buzele ingerilor,
fagaduinta ca El va veni din nou la ei. El face tot ce este cu putinta ca sa ia de la ei
frica si durerea, si ca sa-i sporeasca cu indrazneala si bucurie. Atunci ei s-au inchinat
Lui si s-au intors la Ierusalim cu bucurie mare. Ei s-au inchinat Domnului
Atotputernic cu duhul si cu trupul, ca semn al smereniei si ascultarii lor. Aceasta
inchinaciune a lor inseamna: Faca-se voia Ta, O Doamne Atotputernic! Si ei s-au
intors de la Munrele Maslinilor la Ierusalim, asa cum li se poruncise. Ei nu s-au intors
cu tristete, ci cu bucurie mare. Ei ar fi fost mahniti daca Domnul ar fi plecat de la ei in
vreun alt chip. Dar aceasta plecare era o noua si mareata aratare pentru ei. El nu a
disparut din privelistea lor in oricare chip, ca sa mearga oriunde, ci S-a inaltat la cer
intru slava si putere. Astfel s-au implinit in chip deslusit cuvintele Sale proorocesti
despre aceasta intamplare, tot asa cum s- au implinit acelea despre patimirea si
Invierea Sa. Si mintea Apostolilor s-a deschis, ca sa priceapa ceea ce spusese El: Si
nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in
cer (Ioan 3:13); si inca ceva ce spusese El ucenicilor in chip de intrebare (cand se
mirasera ei de cuvintele Lui despre painea care va veni din cer): Daca veti vedea pe
Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai inainte? (Ioan 6:62). - si iarasi: Iesit-am
de la Tatal si am venit in lume; iarasi las lumea si Ma duc la Tatal (Ioan 16:28).
Intunericul nestiintei toarna frica si tulburare in suflet, dar lumina cunoasterii
adevarului toarna in suflet bucurie, si da putere si incredere. Ucenicii se aflasera in
frica si tulburare cand Domnul le-a vorbit despre moartea si Invierea Sa. Dar cand ei
L-au vazut inviat si viu, s-au bucurat. Ucenicii trebuie sa fi fost iarasi cu frica si
tulburare cand Domnul le-a vorbit despre Inaltarea Sa la cer si despartirea de ei. Dar
cand aceasta se petrecea inaintea ochilor lor, dupa cum fusese proorocit, ei s- au
umplut de bucurie mare. Frica lor s-a destramat, sovaiala lor a disparut, tulburarea lor
143

a zburat de la ei, si in locul acestora toate s-a aflat adeverirea - o adeverire frumoasa,
luminoasa; si din adeverire au capatat putere si bucurie. Acum ei stiau precis ca
Domnul si Invatatorul lor Se pogorase din cer, pentru ca acum El Se inaltase la cer; si
ca El a fost trimis de catre Tatal, pentru ca El Se intorsese acum la Tatal; si ca El este
Atotputernic in cer asa cum a fost si pe pamant, caci ingerii Il inconjoara si fac Voia
Lui. De aceasta cunoastere sigura era acum legata credinta sigura ca El va veni din
nou, nu oricum, ci intru putere si slava, asa cum le spusese El de multe ori, si ingerii
Lui repetau acum fagaduinta.
89. Deci, pentru ei nu ramasese nimic altceva decat sa-I implineasca poruncile cu
ravna. El le poruncise sa ramana in Ierusalim si sa astepte putere de sus.Cu bucurie
mare si deplin indreptatita, si cu credinta mare ca aceasta putere de sus va cobori peste
ei, acestia s-au intors in Ierusalim. Si erau toata vremea in templu, laudand si
binecuvantand pe Dumnezeu. In alta parte se spune ca toti acestia, intr-un cuget,
staruiau in rugaciune (Fapte 1:14). In cele din urma ei vazusera si aflasera ca nu-si
puteau abate inimile si mintile de la Domnul care se departase din privelistea lor, dar
care era, din pricina aceasta, sadit cu si mai multa hotarare in sufletele lor. El s-a
salasluit in inimile lor cu putere si slava, si strigau laudandu-L si binecuvantandu-L pe
Domnul. Si asa El a fost din nou cu ei mai degraba decat se asteptasera ei. El nu S-a
intors in chip vazut ochilor lor, ci ca sa Se salasluiasca in sufletele lor. El nu a venit
singur in sufletele lor, ci a venit impreuna cu Tatal, caci spusese celor care Il iubeau pe
El: Eu si Tatal Meu vom veni la el si vom face locas la el (Ioan 14:23). Numai
Duhul Sfant trebuia sa Se pogoare si sa-Si faca locas in ei, ca ei sa fie barbati
desavarsiti, in care sa fie reinnoit chipul si asemanarea Dumnezeului Celui in Treime.
Aceasta trebuiau astepte ei in Ierusalim. Si au asteptat pana a venit. Zece zile mai
tarziu, Duhul Sfant S-a pogorat, putere de sus, peste aceasta cea dintai biserica
Crestina, ca sa nu plece din Biserica lui Hristos pana in zilele noastre, si pana la
sfarsitul veacurilor. Il laudam si-L binecuvantam pe Domnul care, prin Inaltarea Sa,
ne-a deschis mintea ca sa pricepem si sa vedem calea si scopul vietii noastre. Laudam
si binecuvantam pe Tatal, care raspunde iubirii noastre pentru Fiul cu iubirea Lui, si
Isi face locasul sau, impreuna cu Fiul, intru toti cei care tin si marturisesc poruncile
Domnului. Si in toata vremea Il pastram in minte pe Tatal si pe Fiul, laudandu-I si
binecuvantandu-I - intocmai ca Apostolii din cetatea Ierusalimului - asteptand putere
de sus: Duhul, Mangaietorul - ca sa vina peste noi: Cel Care vine peste noi toti la
Botezul nostru, dar care pleaca de la noi pentru pacatele noastre. Fie ca sa se
reinnoiasca in noi omul cel intreg, cel ceresc; sa ne invrednicim, intocmai ca
Apostolii, sa primim binecuvantarea Domnului nostru Iisus Hristos Cel slavit si
inaltat, caruia I Se cuvine slava si lauda, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant -
Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin.
Predica la Rusalii Evanghelia despre pogorarea Duhului Sfant Ioan 7:47-53; 8:1-2 /
Fapte 2:1-1 In ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a
strigat, zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cel ce crede in Mine,
precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui. Iar aceasta a zis-o
despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat)
Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.
90. Deci din multime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevarat, Acesta este
Proorocul. Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar altii ziceau: Nu cumva din
Galileea va sa vina Hristos? N-a zis, oare, Scriptura ca Hristos va sa vina din samanta
lui David si din Betleem, cetatea lui David? Si s-a facut dezbinare in multime pentru
El. Si unii dintre ei voiau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mainile pe El. Deci slugile
au venit la arhierei si farisei, si le-au zis aceia: De ce nu L-ati adus? Slugile au
144

raspuns: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om. Si le-au raspuns deci
fariseii: Nu cumva ati fost si voi amagiti? Nu cumva a crezut in El cineva dintre
capetenii sau dintre farisei? Dar multimea aceasta, care nu cunostea Legea, este
blestemata! A zis catre ei Nicodim, cel ce venise mai inainte la El, noaptea, fiind unul
dintre ei: Nu cumva Legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai intai si nu stie
ce a facut? Ei au raspuns si i-au zis: Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si
vezi ca din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Iar Iisus S-a dus la Muntele Maslinilor. Dar
dimineata iarasi a venit la templu, si tot poporul venea la El; si El, sezand, ii invata. Si
cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de
veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa
unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi de foc si au sezut pe fiecare dintre ei.
Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le
dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitorii iudei, barbati cucernici, din toate
neamurile care sunt sub cer. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a
tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. Si erau uimiti toti si se
minunau, zicand: Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileieni? Si cum auzim noi
fiecare limba noastra in care ne-am nascut? Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in
Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in
Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romanii in treacat, iudei si prozeliti,
cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale
lui Dumnezeu! Cand se seamana samanta, puterea caldurii si a luminii trebuie sa
patrunda inauntru ca s-o faca creasca. Cand se planteaza pomul, puterea vantului
trebuie sa vina ca sa-l faca puternic si sa-si intareasca radacina. Cand gospodarul isi
construieste casa, el cauta puterea rugaciunii, ca sa-i sfinteasca casa. Domnul nostru
Iisus Hristos a semanat samanta de cel mai mare pret in campul lumii acesteia. Trebuia
sa vina puterea Sfantului Duh, ca sa-i dea caldura si lumina, si sa o faca sa creasca.
91. Dumnezeu Fiul a semanat Pomul Vietii in campurile deserte si necultivate ale
mortii. Trebuia ca vartejul puternic al Duhului sa respire in el, ca sa intemeieze Pomul
Vietii. Intelepciunea lui Dumnezeu de dinaintea vesniciei se facuse salasuri de suflete
alese ale oamenilor. Puterea si intelepciunea Duhului lui Dumnezeu trebuia sa pogoare
in acest salas si sa-l sfinteasca. Mirele Dumnezeiesc Isi alesese Mireasa Sa, Biserica
sufletelor curate, si Duhul bucuriei vesnice trebuia sa pogoare ca sa uneasca cerul si
pamantul cu un inel, si sa invesmanteze Mireasa in haina de nunta. Toate urmau sa se
intample asa cum au fost proorocite. Duhul Sfant a fost fagaduit si Duhul Sfant a
venit. Cine putea sa fagaduiasca venirea pe pamant a Duhului Atotputernic afara
numai de Cel care stia ca Duhul va face ascultare si va veni? Si cui va putea sa dea
asemenea ascultare grabnica daca nu Celui Unuia fata de care El are iubire
desavarsita? O, cat de desavarsita este iubirea binevoitoare, ca sa arate ascultare
desavarsita! Aceasta iubire desavarsita nu se poate arata desavarsit in nici un alt chip
decat numai in ascultare desavarsita. Iubirea este cu grija mare in toata vremea si in tot
ceasul, si cu dorinta si graba de a asculta pe cel iubit. Si din ascultare desavarsita vine,
ca un izvor de lapte si miere, bucurie desavarsita, care face iubirea un lucru frumos.
Tatal are iubire desavarsita pentru Fiul si Duhul Sfant; Fiul are iubire desavarsita
pentru Tatal si pentru Duhul; si Duhul are iubire desavarsita pentru Tatal si pentru
Fiul. Datorita acestei iubiri desavarsite, Tatal este Slujitorul grabnic al Fiului si al
Duhului, tot asa cum este Fiul fata de Tatal si de Duhul, si Duhul fata de Tatal si de
Fiul. Iubirea desavarsita Il face pe Tatal slujitor desavarsit al Fiului si al Duhului; asa
cum face Fiul Tatalui si Duhului, si Duhul Tatalui si Fiului. Precum nici un fel de
iubire din lumea zidita nu se poate asemana cu iubirea impartasita de catre fiecare
dintre Persoanele Dumnezeiesti, tot asa nici o ascultare nu poate fi asemenea ascultarii
145

lor, Una de Cealalta Persoana. Lucrul pe care Mi L-ai dat sa-l fac, l-am savarsit
(Ioan 17:4); Faca-se voia Ta (Matei 6:10). Nu arata aceste cuvinte ascultarea
desavarsita a Fiului fata de Tatal?
92. Parinte Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti (Ioan 11:41-42), a spus Domnul
cand l-a inviat pe Lazar; si mai tarziu, El a strigat cu un prilej oarecare: Parinte,
preaslaveste-Ti numele! Atunci a venit glas din cer: Si L-am preaslavit si iarasi Il
voi preaslavi (Ioan 12:28). Nu arata toate astea ascultarea desavarsita a Tatalui fata
de Fiul? Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in
veac (Ioan 14:16); Iar cand va veni Mangaietorul, Care de la Tatal purcede,
Acela va marturisi despre Mine (15:26). Si intr-adevar, in a cincizecea zi dupa
Inviere, Mangaietorul, Duhul adevarului, S-a pogorat peste cei carora El le fagaduise.
Nu arata aceasta, ascultare desavarsita fata de Fiul? Porunca mantuitoare pe care
Apostolul Pavel o randuieste tuturor credinciosilor: in cinste, unii altora dati-va
intaietate (Romani 12:10), se savarseste intru desavarsirea ei intre Persoanele Sfintei
Treimi. Fiecare Persoana Se sarguieste sa dea cinste mai mare celorlalte doua decat
Siesi; asa cum fiecare doreste, prin ascultare, sa Se faca pe Sine mai mic decat
celelalte doua. Si daca nu s-ar arata aceasta nazuinta dulce si sfanta prin fiecare dintre
aceste Persoane Dumnezeiasti cinstind pe celelalte doua si micsorandu-Se pe Sine prin
ascultare, pornind din iubirea nemarginita pe care o are fiecare Persoana fata de
celelalte doua, atunci Dumnezeirea Treimica ar ajunge o Persoana fara identitate.
Deci, din iubirea nemarginita pe care Duhul Sfant o are pentru Fiul, Duhul S-a grabit
sa pogoare la vremea potrivita peste Apostoli. Fiul stia cu siguranta ca Sfantul Duh Il
va asculta pe El, si de aceea El a facut fagaduinta sigura de pogorare a Duhului peste
Apostoli. Voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus (Luca
24:49), a poruncit Domnul Apostolilor Sai. Sa nu intrebati cum a cunoscut Domnul
nostru Iisus Hristos de mai inainte ca aceasta putere de sus, Duhul Sfant, voia sa Se
pogoare peste ucenicii Sai. Domnul nu numai ca stia de mai inainte aceasta, dar El stie
toate celelalte care urmeaza sa se intample pana la sfarsitul veacurilor si dupa acest
sfarsit. Dar daca patrunzi mai adanc cu osebire in launtrul acestei intamplari, veti
vedea ca aceasta cunoastere mai dinainte si proorocire a Domnului despre pogorarea
Duhului Sfant este o cunoastere mai dinainte si o proorocire numai in masura in care
se refera la fapta din afara a acelei pogorari: nu se refera la acceptarea si vointa
Duhului de a face Voia Fiului, si de a Se pogori. Caci inainte de a vorbi Domnul de
pogorarea Duhului, El deja avea invoirea grabnica si de buna voie a Duhului la
aceasta. De fapt, Duhul Sfant vorbise prin Domnul despre pogorarea Sa. Caci nu se
spune in Evanghelie ca Iisus era plin de Duh Sfant (Luca 4:1)? Iar in Nazaret, Domnul
nostru Iisus Hristos nu a adeverit ca se implinise in El proorocia lui Isaia: Duhul
Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns sa binevestesc saracilor (Luca 4:18)?
Iata ca este lamurit ca Fiul se afla in unime nedespartita cu Duhul Sfant si cu Tatal, in
impartasire desavarsita de iubire, ascultare si bucurie. Ungerea cu mir de catre Duhul
dovedeste prezenta reala si vie a Duhului intr-o persoana. Atunci, de unde putea Cel
Uns cu Mir sa spuna ceva despre Duhul Insusi, si Duhul sa nu stie; sau sa fagaduiasca
impreuna lucrare cu acest Duh, si Duhul sa nu fie de acord dinainte? Evanghelia de
astazi arata si faptul ca Duhul Sfant se afla in Domnul Iisus, precum si faptul ca El se
afla in impartasire desavarsita cu Domnul Iisus, referitor la fiecare cuvant, fiecare
lucrare si fiecare fagaduinta a Domnului.
93. Iar in ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a strigat
zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Aceasta sarbatoare este
Sarbatoarea Cortului, care se sarbatoreste toamna spre pomenirea zidirii corturilor din
pustie din timpul calatoriei iudeilor prin pustiu. Aceasta sarbatoare era sarbatorita in
146

luna a saptea potrivit socotelii iudaice, corespunzator lunii noastre septembrie, si era
sarbatoare a bucuriei (Levitic 23:24; Deuteronom 16:13-14). S-a sarbatorit vreme de
sapte zile, si ultima zi trebuie sa fi fost cu totul mareata, fiind numita mare. Daca
inseteaza cineva, a strigat Domnul, sa vina la Mine si sa bea. In Ierusalimul cel
desert, era greu sa gasesti apa pentru multimile de oameni obisnuiti. Sacagiii carau apa
de la fantana Siloamului de la care gospodarii luau apa in vasele lor. Ce L-a indemnat
pe Domnul sa vorbeasca despre sete si apa? Probabil ca oamenii se plangeau de sete;
probabil ca El Se uita la sacagiii care carau cu mare osteneala cobilitele lor grele cu
apa din dealul Siloamului pana pe dealul Moriah, unde se afla Templul; sau probabil
situatia ca era ziua cea din urma, si Domnul a vrut sa foloseasca timpul ca sa aduca
ideea setei duhovnicesti oamenilor cu inimi invartosate, si ca sa le dea lor bautura
duhovniceasca. Domnul spusese femeii samarinence: Dar cel ce va bea din apa pe
care i-o voi da Eu nu va inseta in veac (Ioan 4:14). Si El Se gandeste acum la aceeasi
apa datatoare de viata, duhovniceasca, intrucat El cheama pe fiecare om insetat: sa
vina la Mine si sa bea! Cel care crede in Mine, precum a zis Scriptura, rauri de apa
vie vor curge din pantecele lui. (Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L
primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu
fusese preaslavit.) Mai presus de toate Domnul arata nevoia credintei in El. El a
fagaduit rasplata numai celor care au o credinta in El, si asta inseamna numai precum
a scris Scriptura. Oamenii nu vor crede in El ca intr-unul dintre prooroci; caci iata, toti
proorocii au proorocit despre El. Nici nu va fi privit ca un al doilea Ilie sau Ioan
Botezatorul. Ilie si Ioan Botezatorul au fost numai slujitori ai lui Dumnezeu si
inaintemergatori ai Domnului. Sfanta Scriptura vorbeste despre El ca Fiu al lui
Dumnezeu, nascut din Tatal din vesnicie si din Preasfanta Fecioara Maria in
vremelnicie. Cand Apostolul Petru a marturisit o asemenea credinta in El, spunand:
Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu (Matei 16:16), El a laudat asemenea
credinta. Cand carmuitorii si carturarii au incercat sa-L puna pe El in incurcatura prin
felurite intrebari fara limpezime, El i-a pus pe ei in incurcatura si le-a povestit citand
din Sfanta Scriptura ca Mesia cel asteptat nu era numai Fiul lui David ci si Fiul lui
Dumnezeu (Matei 22:42-45). Voia lui este sa se creada in El ca in cea mai mare
descoperire a lui Dumnezeu, prin care toate celelalte descoperiri au fost inlaturate, de
la prima la ultima. In afara de El, credinta este desarta, nadejdea este desarta si iubirea
este fara de folos. Dar credinta adevarata in El duce la mantuire - fapt ce poate fi
adeverit de catre cei care au credinta adevarata. Cum se poate intari aceasta? Din
trupurile lor rauri de apa vie vor curge. Prin apa vie se intelege aici Duhul Sfant,
dupa cum explica Evanghelistul: Aceasta a zis-o despre Duhul. Deci, cel care crede in
Fiul lui Dumnezeu va primi Duhul lui Dumnezeu, care va veni sa se salasluiasca in el,
si raul duhovnicesc, de viata datator va curge din trupul lui. Dar de ce din pantecele
(trupul) lui? Pentru ca trupul este salasul Duhului Sfant, in sfinti, dupa cum spune
Apostolul: Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, Care este in
voi (I Corinteni 6:19)? Astfel Apostolul Pavel vorbeste credinciosilor, peste care
Duhul Sfant Se pogorase deja prin credinta in Fiul lui Dumnezeu. Prin trup in sens
mai restrans, se intelege inima omului ca centru al vietii, atat trupesti cat si
duhovnicesti. Fiul meu, spune inteleptul imparat, pazeste-ti inima mai mult decat
orice, caci din ea tasneste viata (Pilde 4:20,23). Iar proorocul David s-a rugat lui
Dumnezeu: Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru
cele dinauntru ale mele (Psalm 50:11). Si iarasi spune Apostolul Pavel: A trimis
Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile voastre (Galateni 4:6). Si astfel din inima,
ca din cel mai mare altar al Duhului Sfant, curge curent de viata datator
147

94. prin omul, in tot intregul lui, atat trupeste cat si duhovniceste. Urmeaza de aici
faptul ca trupul credinciosului se va face o arma pentru duhul omului, si duhul omului
o arma pentru Duhul Sfant. Omul intreg va fi curatit, luminat, intarit si va fi facut fara
de moarte prin acesti curenti ai Duhului, asa incat toate gandurile sale, intreaga iubire
si lucrare se vor indrepta catre viata vesnica. Curentul vietii sale va curge in vesnicie,
si acela al vesniciei in viata sa. Dar la vremea cand Domnul Iisus spunea aceasta, inca
nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit. Adica: Duhul Sfant inca
nu fusese dat credinciosilor, cu toate ca El era cu Iisus. Duhul Sfant inca nu-Si
incepuse lucrarea Sa in lume, intru toata plinatatea Sa si intru toata puterea Sa. Caci
Domnul Iisus inca nu fusese preaslavit: jertfa Lui pentru omenire inca nu se sfarsise, si
lucrarea Lui ca Mantuitor al oamenilor inca nu se sfarsise. In randuiala mantuirii
omului, Tatal este pe deplin lucrator in lume cand El Isi trimite Fiul pentru lucrarea
mantuirii oamenilor; Fiul este pe deplin lucrator in savarsirea mantuirii ca Om-
Dumnezeu, si Duhul Sfant este pe deplin lucrator in intemeierea, sfintirea si
continuarea lucrarii Fiului. Dar aceasta nu inseamna ca, atunci cand Tatal este lucrator,
Fiul si Duhul nu sunt; ca atunci cand Fiul este lucrator, Tatal si Duhul nu sunt; si
atunci cand Duhul este lucrator, Tatal si Fiul nu sunt. In vreme ce Fiul se afla in toata
plinatatea lucrarii Sale pe pamant, Tatal si Duhul erau impreuna lucratori cu El, asa
cum se vede la Botezul din apa Iordanului, si asa cum spunea Domnul Insusi: Tatal
Meu lucreaza si Eu lucrez (Ioan 5:17). Tatal si Fiul lucreaza impreuna si in acelasi
timp. Duhul Sfant face la fel, asa cum se vede din fagaduinta Domnului Iisus ca El va
trimite Duhul, Mangaietorul ucenicilor Sai, si ca El Insusi va ramane cu ei in toata
vremea pana la sfarsitul lumii. Dumnezeirea Treimica este deofiinta si nedespartita
dar, in raport cu lumea zidita, Dumnezeirea Isi savarseste lucrarea Sa uneori in chip
mai remarcabil printr-o Ipostaza Dumnezeiasca si alteori printr-o alta. Deci, atunci
cand Domnul Iisus a fagaduit pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli, Duhul Sfant se
afla in El, asa incat se poate spune ca fagaduinta a venit atat de la Duhul Sfant cat si de
la Fiul. Sa vedem acum in ce chip s-a implinit aceasta fagaduinta, si cum a avut loc
pogorarea Duhului Sfant, caruia Ii inchinam noi astazi aceasta sarbatoare sfanta. Si
cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. La porunca Domnului
lor, Apostolii au ramas in Ierusalim, si au asteptat putere de sus care sa le spuna ce vor
urma sa faca. Ei erau uniti in suflet si in rugaciune, toti ca un singur om, ca un singur
suflet. Chipul in care este multumit sufletul ii deosebeste sau ii face pe oameni
asemanatori; si multumirea sufletelor tuturor Apostolilor la vremea aceea era una si
aceeasi lucrare; sufletele lor erau pline de lauda a lui Dumnezeu pentru toate cele ce se
intamplasera, si cu asteptarea celor ce urmau sa se intample. Si din cer, fara de veste,
s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde
sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-
au umplut toti de Duhul Sfant. Ce zgomot este acesta? Nu este zgomotul cetelor
ingeresti? Nu este vuietul aripilor heruvimilor, pe care l-a auzit proorocul Iezechiel
(1:24)? Oricare ar fi el, nu vine de pe pamant, ci din cer; nu din vanturile pamantesti ci
de la puterile ceresti. Acest zgomot arata
95. pogorarea Imparatului ceresc, Sfantul Duh Mangaietorul. Duhul nu este foc, dupa
cum nici porumbel nu este. El S-a aratat la Iordan in chip de porumbel, si acum Se
arata ca un foc; in primul caz pentru a semnifica intreaga intelepciune si curatia
Domnului Iisus, peste care S-a pogorat, si aici pentru a semnifica putere ca de foc,
caldura si lumina: o putere care arde pacatul, o caldura care aprinde inima si o lumina
care lumineaza mintea. Duhul nu are trup, si nu primeste nici un fel de trup, ci Se
arata, potrivit trebuintei, in chip materialnic, care simbolizeaza cel mai bine sensul
momentului. De ce, in aceasta imprejurare, Duhul Sfant S-a descoperitt in chipul
148

limbilor de foc, astfel ca s-a asezat cate o limba de foc pe fiecare dintre Apostoli, se
face lesne lamurit din ceea ce urmeaza: Si au inceput sa vorbeasca in alte limbi,
precum le dadea lor Duhul a grai. Iata cum se lamureste faptul ca Duhul S-a descoperit
in limbi ca de foc. Prima Sa lucrare a fost sa dea Apostolilor putere de a vorbi in limbi.
De aici este limpede faptul ca, de la intemeierea Bisericii lui Hristos, Evanghelia
mantuirii se adresa tuturor popoarelor pamantului, asa cum a aratat lamurit Domnul
dupa Invierea Sa, poruncind ucenicilor Sai: Mergand, invatati toate neamurile
(Matei 28:19). Pentru ca iudeii, poporul ales, Il prigonise pe Domnul si Il rastignise pe
Cruce, Domnul cel biruitor Insusi a facut o noua alegere dintre toate popoarele de pe
pamant, zidind un nou popor ales, nu care sa aiba o singura limba ci un singur duh, un
popor sfant, Biserica lui Dumnezeu. Cum ar fi putut Apostolii lui Hristos sa fi mers sa
invete toate neamurile daca nu ar fi cunoscut limbile lor? Deci, acesti misionari ai
Evangheliei, au folosit la inceputul misiunii lor prima putere, aceea de a intelege si
vorbi in limbi straine. Ca oameni simpli, ei cunosteau numai limba aramaica, limba lor
materna, si nici o alta limba. Daca acestia ar fi invatat multe alte limbi in chip obisnuit,
cand le-ar fi invatat? Nu le-ar fi trebuit viata intreaga ca sa invete atat de multe limbi
cate i-a invatat pe ei intr-o clipa Duhul Sfant? Caci iata cat de multe popoare diferite
erau atunci adunate in Ierusalim: Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in
Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in
Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romanii in treacat, iudei si prozeliti,
cretani si arabi! Ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale
lui Dumnezeu! Si toti erau uimiti si nu se dumireau. Vedeau inaintea lor oameni
simpli, oameni cu purtare simpla, cu cautatura simpla si cu haine simple, si fiecare Il
auzea pe Dumnezeu slavit in limba sa! Cum puteau sa nu se minuneze? Cum puteau sa
nu fie uimiti? Unii dintre ei, nestiind cum sa desluseasca ceea ce se intampla, au
inceput sa spuna ca Apostolii erau beti. Dar, asa cum se intampla adesea, oamenii
cinstiti par beti celor beti, si oamenii cu gandire dreapta par nebuni celor nebuni.
Legati de pamant si beti cu de-ale pamantului - cum ar putea judeca ei altfel pe
oamenii care fusesera umpluti de Duh Sfant, si care, ca purtatori de Duh, au spus ceea
ce le-a dat lor Duhul sa spuna? Oamenilor obisnuiti nu le plac surprizele, si atunci
cand vin surprizele acestia le intampina fie cu manie fie cu batjocura. Dar Duhul Sfant
nu este ca omul cel razboinic, care da buzna in casa altui om. El intra in casa a carei
usa se deschide de bunavoie, si acolo unde El este asteptat ca Oaspete drag si indelung
asteptat. Apostolii L-au asteptat cu mult dor, si Acesta S-a pogorat peste ei si Si-a
facut salas in ei. El nu S-a pogorat peste ei cu racnet de amenintare, ci cu strigat de
bucurie. O, fratii mei, cat Se bucura de tare Duhul Sfant, cu bucurie de negrait prin
cuvant, cand afla suflete curate care sunt deschise Lui si ard de dorul Lui! Cu strigat
de bucurie, El Se salasluieste in ei si le da lor darurile Lui cele bogate. El intra in ei ca
96. un foc, ca sa arda de tot ultimele ramasite ale semintei pacatului; pentru ca lumina
sa-i lumineze pe ei cu lumina cea cereasca care nu apune niciodata; pentru ca
fierbinteala sa-i incalzeasca pe ei cu caldura sfanta a iubirii, cu care se incalzesc cetele
ingerilor in Imparatia lui Dumnezeu. Sf. Simeon Noul Teolog spune: Precum lampa,
desi este plina cu ulei si are fitil, ramane in intuneric daca nu este aprinsa cu foc, tot
asa si sufletul este stins si intunecat pana cand este atins de lumina si de harul Duhului
Sfant (Tratate mistice 59). El a dat Apostolilor darul limbilor ca cel dintai dar al Lui,
acesta fiindu-le lor de cea mai mare trebuinta la vremea aceea. Dar mai tarziu, tot ca
raspuns la nevoile misionare ale Apostolilor, El a turnat in ei si alte daruri: darul
facerii de minuni, darul proorocirii, darul intelepciunii, darul vorbirii, darul indurarii,
darul pacii launtrice, darul statorniciei in credinta si in nadejde, darul iubirii de
Dumnezeu si de aproapele. Duhul Sfant a dat aceste daruri cu imbelsugare si cu
149

bucurie mare, nu numai Apostolilor ci si urmasilor lor si tuturor sfintilor din Biserica
lui Hristos pana in ziua de astazi, toate astea dupa nevoia si curatia oamenilor. Prin
lucrarile Sale pe pamant, Domnul Iisus a adus bucurie mare atat Tatalui cat si Duhului
Sfant. De la primele zile ale vietuirii lui Adam in Rai, Duhul Sfant nu mai cunoscuse
aceasta bucurie pe care a simtit-o in ziua Cincizecimii, cand Dumnezeu Fiul a facut
pentru Acesta prilejul de a fi lucrator printre oameni in toata plinatatea puterii Sale. Cu
adevarat, El era lucrator in toata vremea si in tot ceasul asupra oamenilor, care erau
incatusati de pacat de la caderea lui Adam in pacat pana la Invierea lui Hristos. Dar
lucrarea Lui era atunci stavilita si stingherita de pacatele oamenilor. El urma o cale
stramta printre oameni, turnand ulei din destul in lampa vietii pentru ca acesta sa nu se
ispraveasca cu totul. El a lucrat si prin legile firii, si prin legile oamenilor, prin
prooroci si imparati, prin artisti si intelepti - in masura in care puteau, si voiau, ca sa se
lepede de ei pentru lucrarea Lui. Oriunde cadeau lacrimi de dor pentru dreptatea lui
Dumnezeu in tarana pamantului, aceasta era din caldura cu care El inflacara inimile
oamenilor. Oricand un om intelept avea o strafulgerare a cunoasterii Celuia Unul,
Dumnezeu Cel Fara de Moarte, aceasta era scanteia Lui in sufletul omului. Oricand un
artist canta, ori cioplea ori picta, vreo alegorie a vietii care, in vreun chip, deschidea
ochii omenirii oarbe ca sa vada adevarul Dumnezeiesc, acolo El atingea duhul omului
cu suflarea Lui datatoare de viata. Ori de cate ori omul care este cu adevarat demn, cu
credinta in Dumnezeu si jertfelnic, a aparat dreptatea si adevarul prigonit, acolo El a
turnat puterea Sa in inima omului. Dar aceasta se intampla fara insufletire ori bucurie
mare. Acestea fusesera numai faramituri aruncate intemnitatilor celor flamanzi. Cu
toate acestea, atunci cand Domnul Iisus a nimicit iadul pacatului si al mortii, si a adus
pe cei doisprezece Apostoli ai Sai inaintea Duhului Sfant ca doisprezece slujitori
minunati, imparatesti, atunci Dumnezeu Duhul, cu un strigat de bucurie si in plinatatea
puterii Sale, Si-a facut salas in ei. Duhul Sfant, care era inca mahnit de pacatul lui
Adam, a inceput inca o data lucrarea Lui nestramtorata a puterii si insufletirii intre
oameni. Pentru o mai buna intelegere, va poate ajuta aceasta asemanare: soarele
straluceste iarna si primavara, dar lumina si caldura lui nu poate face sa creasca nimic
prin zapada iernii. Cu toate acestea, acelasi soare, care trimite aceeasi caldura si
lumina, face sa incolteasca si sa creasca toate semintele semanate. Oamenii de stiinta
ne spun ca partea pamantului, acolo unde este iarna, se indeparteaza de soare, ca
zonele acoperite cu zapada sunt asezate mai departe de soare, si ca acestea primesc
lumina soarelui in plan inclinat, si razele nu ajung nemijlocit. Primavara, acea parte a
pamantului se intoarce inspre soare, zonele acoperite cu zapada se apropie de soare, si
lumina si caldura soarelui ajung ca raze directe. De la Adam pana la Hristos, sufletele
oamenilor erau ca pamantul iarna. Duhul Sfant dadea lumina si caldura dar, din pricina
rasucirii pacatoase a sufletului omului, si a indepartarii lui de Dumnezeu, acesta a
ramas inghetat, si nici un fel de roada nu putea inmuguri si creste din acesta. Domnul
Iisus a indreptat sufletul omului si l-a adus aproape de Dumnezeu, a curatit gheata si
97. zapada de pe el, l-a arat si a semanat in el samanta sfanta. Si atunci Duhul Sfant a
inceput, precum soarele primavara, sa nasca si sa puna in priveliste, prin puterea Lui,
roade dulci si minunate in campul sufletului omenesc. Iarna nu poate niciodata sa faca
minunile cu care primavara impodobeste pamantul. Si in acelasi chip, oamenii se
sucesc dinspre Duhul Sfant, vietuind cu sufletele pacalite de gheata si zapada inselarii
de sine, nu pot crede niciodata darurile minunate cu care Duhul Sfant impodobeste pe
cei care se apropie de El, si se aseaza sub razele nemijlocite ale luminii si caldurii Lui
Dumnezeiesti. Cum ar putea un eschimos, care s-a nascut si a trait toata viata in gheata
si zapada, sa creada calatorul din pamanturile sudice, cand acesta ii vorbeste despre
copaci si pomi in floare, si pajisti acoperite cu flori multicolore, si despre coline verzi?
150

Tot la fel nici oamenii dintr-o tara indepartata de Dumnezeu, inghetata si intunecata de
pacat, nu-i credeau pe Apostoli atunci cand acestia incepeau sa anunte vestile de
bucurie despre Dumnezeul Cel viu din cer: despre Tatal care cheama la El pe toti cei
care vor sa se numeasca fiii Lui; despre Fiul lui Dumnezeu, care a venit in lume ca
om, a trait printre oameni, a suferit pentru oameni, a inviat din morti intru putere si S-a
inaltat intru slava; despre Duhul Sfant, care S-a pogorat peste ei, si le-a dat lor daruri
ceresti; despre tara plina de lumina, fara de moarte, din cer, de care ne desparte numai
pacatul; despre curatia vietii care este cautata la noi pentru ca sa ne putem intoarce in
tara noastra cea cereasca si sa ne facem insotitori si frati ai ingerilor in viata vesnica.
Unii credeau in aceste vesti pline de bucurie; altii nu. De la sfintii Apostoli au curs
rauri de apa vie prin toata lumea. Unii s-au apropiat si au baut din destul din aceasta
apa vie; altii nu au baut. Apostolii umblau printre oameni ca niste dumnezei, facand
minuni, alinand fiecare intristare si tamaduind fiecare slabiciune, propovaduind
pocainta si iertarea de pacate. Unii i-au primit cu bucurie, dar altii i-au prigonit cu
manie si batjocura. Cei care i-au primit au simtit impartasirea lor cu Duhul Sfant, si
lucrarea Lui in ei. Si asa Poporul Sfant sporea ca numar, si Biserica lui Dumnezeu se
latea si se intemeia in lume. Asadar samanta a incoltit si a dat roada. Asadar casa
adevarului, a carei piatra de temelie era Domnul Iisus, a fost sfintita de catre Duhul
Sfant, si s-a intins in toate cele patru colturi ale pamantului, turnurile sale ajungand
pana la cele mai mari inaltimi ale cerului. Sarbatorind astazi Praznicul Sfantului Duh,
care, din iubire nesfarsita pentru Dumnezeu Fiul, cu bucurie si ascultare nesfarsita,
dorea sa coboare pe pamant si sa ia in mainile Sale atotputernice lucrarea mantuirii
omului, sa pomenim in laude de inaltare pe Preasfanta Fecioara Maria, peste care
Duhul Sfant S-a pogorat mai devreme decat S-a pogorat peste Apostoli. Duhul S-a
pogorat peste Apostoli ca Biserica, ca si impartasirea de un singur gand, a sfintilor, in
vreme ce Duhul S-a pogorat peste Maica Domnului ca prea-aleasa. Duhul Sfant se va
pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri (Luca 1:35), Arhanghelul
Gavriil a vestit-o pe Preasfanta Fecioara. Si ea, prin puterea Duhului Sfant, a dat
nastere Rodului Celui Preaslavit, mireasma caruia strabate cerul si pamantul, si prin
care toti credinciosii sunt hraniti de la primul pana la ultimul. O, Preasfanta si
Preacurata Maica Domnului, tu, zorii si leaganul mantuirii noastre, chipul nostru de
smerenie si ascultare, ocrotitoarea si mijlocitoarea noastra inaintea tronului lui
Dumnezeu, roaga-te neincetat pentru noi, dimpreuna cu sfintii Apostoli! Imparate
ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, vino peste noi, si Te salasluieste intru noi, si
vietuieste intru noi ca putere, lumina si caldura, ca viata a noastra si bucurie a noastra!
Curateste-ne pe noi de toata intinaciunea, si Bunule,
98. mantuieste sufletele noastre! Umple inimile noastre de bucurie si gurile noastre de
laude, ca sa Te slavim dimpreuna cu Tatal si cu Fiul - Treimea cea deofiinta si
nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin. Predica la Nasterea Domnului -
la Ajunul Craciunului si Utrenia Zilei de Craciun Predica la Nasterea Domnului
Evanghelia Intaiului Nascut (la Ajunul Craciunului si Utrenia Zilei de Craciun) Matei
1:18-25 Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu
Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant.
Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o vadeasca, a voit s-o lase in ascuns. Si
cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui
David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la
Duhul Sfant. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus caci El va mantui poporul
Sau de pacatele lor. Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de
Domnul prin proorocul care zice: Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si
vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu. Si
151

desteptandu-se din somn, Iosif a facut asa precum i-a poruncit ingerul Domnului si a
luat la el pe logodnica sa. Si fara sa fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul
sau Cel Unul-Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus. Cel care, in ascultare si smerenie,
se apropie de Domnul Iisus Hristos nu va mai dori niciodata sa se desparta de El.
Prima incercare pentru un ostas din oastea lui Hristos este lucrarea in ascultare si
smerenie.
99. Lumea cea noua, zidirea cea noua, omul cel nou: toate au inceput cu ascultare si
smerenie. Lumea cea veche a calcat peste ascultarea fata de Dumnezeu, si peste
smerenia fata de El si prin aceasta a stricat podul care lega pamantul de cer.
Materialele duhovnicesti pentru reconstruirea acestui pod sunt, inainte de toate,
ascultarea si smerenia. Cat timp Adam era bogat in ascultare si smerenie, nu era cu
putinta sa faci deosebirea intre duhul sau si Duhul lui Dumnezeu, intre voia si
gandurile sale si cele ale lui Dumnezeu. El simtea, dorea si gandea nimic altceva decat
intru Dumnezeu si spre Dumnezeu. Asa cum ingerii lui Dumnezeu se aflau pururea
inaintea lui Dumnezeu, tot asa era si Adam (intr-o apropiere directa) si din aceasta
apropiere se vedea Izvorul luminii, al intelepciunii si al iubirii. El nu avea nevoie sa
aprinda o lumanare, vietuind chiar in Soarele Insusi. Lumanarea sa nici nu ar fi ars,
nici nu ar fi dat lumina in lumina acelui Soare. Dar atunci cand Adam a nesocotit
ascultarea si a pierdut smerenia - si acestea doua se castiga sau se pierd intotdeauna
impreuna - atunci comunicarea sa directa cu Dumnezeu s-a rupt, podul s-a prabusit si
el a cazut intr-o intunecime infricosatoare, nemiscata, in care el singur a trebuit sa se
lumineze, cu propria sa lumanare - lumanarea pe care i-o daduse Dumnezeu atunci
cand dreptatea Lui l-a scos din Rai. Atunci el a inceput sa faca o deosebire intre el si
Dumnezeu, intre voia lui si voia lui Dumnezeu, simtamintele lui si cele ale lui
Dumnezeu - el nu numai ca a inceput sa faca si sa vada o deosebire, dar nu a mai fost
in stare (decat numai uneori, in clipele de iluminare) sa-si dea seama de asemanarea sa
cu Dumnezeu. Doamne, in ce stare, nenorocita si necuprinsa, se afla din pricina
neascultarii si a mandriei, cel care a fost facut la inceput dupa chipul si asemanarea
Sfintei Treimi! (Spune Filaret al Moscovei in Omilia sa la Intrarea Maicii Domnului in
Biserica: In omul care se afla in starea fara de pacat chipul lui Dumnezeu era
izvorul binecuvantarii; in omul cazut, era [numai] nadejdea binecuvantarii.) Doamne,
suntem cu totii urmasii lui Adam, toate mladite mici din tulpina cedrului cazut care se
ridicase odinioara maret deasupra fapturilor lui Dumnezeu din Rai; mladite mici
zdrobite de buruieni mari ale naturii nemiloase, salbatice, care crescuse ca un zid intre
el si Izvorul iubirii fara de moarte. Vedeti numai cum, intr-o singura clipa,
neascultarea si mandria stramosului omului schimba pe data intreaga zidire din jurul
sau si el se inconjoara de o ostire de neascultatori si mandri! Pe cand Adam era
ascultator si smerit inaintea Ziditorului sau, totul in jurul sau respira ascultare si
smerenie. Dar ce schimbare a venit cat ai clipi din ochi! In momentul caderii lui
Adam, el a fost inconjurat de neascultare. Langa el se afla neascultatoarea Eva. Se afla
mai-marele care raspandea neascultarea si mandria,
100. duhul neascultarii - Satan. Se afla intreaga natura - neascultatoare, razvratita si
plina de manie. Fructul, care se topise pana atunci cu dulceata in gura omului, a
inceput sa-i surada cu amaraciune. Iarba, care se infasurase in jurul picioarelor lui ca
matasea, a incepuit sa-l intepe ca acele. Florile, care se bucurasera daruindu-i
mireasma lui sa o respire pentru Domnul, au inceput sa se sufoce cu buruienile, ca sa-l
indeparteze pe om de ele. Fiarele salbatice, care s-au gudurat mai inainte in jurul lui ca
mieluseii, au inceput sa sara la el cu dintii ascutiti si cu ochii aprinsi de furie. Totul s-a
salbaticit si s-a impotrivit lui Adam. Si cea mai bogata dintre toate fapturile s-a simtit
ca fiind cea mai saraca. Invesmantat mai intii in slava ingereasca, s-a simtit acum
152

umilit, insingurat si gol: atat de gol, ca a fost silit sa ia din natura invelitori ca sa-si
acopere goliciunea, atat cea trupeasca, cat si cea sufleteasca. A inceput sa ia piei de la
animale si frunze de copaci ca sa-si acopere trupul; si pentru sufletul sau a inceput sa
ia de la toate fapturile - de la fapturi! - cunostinte si indemanari. Cel care la inceput
bause din Izvorul imbelsugat al vietii era acum silit sa umble cu animalele, sa se plece
in noroi ca sa bea din adancitura pentru a-si potoli setea trupeasca si sufleteasca.
Priviti acum la Domnul Hristos. Este ascultare si smerenie desavarsita. Arhanghelul
Gavriil, cel ce este ascultarea si smerenia ingereasca; Fecioara Maria - ascultare si
smerenie; Iosif - ascultare si smerenie; pastorii - ascultare si smerenie; craii de la
rasarit - ascultare si smerenie. Furtuni ascultatoare, vanturi ascultatoare, soarele si luna
ascultatoare, oameni ascultatori, fiare ascultatoare, mormantul insusi ascultator. Totul
este ascultare pentru Soarele lui Dumnezeu, Noul Adam si totul este smerit inaintea
Lui, caci si El este ascultator fata de Tatal Sau, in chip desavarsit, si este smerit
inaintea Lui. Se stie ca, laolalta cu tot ceea ce omul seamana si cultiva in pamant, rasar
indata si alte plante si ierburi, care nu au fost niciodata semanate, nici cultivate. Tot la
fel este si cu faptele cele bune: poti semana si cultiva ascultarea si smerenia cu mare
grija in sufletul tau si vei vedea ca un intreg buchet de alte fapte bune vor rasari indata
langa ele. Printre primele vor fi simplitatea, atat in launtru, cat si in afara.
Ascultatoarea si smerita Fecioara Maria era impodobita in acelasi timp si cu simplitate
ca de copil. Acest lucru este la fel de adevarat si pentru dreptul Iosif, si pentru
Apostoli si Evanghelisti. Priviti doar la simplitatea fara de asemanare cu care
povestesc Evanghelistii marile intamplari din istoria mantuirii omului, din istoria
lumii! Va puteti inchipui cu ce amanunte si cu ce infumurare ar fi scris un scriitor din
lume, de exemplu, despre invierea din morti a lui Lazar, daca ar fi fost de fata la acel
intamplare? Sau ce fel de drama prozaica si infumurata ar fi scris despre tot ceea ce
urma sa se petreaca in sufletul lui Iosif cel ascultator, smerit si simplu, in clipa in care
a descoperit ca fecioara care se afla sub ocrotirea logodnei cu el, era insarcinata?
Aceasta se relateaza in cateva propozitii simple de catre evanghelist in Evanghelia de
astazi: Iar nasterea lui Iisus asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa
fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant. Inainte de
aceasta, evanghelistul daduse genealogia Domnului Iisus, sau mai precis, aceea a
dreptului Iosif, de la tribul lui Iuda si casa lui David. In aceasta genealogie,
evanghelistul a insirat oameni, nascuti din barbati in chip firesc, asa cum se nasc pe
pamant toti oamenii muritori. Apoi el incepe indata sa vorbeasca despre nasterea
Domnului si zice: Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost?, ca si cum, cu acest iar, el
vrea sa arate chipul neobisnuit si minunat al nasterii Lui, cu totul fara de asemanare cu
chipul nasterii tuturor stramosilor marturisiti ai lui Iosif. Maria, mama Lui, era
logodita cu Iosif. In ochii lumii, aceasta logodna era vazuta ca o introducere in viata
unui cuplu casatorit; dar in ochii Mariei si ai lui Iosif nu era acelasi lucru. Ceruta cu
lacrimi de la Dumnezeu, Fecioara Maria a fost fagaduita lui Dumnezeu prin
juramantul
101. parintilor sai. Cat despre ea, aceasta a primit cu voia ei juramantul facut de catre
parintii ei, dupa cum se vede in anii cei multi de slujire in Templul din Ierusalim. Daca
si-ar fi urmat chemarea, fara indoiala ca si-ar fi petrecut tot restul zilelor vietii ei in
templu, intocmai ca Ana, fiica lui Fanuel (Luca 2: 36-37), dar legea a hotarat altceva si
asa a trebuit sa fie. Ea a fost logodita cu Iosif nu ca sa vietuiasca in casatorie cu el, ci
pentru a scapa de casatorie. Toate amanuntele acestei logodne si intelesul ei se afla in
Predania Bisericii. Si daca oamenii ar aprecia traditia cu privire la Maica Domnului, la
dreptul Iosif si la toti oamenii impreuna lucratori cu acestia, si care sunt pomeniti in
Evanghelie, atat de mult cat apreciaza ei traditiile - unele dintre ele dintre cele mai
153

crunte - despre capeteniile, conducatorii si inteleptii acestei lumi, sensul logodnei
Preasfintei Fecioare Maria cu Iosif ar fi deslusit tuturor. (Sfantul Ignatie spune ca
Fecioara ar fi fost logodita ca nasterea Lui sa fie tainuita in fata diavolului; ca
diavolul sa creada ca El S-a nascut dintr-o femeie casatorita si nu dintr-o fecioara. Si
aceasta se afla in Comentariu la Matei al lui Ieronim si in A doua omilie la
Bunavestire al Sfantului Grigorie al Neocezareei). Fara sa fi fost ei inainte
impreuna?Aceste cuvinte nu inseamna ca dupa aceea cei doi au fost impreuna ca
barbat si femeie, ori ca aceasta a fost in mintea Evanghelistului. In acest caz,
Evanghelistul este interesat doar de nasterea Domnului Iisus si nimic altceva si el scrie
cuvintele de mai sus pentru a arata ca nasterea Lui a avut loc fara sa fi fost ei impreuna
ca barbat si femeie. De aceea intelegeti cuvintele intelepte ale Evanghelistului ca si
cum el ar fi scris: si fara sa fi fost ei inainte impreuna s-a aflat avand in pantece de la
Duhul Sfant. Numai de la Duhul Sfant putea fi zamislit Cel care, in mijlocul
imparatiei intunericului si raului, urma sa afle Imparatia Duhului luminii si dragostei.
Cum ar fi fost cu putinta sa-Si indeplineasca menirea Dumnezeiasca pe pamant, daca
El ar fi venit pe pamant prin toate caile pamantesti obisnuite, impiedicat de pacat ca ei,
si simtind duhoarea uracioasa a stricaciunii care aduce moartea, asa cum se intampla
cu toti? In cazul acesta, vinul nou ar fi avut mirosul burdufurilor vechi de vin si Cel
care venise sa mantuiasca lumea ar fi avut nevoie de mantuire. Lumea s-ar putea
mantui numai printr-o minune a lui Dumnezeu; aceasta era credinta tuturor oamenilor
de pe pamant. Si atunci cand se lucreaza minunea lui Dumnezeu, ea nu trebuie pusa la
indoiala, ci primita, si trebuie cautat in ea leac si mantuire. Cum a raspuns Iosif cand a
aflat despre sarcina Fecioarei Maria? Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o
vadeasca, a voit s-o lase in ascuns. Vedem ca el a fost in ascultare de legea lui
Dumnezeu. El a implinit voia lui Dumnezeu caci pana atunci aceasta fusese revelata
iudeilor. Si el a fost smerit inaintea lui Dumnezeu. Nu te face drept, atentioneaza
inteleptul Solomon (Sirah 7:5). Cu alte cuvinte: nu sili la prea multa dreptate pe cei
care pacatuiesc. Ci cauta sa simti slabiciunea ta si propriile tale pacate si sarguieste-te
cu milostivire sa usurezi judecarea pacatosilor. Insuflat cu acest duh, Iosif nu a vrut sa
o vadeasca pe Fecioara Maria spre judecata pentru presupusul pacat: si nevrand s-o
vadeasca, a voit s-o lase in ascuns. Acest plan al sau ne arata ce fel de om era Iosif,
chip de dreptate si milostivire desavarsita, cum putea sa ne arate vechea Lege. La el
totul era simplu si lamurit, asa cum putea fi in sufletul unui om cu frica de Dumnezeu.
102. Dreptul Iosif aflase doar o cale potrivita cand a venit cerul in planul sau cu o
porunca neasteptata: Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis
graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a
zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant. Ingerul Domnului, care mai inainte vestise
Preacuratei Fecioare venirea in lume a Dumnezeului-Om, vine acum sa lumineze calea
inaintea Lui si sa o batatoreasca sub picioarele Lui. Indoiala lui Iosif era o piedica in
calea Lui - o piedica foarte grea si primejdioasa care trebuia indepartata. Pentru a arata
cat de lesne le este puterilor ceresti sa faca lucruri care sunt cu neputinta pentru
oameni, ingerul nu i-a aparut lui Iosif intr-o viziune, ci intr-un vis. Cu aceste cuvinte
catre Iosif fiul lui David, ingerul a vrut sa-l rasplateasca si sa-l atentioneze in acelasi
timp. Ca urmas al Imparatului David, tu trebuie sa te veselesti de aceasta taina sfanta
si sa o intelegi mai bine decat altii. Dar cum este aceasta ca ingerul se refera la
Fecioara ca logodnica lui: Nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta? La fel a spus
Domnul de pe Cruce mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! si catre ucenicul Sau: Iata
mama ta! (Ioan 19:26- 27). Cu adevarat, cerul se lipseste de cuvinte si nu spune nimic
de prisos. Daca nu ar fi fost necesar sa se spuna aceasta, de ce a spus-o ingerul? Daca
numind-o pe Maria logodnica lui Iosif este pentru unii necredinciosi un motiv de
154

poticneala, aceasta este tocmai ocrotirea curatiei impotriva puterilor necurate. Intrucat
cuvintele lui Dumnezeu nu sunt ascultate numai de catre oameni, ci de catre toate
lumile, atat bune, cat si rele. Cel care doreste sa patrunda in inima tuturor tainelor lui
Dumnezeu, trebuie de asemenea sa primeasca planurile lui Dumnezeu pentru toate
lucrurile cele vazute si nevazute. Ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant.
Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu si nu a omului. Nu te uita la firea, nici sa nu te
infricoseze legea. Aceasta este lucrarea Celui care este mai mare decat firea si mai
puternic decat legea, fara de care firea ar fi lipsita de viata si nici nu ar avea taria legii.
Din ceea ce i-a spus ingerul lui Iosif, se vede lamurit faptul ca Fecioara Maria nu-i
spusese nimic despre intalnirea ei de mai inainte cu marele arhanghel, cum este la fel
de lamurit faptul ca acum, cand Iosif avea de gand sa o izgoneasca, ea nu s- a aparat in
nici un chip. Vestea ingerului, la fel cu toate tainele ceresti care i-au fost dezvaluite
treptat, ea le pastra punandu-le?in inima sa (Luca 2:19; cf. 2:51). In credinta si
ascultarea fata de Dumnezeu, ea nu s-a dat inapoi de la nici o umilire fata de oameni.
Daca indurarile mele sunt placute lui Dumnezeu, de ce nu le-as indura? au spus mai
tarziu mucenicii crestini. Vietuind in rugaciune necurmata si cugetand la Dumnezeu,
Precurata putea spune si ea: Daca umilirea mea este bine-placuta lui Dumnezeu, de
ce nu as indura-o? numai sa fiu dreapta inaintea lui Dumnezeu, cine cunoaste inima si
lumea poate face ce vrea cu mine. Ea stia bine ca oamenii nu-i puteau face nimic
daca Dumnezeu nu ingaduia. Ce smerenie aleasa este aceasta inaintea Dumnezeului
celui viu si ce dragoste minunata fata de voia Lui! Si mai mult - ce duh viteaz se vede
in aceasta fecioara aleasa: Cine este omul cel ce se teme de Domnul (Psalm
24/25:13). Pe cand cei pacatosi din zilele noastre ca si in toate vremurile aduc
marturisitori mincinosi ca sa marturiseasca pentru ei, Fecioara Maria, care nu a avut
barbat care sa
103. marturiseasca pentru ea, ci numai pe Dumnezeu Cel Atotputernic, ea nu s-a
aparat; nu s-a tulburat, ci a ramas linistita - si a asteptat ca Dumnezeu, la vremea Lui
cea buna sa o lamureasca. Si Dumnezeu S-a grabit sa lamureasca alegerea Lui. Acelasi
inger care ii descoperise marea taina a zamislirii ei s-a grabit sa vorbeasca acum in
locul Fecioarei celei tacute. Apoi i-a talmacit lui Iosif ceea ce deja se intamplase si
ingerul a mers mai departe si i-a spus ceea ce urma sa fie: Ea va naste fiu si vei
chema numele lui Iisus caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor. Hrisostom
spune: El nu spune: ?ea iti va naste fiu?, ci pur si simplu ?va naste?, pentru ca ea nu
naste numai pentru el, ci pentru lumea intreaga. Ingerul i-a spus lui Iosif sa se poarte
cu Noul-Nascut ca si cum ar fi tatal Lui adevarat si de aceea el spune: si vei chema
numele Lui. Iisus inseamna Mantuitor si de aceea urmatoarea vorbire incepe cu
caci, insemnand: Il vei numi Mantuitor, caci El va mantui poporul Sau de
pacatele lor. Arhanghelul este vestitorul curat al lui Dumnezeu. El vorbeste ceea ce
afla de la Dumnezeu; el vede adevarul in Dumnezeu. Pentru el, firea, cu toate legile ei,
este ca si cum nu ar exista. El cunoaste numai atotputernicia Dumnezeului Celui viu,
asa cum si Adam o cunostea odinioara. Spunand: El va mantui poporul Sau de
pacatele lor, Arhanghelul a prevestit cele mai mari lucrari ale lui Hristos. Hristos
urma sa vina si sa mantuie oamenii, nu de vreun rau din afara, ci de cel mai mare rau,
de pacat, care este pricina tuturor relelor din lume. El trebuie sa mantuiasca pomul
omenirii nu de o multime de omizi care tabarasc asupra lui intr-un an, ci de viermele
de la radacina, de la care se ofileste copacul intreg. El nu vine ca sa mantuiasca omul
de oameni, ori de popoare, ci ca sa mantuiasca toti oamenii si toate popoarele de
Satan, semanatorul si stapanul pacatului. El nu vine ca fratii Macabei, ori Baraba, ori
Bar-Kohba, pentru a starni razvratire impotriva romanilor, care navalisera ca o
multime de omizi asupra poporului iudeu ca sa-l pustiasca, ci ca un doctor fara de
155

moarte, si al lumii intregi, inaintea venirii caruia israelitenii si romanii, grecii si
egiptenii si toate popoarele de pe pamant, bolnavi si mai mult decat bolnavi, se
slabanogeau datorita unuia si aceluiasi microb - pacatul. Hristos urma mai tarziu sa
implineasca desavarsit prevestirea Arhanghelului. Iertate iti sunt pacatele a fost
rostirea biruitoare peste intreaga Sa preotime pamanteasca din randul oamenilor.
Aceste cuvinte cuprindeau atat numirea bolii, cat si leacul izbavitor. Pacat: numirea
bolii; iertarea pacatelor: leacul izbavitor. Iosif a fost cel dintai muritor din Noua
Zidire, care a fost vrednic sa cunoasca scopul adevarat al venirii Rascumparatorului si
esenta adevarata a preotiei Lui. Ceea ce i-a spus Arhanghelul lui Iosif pana acum este
indeajuns pentru acesta, care asculta de aceasta porunca noua si directa de la
Dumnezeu, pentru a pune capat gandurilor si planului sau de a o alunga pe Maria.
Cerul porunceste - Iosif asculta. Dar nu este calea obisnuita a cerului de a porunci
oamenilor fara chemarea de a intelege si a raspunde liber. Voia lui Dumnezeu a fost
dintru inceput ca omul sa fie liber in lucrarile sale. In libertate, in alegerea libera a
omului, se salasluieste toata frumusetea fiintei omenesti. Fara libertate, omul ar fi doar
un lucru nefiresc, inrobit al zidirii lui Dumnezeu, stapanit si pus in miscare doar de
catre voia si puterea Lui. In natura se afla multe lucruri de acest fel facute de
Dumnezeu, dar El a sortit omului un loc aparte, dandu-i libertatea de a hotari pentru
Dumnezeu sau impotriva Lui, pentru viata ori pentru moarte. O salasluire plina de
cinste si in acelasi timp de primejdie. De aceea porunca pe care Dumnezeu o da lui
Adam nu este deloc simpla: Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul
cunostintei binelui si raului sa nu mananci, si Dumnezeu
104. adauga indata: caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit (Facerea
2:16-17). In aceasta ultima parte a poruncii, Dumnezeu da omului mintea pentru a
intelege si o pricina pentru voia lui, ca sa nu manance din pomul oprit - caci, in ziua
in care vei manca din el, vei muri negresit. Ingerul face acum la fel ca si Iosif.
Primind porunca de a o lua pe Maria si de a nu o alunga si afland el ca rodul
pantecelui ei feciorelnic era de la Duhul Sfant, Arhanghelul ii aminteste lui Iosif de
proorocirea deslusita a marelui prooroc: Iata, fecioara va lua in pantece si va naste fiu
si vor chema numele lui Emanuel (Isaia 7:14) si Matei adauga aceasta lamurire mai
limpede: care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu". Ceea ce s-a spus deja: si vei
chema numele lui Iisus nu se impotriveste cu ceea ce se spune aici: si vor chema
numele lui Emanuel, care se talcuieste Cu noi este Dumnezeu . In primul caz. lui
Iosif i se spune sa dea numele Lui Iisus (Mantuitor) si in cel de-al doilea caz se
lamureste faptul ca pruncul se va numi de catre popoare si neamuri Emanuel (cu noi
este Dumnezeu). Atat un nume cat si celalalt, fiecare in felul sau, vadeste scopului
pentru care Hristos vine in lume si rostului Sau in aceasta venire. El va veni ca sa ierte
pacatele, sa-i miluiasca pe oameni si sa-i mantuiasca de pacat si astfel se va numi
Mantuitor - Iisus. Cine poate sa ierte pacatele fara numai unul Dumnezeu? (Marcu
2:7). Nimeni in lume; nimeni in cer, nici pe pamant nu are dreptul sa ierte pacatele si
sa mantuiasca de pacat decat numai Dumnezeu Insusi, deoarece pacatul este viermele
din inima bolii acestei lumi. Nimeni nu cunoaste grozavia nemarginita a pacatului mai
mult ca Dumnezeu, care este fara de pacat; si nimeni nu poate scoate afara viermele
pacatului decat numai Dumnezeu. Astfel, asa a iertat Iisus pacatul si astfel i-a facut pe
oameni intregi. El este Dumnezeu in mijlocul oamenilor. Daca cineva ar randui
numele in ordine fireasca, numele Emauel ar veni inaintea numelui Iisus. Pentru
ca Noul-nascut sa poata implini lucrarea de mantuire, El trebuie sa fie Emanuel - sa
vina ca Dumnezeu in mijlocul nostru. Dar, oricum ar fi, aceste nume au acelasi sens:
Emanuel este Mantuitorul si Mantuitorul este Emanuel. In orice caz, un lucru este mai
lamurit decat toate celalate din lume si anume ca nu exista nici un fel de mantuire in
156

lumea aceasta daca Dumnezeu nu vine in aceasta lume si ca nu exista nici vindecare,
nici mantuire pentru noi oamenii daca Dumnezeu nu este cu noi, nu ca o idee oarecare
sau ca un vis frumos, ci cu noi asa cum suntem noi - cu un suflet asa cum avem noi, un
trup asa cum avem noi, in saracie si suferinta ca noi si, in cele din urma, in aceea ca
suntem noi cei mai deosebiti de Dumnezeu - in moarte asa ca noi. De aceea, fiecare
credinta care arata ca Dumnezeu nu a venit in trup si ca El nu poate sa vina in trup este
neadevarata, intrucat o asemenea credinta Il prezinta ca o mama vitrega si nu ca o
mama. Il prezinta ca fiind slab, deoarece Il tine intotdeauna in spatele celei mai mari
lupte - lupta cu Satan, pacatul si moartea. Satan trebuie sa fie legat; prima crestere a
pacatului trebuie smulsa din sufletul omului; limba sarpelui mortii trebuie sa fie
zdrobita - trebuie sa se faca o lucrare mai mare si mai grea decat aceea a lui Atlas
purtand lumea pe umerii sai. Dumnezeul nostru a purtat aceasta lupta si a dus-o
biruitor. Oamenilor de alte credinte le este teama, chiar si in gandurile lor, sa permita
zeilor lor o asemenea lupta, in care impotrivitorii lor ar putea iesi biruitori. Ce fel de
mama ar fi aceea care nu s-ar indrepta spre pamant din iubire pentru copilul ei, sa-l
mangaie, sa-l legene si sa-i murmure incet un cantec? Si cu atat mai mult daca pruncul
ar fi in primejdie de foc sau de fiare salbatice? O Doamne, iarta-ne noua intrebarile
acestea! Cum ai putea sa fii Tu Ziditorul milostiv al lumii si sa nu Te cobori peste noi
in milostivirea Ta? Cum ai putea Tu, numai de la o departate innegurata si
neindurerata, sa fi privit catre ticalosia noastra si sa nu ne fi racorit pe noi in focul
nostru si nici sa ne fi asezat in adapostul in care suntem atacati de fiare salbatice? Cu
adevarat, Tu ai coborat printre noi, si Te-ai smerit chiar mai jos decat o cere oricare fel
de dragoste pamanteasca. Tu Te-ai nascut in trup, pentru a trai si a mantui pe cei care
se afla in trup; Tu ai baut din paharul suferintei tuturor fapturilor Tale, neimpartasind
cu nimeni acest pahar al partasiei amare, ci numai Tu singur ai golit-o. De aceea Tu
105. esti Mantuitorul nostru, pentru ca Tu ai venit Dumnezeu printre noi; Tu ai venit
Dumnezeu printre noi pentru ca Tie Ti-a stat in putinta sa fii Mantuitorul nostru. Slava
Tie, O Iisuse Emanuel al nostru! Sa ne intoarcem la Iosif: cu frica si cu cutremur el a
vazut tot mai deslusit ca se tesea in jurul lui o tesatura mai patrunzatoare decat lumina
soarelui si mai atotcuprinzatoare decat aerul; o tesatura a carei panza este
Atotputernicul si ingerii si intreaga zidire sunt firele de matase. Au cazut sortii omului
ca sa slujeasca drept unealta a lui Dumnezeu in mijlocul acestei tesaturi a Noii Zidiri.
In acelasi timp omul nu este constient ca Dumnezeu lucreaza prin el, omul este slab si
neputincios, sovaielnic si cu bagare de seama. Dar atunci cand un om simte ca
Dumnezeu l-a luat in mainile Sale, asa cum fierarul ia fierul ca sa faca o potcoava, el
se simte in acelasi timp si puternic si smerit, hotarat in lucrarile sale si sprijinit de catre
Dumnezeul lui. Cand Iosif s-a trezit din somn, el a facut precum i-a poruncit lui
ingerul si a luat-o pe Fecioara Maria din nou la el si nu a cunoscut-o pe ea pana ce ea
nascuse pe Fiul ei cel unul-nascut si a chemat numele Lui Iisus. Atunci cand citim
Evangheliile, trebuie sa intram in mintea evaghelistului si sa nu asezam mintea noastra
in Evanghelie. Evanghelistul insusi se minuneaza cand vorbeste despre minunea
nasterii Mantuitorului. Intaia lui lucrare este de a arata ca aceasta nastere s-a savarsit
in chip minunat. Ceea ce intareste Evanghelistul Matei in Evanghelia de astazi este
deja cea de-a patra dovada. Mai intai el spune ca Fecioara Maria era numai logodita cu
Iosif; in al doilea rand, ca ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant; in al treilea, ca
ingerul, intr-un vis, a aratat ca rodul pantecelui ei era minunat si nepatruns si in al
patrulea rand, vedem aici ca ingerul repeta acum acelasi gand si spune ca Iosif nu a
cunoscut-o pe ea pana ce ea nascuse pe Fiul ei cel Unul-nascut. De aceea, este limpede
ca lumina zilei faptul ca evanghelistul nu se gandeste sa spuna ca, dupa aceasta
nastere, Iosif a avut relatii trupesti cu Maria. Ceea ce nu s-a petrecut pana a dat nastere
157

Fiului ei, nu s-a intamplat nici dupa aceea, cand ea Il nascuse pe El. Daca spunem
despre cineva ca, in timpul slujirii Liturghiei in biserica, acesta nu a fost deloc atent la
cuvintele preotului, nu vrem sa spunem ca, indata ce slujba s-a terminat, omul a fost
atent la cuvintele preotului. Sau, cand spunem ca un pastor canta in timp ce oile pasc,
noi nu credem ca el se opreste din cantat cand oile se opresc din pascut. Teofilact
spune: Dupa cum s-a spus la vremea Potopului ca nu s-a intors corbul pe corabie
pana ce a secat apa pe pamant, acesta in mod firesc nu s-a intors nici dupa aceea, sau
cum a spus Hristos: Eu intotdeauna sunt cu voi, chiar pana la sfarsitul lumii, nu
inseamna ca El nu va fi dupa aceea!. De aceea cuvantul intaiul-nascut se foloseste
numai pentru Domnul Iisus (Psalm 88/89:28; cf. II Samuel 7:12-16; Evrei 1:5-6;
Romani 8:29), care este primul dintre toti regii si intai nascut intre multi frati Romani
8:29), care inseamna: intre toti barbatii mantuiti si primiti ca fii ai Sai. Daca cuvantul
intai nascut ar fi scris cu litere mari, ca un titlu special, nu ar mai fi nici o indoiala
asupra sensului sau. Sau, daca s-ar pune o virgula inainte de cuvantul !intaiul nascut,
nu ar fi nici o indoiala sau neintelegere. Iata cum trebuie sa se citeasca: ca si cum
Intaiul nascut ar fi un titlu, cu o virgula inaintea lui: si a dat nastere Fiului ei, intaiul
nascut. Domnul Iisus este Intaiul nascut ca un Ziditor al Noii Imparatii, ca Noul
Adam. Se spune despre Sfantul Amon (a carui sarbatoare este la 4 octombrie) ca a
petrecut optsprezece ani casatorit fara sa fi avut legaturi trupesti cu femeia lui. Sfanta
Mare Mucenita Anastasia (22 decembrie) a petrecut si ea un numar de ani
106. casatorita cu Pubius, senator roman, fara sa-si implineasca casatoria. Dam aici
doar doua exemple dintre altele mii. Prin cea mai curata feciorie a ei, inainte, in timpul
si dupa nastere, Fecioara Maria a indreptat mii de fecioare si tineri spre o viata a
fecioriei de-a lungul istoriei Bisericii. Gandindu-se la fecioria ei, multe femei
casatorite si-au desfacut casatoria daruindu-se curatiei fecioresti. Privind la ea, multi
care au dus o viata cu totul desfranata, s-au lepadat de desfranare, curatindu-si
sufletele murdare cu lacrimi si rugaciune. Cum, atunci, s-ar putea inchipui ca
Preacurata Fecioara, stalpul si insuflarea curatiei si fecioriei Crestine de-a lungul
veacurilor, se afla pe o treapta a fecioriei mai joasa decat aceea a fecioarelor
Anastasia, Tecla, Varvara, Parascheva si toate celelalte fara de numar? Sau, cum ne-
am putea inchipui ca, cea care L-a nascut in trup pe Domnul ei cel fara de patima, ar fi
putut cunoaste vreodata umbra patimii trupesti? Cea care L-a purtat si a dat nastere lui
Dumnezeu a fost fecioara nu numai in trup, ci si in duh, asa cum spune Sfantul
Ambrozie. Si Hrisostom compara Duhul Sfant cu o albina zicand: asa cum o albina
nu va intra intr-un vas urat mirositor, tot la fel nici Duhul Sfant nu va intra intr-un
suflet necurat. Sa nu mai vorbim despre aceasta, despre care ar trebui sa vorbim mai
putin si sa ne minunam mai mult. Acolo unde se salasluieste ascultarea si smerenia
fata de Dumnezeu, acolo este curatie. Domnul vindeca slujitorii Sai ascultatori si
smeriti de toata patima pamanteasca si de pofta. Sa ne curatim constiintele, sufletele,
inimile si mintile, ca sa ne invrednicim de puterea binecuvintata a Sfantului Duh; ca
pamantul sa nu-si mai semene samanta in adancul nostru, pentru ca Sfantul Duh sa
inceapa in noi o viata noua si un om nou, ca cea a Domnului si Mantuitorului nostru
Iisus Hristos. Slava si lauda sa-I inaltam Lui, impreuna cu tatal si cu Sfantul Duh -
Treimea cea de o fiinta si nedespartita, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Predica la Botezul Domnului Evanghelia despre Botezul Domnului Matei 3:13-17 In
acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa Se boteze de catre el.
Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Si
raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata
dreptatea. Atunci L-a lasat. Iar botezandu-Se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile
s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind
158

peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am
binevoit." "Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a
grait." (Isaia 40:5). In vremurile de odinioara, Domnul a fagaduit sa vina si sa Se arate
intru slava mare. Oamenii au auzit aceasta dar au uitat ce se spusese. Dar Dumnezeu
nu Si-a uitat cuvantul Sau, pentru ca cuvintele Domnului sunt ca stalpii de piatra care
nu se pot narui. Domnul a fagaduit ca vine; si iata, El nu a venit la vremea cand noi
aveam cel mai putin nevoie de El, ci cand nevoia noastra era cea mai mare. Dumnezeu
a trimis un prooroc sau un inger in locul Sau, la vremea potrivita. Dar cand raul s-a
inmultit in lume atat de mult, ca nici macar un inger nu mai era in stare sa-l arda cu
lumina sa,
107. nici un prooroc nu mai avea putinta sa-l stramtoreze prin cuvintele sale, atunci
Dumnezeu Si-a implinit vechea fagaduinta si S-a aratat pe pamant. Dar cum a venit
Dumnezeu in plina slava? In smerenie si ascultare de negrait. Intr-un asemenea chip in
care ingerii Sai aratau mai stralucitori si proorocii Sai mai mareti decat El. Cand s- au
aratat la Iordan proorocul si Stapanul, proorocul a atras atentia mai mult decat
Stapanul. Ioan Inaintemergatorul parea mai tainic si mai mare decat Domnul Hristos.
Domnul Hristos Isi ascundea slava Sa si maretia sub doua invelisuri groase: unul era
trupul omenesc si celalalt era smerenia. Asa incat oamenii nici nu L-au bagat in
seama, nici nu L-au recunoscut, in timp ce ochii tuturor puterilor ceresti erau asezati
pe El mai mult decat pe intreaga lume zidita. Invesmantat in trup adevarat si in
smerenie curata, Domnul Hristos a venit din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se
boteze de catre el. (Matei 3:13). Minunat este Dumnezeu intru lucrarile Lui! Prin toate
lucrarile Sale, El ne invata smerenia si ascultarea. El Se ascunde in spatele lucrarilor
Sale, tot asa cum soarele se ascunde noaptea in spatele stralucirii stelelor, tot asa cum
o privighetoare se ascunde in tufe in spatele cantecului sau. El da lumina soarelui si
soarele straluceste de parca ar avea lumina de la sine, pe cand faptul este ca lumina lui
Dumnezeu se trece cu vederea. El da glas tunetului Sau si vanturilor Sale si acestea se
aud; dar El nu se aude. El da frumusete muntilor Sai si pajistilor Sale si ele stralucesc
de frumusete, ca si cum ar fi de la ele, pe cand frumusetea lui Dumnezeu ramane
ascunsa ca o taina. El da frumusete si mireasma florilor campului si acestea o
raspandesc in jurul lor ca si cum ar fi de la ele; nebagandu-se in seama ca aceasta
mireasma este a lui Dumnezeu. El da putere fiecarei fapturi si fiecare faptura se
impodobeste in fata celorlalte, falindu-se cu puterea, ca si cum ar fi a sa; pe cand
puterea nemasurata a lui Dumnezeu nici nu se impodobeste, nici nu cauta a fi bagata
in seama. El da minte din mintea Sa oamenilor si oamenii cugeta si gandesc ca si cum
ar fi cu mintile lor; pe cand mintea lui Dumnezeu ramane in pace desavarsita,
intorcand spatele laudei lumii. Astfel ne invata Dumnezeu smerenia. Tot ceea ce face
El, face atat potrivit firii Sale, cat si pentru oameni, ca omul sa se rusineze si sa se faca
constient de mandria sa prosteasca; ca omul sa nu se dea mare, neavand nici o lucrare
buna a sa; ci sa lase faptele sa vorbeasca pentru sine si el sa se ascunda in spatele lor,
asa cum Dumnezeu sta tainuit in spatele lucrarilor Sale, fara sa fie vazut ori auzit, asa
cum merge un pastor in spatele turmei sale mari. Minunat este Dumnezeu, Care ne
invata astfel smerenia! El este minunat si atunci cand ne invata ascultarea. Omul
niciodata nu poate sa fie ascultator ca Dumnezeu. Omul seamana samanta in pamant si
apoi o lasa in grija lui Dumnezeu. Omul seamana intr-o zi, dar Dumnezeu Se ingrijeste
de samanta vreme de o suta de zile, pazind-o, incalzind-o, dandu-i viata si ridicand-o
incetisor din pamant ca un firicel, impodobind firicelul cu mugurasi si apoi o coace,
pana cand omul merge din nou la
108. camp, petrecand o zi sau doua ca sa stranga granele si sa le transporte cu caruta la
hambarul sau. Corbul isi cloceste puii si apoi ii paraseste, nemaiingrijindu-se de ei.
159

Dar Dumnezeu ia asupra Lui pe acesti pui nestiutori, slujindu-le si purtandu-le de grija
cu ascultare, ziua si noaptea. Pestele isi depune icrele si pleaca, dar Dumnezeu
ramane, ca sa scoata pestisori din icre si ca sa le supravegheze hranirea si cresterea lor.
Orfani fara de numar, atat de la oameni, cat si de la animale, nu ar ramane in viata
daca Dumnezeu nu ar avea grija de acestia. Dumnezeu Isi supravegheaza intreaga Sa
zidire zi si noapte, ascultandu-le cererile si dandu-le ceea ce le este de folos.
Dumnezeu asculta doririle si rugaciunile oamenilor si le implineste; El le implineste
intotdeauna cu ascultare, atata vreme cat nu exista nici un pacat in cererile si
rugaciunile lor. Totusi, rugaciunile care cauta sa-L traga pe Dumnezeu in pacat si sa-L
faca partas la pacatul omului - Dumnezeu nu asculta aceste rugaciuni; Dumnezeu nu
primeste aceste rugaciuni. Dintre toate rugaciunile, Dumnezeu asculta cel mai grabnic
rugaciunile celui smerit, care se pocaieste, care se roaga pentru iertarea pacatelor sale
si pentru dezlegarea de ele. In felul acesta, omul se face zidire noua, punand inceput
bun - pentru viata de fiu in locul celei de rob. De aceea, toti proorocii, din vremuri
stravechi, au cautat pocainta oamenilor. De aceea Sfantul Ioan Inaintemergatorul nu
numai ca propovaduieste pocainta, dar savarseste botezul pocaintei, pentru ca oamenii
sa puna pecete vazuta pe pocainta lor. Cu cat este mai mare pocainta unui om, cu atat
mai deplin se slobozeste de cele ale lumii si se intareste cu ravna pentru Dumnezeu;
Dumnezeu degraba ia aminte si in ascultare raspunde rugaciunilor oamenilor. Asadar,
omul nu poate sa fie niciodata la fel de smerit ca Dumnezeu, nici ascultator ca El. In
intreaga Sa zidire, in cer si pe pamant, Dumnezeu ii invata pe oameni smerenia si
ascultarea. Dumnezeu trimite aceasta veste lumii din marea Sa dragoste pentru oameni
si din dorinta Sa arzatoare ca toti oamenii sa se mantuiasca si nici unul sa nu se piarda.
Dar Dumnezeu a dat oamenilor aceasta invatatura despre smerenie si ascultare in chip
mijlocit, fie prin firea zidita de El, fie prin proorocii Sai, oameni alesi si ingeri. Numai
prin Persoana Domnului Iisus, Dumnezeu da aceasta invatatura in chip nemijlocit, prin
Sine Insusi imbracat in trup. In fiecare clipa a vietii Sale pamantesti, de la nasterea Sa
in pestera pana la moartea Sa pe Cruce, Domnul Iisus traia invatand oamenii despre
smerenie si ascultare. El a dat aceasta invatatura vie si prin botezul Sau in apa
Iordanului. Ioan era cel mai insemnat om al zilei. Hristos nu era cunoscut nimanui si,
chiar atunci cand L-au cunoscut, oamenii pacatosi Il socoteau pe Ioan mai mare decat
El. Oamenii se adunau in jurul lui Ioan din toate categoriile, simpli si invatati, saraci si
bogati. Ioan atragea atentia atat prin infatisarea sa din afara, cat si prin viata sa
pustniceasca din pustie si prin cuvintele sale cu inteles tainic. Nu se strangeau multi in
jurul lui Ioan din pricina pacatoseniei lor ori din dorinta de pocainta, cat din iscodire,
ca sa vada si sa auda un om care nu era obisnuit. Desarta iscodire! Cat timp de mare
pret ne fura aceasta, dandu-ne in schimb nimic altceva decat o dulceata bolnavicioasa
trecatoare, care se schimba indata in ceva amar! Cum ne prinde in capcana si cum ne
scapa pocainta si impreuna cu aceasta mantuirea noastra!
109. Hristos nu a starnit iscodire. In mijlocul multimii, El mergea fara graba catre
Iordan. El nu avea nimic care sa atraga privirea oamenilor si nimeni nu-I dadea nici o
atentie. Infatisarea Sa nu avea ceva aparte, ca aceea a lui Ioan, nici vietuirea Sa nu era
atat de bogata in osteneli pustnicesti. El era deopotriva cu multimea si cu totii mergeau
impreuna din Galileea la Iordan, mancand si band cu El si vorbind cu El ca si cu
oricare alt om din multime. Marele Isaia a vazut si a proorocit aceasta dinainte, zicand:
"si cand L-am vazut, nu avea frumusete ca sa ne fie drag" (Isaia 53:2). Dar, in
multimea aceea intreaga de oameni de langa Iordan, se afla un om, si numai unul
singur, care Il cunostea cu adevarat. Acesta era chiar Ioan Botezatorul. Ochii
sihastrului desavarsit straluceau si tunetul glasului sau a amutit pentru o clipa. Ioan a
uitat cu totul de restul multimii stranse in jurul apei si in apa si, aratand catre Iisus, a
160

spus linistit: "Iata Mielul lui Dumnezeu!" (Ioan 1:29). "Mielul lui Dumnezeu!" Cu
aceste cateva cuvinte a vadit Inaintemergatorul smerenia si ascultarea Domnului
Hristos. El este smerit ca un miel, si ascultator ca un miel - atat smerenia cat si
ascultarea fiind indreptate spre Dumnezeu. De aceea spune el: "Mielul lui Dumnezeu".
El merge cu sfiala si smerenie ca un miel si, tot ca un miel, merge la pascut si moarte
cu aceeasi incredere in pastorul sau, asa incat Hristos merge oriunde Il indruma Tatal
Sau din cer: catre nasterea intr-o pestera, catre botezul din Iordan, catre moartea pe
Cruce - toate cu aceeasi consimtire si incredere. Dar, la cuvintele "Mielul lui
Dumnezeu", Ioan le adauga pe acestea: "Cel ce ridica pacatul lumii". Cum ridica
Hristos pacatul lumii asupra Lui? Prin dragostea Sa si jertfa Sa, una fiind nedespartita
de cealalta; caci nu exista dragoste adevarata fara jertfa, si nici o jertfa adevarata fara
dragoste. In dragostea Sa, Hristos a coborat in aceasta lume materialnica si S-a
imbracat in trup de carne supus ispitei. Aceasta lume nu este curata si frumoasa si
minunata asa cum era inainte de pacatul lui Adam. Ca urmare a pacatului, aceasta
lume a luat chip materialnic intunecos, ascuns si il poarta asa pana in zilele noastre.
Lumea aceea luminoasa s-a schimbat intr-o lume a prostiei si intunecimii; lumea
curata s-a facut necurata; lumea frumoasa s-a facut strambacioasa si urata; lumea
linistita s-a facut razboinica. In aceasta lume a venit Prealuminatul, Preacuratul,
Preaminunatul si Preadulcele. Prin aceasta lucrare, El a luat deja asupra Lui pacatul
lumii - de indata ce El S-a aratat in lume in trup stricacios, care se hraneste cu hrana
stricacioasa. El a facut aceasta, mai intai, luandu-si trup asa cum se facuse acesta dupa
primul pacat al omului; in al doilea rand, prin venirea Sa pe pamant din dragoste, ca sa
implineasca toate legile care fusesera date omului dupa pacat. Cu toate ca El nu
trebuia sa dea ascultare acestor legi, El a venit pe pamant pentru a le implini pe toate:
atat legile date firii, cat si legile date omului. Si astfel, El a suferit foame si sete,
istovire si dureri de tot felul, asa cum li se intampla si altor muritori; si El a crescut
incet, asa cum li se intampla tuturor celor care se nasc, de-a lungul a treizeci de ani,
pana cand Si-a inceput lucrarea Lui in lume. Din aceasta pricina, El a fost taiat
imprejur si botezat, El a mers la sinagoga ca sa Se roage si a platit darile lui Cezar. El
a primit toate legile facute pana la pacatul cel dintai si le-a implinit. De aceea se spune
ca El a preluat pacatele lumii asupra Sa. Cu alte cuvinte: El a preluat asupra Lui
implinirea tuturor legilor si a facut aceasta cu ascultare si lesniciune, in aceeasi
110. masura in care oamenii implineau aceste legi in neascultare si cu greutate. In cele
din urma, in al treilea rand, El a facut aceasta, dandu-Se pe Sine ca jertfa pentru
pacatele lumii; prin rastignirea Sa de bunavoie pe Cruce, moartea Sa ca un miel si
varsarea sangelul Sau nevinovat pentru pacatele multora. Cu adevarat, intreaga Sa
viata pamanteasca a fost o jertfa, tot asa cum intreaga Sa viata a fost dragoste. A fost o
jertfa pentru El ca sa Se imbrace in trup omenesc; a fost o jertfa pentru El ca sa dea
ascultare legii. Dar, pe Cruce, El, cu sangele Sau a pus pecetea jertfei Sale si a sters
toate socotelile pacatelor noastre. Pe Cruce, El ne-a aratat toata apasarea pacatului
omenesc si plinatatea dragostei lui Dumnezeu, o dragoste care nu inceteaza din pricina
jertfei de sine. Si astfel, Hristos ia pacatele lumii asupra Sa in trei chipuri: mai intai,
prin luarea de trup; in al doilea rand, supunandu-Se legii; in al treilea rand, dandu-se
jertfa pe Sine. Cand Domnul a venit in lume, intrupat, implinind legea, aceasta
intamplare a fost insotita de fenomene minunate firesti: steaua de la rasarit, ingerii
coborand pe pamant si veselirea pastorilor din Betleem, slavirea Lui, a Pruncului sfant,
de catre pastorii cei simpli si de catre crai. Dar aceasta intamplare a fost urmata de
uciderea pruncilor de catre Irod si de fuga Mantuitorului in intunecimea Egiptului,
dintr-o intunecime si mai mare: aceea a Ierusalimului. Apoi, cand Domnul a implinit
in chip lamurit, in fata lumii, legea oamenilor, primind botezul in apele Iordanului, si
161

aceasta intamplare a fost insotita de un fenomen firesc minunat - potrivit Predaniei - se
spune ca apele Iordanului si-au oprit curgerea cea fireasca intorcandu-se inapoi.
"Marea a vazut si a fugit, Iordanul s-a intors inapoi." (Psalm 113:3). Atunci s-au
deschis cerurile, s-a auzit glasul Tatalui din ceruri si s-a vazut Duhul Sfant in chip de
porumbel. Lumea a simtit aceasta si a vazut totul prin Sfantul Ioan Botezatorul. Dar
aceasta intamplare a fost urmata de postirea cea de patruzeci de zile a lui Hristos in
intunecimea si groaza ispitei satanice. Si dupa aceea, s-au aratat ingerii si I-au purtat
Lui de grija. Cand Domnul a pus pecetea pe toata suferinta Sa din trupul Sau
pamantesc, prin chinurile Sale si prin varsarea sangelui Sau pe Cruce, natura a insotit
aceasta intamplare de lucrari infricosatoare: soarele s-a intunecat, pamantul s-a
cutremurat, pietrele s-au despicat si mormintele s-au deschis. Viii si mortii au simtit
isemnatatea infricosatoare a sfintei jertfe de pe Golgota; talharii si paganii au venit sa
creada in Fiul lui Dumnezeu si mortii s-au aratat pe strazile Ierusalimului. Si aceasta
intamplare a fost urmat de intuneric: intuneric in afara si inlauntrul mormantului, dupa
care au venit zorile, biruinta cea de la urma - si Invierea cea de la urma. Si, iarasi,
ingerii au fost de fata! Asadar, aceste trei intamplari din viata lui Hristos, ne dau
invatatura cea mai luminata si mai nemijlocita despre smerenia si ascultarea
Dumnezeiasca. Veselia cereasca si firea minunata a fiecareia dintre acestea se imbina
cu infricosarea uciderii omului si cu stricaciunea satanica. Dar, in toate cele trei
intamplari, Hristos a iesit Biruitor
111. slavit: asupra omului Irod dupa nasterea Sa, asupra lui Satan dupa botezul Sau si
asupra intelegerii dintre oameni si Satan dupa moartea Sa. Sfantul Matei descrie
Botezul in apele Iordanului in acest chip: In acest timp a venit Iisus din Galileea, la
Iordan, catre Ioan, ca sa Se boteze de catre el. Ioan insa Il oprea, zicand: "Eu am
trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?" Ioan Il recunoaste pe Hristos, dar
nu cunoaste planul Sau de mantuire. Acum se desfasoara o intamplare fara de
asemanare din istoria omenirii: Dumnezeu se intrece cu omul in smerenie! Ioan boteza
pacatosi spre pocainta. Totusi, Cel fara de pacat, Care nu avea pentru ce sa Se
pocaiasca, a venit la el si i-a cerut ca el sa-L boteze. Ioan, care era mai intarit
duhovniceste decat toti pacatosii din jurul sau, indata a recunoscut in Hristos pe Unul
mai puternic decat el. Inainte de a-L vedea, Ioan stia deja ca El venise pe pamant si
vietuia printre oameni: "In mijlocul vostru se afla Acela pe Care voi nu-L stiti" (Ioan
1:26). Numai atunci cand s-a aflat fata catre fata cu El, L-a cunoscut pe El si, aratand
catre El, a spus: "Iata Mielul lui Dumnezeu!". De indata ce Ioan L-a vazut, se poate ca
el sa fi crezut ca menirea lui ca Inaintemergator a luat sfarsit si sa fi spus ca dreptul
Simeon mai inainte: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in
pace" (Luca 2:29), sau asa cum a spus Ioan mai tarziu intr-o imprejurare: "Acela
trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez" (Ioan 3:30). Dar nu; in loc sa se intample
precum a gandit si s-a asteptat Ioan, Hristos i-a dat porunca neasteptata. Aflat in
mijlocul oamenilor pacatosi, Hristos Cel fara de pacat a cautat la Ioan ca acesta sa faca
pentru El ceea ce el facuse pentru altii: sa Il boteze in rau asa precum botezase pe altii.
Impotrivirea lui Ioan la aceasta este cu totul de inteles pentru oamenii muritori. Ah,
fratii mei, este un lucru infricosator sa aduci in apa pe Cel mai curat decat apa! Este
cel mai infricosator pentru zidire ca sa-si puna mana pe capul Ziditorului! Cum poate
omul, care este facut din tarana si cenusa, sa cuteze sa-si puna mana pe El, Care sade
pe heruvimi? Dar Hristos termina indata vorba cu Ioan cu o zicere scurta, dar hotarata:
"Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea." (Matei 3:15). Atunci
L-a lasat. Este ca si cum Domnul ar spune aici: Lasa acum orice cuvinte despre
vrednicia Mea si despre care este mai mare sau mai puternic. Ziua aceasta nu are
aceasta menire, ci alta. Va veni vremea cand ceea ce spui acum se va face lamurit. Nu
162

putem invata pe oameni ceea ce nu am facut noi insine. Daca nu vom face asa, cine ne
va crede? Cum ne vom deosebi, altfel, de fariseii si carturarii Ierusalimului care invata
si ei nu fac? Noi trebuie sa implinim toata legea pentru a da legii intregi un inteles mai
inalt, duhovnicesc. Eu trebuie sa fiu mai intai botezat cu apa, ca dupa aceea sa botez
cu Duh Sfant si cu foc. Planul mantuirii este dat la iveala prin implinirea sa. Ceea ce
acum nu este lamurit se va lamuri in curand. Cerurile se vor deschide si vor lamuri
ceea ce va cer Eu voua. In masura in care Ioan s-a temut in prima clipa sa-L boteze pe
Hristos, in aceeasi masura el asculta acum porunca lui Mesia. Si cerul cu adevarat s-a
grabit sa adevereasca si sa binecuvanteze lucrarea mainii Inaintemergatorului.
(Ieronim spune: Exista o pricina intreita pentru a primi botezul de catre Ioan. Mai
intai, fiind nascut om, pentru a implini toata dreptatea si smerenia pe care o cerea
legea. In al doilea rand, prin botezare, sa incuviinteze sensul botezului lui Ioan. In al
treilea rand, sfintind apele Iordanului, sa arate, prin pogorarea porumbelului, ca Duhul
Sfant era de fata la botezul credinciosilor.)
112. Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe
omul cel vechi. Prin supunerea Sa, El a reintregit in chip simbolic Potopul care a
inecat lumea de pe vremea lui Noe si, de asemenea, inecarea lui Faraon si a armatei
sale egiptene, in Marea Rosie. In Potopul care a cuprins intreaga lume, omenirea
pacatoasa a fost inecata. In Marea Rosie, Faraon, vrajmasul Dumnezeului Celui viu, a
fost inecat. Hristos a luat asupra Lui pacatele lumii. El a primit de bunavoie sa Se
inece in locul omenirii pacatoase; El de bunavoie a luat asupra Lui soarta lui Faraon
cel inecat, vrajmasul Dumnezeului Celui viu. El a ingaduit apei sa-I inghita trupul ca
si cum ar fi fost ingropat in mormant. El a lasat apa sa curga o clipa peste El si apoi S-
a ridicat si a iesit din apa. Prin aceasta, El a repetat acea lectie inspaimantatoare pe
care a dat-o Dumnezeu oamenilor prin inecarea pacatosilor in vremea lui Noe si aceea
a lui Faraon in Marea Rosie. Prin aceasta El, in chip vazut, dar tainuit, a spus ceea ce
zice El mai tarziu in cuvinte catre fariseul Nicodim: "De nu se va naste cineva din nou,
nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3:3). Dar numai acela se poate
naste din nou in aceasta viata care a murit pentru omul cel vechi; sau, cu alte cuvinte,
cel in care omul cel vechi, pacatos, a murit. Cel care se cufunda cu pacatele sale in apa
iese afara curatit de pacat. Cel care isi osandeste trupul, om trupesc fiind, se ridica prin
Duhul ca om duhovnicesc. Cel care se ingroapa cu Hristos prin botez, ca in mormant,
se ridica cu Hristos in Invierea Sa (cf. Coloseni 2:12). Cel care isi ineaca mandria,
neascultarea, zavistia si toata necuratia omului celui vechi, pacatos, va iesi din apa cu
smerenie, umilinta, ascultare si dragoste. Cel care moare pentru sine va vietui
impreuna cu Dumnezeu (cf. Romani 6:3-8). Pe scurt, cel care a murit ca pacatos si se
naste din nou ca om drept, isi va repeta si el exemplul dat de Hristos prin botezul Sau
in Iordan. "Inainte de a se pune inceput nou vietii, trebuie sa se puna capat celei
vechi.", spune Sfantul Vasile cel Mare. O, ce insemnatate adanca si plina de
invataminte are botezul lui Hristos, prin scufundarea in apa a sfantului Sau trup!
Numai intelepciunea nemarginita a lui Dumnezeu era in stare sa dezlege oamenii in
chip atat de povatuitor, si cu folos, prin botezarea in Iordan. Numai aceasta
intelepciune nemarginita, care vede trecutul si viitorul intocmai ca si prezentul, a fost
in stare sa lege inceputul istoriei omenesti de sfarsitul acesteia, si sa puna la un loc
potopul care a inecat omenirea cea pacatoasa, cu scufundarea lui Hristos in apa.
Numai aceasta intelepciune de negrait prin cuvant poate, cu o singura priveliste, un
singur semn, sa spuna mai mult decat toate limbile omenesti de pe pamant. Pentru ca
intreaga cale a mantuirii noastre a fost aratata in lucrarea botezului lui Hristos in
Iordan. Iar botezandu-Se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si
Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El. Si
163

iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul meu cel iubit intru Care am binevoit."
Duhul nu a pogorat asupra lui Hristos pe cand Se afla in apa, ci atunci cand El a iesit
din apa. Prin aceasta, intelepciunea lui Dumnezeu cauta sa ne arate ca Duhul lui
Dumnezeu nu pogoara peste omul cel vechi, care este viu pacatului si mort pentru
Dumnezeu, ci numai asupra omului nascut din nou duhovniceste, care a murit
pacatului si a inviat intru Dumnezeu. Duhul a pogorat asupra lui Hristos in chip de
porumbel, nu intrupat ca porumbel, asa cum este Hristos intrupat ca om, ci numai in
chip de porumbel, ca porumbel. (Ieronim spune: "Porumbelul a pogorat asupra capului
lui Iisus asa incat nimeni sa nu creada ca glasul Tatalui a fost indreptat catre Ioan, si
nu catre Domnul.") Aceasta aratare in chip de porumbel inseamna ca Duhul poate sa
Se infatiseze in oricare alt chip si, cu
113. adevarat s-a aratat mai tarziu Apostolilor in chip de limbi de foc si ca o suflare de
vant ce vine repede (Fapte 2:2). In Cartea Facerea, se spune despre Duhul: Si Duhul
lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor (1:2). Atunci, Duhul lui Dumnezeu Se
infatiseaza in chipuri diferite, potrivit intamplaeilor pe care le sfinteste sau le pune in
lucrare. Dar fiecare chip pe care il ia, Il arata in lucrare, indreptatit si curat, aducand
odata cu Sine caldura, lucrare si curatie. La botezul in apele Iordanului, Duhul S-a
aratat in chip de porumbel bland; botezul Apostolilor a fost cu Duhul Sfant si cu foc,
de Rusalii, Duhul S-a infatisat in chip de vant puternic si de foc. Prin aceasta, se face
lamurita deosebirea dintre botezul lui Ioan si cel al lui Hristos. Botezul lui Ioan, sau
botezul cu apa, ii face pe oameni blanzi si curati ca porumbeii, dar botezul lui Hristos,
sau botezul prin Duh, ii face pe oameni puternici si inflacarati. (Sfantul Chiril al
Ierusalimului spune, in Invatatura lumii, Cartea III: "Asa cum omul este alcatuit din
doua parti: suflet si trup, exista si o curatire indoita: netrupeasca pentru ceea ce nu este
a trupului si trupeasca pentru trup. Apa curateste trupul, si Duhul curateste si intareste
sufletul.") Pogorarea Duhului in chip de porumbel - asa cum deslusesc aceasta Sfintii
Parinti - ne aminteste de porumbelul pe care l-a trimis Noe de trei ori de pe arca sa, ca
sa vada daca pamantul se uscase. Si porumbelul s-a intors cu o ramura de maslin in
cioc. Ramura de maslin este simbolul pacii: pacea dintre Dumnezeu si om. Si acum,
dupa iesirea lui Hristos din apa, dupa inecarea simbolica in apa a omului celui vechi,
S-a aratat Duhul deasupra capului lui Hristos in chip de porumbel, ca sa arate ca
potopul s-a sfarsit si ca domnea pacea intre Dumnezeu si omul cel nou. De ce nu tinea
acest porumbel o ramura de maslin in cioc, ca semn al pacii? Pentru ca aici, in locul
ramurii de maslin se afla chiar Domnul Hristos, cel mai desavarsit simbol al pacii intre
Dumnezeu si om, intre cer si pamant. El este ramura de maslin a Noii Zidiri. Si astfel
porumbelul, poposind deasupra lui Hristos, nu avea nevoie sa tina o alta ramura de
maslin ca semn al pacii. Hristos este sfarsitul potopului si inceputul pacii. Si iata glas
in ceruri! Cerurile deschise, Duhul in chip de porumbel si, mai mult, glas din ceruri!
Astfel botezul lui Hristos este bogat in inteles, caci nu au venit doar ingeri, ci Sfanta
Treime Insasi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant: Tatal prin glasul din cer, Duhul in chip de
porumbel si Fiul ca om nou si desavarsit, Dumnezeu-Om. "Acesta este Fiul Meu cel
iubit, intru Care am binevoit." Cu aceste cuvinte, Dumnezeu Tatal Il vadeste pe Iisus
Fiul Sau, ca si in cuvintele Marelui Arhanghel Gavriil catre Preasfanta Fecioara Maria:
"si Fiul Celui Preainalt Se va chema" (Luca 1:32) si iarasi: "(si El) Fiul lui Dumnezeu
Se va chema" (Luca 1:35). Acum Dumnezeu Tatal Il numeste cu adevarat Fiul Sau,
Fiul Sau cel iubit. Caci Hristos este singurul Fiu al lui Dumnezeu prin existenta Sa din
vesnicie si singurul Fiu al lui Dumnezeu prin nasterea sa in timp. Dumnezeu Tatal nu
ii numeste pe toti oamenii fiii Sai, ci numai pe Hristos. Fiindca alti oameni pot fi
numiti fii ai lui Dumnezeu prin adoptie, numai prin Hristos si in numele Sau. Cand
Hristos a spus mai tarziu oamenilor: "Unul este Tatal vostru in cer", El nu vrea sa
164

spuna prin aceasta altceva decat faptul ca oamenii sunt fiii lui Dumnezeu prin adoptie.
Dumnezeu poate numi zidirile sale fii, in marea lui iubire. Dar Hristos este singurul,
adevaratul Fiu al lui Dumnezeu atat in iubire, cat si in fiinta. Si de aceea: "Fiul Meu
iubit intru Care am binevoit" se spune. In aceste doua grairi, se dau la iveala aratarea
iubirii Tatalui si bunavoirea Tatalui fata de Fiul Sau. Legatura pe care o are Tatal cu
Fiul nu a slabit, nici dragostea lor, a Unuia fata de Celalalt, nu s-a
114. racit prin pogorarea Fiului in lumea aceasta pacatoasa, El fiind imbracat in trup
omenesc supus ispitei. Si astfel, botezul lui Hristos in Iordan se leaga de descoperirea
Sfintei Treimi oamenilor. Nu exista nici o descoperire mai mare ca aceasta, fiindca
prin aceasta ni se arata fiinta trinitara a lui Dumnezeu. La Iordan, Mantuitorul a pus
pecetea pe aceasta taina preaminunata atat in cer, cat si pe pamant. Spunem dinadins
"cat si pe pamant", pentru ca firea trinitara a fiintei lui Dumnezeu desluseste si tainele
cele mai adanci ale omului, firea intreita a omului, caci se spune chiar la inceputul
Sfintei Scripturi ca Dumnezeu a facut omul dupa chipul Sau (Facerea 1:26). Si astfel
sarbatoarea botezului lui Hristos se numeste Boboteaza - Descoperirea lui Dumnezeu -
caci Dumnezeu S-a descoperit in Iordan, asa cum este El, atat cat aceasta descoperire
poate fi inteleasa de omul cel trupesc. Aceasta sarbatoare se mai numeste Iluminare,
caci prin aceasta duhul omului este iluminat cu cunoasterea celor mai adanci taine
Dumnezeiesti. Se mai numeste Iluminare pentru ca botezul lui Hristos prin
scufundarea Sa in apa, ne lumineaza mintile, ne curateste inimile si ne inalta sufletele
cu cunoasterea caii mantuirii noastre, care sta in ingroparea omului celui vechi si
nasterea celui nou; sau, altfel spus, aceasta se afla in moartea pacatului nostru, fiind
muritor, si aducerea la viata a omului fara de pacat si fara de moarte. Tot ceea ce s-a
intamplat la botezul lui Hristos, se intampla la botezul fiecaruia dintre noi. (Scriind
despre botez, Sfantul Vasile cel Mare spune: "Domnul, care indruma vietile noastre, a
intemeiat pentru noi legamantul botezului, care are chipul mortii si al vietii apa este
chipul mortii, a ducerii trupului la ingropaciune, si Duhul insufleteste cu putere
datatoare de viata, care innoieste viata sufletelor noastre, ducand-o de la moartea
pacatului la viata cea dintai.") Prin scufundarea in apa, noi murim cu Hristos, si prin
iesirea din apa, noi suntem uniti cu Hristos Cel viu. Dulcele Duh al lui Dumnezeu
poposeste deasupra noastra ca un porumbel, insufletindu-ne cu harul Sau atotputernic.
Si Tatal, prin iubirea lui Iisus Hristos, ne adopta ca fii si anunta aceasta adoptie cu
glasul Sau. Cine poate sti, in clipa botezului, ce se intampla in inima fiecarui prunc?
Intunecati si descurajati de pacatele de mai tarziu, noi uitam cea mai mare dintre
tainele ceresti care ni se descopera la botez. Fiindca prin botez noi suntem curatiti de
tot pacatul, desi, dupa ce ne botezam, dam peste ispite dracesti, carora Hristos nu le-a
cazut prada, asa cum facem noi. Dar aceia dintre noi care cugeta la mantuirea noastra
zi si noapte, cu smerenie si ascultare necurmata fata de Dumnezeu, se pot invrednici
de descoperirea de taine mari, sfinte, asa cum au fost descoperirile de la Iordan, tot asa
cum s-au invrednicit multi sfinti si mucenici pentru Hristos de aceasta viziune.
Mucenicia pentru Hristos se socoteste ca fiind al treilea botez: primul fiind botezul lui
Ioan cu apa; al doilea, botezul lui Hristos cu Duhul Sfant si cu foc. Cel de-al treilea
botez, botezul muceniciei, se numeste "botezul cu sange". Mucenicii lui Hristos care
au fost botezati prin varsarea sangelui lor pentru Hristos, au vazut foarte adesea multe
dintre tainele Iordanului, care s-au descoperit la botezul lui Hristos. Cel mai cunoscut
exemplu al acestui botez minunat, prin sange, este moartea intaiului mucenic al lui
Hristos, Arhidiaconul Stefan, care este descris in felul acesta: Iar Stefan, fiind plin de
Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta
lui Dumnezeu. Acum se arata Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Iar Stefan a strigat: "Iata vad
165

cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu." Si iudeii il
bateau cu pietre (Fapte 7:55-59).
115. Sa ne mai ostenim, cu credinta neschimbata, cu fapte bune si cu impartasirea
frateasca a bucuriei si a suferintei celor care ne sunt apropiati, intregi in smerenie si
ascultare fata de Dumnezeul Cel viu, sa ne intoarcem la curatia fara de pacat in care
ne-am imbracat la botez. Asa ne vom invrednici de slava, bucuria si frumusetea
vesnica a sfintilor si mucenicilor lui Dumnezeu. Asa ne vom lumina din nou, cerul se
va deschide pentru noi si Dumnezeu Se va descoperi pentru noi - Tatal, Fiul si Sfantul
Duh, Treimea cea deofiinta si nedespartita, Careia Ii aducem slava acum si pururea si-
n vecii vecilor. Amin.