Mihaela iordan Oct 24th, 2008

De vorba cu mine despre noi….

Ma simt…bine. Bine conjunctural sau bine real? Când te simti bine te simti împreuna cu altii,
te bucuri de reusite, de comuniune si comunicare, de împroprietarirea cu relatii. Sunt
proprietarul relatiei cu tine daca îmi oferi bucuria de a-mi fi prieten.

Ma simt bine ca te vad. Ma simt bine pentru ca si tu te simti bine în compania mea. Însa ma
simt bine pentru ca vezi în mine lucruri bune. Si daca tu vezi în mine binele si eu am timp sa
vad în tine binele. Când nu mai vrem sa vedem binele în oameni ne scoatem ochii, ne turnam
unii pe altii, ne panicam unii pe altii. Cine îmi face binele dupa care tânjesc? Cine îmi ofera
comuniunea cu binele si cine ma tine în bine? Cine ma învata sa traiesc binele?

Cine ne arata binele, simtamântul de bine e cel care ne scoate din simtirea raului, a
singuratatii, a vietii etanse, închise în sine. Mi-e rau…Rau de ce? Rau de singuratate. Ce poti
sa faci pentru mine ca sa ma scapi de singuratate? Cine sa ne ia singuratatea daca nu facem
niciun pas spre a ne întâlni cu noi însine?

Ma simt bolnav de singuratate. Ma simt gol. Ma simt prost pentru pacatele mele. Ma simt
aiurea când nu pot sa te ajut. De ce a te simti e pus în relatie cu persoana noastra si nu
spunem: ma gândesc prost? Simtamântul existential nu este pur si simplu un sentiment
decerebralizat, ci e o constientizare a vietii mele deopotriva cu mintea si inima mea. Expresia
“ma simt” are miros filocalic. Pentru ca ma simt, ma vad nu numai cu mintea ci si cu inima si
cu trupul meu.

Când cineva ne întreaba cum ne simtim (clasica întrebare introductiva dar atât de neaparata în
cadrul relatiilor interumane!) ne cere o statistica, o evidenta a fiecarui strat din viata noastra.
Cum ne simtim e vital pentru noi. Daca sunt bolnav ma simt bolnav, ma vad din perspectiva
bolii. Daca nu am bani sau sunt necajit ma vad în culori triste, deznadajduite. Ma simt dupa
cum ma receptez interior. Ma simt în functie de sanatatea mea, de bucuria mea, de tristetea
mea, de ispitele mele.

Sunt mereu aici. Ma lupt sa înteleg ce înseamna sa fii viu si ce înseamna sa te simti, sa îti
simti rostul, masura, vocatia. Pentru ca viata are un rost si simtirea, constientizarea mea are un
rost fundamental pentru mine. Eu ma simt cumva anume în raport fata de mine dar si în raport
fata de altii . Relatiile noastre sunt sub privirile lui Dumnezeu.

Îti faci datoria zilnic cu sentimentul, cu constiinta ca ai facut tot ce ai putut. Te simti vazut de
Dumnezeu, te simti vazut de oameni, te simti vazut de tine. Cine sunt si de ce sunt cum sunt?
Cum ma simt când ma simt prea mult? Cum ma simt când ma ignor? Cum te simti când ma
ignori? Daca nimic nu conteaza, de ce avem sentimentul ca a ignora pe cineva înseamna a fi
mai putin decât putem fi?

Vreau sa dorm, sa nu mai simt nimic…Vreau sa uit de toate. Vreau sa uit…De ce vreau sa
uit? De ce nu putem rezista unor socuri puternice? De ce nu ne întrebam taios despre lucrurile
care ne dor? De ce socurile pe care le resimtim sunt momentele noastre de autocunoastere?
Simt si ma întreb. De unde stiu ca întrebarile ma pot ajuta? Si de unde stiu ca întrebarile au un
rost, daca noi nu avem un rost?
Cum te simti când esti privit ca o nulitate? Cum te simti când nu esti dorit din prima clipa a
vietii tale sau când ti se pun bete în roate tot timpul? Cum te simti când esti prea fericit? Cum
stii sa pierzi când vrei sa câstigi si cum câstigi lucruri pe care ar fi trebuit sa le pierzi?
Întrebarile naucesc pe cei care nu au gânduri simple. E usor sa te întrebi daca nu ai gânduri
duplicitare.

Cum poti sa ucizi cu indiferenta ta? Cum poti sa-ti faci atâta rau tie însuti si sa consideri ca
raul pe care ti-l faci e de fapt o fapta remarcabila? Eu cred ca nesimtitii sunt oameni sensibili,
însa si-au tocit sensibilitatea pâna la dezumanizare. Eu cred ca prostia e o stare asumata si, ca
atunci când vrei sa fii nesimtit vrei sa fii nefericit cu tot dinadinsul. E un sadism enorm în
prostie; e un sadism enorm în nesimtire. Pe de o parte vrei sa fii un nimeni iar pe de alta parte,
vrei ca tu, acest nimeni, sa fie luat în seama, sa fie elogiat.

Cum te simti când te detesti? Cum te simti când toti îti spun ca esti un nesimtit, un mare
badaran, un escroc? Cum m-as simti daca as fi ca tine? Rau, foarte rau. As fi incapabil sa ma
privesc în oglinda. Nu, sa nu crezi ca ma cred superior tie! Nu ma cred în niciun fel. Stiu
fraza: Cel care face binele are orgoliul de a se crede ales. Nu cred în aceasta fraza. Nu ma cred
un ales, nu ma cred un special. Tentatia specialului te face sa mirosi a nesimtit de la o posta.

Când te simti vrei sa te simti bine. Când te gândesti, în cuvinte ai imagini putine, vrei sa stii
ca ai facut si tu macar un mic bine. Priveste, îti spui, : e lucrul de care ma bucur! Deci te
bucuri de ce ai facut bine, nu de nesimtirea ta. Nu te poti bucura cu ceea ce te face
insuportabil. Esti rau cu toti, te dai peste cap, te faci urangutan, monstru social…Dar nu cu ai
tai, ci cu cei pe care nu îi cunosti. Monstrii au acolo, undeva, un gram de decenta. Eu cred în
acel gram de bine din monstri, pentru ca acel gram de bine îi poate readuce în bratele lui
Dumnezeu.

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA

Un mesaj foarte frumos pentru toti

Cind tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.

I-ai multumit plingind toata noaptea.

Cind tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.

I-ai multumit fugind cind ea te chema.

Cind tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mincarea cu dragoste.

I-ai multumit aruncind farfuria pe jos.

Cind tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.

I-ai multumit colorind masa din sufragerie.

Cind tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.

I-ai multumit sarind in prima balta.

Cind tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.

I-ai multumit strigind nu merg.

Cind tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.

I-ai multumit aruncind-o in fereastra vecinilor.

Cind tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.

I-ai multumit scapind-o in poala.

Cind tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.

I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.

Cind tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o

zi de nastere la alta.

I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.

Cind tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.

I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rind.

Cind tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.

I-ai multumit asteptind sa iasa din casa.

Cind tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.

I-ai multumit spunindu-i ca nu are gusturi.

Cind tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.

I-ai multumit uitind sa-i scrii macar o scrisoare.

Cind tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,

I-ai multumit stind in camera ta cu usa incuiata.

Cind tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.

I-ai multumit luindu-i-o de cite ori puteai.

Cind tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.

I-ai multumit stind la telefon toata noaptea.

Cind tu aveai 18 ani ea plingea la festivitatea ta de absolvire a liceului.

I-ai multumit stind la petrecere pina in zori.

Cind tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.

I-ai multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.

Cind tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata(sau baiat).

I-ai multumit spunind-i "Nu-i treaba ta!"

Cind tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau.

I-ai multumit spunind-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"

Cind tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.

I-ai multumit intrebind-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.

Cind tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.

I-ai multumit spunindu-le prietenilor ca era urita.

Cind tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica(logodnicul) si te-a intrebat de

planurile de viitor.

I-ai multumit spunindu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!

Cind tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plins si ti-a spus cit de mult
te iubea.

I-ai multumit mutindu-te in cealalta parte a tarii.

Cind tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.

I-ai multumit spunind-i "Lucrurile sunt diferite acum"

Cind tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.

I-ai multumit spunindu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.

Cind tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.

I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.

Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind
ca traznetul in INIMA ta.

Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.

Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.

Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta.

Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.