Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
9Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
De la Alba Iulia la Trianon

De la Alba Iulia la Trianon

Ratings: (0)|Views: 397|Likes:

More info:

Published by: Dragomir Laurentiu Marius on Nov 23, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/26/2013

pdf

text

original

 
Prof. DRAGOMIR Laurenţiu MariusŞcoala Breasta
O consecinţă a primului război mondial o constituie dispariţia de pe scena politică adouă imperii: otoman şi habsburgic. Vidul rezultat în urma destrămării acestora va creao serie de situaţii conflictuale între şi în interiorul statelor succesoare. În ceea ce priveşterelaţiile diplomatice româno – maghiare, acestea vor suferi o serie de transformăridatorate pe de o parte situaţiei generate de dispariţia marelui imperiu de la Apus, iar pede altă parte pericolului care ameninţa întreaga Europă ca urmare a victoriei revoluţiei bolşevice
1
.Principiile wilsoniene, admirabile pe hârtie, nu aveau să rezolve nici pe departe problemele de facto existente în Balcani, butoiul de pulbere al Europei, fiind aproapeimposibil să fie elaborat un acord care să împartă în mod echitabil pe locuitoriiBalcanilor conform unor criterii pur naţionale; zonele de graniţă intersectându-se preamult din acest punct de vedere. Mult mediatizatul principiu al autodeterminării, va fiînlocuit în majoritatea cazurilor cu revendicările istorice şi strategice ale învingătorilor 
2
.Aceasta va fi şi cauza apariţiei celor multe situaţii conflictuale în cele două state carerepurtaseră cele mai mari succese la masa tratativelor şi includeau cel mai mare număr de minorităţi etnice: Iugoslavia şi România
3
.După război, din cele 18 milioane de locuitori ai României, aproape ⅓ nu erauromâni, principala zonă de fricţiune fiind Transilvania. Aceasta precum şi Banatul,constituiseră baza acordului din 1916 în urma căruia România consimţise intrarea înrăzboi de partea Antantei.Ca de fiecare dată, situaţia antebelică nu va coincide cu cea de după încheiereaostilităţilor militare, preconizata perioadă de pace şi stabilitate în Balcani nefiind delocuşor de realizat. Mai marii Europei, şi ca o noutate de data aceasta, şi cei ai lumii, vor decide, încă o dată, soarta micilor state balcanice, singurele limite fiind impuse doar deinteresele contradictorii ale mai marilor lumii, nevoiţi adesea să facă faţă în mod realistcondiţiilor existente în acea perioadă în Europa.În ducerea tratativelor, cei patru mari vor trebui să ţină cont de anumiţi factori, cumar fi:
1
Barbara Jelavich,
 Istoria Balcanilor 
, vol. II (secolul al XX-lea), Institutul European, Iaşi, 2000, p. 127.
2
 
 Ibidem
.
3
 
 Idem
, p. 127 – 128.
1
 
- înţelegerile anterioare, în special tratatele secrete, unele dintre ele dovedindu-se jenante pentru semnatari în noile condiţii postbelice;- necesitatea restaurării echilibrului de forţe în Europa care suferise grave mutaţii înurma eliminării de pe scena politică a Puterilor centrale;- apariţia bolşevismului care ameninţa întreaga Europă. Încă de la apariţia acestuia,a creat o situaţie tensionată prin renunţarea şi chiar publicarea unor tratate secrete, noulregim dorind să reprezinte o „pace a poporului”, o pace fără „anexări sau indemnităţi”.- cele „14 puncte” wilsoniene, care erau în contradicţie flagrantă cu unele dintretratatele secrete
4
.În esenţă, la masa tratativelor, aveau să se confrunte două poziţii: al respectăriitratelor secrete şi cel al respectării dreptului la autodeterminare al popoarelor, fiecarestat sprijinind punctul care îl avantaja.La conferinţa de la Paris, România, avea de înlăturat câteva aspecte conjuncturale:deşi încheiase un tratat cu Antanta în 1916 care stipula printre altele neîncheierea unei păci separate cu Puterile Centrale, încălcase aceasta prevedere prin tratatul de laBucureşti (24 aprilie / 7 mai 1918). Cu toate că în momentul semnării „tratatului” carecăpăta aspectul unui dictat, majoritatea statelor Europei recunoscuseră necesitateasemnării acestui act, date fiind condiţiile existente
5
, la masa tratativelor, atitudineamultora dintre acestea faţă de România s-a schimbat radical, aceasta fiind nevoită săobţină în primul rând recunoaşterea nulităţii păcii de la Bucureşti şi apoi să reclamedrepturile teritoriale care făcuseră obiectul intrării acesteia în conflict.Soluţionarea problemei celor două provincii: Banatul şi Transilvania, avea îmbrace două forme diferite. În Banat, dintr-un total de 1,5 milioane de locuitori600.000 erau români, 385.000 germani, 358.000 sârbi, restul de 240. 000 fiind maghiari.Guvernul român dorea păstrarea unităţii provinciei, în sprijinul acestei solicitări venindcu argumentul dorinţei etnicilor germani care preferau apartenenţa la România celeiiugoslave. Pentru a-şi întări poziţia, guvernul Ion I.C. Brătianu a solicitat chiar un plebiscit, însă Aliaţii nu au dorit expunerea capitalei Serbiei în cazul preluării întreguluiBanat, şi astfel s-a procedat la împărţirea acestuia
6
.Dacă în cazul Banatului se ajunsese la o rezolvare a diferendului pe cale amiabilă,nu se poate spune acelaşi lucru şi despre situaţia Transilvaniei, care se confrunta cuaceeaşi acută problemă a naţionalităţilor.Tratatul de la Trianon despărţea Ungaria de cca. 2 milioane de maghiari, aceastadatorită faptului că populaţia maghiară era concentrată în partea de est a Transilvaniei(aşa numita „secuime”) înconjurată de Munţii Carpaţi şi de cei ai Harghitei, înspre vest, populaţia fiind majoritar românească, se realiza în felul acesta o rupere a grupuluimaghiar de Ungaria propriu-zisă.Cea mai aprigă controversă avea să fie legată de ţinuturile din vestul Transilvaniei,unde românii coabitau cu etnicii maghiari pe linia oraşelor Arad, Oradea, Carei şi Satu
4
Charles Jelavich, Barbara Jelavich,
 Formarea statelor naţionale balcanice
, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1999, p. 346 – 347.
 
5
Constantin Botoran, Ion Calafeteanu, Eliza Campus, Viorica Moisuc,
 România şi Conferinţa de Pace de la Paris (1918 – 1920). Triumful principiului naţionalităţilor 
, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 176 – 178.
 
6
Charles Jelavich, Barbara Jelavich,
op. cit.,
 p. 354.
2
 
Mare. Cum aceste localităţi erau unite de o importanţă linie ferată, cei care o stăpâneauaveau o serie de avantaje de natură economică.O altă realitate era repartiţia etnică: populaţia urbană eră majoritar maghiară, cearurală fiind majoritar română. Respectând principiul etnic, graniţa care i-ar fi despărţittrebuia să întretaie calea ferată în câteva locuri
7
.Planurile primului ministru român, Ion I.C. Brătianu nu luau în calcul nicidecum principiul etnic, ele mergând mult mai departe: stabilirea graniţei cu Ungaria pe râulTisa, ceea ce echivala cu preluarea părţii estice a Ungariei de către România
8
.Chiar dacă această propunere irita oamenii politici ai statelor aliate, guvernul românavea de partea sa câteva atuuri:- prezenţa armatei române în majoritatea teritoriilor pretinse;- pericolul boevic, accentuat de faptul din martie 1919 acesta avea uncorespondent şi la Budapesta;- comitetele naţionale locale votasepentru unirea cu Ronia, cea maiimpresionantă adunare fiind cea de la Alba Iulia unde peste 100.000 de transilvăneni îşimanifestaseră dorinţa de unire cu România.După unirea din 1918 cu România, timp de un an şi jumătate, Transilvania rămâneautonomă în cadrul statului roman, fiind condusă de un Consiliu Dirigent.Horea Adunării este transmisă Regelui Ferdinand care la data de 11/24decembrie sancţionează unirea cu România a „ţinuturilor cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia”. Cu toate acestea, autorităţile române nu exercită controlulasupra tuturor teritoriilor respective. Armata română se oprise pe linia Mureşului, iar lanord de aceasta nici Consiliul Dirigent, nici cu atât mai puţin Regatul României nuexercitau o autoritate efectivă. Puterile Antantei ordonaseră încetarea oricăror operaţiunimilitare în vederea negocierii păcii cu Ungaria.La graniţa de vest a României situaţia devenea din ce în ce mai tensionată: la 21martie 1919, Consiliul Muncitorilor şi Soldaţilor din Budapesta a proclamat RepublicaUngară a Sfaturilor, care avea să dureze circa 133 de zile, avându-l în frunte pe bolşevicul Béla Kun, care va crea la 25 martie Armata Roşie Ungară în vedereareanexării Transilvaniei la Ungaria, ca şi a celorlalte părţi ale fostului regat maghiar,nerecunoscând dreptul popoarelor la autodeterminare. Politica şovăielnică a marilor  puteri va permite decretarea stării de mobilizare a tuturor bărbaţilor între 16 şi 42 de ani,Ungaria bolşevică atacând România şi Cehoslovacia. În această situaţie, armata românăera obligată să se apere pe un front de peste 1000 de km, întins din Banat până laCernăuţi, situaţie foarte grea, determinată de efectivele diminuate de război.În martie 1919, în urma unui schimb de telegrame între guvernele Rusiei şiUngariei, statul major al Armatei roşii ucrainene a planificat operaţiuni ofensive pe douădirecţii: prima armată sovietică ucraineană trebuia să dea lovitura prin Bucovina, pentrulegarea directă cu Armata roşie ungară, iar a doua trebuia ca, împreună cu voluntariiinternaţionalişti, să pornească o ofensivă pentru ruperea poziţiilor forţelor Armateiromâne în zona Basarabiei şi încercuirea lor lângă Nistru. Unirea de la Alba Iulia era
7
 
 Idem
, p. 354 – 355.
8
 
 Idem
, p. 355.
3

Activity (9)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
nedaista1 liked this
Birliga Daniel liked this
Dima Iachim liked this
McCrista liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->