1

Cretinismul in Scythia Minor pana

in veacul al VII-lea in lumina
necropolelor
- lucrare de Master in Teologie Istorica (premise) -


Problema nceputurilor cretinismului pe teritoriul tarii noastre a
preocupat muli cercettori att de formaie istorica, cat si teologica.
Ea a fost abordata din mai multe puncte de vedere: istoric, arheologic,
epigrafic, hagiografic, fiecare autor prezentndu-si poziia, uneori
ajungndu-se chiar la divergente de opinie.
Lucrarea de fata isi propune sa abordeze, in limitele unei lucrri de
acest gen, problema rspndirii cretinismului in Scythia Minor in
lumina descoperirilor din necropolele dobrogene cele mai importante.
De aceea este necesar mai nti un scurt excurs istoric pentru a ne
da seama de problemele cu care s-au confruntat locuitorii provinciei in
perioada de care ne ocupam. Dobrogea a jucat un rol strategic
important mai ales ncepnd cu secolul al IV-lea
Efectele crizei lumii romane din secolul al III-lea care avusese
urmri dintre cele mai grave pentru Moesia Inferior (din care fcea
parte si Dobrogea), lovita frecvent de atacurile carpilor dar mai ales
ale goilor, ncep sa se stearga odat cu opera de reconstrucie si
reformele lui Diocletian.
Dobrogea devine o provincie aparte cu numele de Scythia si se va
bucura datorita poziiei ei strategice de o atenie cu totul speciala.
Limesul creat aici va fi supus unei ample opere de reconstrucie si
2
fortificare.
1
Contactul nemijlocit cu teritoriile controlate de neamurile
aflate in micare si rolul sau de adevrat bastion naintat pentru
aprarea capitalei Imperiului Constantinopol, au dat provinciei de
curnd create (intre 2 iulie 286 1 martie 293) un statut aparte, pe
care istoricul Sozomenos l-a surprins foarte exact: Scythii, locuitorii
Scythiei Minor, sunt pe poziia locuitorilor necesari lumii romane, fiind
asezati ca un zid in fata presiunii barbarilor.
2

Noua ordine impusa de Diocletian avea sa fie continuata si
dezvoltata de Constantin cel Mare si urmaii acestuia, in vremea
crora a avut loc reorganizarea militar de pe limesul scythic,
reconstrucia si ntrirea unor orae dobrogene precum si ridicarea
unor edificii publice. Aceasta este in general o epoca de revirement
economic, pe care-l constatam din plin pe plan arheologic att in
mediul urban cat si in cel rural. In rstimpul de la Constantin cel Mare
si Valens, linia Dunrii va fi ntrita cu fortificaii noi si se vor reface
cele vechi. Cea mai importanta cetate din Scythia Minor rezidita in
aceasta perioada este Tropaeum Traiani (distrusa in timpul lui
Diocletian de o invazie a goilor). Relevanta in acest sens este o
inscripie descoperita aici si care marcheaz victoria asupra barbarilor
de pretutindeni.
3
O inscripie funerara de la Ulmetum, a unui soldat din
garda imperiala care murise in 324 la Calcedonia, ne relateaz despre
refacerea acestei cetati. De asemenea va fi refcuta cetatea Histria,
unde se vor construi si noi thermae. O grija deosebita va fi manifestata
pentru Tomis, capitala provinciei. Se vor construi noi ziduri de incinta,
se vor reface si construi noi cldiri (din aceasta perioada dateaz si
edificiul cu mozaic), se vor reface drumurile(o inscripie de pe un stlp
militar roman descoperit la Constanta si datnd din anii 324 327

1
Constantin Preda, Callatis necropola romano bizantina, Bucuresti, 1980, p.47.
2
apud Nelu Zugravu, Geneza cretinismului popular al romanilor, Bucureti, 1997, p.66.
3
Emilian Popescu, Curs de istoria si cultura Bizantului, volumul I(324 - 1025), Bucuresti, 1995,
p.41.
3
atesta acest lucru si-l pomenete pe Constantin cel Mare si pe fii lui).
Constantius al II-lea (337-361) va continua opera de reconstrucie a
inaintasilor lui si va renova Capidava si, a fundamentis,
Constantiniana, la nord de Histria, pe malul Marii Negre. O interesanta
inscripie descoperita la Carcaliu (judeul Constanta). In interiorul
cetatii Troesmis, ne marturiseste despre grija mpratului pentru
eterna securitate a cetatenilor materializata prin fortificarea locului.
De asemenea vor fi aduse in Scythia Minor noi trupe la Salsovia:
milites quinti Constantiniani si la Noviodunum (Isaccea): milites primi
Constantiniani.
4
In timpul mpratului Iulian Apostatul (361-363), este
amintita cetatea Durostorum, unde este martirizat Emilian (18 iulie
362). Tot din aceasta perioada dateaz si o inscripie descoperita la
Niculitel, ce-l cinstete pe Iulian ca victor ac triumfator semper
Augustus.
5
mpratul Valens, datorita mprejurrilor politice, va
manifesta o grija deosebita pentru intarirea acestei granie.
Construiete un pod de vase la Noviodunum in 369 si pstreaz capul
de pod de la Constantiniana-Daphne. De asemenea, oratorul
Themistius ne informeaz despre construirea unor fortarete si
refacerea altora ruinate, ca si despre refacerea unor apeducte,
depozite de alimente si a porturilor de pe tarmul Marii Negre, precum
si ntrirea granielor cu soldai. Se vor construi alte doua cetati:
Gratiana (aprata de milites primi Gratianensis) si Valentiniana.
6
Ca o
masura suplimentara de ntrire a limesului scythic se vor ridica doua
valuri de pamant: valul inferior, intre Vadul lui Isac si Tatarbunar, in

4
Notitia dignitatum, XXXIX, 25, 26, apud Emilian Popescu, op. Cit., p.47.
5
Emilian Popescu, op. Cit., p.51.
6
Ion Barnea si Radu Vulpe, Din istoria Dobrogei, volumul II, p.394-398.
4
lungime de 126 km.; valul de la Galai, intre Serbesti(Siret) si
Tulucesti(Prut), in lungime de 23 km.
7

Cu toate aceste masuri de precauie, timp de un secol, Dobrogea va
cunoate din nou momente grele, pricinuite de migraia vizigota si de
cea a hunilor. Un moment de cumpna l reprezint trecerea goilor in
Imperiu si devastarea diocezei Thracia intre 376 381, cnd legturile
directe ale provinciei cu Imperiul sunt perturbate. Scythia Minor sufer
in egala msura de pe urma insureciei vizigoilor si a invaziei hunice.
Cu toate acestea, viata publica de tip roman continua, structurile
politice si economice tradiionale se pstreaz, administraia
functioneaza, populaia majoritara este cea romanizata (atestata de
descoperirile arheologice).
8
Scopul acestei lucrri nu ne permite sa
intram in amnunte in aceasta privinta dar vom aminti cteva repere
istoriografice. Astfel, o prima invazie vizigota in Scythia are loc, dup
cum ne relateaz Eunapios de Sardes la nceputul anului 377, cnd
cetele conduse de Fritigern si Alaviv vor devasta provincia si mai apoi
intreaga peninsula balcanica.
9
mpratul Valens ocupat cu luptele
mpotriva perilor, va reaciona mai trziu cnd situaia devenise deja
prea tensionata. Lupta decisiva se va da la Adrianopol in data de 9
august 378 intre trupele imperiale si coaliia goilor (de data aceasta si
vizigoi si ostrogoi). Btlia se va termina tragic, cu masacrarea
legiunilor romane si cu uciderea mpratului Valens, al crui trup nu a
mai fost gsit (se presupune ca a fost ucis de o sageata sau ca a ars
de viu in casa in care se retrsese sa-si lege rnile).
10
Dup ce noul
imparat (Theodosie) va nfrnge coaliia gotica si va ncheia cu ei un

7
Radu Vulpe, Les Valla de la Valachie, de la Basse Moldavie et du Boudjak, in Actes du IX
Congres International dEtudes sur les Frontieres Romains, Mamaia, 6-13 septembrie, 1972,
editura Academiei Romane, Bucuresti, 1974, p.269.
8
Nelu Zugravu, op. Cit.,p.70.
9
vezi F.H.D.R.,volumul II, p.13 si 409.
10
Ammianus Marcellinus, Rerum Gestarum, traducere de David Popescu, Cluj, 1982, XXXI,
13,12-17.
5
foedus (3 octombrie 382), situaia ncepe sa revin la normal,
reluindu-se legturile cu zonele afectate si remediindu-se stricciunile.
Dar, tulburarea produsa de huni era debea la nceput si astfel in
384/385 cete de barbari ataca cetatea Halmyris din nordul Dobrogei
(se presupune ca erau tot goi) demonstrnd astfel fragilitatea situaiei
politice la grania de nord a Imperiului.
11
Urme ale trecerii goilor prin
Dobrogea si a convieuirii cu populaia provincial-romana din provincia
Scythia Minor s-au descoperit la Beroe. Localizata la Ostrov, pe malul
Dunrii, necropola de la Piatra Frecatei conine un numr mare de
morminte din care s-au recuperat 786 de schelete. Mormintele sunt
impartite in patru sectoare (A, B, C, D). In necropola predomina ritul
inhumaiei(exista si un mormnt de incineraie). Orientarea
mormintelor se face V E. Exista de asemenea, mai multe tipuri de
morminte: simple, cu igle, cu pietre, cu lemn. Datarea cimitirului se
face, pe baza materialelor descoperite intre secolele II VII si X XII.
Din mormintele descoperite, numai 210 au inventar. Mormintele
apartinand secolului IV din necropola, prin obiectele lor, reflecta destul
de evident o lume de cultura provincial romana amestecata cu
elemente strine de caracter barbar (se remarca elemente gotice
specifice culturii Santana de Mures-Cerniahov). Un mormnt tipic
provincial roman de la Beroe are urmtoarele caracteristici: scheletul
este orientat V E, pus pe spate cu minile de-a lungul corpului; ca
obiecte de inventar are o fibula cu capetele in forma de bulb de ceapa,
inel de argint si doua ulcioare din argila depuse la picioare.
In restul mormintelor de tip roman, inventarul consta deseori dintr-
un singur obiect, vas, fibula sau catarama.
Sunt prezente de asemenea si morminte barbare situate in
interiorul necropolei romane, ceea ce a dus la concluzia logica a unei

11
Otto J. Maenchen Helfen, The world of the huns, Berkeley,L.A., 1973, p.40-41
6
convieuiri dintre cele doua populaii in cadrul evenimentelor petrecute
in Scythia in secolele IV V.
12
Revenind la situaia din secolul IV
putem spune ca un rol deosebit l-a jucat puternica ascensiune a
cretinismului in Scythia Minor, aceasta traducndu-se in faptul ca
episcopul de Tomis e apreciat de autoritatea imperiala drept un model
de credina ortodoxa la Sinodul II Ecumenic inut la Constantinopol si
la care a participat direct episcopul tomitan, ca raporturile sale cu alte
centre cretine se amplifica si ca probabil, la cumpna dintre veacurile
IV si V este ridicat la rangul de episcop autocefal. In rstimpul de la
trecerea goilor in Imperiu si destrmarea imperiului hunic al lui Attila,
Scythia Minor va cunoate perioade dificile. O dovada in acest sens o
gasim relatata de Priscus in Ambasadele sale, unde se spune ca la
ntoarcere, a fost trimis ca sol de ctre Attila, Berichus care
stapaneste mai multe sate in Scythia(e vorba probabil de zona
gurilor Dunrii pe care acetia, la acel moment, o controlau).
13
In ciuda
acestei situaii grele, in 431, la al III-lea Sinod Ecumenic de la Efes,
participa si episcopul Timotei de Tomis
14
, menionat si intr-o inscripie
descoperita lng Constanta (ndoielnica). Pericol hunic va fi nlturat
odat cu nfrngerea acestora la Cmpiile catalunice (locus
Mauriacus) de ctre generalul roman Aetius in anul 451. In consecina,
ne-am fi ateptat ca la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon sa participe
si episcopul de Tomis de atunci, Alexandru. Acesta insa nu participa, si
nici un episcop din Moesia, din cauza unor atacuri furibunde ale
coaliiei hunice dup nfrngerea mentionata. Totui, el va semna in

12
Petre Aurelian, Sapaturile de la Piatra Frecatei(Beroe), Materiale si cercetri arheologice,
volumul VIII, Bucuresti, 1962, p. 565 591.
13
Ambasadele lui Priscus, I.I.R., VIII, traducere de George Popa Liseanu, Bucuresti, 1936, p.24.
14
Acta Conciliorum Oecumenicorum, Fd. Schwartz, volumul III, prima parte, 1935, p.234. Intre
cei 197 de membri ai sinodului, semneaza si episcopul de Tomis: Timotheus episcopus
provinciae Scythiae Tomitanae civitatis suscripsi.
7
452 actele conciliului de unde rezulta ca pericolul a fost ndeprtat.
15

Dup moartea lui Attila in 453, Imperiul cldit de el se va destrma
fiind impartit intre fii lui. Unul dintre ei, Hernach (Irnach, Ernac), cel
mai mic, se va retrage in nord-estul Dobrogei, nspre Delta Dunrii.
16

La Beroe(Piatra Frecatei), arheologii au surprins momentul stabilirii
hunilor in aceste locuri. In necropola II, sectorul C s-a descoperit,
dup cum am amintit si mai sus, o basilica cimiteriala. Noutatea o
constituie faptul ca ea suprapune o alta mai veche, denumita si
basilica cu cripta, ce poate fi datata pe baza celor 320 de monede
descoperite in stratul arheologic ce-i aparine, in secolele IV V dup
Hristos. Ca ipoteza este data ridicarea acesteia in timpul lui Constantin
cel Mare (326-337), distrugerea ei petrecndu-se in a II-a jumtate a
secolului al V-lea, iar dup cteva decenii, probabil in vremea lui
Anastasius (491-518), peste ea se ridica o a doua, perfect suprapusa
arhitectonic. Situaia arheologica surprinsa aici i-a fcut pe arheologi
sa sustina ca distrugerea basilicii cu cripta s-a petrecut dup
retragerea hunica de la Nedao (454).
17

Dup destrmarea coaliiei hunice (454 - Nedao), o atenie
deosebita a fost acordata provinciilor dunrene, inclusiv Scythia Minor,
refcute printr-o activitate constructiva laborioasa, nceputa de ctre
Anastasius si desavarsita sub Iustinian. Astfel inutul actual romanesc
devine un focar de civilizaie romano- bizantina. Elementul
fundamental prin care aceasta civilizaie se definete in organizare,
mod de viata, mentalitati, limbaj, forme artistice este profundul sau
caracter cretin. Anastasius (491-518) manifesta o grija deosebita
pentru Dobrogea unde vor fi refcute zidurile unor cetati: Histria,
Dinogetia, Capidava, Altinum (aici au fost descoperite crmizi

15
Otto J. Maenchen-Helfen, op. Cit., p.131.
16
Ion Barnea si Radu Vulpe, op. Cit., p. 408.
17
Petre Aurelian, Beroe I, necropola din veacurile II-VII e.n. de la Piatra Frecatei, Bucuresti,
1975,p.7-21.
8
stampilate, care conineau numele mpratului). Lucrrile cele mai
importante s-au desfasurat in capitala provinciei, Tomis. La Constanta
s-a descoperit si singurul sigiliu cu numele mpratului de pe teritoriul
Dobrogei.
18
Iustinian (527-565) va continua opera lui Anastasius, in
timpul lui efectundu-se cele mai ample lucrri de fortificare intreprise
vreodat pe linia de grania a Imperiului. La Dunrea de Jos se
contureaz un nou conflict generat de invazia unor triburi de slavi, anti
si bulgari amestecai cu ramasite ale hunilor. In 559 se nregistreaz si
o invazie a cutrigurilor condui de Zabergan. Acetia trec fluviul in
Scythia Minor si Moesia Secunda ajungnd pana in Thracia, Macedonia
si Grecia. Cu aceasta ocazie a fost prdata si incendiata cetatea
Dinogetia (si poate si altele din Dobrogea).
19
Ramanand sub controlul
Imperiului, provincia Scythia Minor se va bucura de o vasta opera de
reconstrucie. Astfel, vor fi refcute aproximativ 40 de cetati, intre
care amintim: Axiopolis, Troesmis, Noviodunum, Aegysus, Ulmetum,
Ibida, Tomis, Callatis, Histria, Dinogetia etc. Descoperirile arheologice
au confirmat si in acest caz tirile istoricilor vremii (spre exemplu ale
lui Procopius de Cezareea).
In ciuda tuturor acestor ample lucrri de reconstructi si ntrire
situaia devine din ce in ce mai tensionata datorita invaziilor slavo-
avare ce vor continua mai bine de un secol. Aceasta situaie dramatica
a avut repercusiuni si asupra inutului dintre Dunre si Marea Neagra.
Descoperirile arheologice, monetare si sigilografice fcute in ultimele
decenii arata ca, in urma confruntrilor dintre armata imperiala si
cetele cutrigure si avaro slave si, apoi a rscoalei trupelor de
frontiera, Imperiul controleaz in mod ferm provincia pana la nceputul
domniei lui Heraclius (610 - 641), cu excepia unei sincope produsa de

18
Emilian Popescu, op. Cit., p. 82.
19
Stelian Brezeanu, O istorie a Imperiului Bizantin, editura Albatros, Bucuresti, 1981, p.33 si
Emilian Popescu, op. Cit., p.90.
9
o incursiune avara ce asediaz Tomisul (in 599)
20
, iar continuitatea de
locuire este evidenta. Dup trecerea in masa a slavilor peste fluviu prin
punctul Popina Silistra in primii ani ai domniei lui Heraclius, este cu
totul nesigur ca Dobrogea sa fi continuat, sub diferite formule juridice
si administrative (o thema), a fi sub autoritatea bizantina pe tot
parcursul secolului al VII-lea. Elementele culturii materiale din
provincie(sistem de locuire, ceramica, decoruri etc.) atesta filiaia lor
cu formele culturare din perioada anterioara (sec. IV - VI) si totodat,
participarea acestora la geneza celor caracteristice veacurilor VII X.
In acest interval de timp devin realitati istorice: dispariia treptata a
vietii urbane; abandonarea activitatilor edilitare; sincope in circulaia
monetara; dispariia centrelor episcopale.
Penetraia bulgara in zona de la nordul gurilor Dunrii sub
conducerea lui Asparuch, trecerea lor in Imperiu si recunoaterea de
ctre diplomaia bizantina a formaiunilor avaro slave (680 - 681) au
marcat ntreruperea temporara a legturilor directe dintre spaiul
dobrogean si Constantinopol.
21
Dup cderea frontierei dunrene a
Imperiului bizantin a urmat o perioada tulbure cu caracteristicile
menionate mai sus. Dobrogea nu iese total din zona de influenta a
imperiului, dar isi pierde importanta strategica fiind inclusa in thema
Paristrion (Paradunavon).
22
Dei in aceste vremuri tulburi, viata
religioasa a locuitorilor din Scythia Minor este puternic afectata,
scaunul de Tomis ncetndu-si existenta, ea nu dispare ci continua fara
ntrerupere pana la restabilirea dominaiei bizantine in aceasta
regiune(secolele X- XI).
23



20
Stelian Brezeanu, op. Cit., p. 38.
21
Nelu Zugravu, op. Cit., p.75-76.
22
Emilian Popescu, Monahismul timpuriu pe teritoriul Romaniei.., p. 96.
23
Alex. M. Ionita, Viata manastireasca in Dobrogea pana in secolul al XII-lea, in Studii
Teologice, numarul 1/ 1977.
10
Geneza crestinismului nor-danubian o problema?


Dup scurta incursiune istorica, o alta problema care trebuie
amintita atunci cnd se vorbeste despre crestinism la romani este
problema genezei (originii) acestuia.
Intrebarea ce se impune in mod firesc este: de cnd putem vorbi de
cretinism pe teritoriul de astzi al Romaniei, este cretinismul
romanesc de origine apostolica?
In general, cnd se vorbete de cretinism, si mai ales pe teritoriul
patriei noastre, pentru cei mai muli, toate par sa nceap de la
Constantin cel Mare. Fara a mai insista asupra rolului jucat de ilustrul
imparat afirmam ca cei in cauza sunt inclinati sa exagereze lucrurile
fara nici cel mai infim spirit critic. Pe de alta parte sunt destui si cei
care susin fara drept de apel originea apostolica sigura a Bisericii
romane ca rezultat al activitati misionare a Sfntului Apostol Andrei si,
mai nou, a Sfntului Apostol Filip.
Textele care se invoca cel mai adesea in discutia privitoare la acest
subiect sunt urmatoarele: Eusebiu de Cezareea spune in Istoria
bisericeasca (III,1-3) cum ca lui Andrei i-a cazut la sorti Scythia
pentru propovaduire; Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae din
secolul X il aminteste pe sfantul Apostol Andrei la 30 noiembrie, cu
aceeasi mentiune ca la Eusebiu, dar cu completarea ca sfantul ar fi
hirotonit la Odessos (Varna) pe unul din ucenicii sai (Amplius);
Epifanie Monahul reia ideea din Synaxarium; Hippolyt al Romei (175-
235) spune:Andrei a vestit scitilor si tracilor; de asemenea mai este
invocat un calendar gotic-arian (din secolul IV cel mai vechi) care
are mentionata ziua sfantului Andrei. In legatura cu apostolatul
Sfantului Filip sunt mentionate: calendarul gotic amintit mai sus, doua
11
martirologii (al lui Usuard secolul IX si al lui Adon) etc. Fara a intra
in polemica acestui caz(al originii crestinismului romanesc) ne vom
limita in a observa ca stirile privind o eventuala propoveduire a celor
doi Apostoli ai Domnului in Dobrogea sunt contradictorii si insuficient
puse in evidenta de descoperirile arheologice si de observatiile istorice.
Nu credem ca daca vreunul dintre cei doi Apostoli ar fi propoveduit in
Scythia (asa cum ne-ar f placut sa se fi intamplat), acest lucru nu ar fi
fost amintit si, cu siguranta, folosit de toate personalitatile vietii
bisericesti dobrogene inca de la inceputuri. Or, nici Bretanion (in
conflictul cu imparatul Valens), nici Ioan Casian, nici vreunul din
calugarii sciti nu se folosesc de aceasta argumentatie, ceea ce ne
face sa ne indoim de veridicitatea unei eventuale origini apostolice a
crestinismului romanesc.
De origine apostolica sau nu, religia crestina a aparut pe teritoriul
Scythiei Minor inca din primele veacuri dupa Hristos, fie prin
intermediul negustorilor din porturile Dobrogene, fie prin cel al
veteranilor sau prin orice alte mijloace. Cert este ca pgnismul era in
veacurile II III o credina vie, acceptata si impartasita de locuitorii
Imperiului, inclusiv de cei ai provinciilor dunrene, cu numeroase
aspecte neformale, ateismul si indiferente religioasa fiind fenomene
singulare. Un fenomen interesant si specific secolelor I III il
reprezinta existenta alaturi de sau chiar in mediul crestin a
elementelor de factura gnostica. Pe teritoriul Romaniei se remarca o
coexistenta a pieselor crestine cu cele gnostice
24
, ceea ce a facut pe
unii autori sa considere ca gnosticismul a avut un rol important in
crestinarea regiunilor dunarene.
25
Elemente gnostice au patruns si in
zona dobrogeana a Moesiei Inferior si a Daciei aa cum se poate

24
N. Gudea si Ioan Ghiurco, Din istoria cretinismului la romani (marturii arheologice), ed.
Episcopiei ortodoxe romane a Oradiei, Oradea, 1988, p.37.
25
Nelu Zugravu, op. Cit., p.98-99
12
deduce din descoperirea unor geme de tip abraxas sau gryllos si a
unor placute cu inscripie. Asfel, intr-un mormnt de inhumaie de la
Tomis datat in secolul al II-lea s-a gsit o gema montata pe un inel de
plumb pe care era reprezentata divinitatea Chnobis cu corp de arpe,
ceea ce a trimis cu gndul la gnosticii ophiti; acetia considerau
arpele ca mijlocitor al cunoaterii si au fost combatuti, printre alii si
de ctre Origen. De la Dinogetia (Garvan) provine o gemma abraxea,
datata in secolul al III-lea si care pe baza reprezentrilor, pare sa fi
aparinut unui gnostic de origine egipteana sau siriana din rndurile
militarilor sau negustorilor aflai in regiune. Elemente gnostice se vor
mentine pana tarziu daca luam in considerare o stela funerara, azi
dispruta, descoperita in necropolele tomitane, care la sfarsitul
inscripiei avea incizata reprezentarea unei frunze de palmier (simbol
cretin) iar mai jos o pentagrama (simbol gnostic) si datata in secolul
al IV-lea.
26
Putem afirma cu certitudine, pe baza marturiilor
aghiografice, ca in Dobrogea au existat cretini izolai chiar din primele
secole; acest lucru l observam in timpul persecuiei lui Diocletian (303
- 304) cnd in Scythia Minor apar numele a numeroi cretini (in mare
parte militari), cei mai numeroi fiind in Tomis, apoi Durostorum,
Axiopolis, Dinogetia, Noviodunum si Halmyris.
27

Un cimitir descoperit recent la Tomis si atribuit in virtutea orientarii
V-E, a inventarului modest si a ritului comunitatii crestine din Tomis, a
fost datat dupa materialele descoperite si monede, majoritar in
secolele II- III d. Hs. Acest fapt ar pleda, in opinia autorilor studiului
respectiv pentru o crestinare relativ timpurie si in masa la Tomis.
28

Informatia aceasta pare sa fie ignorata de studii posterioare, probabil

26
Emilian Popescu, I.G.L.R., p.63, 28.
27
Ion Barnea, Monumenti Paleocristiani della Scizia Minore, estratto de Corsi di cultura sull
arte ravennante e bizantina, Ravenna, 1971, p.25-26.
28
Mihai Bucovala, Cecilia Pasca, Cercetari in necropola romana de vest a Tomisului, in
Pontica, XXV, 1992, p.270.
13
din cauza lipsei din inventarul mormintelor descoperite a elementelor
cler crestine.
Un istoric grec spunea in incheierea lucrarii sale de spre
crestinismul preconstantinian din Grecia:
Si on voulait conclure, on pourrait donc dire, qua lepoque
preconstantinienne, en Grece, bien quil a existat des communautes
vivantes, les chretiens nont pas laisse de traces importantes. Leur vie
religieux ne se distinguait pas de la vie paienne par des traits tres
prononces, elle evoulait en marge de la population paienne.
29
Acelai
lucru s-ar putea spune si despre Scythia Minor.
De ce ne-am oprit in problema originii crestinismului romanesc
tocmai la descoperirile din necropole?
Asa cum aclama titlul unei lucrari recente
30
, si dupa cum lasa sa se
inteleaga istoria, crestinismul a patruns in mediul preromanesc in
mediul popular. Un invatat francez, Georges Duby, spunea intr-una din
cartile sale:La religion du peuple est naturellement funeraire.
31
Fara
a exagera aceasta fraza, afirmam si noi pe baza celor studiate ca
domeniul funerar exprima cel mai bine orientarea (trirea) religioasa a
oamenilor: credina, superstiiile, fricile, cutumele. El este un bun
domeniu de studiu al apariiei si evoluiei credinei cretine pe teritoriul
Romniei. Din cercetarea necropolelor ne putem da seama att de
continuitatea culturala romaneasca pe aceste meleaguri cat si de
originea multora dintre practicile cretine de astzi. Descoperirile
arheologice, in genere, au acest rol de a confirma sau infirma tirile
literale si tradiiile locale. Pentru motivul exprimat mai sus ne-am oprit
la studiul necropolelor din Dobrogea in vederea unei mai bune edificri
in problema propusa.

29
D. I. Pallas, in Cahiers Archeologiques, XXIV 1975 p. 19 apud I, Barnea, Consideraii
privind cele mai vechi monumente cretine de la Tomis, Pontica XXIV, 1991.
30
Nelu Zugravu, Geneza crestinismului popular al romanilor, Bucuresti, 1997.
31
LEurope au Moyen Age, Paris, 1984,p. 245
14
Din punct de vedere cretin, moartea a survenit in lume ca urmare
a pcatului lui Adam si s-a transmis tuturor oamenilor, de aceea ea
este o realitate ce trebuie acceptata ca voie a lui Dumnezeu. Ea nu
este dect o poarta spre viata de dincolo. Prin moarte nceteaz orice
activitate a omului, fie de a creste in virtute, fie de a cdea in pcat.
Viata pana la moarte este rstimpul in care omul poate sa
dobndeasc dreptul la viata si fericire venica. In acelai timp, ca
rezultat al faptelor sale, el poate sa-si atrag asupra sa moartea sau
pedeapsa eterna. Odat evenimentul morii trecut, nu mai exista
posibilitatea efecturii unui progres in virtute si, deci, dobndirea
iertrii pcatelor.
32
In domeniul funerar gsim exprimata aceasta frica
a vredniciei sau nu de fericirea venica in formula des ntlnita:
(Doamne ai mila!). Moartea trupeasca este urmata de
judecata particulara: este rnduit oamenilor sa moara, iar dup aceea
sa fie judecai(Evrei IX, 27). Despre procedura in cadrul judecaii
particulare, Revelaia divina nu spune nimic. O tradiie veche a
dezvoltat in acest sens invatatura despre vmi. Astfel, dup
despartirea de trup, sufletul merge la judecata particulara insotit de
ngeri si demoni. Acesta trebuie sa treac prin anumite vmi sau
puncte de cercetare. La fiecare vama i se va cere socoteala pentru
faptele din aceasta viata. Tradiia aceasta este foarte puternic
imprimata in constiinta cretinilor romani nct si astzi la cele mai
multe inmormantari, cel decedat are agatat de deget un ban perforat
pentru a plti vmile. Dup cum cunoatem din istoriografie, obiceiul
punerii de monede in mormnt este de factura pgna, banii
reprezentnd obolul lui Charon ce trebuia pltit de spiritul celui mort
pentru a avea acces in lumea umbrelor.

32
Remus Rus, Concepia despre om in marile religii, teza de doctorat, Bucuresti, 1978, p.130
131.
15
O alta problema pe care trebuie sa o amintim este posibilitatea
legturii dintre cei vii si cei mori. In credina cretina, intre cei vii si
cei mori exista o strnsa legtura bazata pe comuniunea iubirii si a
rugciunii. Prin acte de milostenie, prin rugciuni cei in viata pot cere
mila si indurare de la Tatl ceresc pentru cei aflai sub pedeapsa.
Aceasta ntreptrundere sau intr-ajutorare spirituala, caracteristica
doctrinei cretine ortodoxe, accentueaz mai ales asupra caracterului
universal al comunitatii umane, care in accepiunea ei cea mai larga
depaseste limitele vietii empirice si include pe toi cei care au
impartasit aceeai credina. Ca expresie vzuta a acestei concepii
avem parastasele, mese in amintirea celor decedai, cnd se crede ca
milostenia se face in numele celui trecut la viata venica. Credina
aceasta este foarte puternica in rndul poporului care o pstreaz cu
sfinenie. Si aceasta practica are corespondent in pgnism. Spre
exemplu, romanii credeau ca defunctul intra in comunitatea zeificata a
sufletelor celor mori (manes), care mai erau si genii protectoare.
Pierdut in lumea umbrelor stramosilor, defunctul se las in seama
credinei urmailor si si mai ales a fiului sau legitim, care trebuia sa
oficieze ritualurile stramosilor la mormntul sau. Aceste ritualuri
constau in banchete funerare, libaiuni si rugciuni aduse manilor.
33

Pe multe din stelele funerare pgne descoperite in Dobrogea apare
inscripia: D M, adic D(is) M(anibus) - zeilor mani. Mormntul
devenea astfel proprietate sacra a manilor el neputand fi violat.
Inviolabilitatea mormintelor s-a transmis si in crestinism inca de
timpuriu existand unii crestini care jefuiau mormintele antice. In 441,
cu ocazia unui targ tinut intre romani si nomazii huni, acestia din urma
ataca si macelaresc un numar importana de participanti. Pretextul
pentru atacarea targului a fost o incursiune a episcopului de Margus

33
Remus Rus, Concepia despre om in marile religii, teza de doctorat, Bucuresti, 1978, p.13
16
(Dubrovita), in teritoriul stapanit de huni si jefuirea de catre acesta a
averilor si tezaurelor pe care hunii le ascunsesera
34
; dupa unii istorici
era vorba despre jefuirea mormintelor regale de popdoabele lor, in
baza unei paralele cu o novela din 27 martie 347 care, incriminand pe
violatorii de morminte (sepulcri violatores), ii amintea in primul rand
pe clerici, si cu predicile lui Ioan Gura de Aur in care sunt amintiti de
asemenea jefuitorii de morminte.
35

Multe dintre mormintele descoperite in necropolele din Scythia
Minor nu au inventar (majoritatea la Callatis si la Beroe) si numai
orientarea lor precum si aceasta lipsa a inventarului i-au condus pe
cercettori la concluzia ca ar fi aparinut unor cretini. De asemenea
multe dintre obiectele gsite in necropole sunt similare si cretinilor si
pgnilor (opaie, ulcioare, monede, fibule, lacrimarii etc. vezi
Callatis), ceea ce face ca atribuirea lor sa fie dificila. Pe baza
descoperirilor din necropole precum si a asemnrilor dintre concepiile
funerare, se ajunge la concluzia ca primii cretini au pstrat unele din
practicile pgne revalorizndu-le in sens cretin. Astfel, pe opaie
apare crucea, porumbelul sau alt simbol cretin, pe ulcioare apare
inscripia ZOH (Viata), pe bratari apare de asemenea crucea, la fel pe
catarame, aplice si pietrele de mormnt. Tendina de a marca locul
unde este ngropat un cretin devine majoritara ncepnd cu secolele
IV V. Aceasta tendinta (obicei) a fost preluata de crestini de la
paganii daco-romani, care la randul lor au pastrat o traditie mai veche,
ce dateaza pe teritoriul tarii noastre inca din epoca bronzului, apoi cu o
mare varietate de forme, din epoca elenistica in Dobrogea.
36

Dupa cum se poate observa, domeniul funerar este mediul cel mai
propice de patrundere al cutumelor si practicilor antice, cu att mai

34
Ambasadele lui Priscus, I.I.R., VIII, p.116.
35
Otto J. Maenchen-Helfen, op. Cit., p.116.
36
Enciclopedia arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, volumul III, M-Q, Editura Enciclopedica,
Bucuresti, 2000, p. 105-106.
17
mult cu cat noua religie si-a elaborat destul de trziu, respectiv ctre
anii 200 250, si nici atunci suficient de nchegat, discursul asupra
morii.
Astfel, in ceea ce privete ritul funerar, se admite ca in veacurile II
III cretinismul n-a avut rol hotrtor in trecerea de la incineraie la
inhumaie. Pe temeiul unor raiuni de natura biblica (Facere 3, 19:
Pamant eti si in pamant te vei ntoarce), dogmatica, morala
(cinstirea moatelor) si tradiionala (pe filiera iudaica) antropologia si
soteriologia specifice cretinismului in perioada amintita au afirmat
ideea nvierii trupurilor in vederea Judecaii de Apoi si a dobndirii
vietii venice si au proclamat permanenta naturii umane a corpurilor,
in consecina, au respins cremaiunea, prefernd inhumaia. Cu
diferente de la o regiune la alta, acest rit devine deja predominant in
Imperiul Roman din secolul al III-lea, sub influenta cultelor orientale in
special, dar si a noilor tendine umaniste din epoca. Aceasta
humanitas, inteleasa ca philantropia greceasca, era apropiata de
concepia cretina asupra trupurilor; arderea trupurilor nu
nseamn o pietate fata de suflet, scria Tertulian, ci o cruzime
fata de corp, pe care omul nu trebuie sa-l dea ca ispasire
pentru vre-o pedeapsa.
37

Descoperirile mai vechi din sectorul funerar al oraelor greceti din
inutul dobrogean al Moesiei Inferior arata ca de la sfarsitul secolului
al II-lea, cu intensitati diferite de la o cetate la alta, inhumaia se
generalizase. In secolul intai Tacitus afirma ca ritul incinerarii este
obligatoriu, insa in prima parte a veacului urmator, sub influenta
cultelor orientale si a practicilor acestora (tehnica sarcofagelor),
inhumatia devine dominanta.
38


37
Nelu Zugravu, op. Cit., p. 102.
38
Gavrila Simion, Rituri si ritualuri funerare practicate in necropola romana de la Noviodunum,
in Pontica, 27, 1995, p. 91-105.
18
In interiorul provinciei, pe malul dunrean si in zona sud
moldoveneasca a acesteia, unde tradiiile autohtone au fost mai
puternice, coexistenta incineraie inhumaie a fost mai ndelungata,
respectiv pana la nceputul epocii romano bizantine. Dupa invaziile
slave ce au dominat secolele VI-VII, cu repercursiuni si in urmatoarea
perioada se remarca folosirea ritului incineratiei, probabil sub influenta
slava, de catre o populatie crestinata (edificatoare sunt crucile de pe
urnele funerare si de pe capacele acestora).
39
Studiul amanuntit
asupra acestor necropole ar depasi spatiul acordat acestei lucrari de
aceea el va face obiectul unei lucrari mai ample. O singura problema
merita amintita aici deoarece are legatura cu continuitatea poporului
roman, este atribuirea initiala a mormintelor de incineratie de dupa
invazia slavilor exclusiv acestora din urma (practica este recunoscuta
sub numele de panslavism) care foloseau numai ritul incineratiei. Unei
astfel de atrbuiri i se impotrivesc insa atat ceramica folosita ca urne,
cat si anumite practici legate de ritul de inmormantare: practica locala
mult mai veche a acoperiri urnelor sau a casetelor de piatra sau
caramida. Folosirea ritului incinerarii de populatia straromana poate fi
admisa ca o revenire la anumite practici mai vechi pagane, indeosebi
in urma contactului cu slavii care inainte de crestinare si chiar dupa
aceea, practicau ritul incinerarii. Oricum, chiar intr-o perioada de
slabire a disciplinei bisericesti, o astfel de practica este greu de admis
pentru o populatie crestina.
40


Descoperiri


39
A. Radulescu N. Hartuchi, Cimitirul feudal-timpuriu de la Castelu, Constanta, 1967, 127p.
40
E.A.I.V.R., p. 144.
19
In paginile urmatoare vom prezenta mai multe descoperiri facute in
numeroasele necropole dobrogene si care au legatura directa cu
crestinismul si patrunderea lui pe teritoriul provinciei Scythia Minor.
Facand parte, pana la reformele lui Diocletian, din provincia Moesia
Inferior si prin urmare din Imperiu, intr-un mediu elenistic la origini cu
influente orientale (siriene mai ales), teritoriul Dobrogei de astazi se
constituia intr-un mediu propice pentru misionarismul crestin. Dupa
cum am amintit mai sus, sunt abundente stirile aghiografice despre
crestini martirizati pe aceste meleaguri. Fara a mai insista asupra
acestora, putem presupune ca misiunea crestina se va fi desfasurat de
ceva timp(mai devreme de secolele III - IV), deoarece crestinii erau
deja cunoscuti si prin activitatea lor deranjau lumea pagana a timpului.
SECOLELE II IV(V) LA TOMIS
In sprijinul afirmatiilor anterioare aducem descoperirea in 1992 a
unei necropole romane in zona de vest a Constantei(anticul Tomis).
Din informatiile culese de cercetatori am extras urmatoarele concluzii:

Ritualul folosit pentru cele 46 de morminte descoperite in
anul 1992 in zona de vest a necropolelor tomitane este exclusiv
inhumatia(cel de-al 47-lea era un cenotaf).
Numarul mormintelor practicate in gropi simple este de 22,
iar al celor in firida de 24. Trei morminte din prima categorie
fusesera marcate printr-o tigla asezata la cap si respectiv doua
fragmentare lateral.
42 dintre morminte contin cate un inhumat, 3 cate doi si
ultimul dintre ele, trei (o familie cu un copil). Orientarea celor
inhumati a putut fi stabilita in 33 din cazuri, dintre care 28 aveau
orientarea V-E, iar 5 N-S sau NE-SV.
20
In 34 de morminte au fost descoperite obiecte de inventar;
putin numeroase si modeste ca factura, acestea reprezinta forme
tipice pentru epoca romana mentionata, unele dintre ele avand
caracter exclusiv funerar. Vasele din ceramica si sticla reprezinta
in mod cert produse ale atelierelor locale, unele din opaite fiind
copii locale ale unor tipuri lucrate de mesteri ce-si stampilau
produsele in centre traditionale, precum Atena si Corint.
Datarea unor morminte a putut fi stabilita pe baza inventarului
recuperat, astfel: pentru secolul II d. Hs., 7 morminte, pentru secolul
III, 12 morminte, pentru secolele V si VI, cate unul; 13 morminte nu
contineau nici un obiect; pentru ele, opinam, cu titlu de probabilitate,
secolul IV. Orientarea V-E, tipica crestinismului, si stratigrafia
(mormintele se afla la acelasi nivel si grupate intr-o necropola) i-a
determinat pe arheologi sa considere mormintele respective ca
apartinand comunitatii crestine din Tomis. Faptul ca multe dintre ele
sunt datate in secolele II- III d. Hs. Pledeaza pentru o crestinare
relativ timpurie la Tomis.
41
Informatia este foarte pretioasa si daca nu
va fi infirmata de cercetarile ulterioare se pare ca se confirma
existenta crestinismului preconstantinian in Dobrogea.
Un epitaf descoperit in Constanta, in teritoriul necropolelor, si datat
in secolul al III-lea, este pus in amintirea unei oarecare Matrona care,
schimbandu-si parerea ( interpretat si ca credinta) nu a fost
ingropata alaturi de sotul si cei doi copii ai sai. Acest epitaf considerat
de unii cercetatori ca sigur crestin, de altii privit cu putina suspiciune,
vine sa intareasca ideea unui crestinism timpuriu in Scythia Minor,
chiar daca el apare sporadic si numai sub forma de presupuneri inainte
de secolul al IV-lea.
42


41
Mihai Bucovala, Cecilia Pasca, art. cit., rev. cit.
42
Emilian Popescu, I.G.L.R.; I. Barnea, Consideratii privind cele mai vechi monumente crestine
de la Tomis, in Pontica, XXIV, 1991, p. 269; Nelu Zugravu, op. Cit., p. 176.
21
Intr-un mormnt de inhumaie orientat VNV ESE dintr-un tumul
funerar investigat in 1978, care coninea trei amfore, un opai, o
catuie dacica cu cenua si crbuni, un pahar si trei monede de bronz
din timpul lui Claudius II Gothicus (268 - 270), s-a descoperit o fibula
din aur cu capete in forma de bulb de ceapa, pe al crei arc se afla
incizat numele INNOCENS. Antroponimul este cunoscut in lumea
cretina timpurie, dar el apare, deopotriv, si printre numele religioase
pgne. Alte obiecte descoperite in acelai sit: delfini de bronz, opai
de lut cu imaginea unui porumbel pe o ramura de mslin, opai cu
ciorchine de strugure, tipar de lut cu reprezentarea unui om cu masca
de mgar. Acestea au fost considerate de unii ca marturii cretine iar
altii le-au privit cu rezerva.
43

Daca aceste marturii prezentate mai sus sunt privite de unii
cercetatori cu scepticism, urmatoarea descoperire dintr-o necropola
tomitana nu lasa nici o urma de indoiala asupra credintei impartasite
de cel care a folosit obiectul respectiv. Este vorba despre un opait de
lut ars descoperit intr-un mormant tomitan (M14) ce are incizat pe
fund, de trei ori, semnul crucii. Obiectul a fost datat pe baza celorlalte
materiale descoperite si a tipologiei, in secolul al III-lea, constituindu-
se astfel in cel mai vechi obiect crestin descoperit la Tomis.
44
In
aceeasi necropola romana, in M7 s-a mai escoperit un opait ce avea ca
decor doi pesti suprapusi, de asemenea privit ca semn al crestinarii.
45

Inainte de a trece la prezentarea obiectelor de secol IV, trebuie sa
completam tabloul raspandirii crestinismului pe teritoril dintre Dunare
si Marea Neagra cu o descoperire facuta la Barbosi. Este vorba despre
doua cruciulite de sidef, de mici dimensiuni, ce se purtau probabil la

43
Nelu Zugravu, op. Cit., p.177.
44
ibidem si I. Barnea, art. cit., Pontica, XXIV, 1991.Pentru informatii suplimentare privind
marcile imprimate pe fundul vaselor si obiectelor de lut vezi: E.A.I.V.R., Bucuresti, 2000, p.38,
iar pentru opaite aceeasi editie, p.232-233.
45
Nelu Zugravu, op. Cit., loc. Cit.
22
gat sau ca aplice pe haine, datnd din timpul lui Alexandru Sever (222
- 235). Unii exegei cred ca crucea nu este anterioara veacului III,
deoarece cretinii s-ar fi supus pericolelor, idee infirmata de
descoperirile din Siria si din catacombele romane precum si de
literatura apologetica ce atesta cinstirea timpurie a crucii (secolul II).
Descoperiri epigrafice din centre cu veche tradiie cretina (Ierusalim,
Asia Mica, Roma) arata ca siglele desemnnd pe Mntuitorul si pe
Maica Sa erau utilizate de unii cretini chiar din veacul al II-lea, dar ca,
in general, numele sacre ale Persoanelor Treimii, Fecioarei si ale altor
personaje sfinte s-au impus in paleografia greaca si latina abia in
secolul al IV-lea odat cu victoria cretinismului.
46
Concluzia ce se
desprinde pentru perioada de dinainte de secolul al IV-lea lasa sa se
inteleaga ca, crestinismul a patruns in Scythia Minor inainte de victoria
lui oficiala si ca doar cineva de rea credinta ar putea contesta fara
drept de apel acest lucru.
In secolul IV se remarca la Tomis o dezvoltare a elementului
crestin, surprinsa si in domeniul funerar.
Pentru inceput, credem ca este potrivit sa amintim de monumentele
funerare asupra carora planeaza unele indoieli.
Astfel apar in discutie trei stele funerare ce par a contine simboluri
crestine. Prima din ele, datand la inceputul secolului al IV-lea (o stela
de calcar), are pe frontonul ei un porumbel intr-un triunghi. La sfarsitul
inscriptiei e nesigur daca e reprezentata o frunza de iedera sau un
peste. Din inscripie insa nu se desprinde nimic cretin. O alta contine
de asemenea un porumbel pe fronton.
47

O a treia stela datand de asemenea in secolul al IV-lea nu la sa nici
o urma de indoiala asupra apartenentei religioase a celor doua

46
Ibidem, p. 170.
47
Ion Barnea , op. Cit., p.270, spune ca acestea nu trebuie considerate crestine deoarece,
porumbelul ar reprezenta in imagistica pagana, sufletul celui dececat, si de aceea epitafurile cu
pricina sunt pagane; Emilian Popescu in I.G.L.R. se rezuma doar sa le mentioneze(p. 53s.u.).
23
defuncte: Aurelia Ianuaria si Aurelia Domna. Inscriptionata in calcarul
stelei, inscriptia contine si expresii specific pagane, ca: complevit
Elysiis si ale, vale viator. De asemenea expresia: spiritum reddere
este o expresie des ntlnita si in inscripiile pgne si nseamn a
muri, a-si da sufletul. Ceea ce a facut ca aceasta sa fie considerata
crestina, fara dubii, este cuvantul Deo introdus intre spiritum si
reddere, formand astfel: spiritum Deo red(d)ere, adica sa-si dea
sufletul lui Dumnezeu. Epitaful apartine in concluzie unor crestini.
48

O descoperire relativ recenta, din Constanta, de pe faleza de Nord,
a fost atribuita de unii cercetatori, pe baza analogiilor, elementului
crestin prezent in secolul IV la Tomis. Este vorba de Cavoul cu picturi
descoperit in 1988, cand se sapa la fundatia unui bloc de locuinte. Ca
si pe inscripiile funerare cu coninut si decor comun religiei pgne
greco-romane si celei cretine, si aici reprezentrile anumitor pasri
(porumbei, puni etc.) si animale (iepure) pot fi tot att de bine
simboluri pgne cat si cretine. Ceea ce a determinat pe descoperitori
sa-i atribuie pe buna dreptate caracter cretin, sunt mormintele din
interiorul cavoului, orientate crestineste. Pe baza stilului naturalistic al
bogatului decor floral si faunistic, combinat cu ornamente geometrice,
si al puinelor piese de inventar gsite in morminte, cavoul a fost datat
in a doua jumtate a secolului al IV-lea, el fiind folosit pentru
inmormantari o perioada mai ndelungata.
In catacomba Santi Pietro e Marcellino de la Roma, se afla scene ale
banchetului funerar cu similaritati cu cea din cavoul descoperit la
Tomis. Ca un element in plus, la Tomis, pe masa se afla pictat un

48
Ion Barnea Monumenti Paleocristiani della Scizia Minore, estratto de Corsi di cultura sull arte
ravennante e bizantina, Ravenna, 1971, p. 29; Nelu Zugravu, op. Cit., Emilian Popescu,
I.G.L.R., p.56, 21
24
peste (simbol cretin) iar deasupra persoanei din dreapta scenei se
afla inscripia IRENE (IRINI = PACE).
49

Alte descoperiri cu caracter crestin, din necropolele Tomisului,
datate in secolele IV V si considerate ca sigur crestine:
p.59 60, 24
Un epitaf de marmura caracteristic IV V. Are frontonul
triunghiular. In centrul stelei se afla o coroana ce se termina in
partea de jos cu doua frunze de iedera, iar in centrul coroanei se
afla monogramul cretin si crucea monogramatica. Text:
Torpilla din Epiphaneia(Cilicia, n. aut.) de 25 de ani.
50

Masa de agapa descoperita probabil intr-un cavou. Secol IV
V , cu inscripia:
, adica: FERICITULUI TIMOTEI DIN
PARTEA LUI DINIOS CU NUMELE DE NEOFIT ENMANUEL Intre
cuvintele 2 si 3 este reprezentat un porumbel, iar la sfarsitul
inscripiei se afla reprezentat un peste. Numele de timotei
precum si apelativul de Fericitul i-a facut pe cercetatori sa
considere ca este vorba chiar despre episcopul Timotei care a
participat la sinodul de la Efes din 431, considerat al III-lea
Ecumenic.
51

O stela funerara, azi dispruta, care la sfarsitul inscripiei
avea incizata reprezentarea unei frunze de palmier (simbol
cretin) iar mai jos o pentagrama (simbol gnostic). Secol IV.
Acesta se incadreaza in marturiile cu caracter gnostic ce s-au
descoperit in Dobrogea in concordanta cu cele crestine.
52

O achie de marmura rupta dintr-un sarcofag. Pe ea se
aflau reprezentate doua cruci, una la nceput si una la sfarsitul

49
I. Barnea, op. Cit., p. 272.
50
Emilian Popescu, I.G.L.R., p. 59 60, 24.
51
Ibidem, p. 62.
52
Ibidem, p.63, 28.
25
unei inscriptii: Ai mila Doamne de cei fara trup! Aici odihnete
Alexandru de curnd convertit (neofitos). Ca secol a fost propus
IV.
53

Din seria mormintelor pictate apare un altul inedit, datat in
secolul IV, care conine scene cu caracter cretin evident;
porumbel, ghirlande, doua capete de ngeri si doua figuri
umane.
54

Epitaful lui Terentius, fiul lui Gaione(se pare ca e vorba
despre un got cretinat). Decor: cruce aezata pe un vrej de
iedera si monogramul nscris in cerc. Se pare ca piatra a fost
refolosita. Terentius era militar si facea parte di corpul tinerilor
lancieri.
55

O stela de marmura cu cruci spate in partea superioara,
in mijloc si jos. Text: Aici odihnete Maru, de doi ani, 10 luni si
14 zile, fiica lui Ioan, administratorul (bisericii) Sfntului Ioan.
Aceasta este prima mentiune despre hramul unei biserici de pe
teritoriul romanesc si de asemenea aflam si numele primului
epitrop cunoscut la noi. Acest lucru dovedeste ca in secolele IV
V, Biserica tomitana avea o solida organizare administrativa.
56

O alta placa fragmentara de marmura pomenete de un
fost episcop martir al crui nume nu s-a pstrat (poate Titus sau
Philus, deoarece Acta Sanctorum amintete pentru 31 ianuarie la
Tomis un episcop martir cu acest nume, martirizat in persecuia
lui Liciniu, 319 - 320). Placa a fost pusa la intrarea unui

53
Ibidem, p.64, 29.
54
A. Suceveanu si A. Barnea, La Dobroudja Romaine, editura Enciclopedica, Bucuresti, 1991,
p. 282
55
Emilian Popescu, I.G.L.R., p. 65.
56
Ibibem, p.67, 32.
26
martirium cldit la ceva vreme dup martiraj(sfarsit de IV,
nceput de V).
57

Un opai de lut descoperit in cimitirul tomitan in anii 1905
1906, ce are reprezentat pe el pe Hristos, in picioare, in
costum antic, binecuvntnd cu ambele mini. De jur mprejur
se citete inscripia Pace meam do vobis (Ioan XIV, 27) iar in
chenarul circular sunt reprezentate busturile celor 12 Apostoli.
Datare secolele IV V.
58

Tot din secolele IV V dateaza si edificiul funerar al lui
Eutalios din Cezareea (binecunoscut centru cretin, patria sf.
Vasile cel Mare care a avut relaii cu Bretation ep. Tomisului
conform actului martiric al sfntului Sava de la Buzu, 12 aprilie
372). Epitaful este pus de cappadocian in memoria sotiei sale
Kaliope ca Dumnezeu sa o aseze in lumea celor drepti (aseaz-o
Doamne cu dreptii).
59

Un interes deosebit il prezinta inscriptia funerara a unui
anume episcop martir. Cercetatorii au crezut ca este vorba de
Titus sau Philus amintit in martirologii ca episcop de Tomis
martirizat in timpul lui Licinius.
60


In continuare vom prezenta cateva descoperiri din necropolele
tomitane datate in secolele V VI:
O placa de marmura descoperita la Constanta. Deasupra
inscripiei are o cruce si o scobitura dreptunghiulara (pentru ars
tmie?).

57
I. Barnea, op. Cit., loc. cit.
58
Ibidem, vezi si A. Suceveanu si A. Barnea, op. Cit.
59
I. Barnea, Monumenti., loc. cit.; vezi si I. Barnea, op. Cit..
60
Ibidem; Nelu Zugravu propune ca inscriptia sa fie citita:Martiri ai lui Hristos si episcopi ai
Tomisuluiaici odihnesc., op. Cit., p235.

27
O stela de marmura ce are in partea de sus doua cruci
latine cu capetele braelor latite, caracteristica a secolelor V
VI, la baza crora este un porumbel. Intre cruci este un cerc ce
nscrie monogramul lui Hristos.
Un fragment din piciorul unei mese de marmura, cu
capatul de jos in forma de cap de leu, cu siguranta de
provenienta pagana eci mai veche si refolosit de cele care au
scris inscriptia cu caracter funerar: spre mplinirea rugciunii
Sabinei, Leontiei, Venerei si Eufemiei.
61

O stela de marmura ce are in partea superioara incizata o
cruce ncadrata intr-un cerc avnd la baza doua frunze de iedera.
Sub ea, o alta cruce cu braele inegale. Text: Acest mormnt
este al Marciei Aurella, soia lui Marcus, cel care a fost cndva
principalis. Titlul de principalis se acorda numai decurionilor
membrii ai sfatului cetatii, bogai si influeni. Epitaful devine
astfel important si pentru ca atesta supravietuirea modelului
roman la Tomis si dupa vremurile tulburi ce caracterizeaza
secolul al IV-lea.
O stela funerara crestina cu inscripie si cu decor format
dintr-o cruce greaca caracteristica secolelor amintite si un mic
bazin dreptunghiular, spat probabil pentru ars tmie.
Doua stele funerare cu decor format din cruci: la prima
semnul se afla la sfarsitul textului iar la a doua in centrul
inscriptiei.
O alta stela cu importanta deosebita este cea a lui Atala,
fiul lui Tzeiuk, probabil un hun sau protobulgar cretinat.
Decorul este format dintr-o cruce. Aceasta ne aduce aminte de
misiunea crestina intreprinsa de episcopul Theotim de Tomis,

61
Emilian Popescu, I.G.L.R., p. 69-70.
28
aparator al Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care hunii il numeau
zeul romanilor datorita lucrurilor minunate pe care acesta le
facea.
Un stlp funerar triunghiular de marmura. In partea
superioara are o cruce latina cu capetele braelor latite. Baza
crucii se termina in forma de ancora, formata din frunze de
iedera. De asemenea, la sfarsitul inscripiei se afla incizata o alta
frunza de iedera. Text: Mormintele acestea sunt ale lui Victor si
Alexandru. Modelul frunzelor de iedera este preluat din
paganism ele fiind simbolul vietii, al vitalitatii.
O alta stela funerara de maxima importanta pentru
organizarea eclesiastica a provinciei Scythia Minor este stela de
marmura a lui Heraclide cite al Sfintei Biserici Universale. Ca
decor, are o cruce in partea superioara si un chenar simplu la
text, terminat cu o frunza de iedera. Este prima mentiune a unui
anagnost (citet) in spatiul dobrogean.
Inscriptia funerara a lui Marcellus, vicarul odesitan ne da
marturie despre relatiile scaunului episcopal de Tomis cu alte
centre crestine, in cazul de fata cu Odessos (Varna), de
asemenea vechi centru episcopal.
O stela de marmura, avand la origini o inscriptie pagana, a
fost refolosita de crestini, pe ea aflandu-se textul urmator:
Paula, sotia lui Paul sirianul, hipodiacon. Inscriptia crestina
este de o maxima importanta deoarece ea reperzinta prima
mentiune a unui hipodiacon in Scythia. De asemenea, ea
certifica inca odata raporturile Bisericii tomitane cu centrele de
traditie orientale.
O alta cruce fragmentara are o inscriptie in greaca si
latina: Georgii (a lui Gheorghe). Tot din aceeasi
29
categorie face parte si un fragment de cruce de marmura avand
incizate doua litere: .
Din seria obiectelor de inventar funerar amintim: un vas
mic de ceramica gasit intr-un mormant din Constanta, pe care
este scris cu vopsea alba textul: Ai mila de mine Doamne.
62
; o
catarama de bronz cu imaginea unui porumbel, o cruce de sarma
si doua filacterii din bronz, toate intr-un mormnt de secol V VI
descoperit la Tomis, defunctul fiind pus untr-un sicriu ce avea o
cruce incizata pe una din laturi.
63


Din descoperirile arheologice prezentate mai sus aflam ca primii
cretini obinuiau sa refoloseasca pentru stelele lor funerare vechi
stele funerare pgne pe care inscritpionau simboluri specifice cretine
(se poate presupune ca acelea erau motenire de familie n. n.). De
asemenea, ei revalorizau si elementele de decor, coroana specifica
pagana devenind cerc in care era inscrisa crucea, adeseori terminata in
partea de jos cu ornamente in forma de frunze de iedera, si acesta din
urma, la randul lui, fiind un simbol pagan la origine. De asemenea,
informatii pretioase ne sunt oferite in legatura cu organizarea Bisericii
tomitane, precum si legaturile acesteia cu centre crestine de traditie.
Astfel avem cunostinta despre un epitrop (administrator), Ioan, un
citet (anagnost), Heraclide, un ipodiacon, Paul sirianul, precum si
despre un preot Patricius.
64
Aflam pana si hramul unei biserici din
Tomis: Sfantul Ioan, precum si notiuni despre biserica: sfanta si
universala.

62
Emilian Popescu, I.G.L.R., p. 73 94, 37 59.
63
Maria Munteanu, Marturii crestine pastrate in Muzeul de arheologie din Constanta, p. 98-
104, in volumul De la Dunare la Mare, editura Arhiepiscopiei Dunarii de Jos, Galati, 1977.
64
Emilian Popescu, I.G.L.R., p. 62, 86.
30
Dupa cum se poate observa importanta studierii necropolelor este
un fapt real si care poate aduce multe lamuriri privitoare la
inceputurile crestinismului in Dobrogea.
O necropola de referinta pentru perioada romana, si implicit pentru
raspandirea crestinismului in Scythia Minor, este cea de la Callatis
(Mangalia). Necropola reprezinta un remarcabil monument
paleocrestin in opinia majoritatii cercetatorilor.
65


SECOLELE IV VI LA CALLATIS

Cimitirul romano - bizantin se afla in marginea de vest al oraului
Mangalia, dincolo de calea ferata.
In partea de nord a necropolei cercetrile au fost ngreuiate de
construciile moderne, dar se pare ca aici s-ar afla si basilica
cimiteriala a necropolei.
In perimetrul cercetat s-au descoperit aproximativ 400 de
morminte, autorul estimand ca numarul total al lor ar cuprinde in jur
de 2000 de morminte. Cu toate acestea numarul celor studiate este
suficient pentru a ne da seama de apartenenta necropolei si de
populatia care a folosit-o.
In perimetrul ei s-au identificat mai multe tipuri de morminte, dupa
cum urmeaza:
tip cista, construite din piatra (dale - lespezi) de calcar,
cioplite sumar 60% din totalul celor descoperite. Unele(140,
148, 151) sunt prevzute spre rsrit cu fereastra obturata cu
a dala de piatra din acelai material. Mormintele de acest tip
sunt continuarea unei tradiii la Callatis, ce dateaz inca din

65
Constantin Preda, Callatis necropola romano bizantina, Bucuresti, 1980.
31
perioada elenistica. Analogii gsim in necropolele de la Pecs,
Sagvar, Intercisa si Odessos;
cu camera boltita si cu dromos, construite din blocuri
de piatra. Au fost descoperite trei morminte de acest tip: M 78,
316, 358. Ele constau dintr-o camera funerara, de forma
rectangulara cu lungimea variind de la 3,70 m pana la 5,60 m si
latimea de 2 m; inaltimea in punctul maxim al boltei fiind de 2
m. Accesul in aceasta camera se fcea printr-un dromos, lung de
3,90 m, lat de 0,90 m si nalt de 1,15 m, prevzut cu trepte de
piatra. Sectorul culoarului din fata intrrii mormntului propriu
zis este si el boltit. Intrarea in camera mortuara se fcea printr-o
deschidere in partea de mijloc a peretelui de vest, ea avnd
inaltimea de 0,80 m 1 m. La doua dintre cele trei morminte,
deasupra intrrii in camera mortuara s-a spat in piatra cate o
cruce cu capetele dreptunghiulare. Pe peretele de sud al
dromosului, nainte de intrarea in camera funerara s-a gsit,
scrisa pe tencuiala de mortar de var, expresia () ().
Aceste morminte sunt caracteristice necropolei callatiene,
analogii gsindu-se insa la: Tomis, Sagvar, Intercisa, Keszthely
(numai din crmida si fara dromos). Caracterul lor este fara
urma de ndoiala cretin, mormintele fiind datate in prima
jumtate a secolului al V-lea.
cu camera simpla, gen cavou, au fost descoperite doua
(M 8 si M 9), al doilea avnd scrijelite pe perei literele ,
probabil numele celui decedat.
in groapa simpla, aproximativ 40%.
cu galerie (M15, 47, 48, 49, 50). Acestea aveau urmtoarea
alctuire: un put in forma rectangulara, adnc de peste trei metri care
intr-unul din perei avea spata o galerie boltita nalta de circa un
32
metru. Aceasta reprezenta camera mortuara (unde erau depuse doua
sau trei cadavre). Intrarea era blocata cu igle sau cu blocuri de
piatra. Unul din aceste morminte se prezint ca un complex avnd pe
fiecare latura a puului de acces spata o galerie, dnd astfel forma de
cruce ntregului ansamblu. In fiecare galerie se aflau doua sau trei
schelete. Mormintele sunt datate in secolul VI, cu analogii tot la
Mangalia in descoperiri intamplatoare, apoi la Odessos si in Siria,
acestea di urma considerate mai vechi. O analogie cu mormantul cu
galerii in forma de cruce o intalnim la un mormant descoperit la Tomis.
Acest mormant avea mai multe incaperi firide dispuse in forma de
cruce la fel cu cel de mai sus numai ca este mult mai ingrijit lucrat iar
accesul se facea prin piciorul crucii iar nu prin putul central ca in cel
din necropola callatiana. In Siria, dupa cum am mai spus, exista tipul
predominant al mormintelor de acest tip, cu diferenta ca acelea sunt
sapate in stanca.
66

in amfora (M 208); e vorba de doua amfore in care s-au
gsit resturi din scheletul unui copil. A fost datat in secolele IV
V, analogii gsindu-se in regiunile nord pontice si la Histria.
mormintele 14 si 25 fac excepie, avnd o nisa pentru
introducerea cadavrului, pe una din laturile gropii funerare.
Datorita caracterului ei cretin, in aceasta necropola ritul inhumaiei
este exclusiv.
O caracteristica aparte o constitue inmormantarile comune(la o
treime dintre morminte); se presupune ca ele au avut loc succesiv,
intr-o perioada de timp mai ndelungata. Scheletele sunt orientate V
E, specific cretin, cu excepia a doua dintre ele (23, 30) orientate
invers (V - E) dup vechea tradiie greceasca. De asemenea
impresioneaza cele trei morminte cu camera mortuara si cu dromos ce

66
V. Barbu, Din necropolele Tomisului, in S.C.I.V.A., 22, nr. 1/1971, - p.53.
33
atesta grija deosebita pentru cei adormiti. De fapt este vorba, si aici,
de preluarea traditiei mai vechi a sarcofagelor si cavourilor, patrunsa
tot pe filiera orientala.
Dintre obiectele cu caracter crestin descoperite in necropola
amintim:
O catarama de bronz gasita in M47, lucrata in stilul
cloisonne, specific secolului IV. Placa este de forma
rectangulara decorata cu o cruce la mijloc. In spaiul braelor
crucii au fost incrustate pietre semipreioase (doua roii si doua
albastre). Spinul cataramei are un decor in forma de X. Ea a fost
datata in secolul V, avnd analogii in sudul Rusiei, zona Rinului
si Franta.
Intr-unul din mormintele cu bolta si dromos (M316), ca
unice obiecte de inventar s-au descoperit patru aplici de centura
cu incrustaii de pietre semipreioase. Motivul desenat pe ele
este un cadru metalic cu un romb central, totul ncadrat intr-un
cerc, imagine ce inchipuie o cruce. Analogii se gsesc la Kerci iar
datarea este prima jumtate a secolului V.
Bratari din bronz cu capetele ornamentate cu semnul crucii
s-au descoperit in mormintele: M226, 346, 352, 354, 356 si una
passim. Acestea sunt datate in a doua jumtate a secolului al
IV-lea.
Pentru a ne da seama de obiceiurile preluate de crestini din mediul
pagan in ceea ce priveste domeniul funerar vom prezenta mai jos,
integral, inventarul catorva morminte in care s-au descoperit obiecte
sigur crestine:
M 47 catarama cu cruce in stil cloisonnee, alaturi de
cercei de bronz;
34
M122 vas de lut, tip urcior, cu inscripia ZOH (Viata),
considerat de provenienta crestina, gsit lng laba piciorului
stng a scheletului; mormantul mai coninea un lacrimariu cu
resturi de ulei in interior, precum si o moneda de bronz de la
Aurelian;
M174 vas de lut cu inscripia ZOH lng peretele de sud;
s-au gasit si cercei de aur;
67

M226 un mormnt cu patru schelete; la mana unuia
dintre ele s-a gsit o bratara decorata cu linii circulare si cu
cruce incizata; in mormant au mai fost descoperite si margele de
sticla colorata;
M346 bratara decorata cu linii incizate si cate o cruce la
fiecare capt; s-au mai gsit un inel, alte trei bratari si un ac de
par;
M352 bratara decorata cu cruce si cercuri incizate; s-au
mai gsit doua catarame si mrgele;
M354 bratara de bronz decorata cu cruce; s-au mai
gsit: fibula cu capetele in forma de bulbi de ceapa, o catarama,
doua inele de bronz, doua verigi de bronz si o moneda de la
Constantius II din 355-351;
Cele mai multe morminte nu au inventar si numai poziia si ritul lor
le certifica cretine.
68

Pe baza orientarii mormintelor, a obiectelor de inventar gasite in
unele dintre ele si a ritului folosit, necropola de la Callatis este datata
in secolele IV VI. Cele mai multe morminte aparin secolului IV, apoi
secolului V si secolului VI. Autorul presupune ca unele ar putea fi
datate in secolul al VII-lea. Aceasta cronologie extinsa s-a fcut att
pe baza inventarului mormintelor cat si pe baza multiplelor nhumri

67
Constantin Preda, op. Cit. si Emilian Popescu, I.G.L.R., p.142, 97.
68
Constantin Preda, op. Cit.
35
atestate in o treime dintre mormintele descoperite (de la patru la
unsprezece schelete intr-un singur mormnt). Necropola este
importanta pentru ca din studierea ei observam obiceiurile funerare ale
paleocrestinilor de pe teritoriul Dobrogei, facandu-ne astfel o idee
despre ce s-a transmis din obiceiurile funerare ale inaintasilor nostrii.
De asemenea, descoperirile din acest cimitir de la Callatis
Ne ajuta sa deosebim cateva piese de inventar folosite de crestini,
pe care le putem atribui deci crestinilor si in lipsa insemnelor explicit
crestine (cruce, monogram etc.). Astfel sunt: fibula cu capetele in
forma de bulbi de ceapa si lacrimariile (balsamariile sau unguentariile).
Ca obicei remarcat ca preluat din paganism este acela de a pune vase
si monede in morminte.
In afara de necropola prezentata mai sus, la Callatis s-au mai facut
si alte descoperiri izolate, cu caracter crestin
Astfel, de o maxima importanta este o cruce de calcar cochilifer, cu
inscriptia: aici s-a facut rugaciune spre pomenirea episcopilor:
Stefan., descoperita in 1960. Ea confirma stirile din listele cu
episcopatele (Notitiae Episcopatum) de sub jurisdictia
Constantinopolului despre existenta mai multor scaune episcopale in
Dobrogea in secolul VI.
69

O alta stela funerara descoperita la Callatis, datata in secolul IV
conine urmtoarele cuvinte: si adic
nviere si viata venica.
70

Din seria cavourilor cu picturi s-a descoperit in Mangalia unul care
ramane inedit (nefiind publicat) si care contine pe langa picturi cu
caracter crestin si o inscriptie pictata, de aceeasi provenienta.
71

Dintre descoperirile mai marunte amintim:

69
Emilian Popescu, I.G.L.R., p. 136, 92; idem, Organizarea eclesiastica a provinciei Scythia
Minor in secolele IV- VI, extras S.T., 7-10, iulie-decembrie 1980, p.553s.u.
70
I. Barnea, Monumenti.., rev. Cit., loc. cit.
71
A. Suceveanu si A. Barnea, op. Cit., p. 43.
36
Epitaful lui Simplicius (sirian) si al sotiei sale Melitis
(avand stramosi nobili), care conform textului: Au ajuns
printre cei drepti in nadejdea invierii si a vietii vesnice.
Brat fragmentar dintr-o cruce de marmura, cu inscriptia:
in morte resurrectio. Datarea ambelor obiecte se face in
secolele V VI.
72

O catarama de bronz cu reprezentarea unui peste, gsita
intr-un mormnt la Mangalia.
73


O alta necropola importanta, de factura crestina, se afla la Piatra
Frecatei, langa anticul Beroe.





SECOLELE IV VII LA BEROE

Anticul Beroe se afla langa Ostrov, pe malul Dunarii, unde a fost
descoperita si necropola ce-si intinde existenta din secolul II pana in
secolul al XII-lea, cu un hiat intre VII X.
74

Este vorba despre o necropola in care se observa majoritar ritul
inhumatiei, existand insa si cateva morminte de incineratie, de regula
cele mai timpurii.
75


72
Emilian Popescu, I.G.L.R., p.136, 91 si 94
73
Maria Munteanu, art. cit., vol. Cit.
74
Petre Aurelian, Sapaturile de la Piatra Frecatei(Beroe), Materiale si cercetri arheologice,
volumul VIII, Bucuresti, 1962, p. 565 591 si idem, La romanite en Scythie Mineure (II-e VII-
e siecles de notre ere). Recherches archeologiques, Bucuresti, 1987, 171p.
75
Idem, La romanite, p. 10 13.
37
In total s-au gasit 786 de schelete, impartite in patru sectoare (A,
B, C, D). Orientarea mormintelor se face V E, dupa modelul crestin.
Si aici, ca si la Callatis exista mai multe tipuri de morminte de
inhumatie: simple, cu igle, cu pietre si cu lemn. Din totalul
mormintelor descoperite, numai 210 au inventar. Mormintele
apartinand secolului IV din necropola, prin obiectele lor, reflecta destul
de evident o lume de cultura provincial romana amestecata cu
elemente strine de caracter barbar.
Un mormnt tipic provincial roman de secol IV de la Beroe are
urmtoarele caracteristici:
scheletul este orientat V E, pus pe spate cu minile de-a lungul
corpului; ca obiecte de inventar are o fibula cu capetele in forma de
bulb de ceapa, inel de argint, catarama de bronz sau argint si doua
ulcioare din argila depuse la picioare.
76

In restul mormintelor de tip roman, inventarul consta deseori dintr-
un singur obiect, vas, fibula sau catarama. Catarame de bron si fibule
cu capetele in forma de bulbi de ceape se gasesc si la Callatis si mai
aproape in toate necropolele si mormintele specifice perioadei romano-
bizantine.
Sunt prezente de asemenea si morminte barbare situate in
interiorul necropolei romane, ceea ce a dus la concluzia logica a unei
convieuiri dintre cele doua populaii in cadrul evenimentelor petrecute
in Scythia in secolele IV V.
In sectorul C s-a facut o descoperire importanta: o basilica
cimiteriala care a fost datata in secolul al IV-lea presupunandu-se ca a
fost ridicata chiar in timpul lui Constantin cel Mare. Aceasta, impreuna
cu mormintele de secol IV ce o inconjoara formeaza, in opinia
autorului, cel mai vechi complex de acest fel, cea mai veche

76
Idem, Sapaturile, p. 578.
38
comunitate crestina-constantiniana, descoperita, di zona balcano-
danubiana.
77

Pentru secolele VI VII, datarea s-a facut si in baza unei monede
de la Iustinian descoperita intr-unul din morminte.
78

Necropola isi continua existenta si dup atacurile concentrate ale
slavilor si avarilor din secolele VI VII (mai ales dintre anii 592 - 602).
Dintre obiectele cu caracter vadit crestin de secol VI VII, amintim
urmatoarele:
In mormantul C84 s-a gasit un mic tezaur ce cuprindea
printre alte obiece si 7 monede de bronz numii ce au pe ele
(unele) semnul crucii.
In mormantul D23 s-a gasit o catarama de bronz de tipul
sucidava, avand pe ea semnul crucii cu bratele drepte (secolele
VI - VII).
In mormantul C62 s-a gasit catarama de centura in bronz
cu reprezentarea unei cruci treflate (secolul VI). In
In mormantul B45 s-au gasit: o aplica de bronz cu cruce
treflata si semicerc, compunand o figura umana si o catarama de
tip Sucidava cu cruce cu brate drepte (secolele VI - VII).
In mormantul D4 s-a descoperit langa un schelet ce avea
craniul deformat artficial, pe umarul stang, aproape de clavicula,
o mica cruce de argint (fusese probabil purtata la gat).
In mormantul E123, cu un schelet de copil, s-a gasit o
cruce de antimoniu cu o alamandina (piatra semipretioasa) rosie
incrustata in mijloc (ambele D4 si E123 datate in secolul VI).
In mormantul A80, in inventar, se afla si o mica cruce de
argint amestecat cu mult cupru, atasata de un cercel.(secolul
VI).p.50-100.
79


77
Aurelian Petre, op. Cit., p. 106.
78
Idem, art. cit., p. 578.
39
Cronologia se opreste la Beroe in 641, an ce rezulta in urma
observatiilor numismatice.
80
Dupa cum stim, in 680 681, bulgarii
condusi de Asparuch infrang armata bizantina si trec Dunarea,
asezandu-se in regiunea Varnei, de unde vor ocupa treptat vechile
provincii imperiale Scythia Minor si Moesia Inferior.
81


O alta necropola cu rezonanta in istoria Dobrogei este Histria. Vechi
centru elenistic, cetatea isi piede incetul cu incetul din importanta, in
perioada romana, in dauna Tomisului.

SECOLELE IV VII LA HISTRIA

In 1956 s-a descoperit in afara cetatii antice, o basilica cimiteriala
numita dupa locul unde a fost gasita: basilica extra muros. In
sectorul acesteia s-au gasit numeroase morminte de secol IV VII.
Este vorba de 74 de morminte de inhumatie (tipurile cu tigle, pietre
sau lespezi ca la Piatra Frecatei). Orientarea scheletelor s-a facut in
felul urmator: SV-NE (30 de morminte), V-E (20 de morminte) si alte
orientari (24 de morminte). Numai 30 de morminte poseda inventar
(fibule cu capete in forma de bulb de ceapa, numai 3 vase in tot
cimitirul, bratari, margele, cercei, inele etc.).
82

Dintre toate mormintele descoperite aici atrage atentia unul singur:
M58 descoperit in exteriorul basilicii, la distanta de numai 1,20m de
la varful absidei. A fost datat in secolul VI d. Hs.
83
Mormantul este
frumos lucrat, in caseta de lespezi de piatra, ceea ce denota grija celor

79
Aurelian Petre, op. Cit., p. 98-144.
80
Ibidem
81
Stelian Brezeanu, op. Cit., p. 53.
82
H. Nubar, Contributii la topografia cetatii Histria in epoca romano-bizantina. Consideratii
generale asupra nrecopolei din sectorul basilicii <extra muros>, in S.C.I.V.A., numarul 2/1971
83
H. Nubar, Ein gotisch-alanisches Grab in Histria, in Dacia N.S., XV, 1971, p.335-349.
40
care l-au construit. Ca inventar funerar contine foarte multe piese
marunte de aur: catarame, limbi de curea(capete) si aplici, impreuna
cu urme de vesmant tesut cu fir de aur. Pe aplici se remarca semnul
crucii. Pozitia este cea crestina iar inmormantarea s-a facut langa
biserica. Pote fi vorba oare de vre-un preot de seama?(n. n.).
Autorul face legatura dintre basilica, pe care o considera cimiteriala,
si morminte, acestea facand parte din acelasi complex, cel putin
pentru secolul VI.
84

In necropola apar unele indicii care atesta o populatie e origine
sarmatica-alana, puternic romanizata.(colonizarea lor se va fi facut in
secolele II IV, ei fiind puternic romanizati).
Ca descoperire izolata citam un fragment de marmura din partea de
jos a unei stele funerare, care la sarsitul inscriptiei are incizata o
cruce. Datare in secolul al IV-lea.
85


DESCOPERIRI CU CARACTER FUNERAR DIN ALTE CENTRE ALE
SCYTHIEI MINOR

O descoperire foarte importanta a fost facuta la Axiopolis
(Cernavoda). In interiorul cetatii se afla urmele unei bazilici cu
baptisteriu iar in exterior, in fata portii de Nord exista o alta basilica in
care au fost inmormantati Chiril, Chindeas si Dasius(Tasios).
86
In
ceasta biserica considerata cimiteriala, printre ruinele ei s-a descoperit
o placa de calcar pe care era scris: (Martirilor) Chiril, Chindeas si
Tasius le incredintez pe Eufrasius. In baza faptului ca nu are
inscriptionat semnul crucii asa cum apare, spre exemplu, la Niculitel,

84
Idem, Contributii, loc. Cit.
85
Emilian Popescu, I.G.L.R., p. 153.
86
Emilian Popescu, Organizarea, rev. Cit., loc. cit.
41
datarea s-a facut timpuriu, in secolul al III-lea.
87
Martirii de la
Axiopolis sunt mentionati de martirologiile din secolul al IV-lea, si
descoperirea de la Cernavoda nu vine decat sa le confirme
autenticitatea, inchizand astfel gurile celor ce le contesta. Ele atesta
inca din perioada paleocrestina obiceiul inmormantarii ad sanctos.
88

O descoperire de o si mai mare importanta o semnalam la Niculitel.
Sub pavimentul altarului din biserica de aici s-a descoperit o cripta
continand moatele a patru martiri: Zoticos, Attalos, Camasis si
Filipos(confirmndu-se astfel tirile transmise de martirologii). Cripta
de forma cubica cu acoperiul semisferic este cea mai veche
construcie cretina de acest fel cunoscuta pana in prezent.
89

Ineditul ei consta si in faptul ca sub pavimentul criptei celor patru
martiri s-a descoperit o alta incapere, unde s-au facut inmormantari.
In interiorul acelei incaperi s-au descoperit doua vase ceramice
(castroane) continand oase umane calcinate.
90
Numele a inca doi
martiri apar intr-o inscriptie din interiorul incaperii mai vechi:
(Odecode si Ihor, martiri), dar despre acestia nu avem
si alte stiri. Cert este ca martirii de sub cei patru, care au patimit in
secolul al IV-lea
91
, au suferit moartea martirica mai inainte, poate
chiar in secolul al III-lea. Judecand dupa cele doua urne funerare se
poate ca ei sa fi patimit arsi de vii.
La Tropaeum Traiani s-a descoperit un bloc de marmura cu
inscriptie in greaca si latina ce continea acelasi text: crucea mortii si a
invierii. El a fost datat in secolele V VI.
92
De asemenea, tot la

87
Emilian Popescu, I.G.L.R., p.205, 194.
88
Nelu Zugravu, op. Cit., p. 102 106.
89
Maria Munteanu, art. cit., vol cit., p.102 si Petre Diaconu, Istoria Dobrogei in unele lucrri
recente, in Revista de Istorie, nr. IV, aprilie 1980.
90
Emilian Popescu, I.G.L.R., p.277, 267, cu mentiunea: informatie de la V.H. Bauman.
91
Emilian Popescu, Organizarea, rev. Cit., loc. cit.
92
Emilian Popescu, I.G.L.R., p. 187.
42
Tropaeum s-au descoperit cinci basilici dintre care trei au cripte pentru
pastrarea moastelor.
93

La Ulmetum s-a descoperit o stela de calcar decorata cu semnul
crucii sub text. Mentioneaza in inscriptie doi credinciosi morti tineri,
necasatoriti: Alexandru si Alexandria. Datata, secol V.
94

In localitatea Sipote, judetul Constanta, s-au descoperit doua
morminte considerate de autorul descoperirii ca fiind crestine, pe baza
orientarii si a ritului folosit (unul dintre schelete are pe orbite doua
monede care probabil i-au fost puse pe ochi obicei ce se pastreaza si
astazi in unele locuri). Ele au fost datate in secolul al IV-lea. In al
doilea mormant s-a gasit un mic tezaur monetar.
95

In 1960, in satul Lazu, judetul Constanta, s-a descoperit de catre
un taran, o cruce de marmura. Datata in secolele VI VII, ea contine
urmatorul text: oasele sunt ale lui Gheorghe. Cel de o credinta cu el(a
pus aceasta cruce in amintirea) robului tau (Doamne) Gheorghe, fiul
lui Murinus.
96

Un studiu recent trateaza despre necropola de epoca romano-
bizantina de la Argamum (Capul Dolojman). Necropola, datand din
secolele IV V, conine 20 de morminte (unul dublu), orientate V E
(specific cretin). Numai noua dintre ele poseda inventar si ofrande
animale. Autoarea studiului ajunge la concluzia ca este vorba de un
segment de populaie germanica intr-un mediu cretinat.
97


INCHEIERE CONSIDERATII FINALE


93
Idem, Organizarea, rev. Cit.
94
Idem, I.G.L.R., p.221, 222.
95
C. Stavru, Morminte romane la, in Pontica, V, 1972, Constanta, p.235-257.
96
Alexandru Suceveanu si Alexandru Barnea, op. Cit.
97
Mihaela Iacob, Argamum (Capul Dolojman), Materiale si cercetri arheologice (s.n.), I, 1999.
43
In incheirea acestei lucrari afirmam, pe baza celor prezentate, ca
noua religie a ntmpinat si a trebuit sa disloce in aceste inuturi
ansamblul de credine de veche tradiie; ascensiunea cretina a fiind
pregtita de anumite tendine, orientri si practici religioase cu
vdite nuane de monoteism si universalitate. In acest sens stim din
istorie ca mai ales in mediul militar aproape se generalizase cultul
zeului Soare, cult pe care, inainte de a fi crestin, l-a imbratisat si
Constantin cel Mare.
Intr-o necropola romana timpurie (secolele II - III) descoperita la
Callatis se observa practicarea riturilor de mistere, rituri care cereau
inhumatia.
98

Cu aceasta atmosfera religioasa s-a confruntat cretinismul in
ascensiune. Pentru a castiga adepi el a trebuit sa fac anumite
concesii, sa accepte unele idei si practici, ce vor sfarsi prin a fii
incorporate in noua matrice spirituala; ele reprezint motenirea
pgnismului in cretinismul romanesc.
99
Acest fapt se observa si din
lectura epitafelor de secol II III ele demonstrand un anumit
sincretism de idei pagane si crestine.
Din cele prezentate in lucrare observam ca aspectul funerar nu
trebuie ignorat atunci cand se vorbeste de geneza si raspandirea
crestinismului la romani.
ncetarea diarhiei constantino liciniene n-a marcat sfarsitul
pgnismului in Scythia Minor. Actul de martiraj al Sfntului Emilian de
Durostorum conine, in acest sens, o informaie preioasa, care, dei
are in vedere situaia cultelor tradiionale dintr-o provincie nvecinata,
este revelator pentru reaciunea pgna si situaia cultelor
tradiionale si din inutul dintre Dunre si Marea Neagra. Conform

98
E. Barladeanu, In legatura cu o necropola romana timpurie la Callatis, in Pontica, X, 1977.
98
Nelu Zugravu, op. Cit., p.97

44
acesteia, la mijlocul veacului al IV-lea, in oraele de pe Dunre
templele pgne erau inca deschise iar altarele si vasele sfinte ale
vechilor divinitati continuau sa funcioneze. Aadar, in ciuda legislaiei
constantiniene, dar mai ales a celei din vremea lui Constantius II (337
- 361) ndreptata mpotriva religiei antice, locaurile sfinte ale vechilor
divinitati continuau sa funcioneze, aa cum se ntmpla si in multe
alte pari ale spaiului roman.
In ceea ce privete domeniul funerar, istoricii religiilor au artat ca
veacul trecerii de la politeismul pagan la monoteismul cretin a fost
martorul apariiei unei doctrine asupra vietii de dincolo, generata de
asumarea de ctre Biserica a actului funerar; acesta nceta de a mai fi
apanaj exclusiv familial, devenind de competenta clerului. Paralel, se
afirma un ansamblu deosebit de rituri, o alta estetica funerara, o
simbolistica aparte. Cu toate acestea, judecarea realitatilor arheologice
nu este ntotdeauna uoara, pentru ca, intr-un secol al convieuirii
cretinismului cu pgnismul, ce distinge un mormnt cretin de
unul pagan e o ntreprindere dificila chiar intr-o provincie
apartinand unui imperiu ce devine cretin.
Ca o regula generala, crestinii din perioada de inceput cauta sa se
deosebeasca de pagani prin practicarea celor mai simple forme de
inhumatie, prin renuntarea la constructiile funerare. Orientarea
scheletelor si elementele de ordin stratigrafic sunt singurele care ne
indreptatesc sa socotim ca mormintele din aceasta categorie sunt
crestine.
100

In aceasta epoca de tranziie, cnd mentalitatile abia se formau,
incineraia coexista cu inhumaia,
101
orientarea mormintelor in aria
aceleiai necropole este de-o varietate derutanta, poziia braelor nu
prezint uniformitate iar inventarul funerar la fel ca in epoca

100
V. Barbu, Din necropolele Tomisului, in S.C.I.V.A., 22, nr. 1/1971, p.66.
101
Situatie observata si de V. Barbu, art. cit., rev. Cit., p.47-68.
45
anterioara lipsete cu desavarsire in unele sau este foarte bogat in
altele.
Practica nhumrii, orientarea mormintelor sau absenta
materialelor nu sunt dect indiciile unei posibile crestinari.
Cert este ca biserica n-a elaborat canoane privitoare la practicile
funerare, nct, exceptnd inscripiile, simbolurile specifice si
gruparea mormintelor in jurul unei basilica coemeterialis,
absolutizarea oricrui alt element este periculoasa.
Scythia Minor nu face nota discordanta fata de alte teritorii romane
unde tradiiile greco- elenistice se resimt in multe dintre practicile si
credinele funerare. Necropolele urbane ca Tomis, Callatis, Histria,
Tropaeum Traianii, Beroe prezint o continuitate topografica uimitoare.
Cu alte cuvinte, cimitirele cretine se nasc si se dezvolta in prelungirea
celor pgne, fenomene cu importante urmri in planul continuitatii
unor tipuri de morminte, ritualuri si cutume funerare. Schimbarea
fundamentala consta, in aceasta direcie, in sfinirea oraelor
morilor prin ridicarea de martyria sau simple basilici cimiteriale,
fenomen care, in Scythia Minor, este documentat in secolul al IV-lea la
Axiopolis, Beroe si Tropaeum Traiani.
In privina ritului funerar, inhumaia era deja generalizata in
Scythia Minor in secolul IV. Ce se modifica semnificativ este concepia
despre relaia viata moarte: Am poposit printre cei drepi, in
ndejdea nvierii si a bucurrii de vita venica epitaful lui Symplicius
si al soiei sale Melitis de la Callatis (datat IV - V).
In morte re[surectio] si Crux mort[is et] resurect[ionis], crucea
morti si a invierii glsuiesc doua monumente funerare de la Callatis si
Tropaeum Traiani, datate in V VI.
102


102
Nelu Zugravu, op. Cit., p. 250
46
In secolul VI aceasta concepie era cunoscuta cretinilor scythani,
aa cum o demonstreaz decorul epitafelor (crucea, monogramul),
formula ai mila de mine Doamne!, inscripia viata de pe vasele
funerare.
Tipurile de morminte utilizate in primul secol al perioadei romano
bizantine sunt de o mare diversitate, mai ales in asezarile de pe litoral,
fapt care sta in strnsa legtura cu tradiiile culturale si cu structura
etnica a populaiei; pe ansamblu, predomina, insa, nhumrile simple,
in gropi rectangulare, dar nu lipsesc particularitatile: frecventa mai
mare a mormintelor construite din dale de piatra la Callatis, a celor
realizate din tigle la Beroe, a celor in firida la Tomis. Pentru
perpetuarea unor credine pgne sunt semnificative inmormantarile
copiilor in amfore la Histria si Callatis obicei vechi, foarte rspndit in
veacurile II III in unele necropole din Imperiu, si practica amenajrii
de cenotafuri la Tomis si Histria.
103

Cat privete orientarea scheletelor, dispunerea V E (cu devieri in
anumite cazuri) este regula dominanta la Tomis, Callatis, Histria,
Beroe si Tropaeum Traiani. Obiceiul de a aeza cadavrele cu fata spre
rsrit se intalneste frecvent in perioada Principatului, nct nu credem
ca trebuie exagerata importanta lui. In mormintele de secol IV
scheletele sunt aezate cel mai adesea dorsal, aspect care ilustreaz,
deopotriv, ideea antica si cea cretina ca moartea este asemenea
somnului; braele lor in schimb, prezint o diversitate de poziii, dei
se observa o pondere mai ridicata a indivizilor cu minile pe lng
corp. Aceasta lipsa de uniformitate se datoreaz faptului ca, dup o
veche tradiie iudaica, unele cadavre erau nvelite in giulgiu; acest tip
de nmormntare se va perpetua pana in epoca medievala.
Poziia minilor nu este edificatoare;

103
Ibidem, p.251.
47
Mormintele cu schelete chircite sau rsucite pe o parte exprima,
foarte probabil, un obicei barbar.
In unele necropole de secol IV din Scythia Minor se ntlnesc,
generate de cauze multiple (sepulturi familiale, nhumri colective,
jafuri etc.), doua practici care au fost ntotdeauna in contradicie cu
teologia cretina deranjarea mormintelor si reinhumarile. In
pgnism exista interzicerea violrii mormintelor care erau locus
religiosus, proprietate a manilor. Reprezentanii Bisericii i-au
condamnat ntotdeauna pe jefuitorii de morminte (vezi capitolul
introductiv).
O concepie larg rspndita in istoriografie este aceea ca sub
impactul religiei cretine, in practica funerara s-a impus simplitatea
mormintelor, reducerea numrului de obiecte necesare celui decedat.
Nu a existat insa nici o dispoziie oficiala a Bisericii in acest sens. De
asemenea se recomanda portul simplu. De aici s-a ajuns la concluzia
ca unele morminte descoperite in Dobrogea si lipsite de inventar, ar fi
cretine.
Amintim aici un text foarte interesant al lui Clement Alexandrinul,
care in Pedagogul ii sfatuieste pe cretini: Pecetea de pe inelele
voastre sa fie un porumbel sau un peste sau o corabie mpinsa de vnt
favorabil sau o lira muzicala aa cum avea Policrate pe inelul sau, sau
o ancora nautica daca inelul are gravat un pescar, sa ne aduc
aminte de apostol si de copii scoi din apa(botezului). Acesta spune
multe despre simbolistica crestina si despre radacinile ei pagane
revalorizate in sens crestin. Dupa cum am spus mai sus, aceste
simboluri nu trebuie nicidecum absolutizate, ci judecate in functie de
contextul arheologic al descoperirii.
Ceremoniile funerare, gesturile care le acompaniaz, decorurile de
pe monumente, epitafurile, inventarul mormintelor, ritualurile,
48
srbtorile periodice rezervate morilor dezvluie o mare bogatie de
sentimente si o gama variata de reprezentri despre lumea de dincolo,
unele dintre ele au ptruns, mai mult sau mai puin modificate, in
noua religie, devenind unul dintre compartimentele consistente ale
motenirii pgne in cretinism. Aceste aspecte reprezint baza
culturala pe care s-au format credinele, cutumele si practicile funerare
specifice spiritualitatii romanesti arhaice concepia despre moarte
pgna a venit in ntmpinarea celei cretine, ceea ce explica ecourile
sale in spiritualitatea arhaica romaneasca respectiv credina in
determinismul implacabil al lumii.
Paralelismele din ideologia funerara pgna si cea a noii religii au
fcut posibila cretinarea mai rapida a unor credine funerare. Dar,
odat cu aceasta si urmare a lipsei unor prevederi canonice in legtura
cu aspectele practice ale domeniului funerar (forma si dispunerea
mormintelor, orientarea scheletelor, inventarul etc.) s-au putu
perpetua si anumite gesturi, cutume, srbtori si rituri de sorginte
antica, devenite cu timpul incompatibile cu dogma cretina. Cele mai
multe dintre ele isi trag originea in ceremoniile dedicate cultului
particular al manilor. Pe un testament de la Sucidava sunt amintite
sacrificiile care trebuie fcute anual la mormnt. Mai multe epitafe
din Dobrogea pomenesc de srbtoarea rosalia, suprapusa aici, dup
cum presupunea V. Parvan, pe o veche credina funerara autohtona.
Coninutul mormintelor (ofrande de animale, opaie, balsamarii,
monede, statuete, obiecte personale etc.), dispozitivele speciale ale
urnelor si sarcofagelor(orificii, fereastra), tratamentul cadavrelor
(imbalsamarea, aezarea V - E), decorul stelelor funerare etc., ne aduc
in atenie obiceiuri, practici si credine funerare ale locuitorilor:
lamentaii, festine, libaii, mpodobirea mormintelor, credina in setea
nepotolita a morilor, in nevoia sufletelor de a avea lumina pentru a
49
strbate tenebrele, in obligaia defunctului in a plti obol lui Charon, in
supravieuirea terestra sau astrala etc.
Insusirea lor de ctre adepii noii religii a nceput, cu sigurana, de
timpuriu
In tradiia greco romana se origineaza introducerea in morminte,
dintre cele mai numeroase sunt in necropolele vest pontice, a
opaielor, a recipientelor pentru substane aromate si a celor pentru
lichide.
Obiecte de iluminat datate in secolul IV, lipsite de decor tipic
cretin puteau semnifica fie lumina destinata sufletelor morilor in
calatoria lor printre tenebrele mormntului, ca in ideologiile funerare
pgne, fie ideea hristica a biruinei luminii asupra ntunericului, a
vietii asupra morii: Eu sunt Lumina lumii; cine m urmeaz pe Mine
nu va umbla in ntuneric, ci va avea lumina vietii
Vasele pentru substane aromate atesta obiceiul ungerii
morilor cu diferite uleiuri, care nu era incompatibil cu doctrina
cretina.
Ulcioarele, cnile, paharele Banchetul funerar pagan; Apa
vietii, in cretinism; cele care au inscripia viata sunt sigur cretine.
Un obicei de factura pgna este punerea in mormnt a monedelor
- obolul lui Charon. Practica n-a fost condamnata oficial de Biserica
si ea se perpetua si azi.
Formularistica unor epitafuri cretine de secol IV prezint ca
pretutindeni, de altfel, numeroase afinitati cu cea pgna iar decorurile
mult mai simplificate se reduc cel mai adesea la simboluri cretine,
hristice (crucea, monogramul); coroana sau vrejul de iedera amintesc
de cele antice fara sa mai aib vre-o semnificaie.
Prnzul funerar o masa de calcar monolita provenind probabil
din vre-o camera funerara a necropolei cretine tomitane, dedicata
50
fericitului Timotei de un anume Dinios sau Dinias, recent convertit,
este o dovada a practicrii unei cutume de certa origine pgna. Dei
respinse de noua religie, banchetele funerare s-au conservat
transmitandu-se mai departe in noua religie si revalorizndu-se. Astazi
ele se practica frecvent in ortodoxia romaneasca si mesele sunt chiar
binecuvantate de catre preoti.
Din studiul necropolelor aflam numeroase lucruri interesante, cum
ar fi nume de martiri cinstiti in trecut de stramosii nostri:
Chiril, Chindeas si Tasius la Axiopolis;
Zotticos, Atalos, Camasis si Filipos la Niculitel; tot acolo se pare ca
au fost cinstiti si cei de sub cripta celor patru: Odecode si Ihor;
Episcopul martir de la Tomis: Titus sau Philus.
De asemenea aflam despre existenta unor trepte ierarhice: citet
(Heraclide), hipodiacon (Paul sirianul), preot (Patricius) si episcop
(Stefan); precum si a unor ranguri laice: administratorul bisericii
Sfantul Ioan (Ioan).
Decadenta politica si militar a Imperiului bizantin la sfarsitul
secolului al VI-lea, invaziile avaro slave, ruperea limesului scythic in
614 si formarea hanatului bulgar la sudul Dunrii (680\681) au deschis
o pagina intunecata in istoria Dobrogei.
Se remarca decadenta episcopatului prin aceea ca nici un episcop
de Tomis nu mai participa la sinoadele din secolele VII IX.
De aceea, lucrarea de fata se limiteaza la secolul al VII-lea fara
pretentia de a fi acoperit intreaga problematica pusa in discutie.