Vulpea i Veveria La Fontaine

1
Vulpea i Veveria Vulpea i Veveria Vulpea i Veveria Vulpea i Veveria
Ori peste cine vezi c-a dat npasta,
De nimeni s nu rzi pe lumea asta.
Chiar dac n-ai pcate sau cusururi,
Au crezi c fericirea ta-i de-a pururi?
Esop ne d i el la fel pova,
Dar astzi iau o pild chiar din via.

Fcea cumtra Vulpe, odat, mare haz
De-o Veveri mic, ajuns la necaz,
Ce se juca-ntr-un paltin, cu toat voioia,
Cnd din senin o prinse, n ramuri, vijelia.
- Cu coada ta stufoas n van i-acoperi mutra
(Striga la ea de jos, din ierburi, cutra),
C vntul te snopete cu ct te sui mai sus!
Nu-i mai aduci aminte, surato, ce i-am spus?
Umblai dup nalturi cu trsnetul vecine.
Vezi ce pii, neghioabo? Mai bine e de mine:
Dau fuga, la nevoie,-n vizuin.
Dar mai atept puin acum, vecin,
Ca s te vd zdrobit la tulpin!
i, dnd trcoale-ncoace i-ncolo dup pui,
Mai gtui destui.
Vulpea i Veveria La Fontaine

2
Avea ndat vntul mnia s i-o curme
i iar trona n slvi seninul soare.
Un Vntor din preajm, pornind la vntoare,
Zri lng brlogul Cumetrei nite urme.
"Aci erai? (i zise-n gndul lui).
Stai c te satur eu de pui:
Am s-i atrn, Cumtr, blana-n cui!"
i puse-ndat cinii brlogul s i-l scurme.
Vznd-o pe Cumtra-nhat de grumaz,
i Veveria noastr putea s fac haz,
Dar se-nvase minte din propriul ei necaz.