A
colo unde toamna sărută frunzele delicate ale unui întunericneînţeles, acolo unde lacrimile se scurg pe chipul unei tinere uitate de ceidragi şi de noroc, acolo se ascunde o speranţă. E pe jumătate moartă, dar cine să o înţeleagă? De ani de zile închide ochii şi îşi dă duhul… Fata, sleităde puteri, cu ochii storşi de lacrimi şi buzele crăpate de vreme şi de frig priveşte în gol, visează cu ochii deschişi fiecare pas al lui Pierre, fiecaregând, mişcare, emoţie, cuvânt, tremur, parfum, sentiment, teamă,îmbrăţişare, uitare… uitând cu totul de propria-i fiinţă. Se spune că buzele-iard mai tare ca focul de dorinţă… că-i sunt aşa uscate de trecerea vremii peste ele, că ochii ei mici adâncesc o iubire nemărginită şi o durere şi maimare. Îl iubeşte pe Pierre. Dar acesta n-o mai iubeşte. El simte că îi ardtălpile după un suflet neexistent. Imaginea pe care el singur şi-a creat-o pechipul domnişoarei Muffin. Dezamăgire pentru amândoi.Străduţa asemenea unei construcţii din biscuiţi este bine ascunsă înmijlocul unui oraş necunoscut. Dintre toate clădirile, cea mai apreciată dinoraş este
Librăria de zahăr
a domnişoarei Catherine Muffin, în vârstă deaproximativ 26 de ani. Este nu tocmai înaltă, poartă ochelari, are ochii mici,mâinile veşnic îngheţate. Deşi încă în floarea vârstei, pe chipul ei s-aaşternut un voal de bătrâneţe, o perdea de tristeţe. De doi ani tot aşamohorâtă apare în uşa librăriei, însă e mereu zâmbitoare, pare veselă, dar paliditatea chipului ei o trădează. Însă oamenii intră bucuroşi, se aşează lamăsuţele din lemn parfumat, încărcat cu ceşcuţe mici de cafea şi farfuriuţecu fel şi fel de prăjituri. Cărţile răspândesc un parfum plăcut de căldurăveche ce te ademenesc să le deschizi. Fie că au foi lucioase, aspre, copertede carton, colorate, albe, negre sau sunt simple, cărţile te atrag mai ales princonţinutul lor. Şi toţi se simt acolo ca în bucătăria lui Moş Crăciun.Parfumul de scorţişoară te ademeneşte, gustul delicios al prăjiturilor îndulceşte rămăşiţele amare ale gustului de cafea fierbinte, sau al ceaiului.Deşi pare o simplă încăpere îngustă,
Librăria de zahăr
a domnişoareiMuffin ascunde magia sa în peste 5000 de cărţi… din toate domeniile:romantism, science-fiction, chiar şi comedii… toate soiurile. Oamenii intră,se aşează, îşi aleg o carte, gustă din cafea sau ceai, puţine prăjituri şi apoicumpără cartea. Librăria e deschisă în fiecare dimineaţă cam de pe la 7 pânăseara la aceeaşi oră. Oricine pofteşte a gusta din minunatele prăjituri aletinerei domniţe, rămâne fermecat de aceasta. Lucru pe care Pierre nu-l poateînţelege. A convieţuit cu domnişoara Muffin timp de aproape 10 ani şi nu areuşit să fie cucerit de aceasta. În schimb, până şi primarul a recunoscut căde n-ar fi fost căsătorit, aceasta ar fi fost demult soţia sa, i-ar fi pus oraşul la
Leave a Comment
Te-ai gandit sa extinzi povestea intr-o carticica? Adica, in afara de scuza cu nunta, mi se pare foarte draguta, calda. Bafta pe viitor, la cat mai multe povesti.