High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader required).
O prajitura intr-oceasca de cafea
Catherine Muffin
„Am să strâng toate cuvintele de dragoste şi am să le las să seusuce, apoi le voi arunca în mare şi le voi preface în trecut.”
A
colo unde toamna sărută frunzele delicate ale unui întunericneînţeles, acolo unde lacrimile se scurg pe chipul unei tinere uitate de ceidragi şi de noroc, acolo se ascunde o speranţă. E pe jumătate moartă, dar cine să o înţeleagă? De ani de zile închide ochii şi îşi dă duhul… Fata, sleităde puteri, cu ochii storşi de lacrimi şi buzele crăpate de vreme şi de frig priveşte în gol, visează cu ochii deschişi fiecare pas al lui Pierre, fiecaregând, mişcare, emoţie, cuvânt, tremur, parfum, sentiment, teamă,îmbrăţişare, uitare… uitând cu totul de propria-i fiinţă. Se spune că buzele-iard mai tare ca focul de dorinţă… că-i sunt aşa uscate de trecerea vremii peste ele, că ochii ei mici adâncesc o iubire nemărginită şi o durere şi maimare. Îl iubeşte pe Pierre. Dar acesta n-o mai iubeşte. El simte că îi ardtălpile după un suflet neexistent. Imaginea pe care el singur şi-a creat-o pechipul domnişoarei Muffin. Dezamăgire pentru amândoi.Străduţa asemenea unei construcţii din biscuiţi este bine ascunsă înmijlocul unui oraş necunoscut. Dintre toate clădirile, cea mai apreciată dinoraş este
Librăria de zahăr
a domnişoarei Catherine Muffin, în vârstă deaproximativ 26 de ani. Este nu tocmai înaltă, poartă ochelari, are ochii mici,mâinile veşnic îngheţate. Deşi încă în floarea vârstei, pe chipul ei s-aaşternut un voal de bătrâneţe, o perdea de tristeţe. De doi ani tot aşamohorâtă apare în uşa librăriei, însă e mereu zâmbitoare, pare veselă, dar paliditatea chipului ei o trădează. Însă oamenii intră bucuroşi, se aşează lamăsuţele din lemn parfumat, încărcat cu ceşcuţe mici de cafea şi farfuriuţecu fel şi fel de prăjituri. Cărţile răspândesc un parfum plăcut de căldurăveche ce te ademenesc să le deschizi. Fie că au foi lucioase, aspre, copertede carton, colorate, albe, negre sau sunt simple, cărţile te atrag mai ales princonţinutul lor. Şi toţi se simt acolo ca în bucătăria lui Moş Crăciun.Parfumul de scorţişoară te ademeneşte, gustul delicios al prăjiturilor îndulceşte rămăşiţele amare ale gustului de cafea fierbinte, sau al ceaiului.Deşi pare o simplă încăpere îngustă,
Librăria de zahăr
a domnişoareiMuffin ascunde magia sa în peste 5000 de cărţi… din toate domeniile:romantism, science-fiction, chiar şi comedii… toate soiurile. Oamenii intră,se aşează, îşi aleg o carte, gustă din cafea sau ceai, puţine prăjituri şi apoicumpără cartea. Librăria e deschisă în fiecare dimineaţă cam de pe la 7 pânăseara la aceeaşi oră. Oricine pofteşte a gusta din minunatele prăjituri aletinerei domniţe, rămâne fermecat de aceasta. Lucru pe care Pierre nu-l poateînţelege. A convieţuit cu domnişoara Muffin timp de aproape 10 ani şi nu areuşit să fie cucerit de aceasta. În schimb, până şi primarul a recunoscut căde n-ar fi fost căsătorit, aceasta ar fi fost demult soţia sa, i-ar fi pus oraşul la
picioare, ar fi transformat clădirile în biscuiţi şi ceşti de cafea, ar fi făcuttotul pentru tânăra Catherine. Chiar şi preotul este încântat de micuţadomnişoară ce vinde cărţi pe străduţa ce înainte a fost pustie. Toţi suntîncântaţi de un suflet ce a schimbat întru cu totul imaginea unui oraş.Pierre a privit-o întotdeauna pe domnişoara Muffin ca pe o simplăfetişcană, plină de iluzii, ce nu poate fi niciodată cu picioarele pe pământ. N-a stat nicio clipă să-i asculte vorbele, sau să o îmbrăţişeze fără vreunmotiv. De când a ales să se despartă de tânăra visătoare, a şi uitat de ea. N-amai trecut pe la librărie, nici măcar prin faţa ei. Ocoleşte, pur şi simplu,străduţa.Sâmbăta este ziua preferată a domnişoarei Muffin. Este ziua când prietenele sale vin şi îi ţin companie. Annette, cea mai bună prietenă a ei,Caroline, cea care are cele mai bune sfaturi când vine vorba de iubire,Gianne, o prietenă neînţeleasă de restul, numai de Catherine, Alice şiMartine, gemenele cu care se distra în fiecare vară.Astăzi fetele au venit mai târziu decât obişnuiau. Annette radiază defericire. Ochii îi sclipesc puterii, este precipitată în vorbire, are emoţii,mâinile i se cutremură, zâmbeşte constant.
-
Fetelor, mă mărit! a dat vestea cea mare în mijlocul unei tăcerineobişnuite.Fericire, bucurie, închinat de ceşti de cafea, urări de dragoste veşnicăşi toate cele au urmat.
-
Antoine a ales data. E la sfârşitul lui decembrie! Doamne, cât amaşteptat!Catherine se întristă. Antoine era fratele lui Pierre. Însă chiar şi dupădespărţirea celor doi, Antoine încă o mai avea la suflet pe domnişoaraMuffin, o chema să-l însoţească alături de Annette la teatru, la cinema, înoraş, la o plimbare, la o cafea… Dar tristeţea fu repede alungată de pechipul tinerei. Era o zi fericită, motiv de sărbătoare. Trebuiau să fie făcute planuri de nuntă repede, mai ales că septembrie era pe terminate, iar octombrie deja bătea la uşă.În câteva momente uşa se deschise, iar Antoine intră pentru primadată însoţit de fratele său, Pierre, în faimoasa librărie de pe strada 15. În acelmoment Catherine se blocă. Definitiv. Mâinile şi buzele îi tremurau. Ochii ise umplură de lacrimi. Fugi în bucătărie sub pretextul că domnii merită ocafeluţă şi ceva de îndulcit. Gianne se prinse de emoţia ce o izbise pedomnişoara Muffin. Se duse să o ajute în bucătărie. Catherine se prăbuşi în braţele prietenei sale. Plângea cu lacrimi grele. Suspina, mâinile îi tremurau
Add a Comment
musicat3left a comment