Montarea, reglarea si service-ul statiilor CB

Alex Farkas YO5AMF

Inceputuri...
Din anul 1991, cand a aparut taximetria privata, am inceput sa ma ocup cu service-
ul statiilor CB. Fiind cele mai ieftine mijloace de comunicare intre masini, dupa
exemplul din Ungaria, statiile CB au fost rapid introduse in taximetrie si la noi in
tara. La aceea vreme nu exista inca reglementari nationale cu privire la utilizarea
CB-urilor si au fost procurate de pe piata second hand, o multitudine de tipuri de
statii CB. Primele statii erau de tipul JAWES MARK (AM), STALKER IX
(AM,FM,SSB) GRAND PRESIDENT (AM, FM, SSB) etc.
Din anul 1992 prin firma SC CURPAS IMP.EXP.SRL din Oradea au fost
comercializate statii din familia President din Franta, firma fiind distribuitorul unic
in Romania a statiilor President. Astfel au aparut statiile Jimmy, Harry, Taylor,
Billy, Grand, Jakson, JFK, George, James President. Activitatea comerciala nefiind
permisa fara asigurarea service-ului, patronul firmei m-a cautat si ...am incheiat un
contract de colaborare, care a functionat multi ani.
Piata romaneasca a fost rapid invadata cu aceste modele, "saturatia" s-a produs prin
anii 1998-1999, cind s-a trecut la statii cu frecvente protejate la taximetrie. In 1992
am facut o vizita la Balaru-Franta, la firma President, de unde am reusit sa obtin
toate manualele de service la modelele aflate in fabricatie. Deasemenea o serie de
scheme si descrieri le-am gasit in revistele Radiotehnika (RU) si in Almanah-uri
Radiotehnika (RU). Incet, incet, suportul "documentatii" a devenit foarte vast. (la
data respectiva nu era inca Internet...).
Dupa anul 1999 marea parte a statiilor CB au trecut prin piata "second hand" la
TIR-isti. Service-ul acestora este o necesitate reala. Prin tara au aparut foarte multi
"specialisti", care peste noapte au devenit asi in problema CB. Consider oportuna,
ca experienta acumulata din 1991 si pina in prezent in activitatea de service, sa fie
publicata, astfel daca unii dintre Ham-ii nostri dispun de astfel de statii, montarea,
reglarea si depanarea acestora in regim de "autoservire" sa fie usurata.
Dotari...
Care sunt necesitatile minimale pentru un atelier service CB?
1. cunostinte de radiotehnica, cu privire la TX, RX , sinteza de frecventa,
oscilatoare cu bucla PLL, antene, fideri.
2. documentatii tehnice, scheme sau manuale service. Existenta manualelor de
service usureaza si imbunatateste calitatea muncii de depanare. In aceste
documentatii sunt trecute toate tensiunile la picioarele dispozitivelor active, sunt
descrise procedurile de aliniere PLL, RX si TX., sunt date oscilograme.
3 dotarea tehnica minimala: o sursa stabilizata de 12V/10A cu protectie la scurt si
supratensiune, prevazuta cu voltmetru si ampermetru la iesire, un multimetru
universal, un watmetru - SWR metru portabil de RF 1- 10W - 100W, o sonda RF
atasabila la multimetru, un frecventmetru digital (minim 7 digiti), un generator RF
AM-FM (optional), o statie CB de control de buna calitate (AM,FM,SSB, CW), o
antena fixa instalata pentru aceasta banda (o verticala 5/8), sarcini artificiale de 50
ohm 10W- 20W...si acces la Internet.
Insist asupra existentei in atelier a unei statii de control CB de buna calitate, cu
ajutorul careia se pot rezolva 80 -90% din problemele tehnice de depanare. Alte
dotari de "lux" cum ar fi: osciloscop-wobulator, generator AF, modulometru
AM/FM , dar se poate si fara ele.
4. scule: trusa electronist, ciocan de lipit termostatat, pompa, tresa absorbanta,
bormasina electrica cu acumulator, scule mecanice.
Investigatii...
Practica demonstreaza, ca la un utilizator cu un bun simt tehnic minim, defectele
cele mai frecvente sunt la microfoane si la antene. Microfonul putem considera un
"consumabil" la o utilizare intensa. Antenele fiind expuse la intemperii necesita o
intretinere preventiva, periodica. Defectele minore la antene pot provoca defecte
majore la emitator (etaj final). Siguranta fuzibila pe firul de alimentare nu trebuie
eliminata sub nici un motiv. Ea protejeaza statia prin ardere la o conectare
inversata, cu ajutorul "diodei prostului", conectata la intrarea statiei. Din pacate nu
exista nici o statie, prevazuta cu o protectie la supratensiune, cu care ne putem
intilni la camioane, unde tensiunea la bord este de 24V.
Investigarea rapida...
Se poate face dupa schema alaturata:



porneste statia testata
trebuie sa depaseasca 0,1-0,2A. Daca curentul este de ordinul amperilor sau sursa
cu protectie la scurtcircuit limiteaza, inseamna ca este o suprasarcina mare; dioda
de protectie strapunsa (statia a fost alimentata invers) etc. In acest caz se scoate
statia de sub tensiune si se trece la scoaterea capacelor si la verificarea cu
ohmmetru a circuitului de alimentare.
ide squelch-ul, in difuzor trebuie sa se auda
zgomotul de fond. Se regleaza volumul si se apreciaza puterea audio. Daca in
difuzorul statiei nu se aude nimic se verifica difuzorul statiei. Daca difuzorul este
intrerupt se inlocuieste. Daca difuzorul este bun se verifica tensiunea mediana la IC
audio, care trebuie sa fie de 6 V. Daca tensiunea mediana este corecta, se verifica
contactul normal inchis a comutatorului PTT din microfon, prin care, la receptie
difuzorul statiei se inchide la masa. La unele statii acest contact nu este utilizat,
deci statia functioneaza la receptie si cu microfonul debransat. Daca acest contact
este bun si in difuzor tot nu se aude nimic, se verifica jack-ul de difuzor
suplimentar EXT.SP, care poate sa fie defect. (contact slabit).
doua statii se pun pe canale identice, de ex:CH20) si se urmareste daca se aude
emisia. In cazul in care avem receptie, inseamna ca statia functioneaza normal si
putem trage prima concluzie: PLL-ul din statie functioneaza normal.
-ul statiei de testat. Se urmareste pe wattmetru puterea de iesire.
La statii de 4W ( Harry, Jimmy, Billy, etc), puterea de iesire trebue sa fie intre 3-
5W. Daca puterea indicata pe wattmetru este 0W, cu mare probabilitate tranzistorul
din etajul final este defect. Masurarea acestuia se poate face cu ajutorul unui ohm-
metru, numai dupa dezlipirea terminalelor, verificind jonctiunile B-E si B-C. Se
mai verifica si intre C-E daca nu este in scurtcircuit.
-l pune sub
tensiune, daca placuta izolatoare intre tranzistor si carcasa (radiator) nu este
deplasata punind in felul aceasta colectorul tranzistorului final la masa. Daca s-a
inlocuit tranzistorul final, se va verifica si rezistenta intre masa si baza (cca 10 -
15ohm), care in multe cazuri se arde si astfel nu se mai realizeaza polarizarea
etajului final. Rezistenta se inlocuieste cu alta similara. Daca puterea de iesire este
mica (1-2W), se masoara tensiunea de colector, care trebuie sa fie 10-12V. Se va
incerca reacordarea circuitului colector din bobina, urmarind puterea maxima de
iesire. Acest reglaj se va efectua pe Ch 20 (mijlocul benzii).
Daca puterea de iesire este corecta conform specificatiilor, se vorbeste la microfon
si se urmareste calitatea emisiei cu statia de control. Cu aceasta ocazie se verifica,
daca modulatia este corecta. Daca emisia este insotita de piriituri si /sau zgomote,
se curata cu un spray de contact comutatorul T/R din microfon. Prin miscarea
cablului de microfon daca apar paraziti, inseamna ca acest cablu este defect. Cablul
de microfon se defecteaza la intrarea in mufa de microfon sau la intrarea in carcasa
microfonului. (niciodata nu am avut defect in mijlocul cordonului. De obicei se
intrerupe ecranajul (tresa), care este si masa (GND). Reparara cablului se poate
face prin scurtare, prin taierea portiunii defecte. La aceasta operatie pe mufa se lasa
firele colorate taiate si relipirea capatului pregatit, se face "la culoare", astfel nu va
exista posibilitatea de inversare a firelor de legatura la mufa. Inainte de montarea
colierului de stringere a cablului pe mufa, portiunea de cablu ce vine sub colier, se
infasoara cu 3-4 ture de banda polimer, pentru realizarea unei stringeri mai bune.
Suruburile de fixare a colierului, precum si surubul de fixare a miezului mufei in
carcasa , se pun la loc obligatoriu, altfel mufa se va defecta in scurt timp.
Daca nu este modulatie si pe firul cald a microfonului la atingere, avem brum (se
asculta in RX de control) se verifica capsula de microfon. Capsulele folosite sunt
de doua feluri: electrodinamice si electret. Se verifica ohmetric continuitatea
bobinei la capsula electrodinamica. Daca este intrerupta se inlocuieste cu alta
capsula. La inlocuirea capsulei se are in vedere ca impedanta capsulei sa fie de 400-
500 ohm si sa se incadreze in gabarit. La microfoane cu capsule tip electret, inainte
se verifica prezenta tensiunii de alimentare pe capsula. Daca tensiunea este
prezenta, defectul se inlatura prin inlocuirea capsulei. La microfoanele cu
amplificator si/sau cu echo se verifica bateria din microfon si la nevoie se
inlocuieste, (inlocuirea acestora este recomandabila odata pe an). La probele de
modulatie se urmareste ca semnalul transmis sa fie clar, cristalin.
Daca apar distorsiuni in receptorul de control, prima data se verifica corectitudinea
frecventei canalului prin masurare cu un frecventmetru digital (de ex. Ch 22 =
27225khz). Verificarea se poate face pe oricare canal, canalele fiind "legate" intre
ele prin sinteza de frecventa. Un dezacord de 200-300Hz este nesemnificativ, dar
un dezacord de 3-4khz deja introduce distorsiuni la locul receptiei. Corectarea
frecventei se poate face dupa caz, consultind documentatia tehnica. La unele statii
exista un condensator semireglabil in zona cuartului din PLL (10240khz), la altele
reglajul se face prin "tatonari" schimbind condensatorul marcat cu * de pe schema.
In lipsa unui frecventmetru, daca se dispune de o statie de control care functioneaza
si in CW (telegrafie) (de ex: un Lincoln President), se emite in AM sau FM si se
asculta statia testata in modul CW cu receptorul de control. Se cauta "zero beat",
dupa care se citeste frecventa gasita de pe scala aparatului de control. (Atentie la
statii Poloneze; frecventele canalelor dupa norma lor sunt deplasate cu -5KHz)
Dupa efectuarea acestori operatiuni, 80% din defecte sunt deja localizate.
Defecte mai serioase...
Statia nu emite si nici nu receptioneaza:
Defectul in acest caz, in 90% este in sinteza de frecventa. La fiecare sinteza exista
un pin care autorizeaza funtionarea TX-ului numai cind bucla PLL este calata.
(nivel H pe pin). Inhibarea lucrului pe emisie pe o frecventa cu bucla necalata, se
face prin blocarea unui etaj intermediar la emitator in functie de tipul statiei. La
unele tipuri de statii aceasta inhibare se realizeaza si la receptie (Jackson President).
In astfel de cazuri se masoara tensiunea de eroare (care comanda varicap-ul din
VCO). Aceasta tensiune trebuie sa varieze linear odata cu schimbarea canalelor. In
procedura de reglaj descrisa in manuale de service se specifica punctul de masura
pe care se masoara aceasta tensiune (de ex. 4,5V la Harry President) cu comutatorul
de canale pe Ch40.
Daca exista o neconcordanta mare intre valoarea masurata si cea prescrisa se poate
ajusta bobina din VCO. Daca la aceasta manevra tensiunea VCO nu se modifica
inseamna ca IC-ul din sinteza este defect si trebuie inlocuit.
Prin Email voi putea trimite la cei interesati, algoritmul de reglaj a buclei PLL
pentru mai multe statii uzuale. In zona PLL, VCO se utilizeaza des ceara de albina
pentru fixarea mecanica a componentelor acestui etaj. Ideea este laudabila, insa
practica demonstreaza ca ceara folosita pentru fixarea mecanica ataca fludorul si se
formeaza lipituri reci. Cind suntem confruntati cu un astfel de defect este bine sa
'fortam" zona prin apasari mecanice, la care probabil, ca statia va porni. In acest caz
se recositoreste intreaga zona. La unele aparate, de ex. Midland 48, VCO-ul este
inchis si delimitat intr-o cutie de tabla, umpluta cu ceara. Este recomandabila
incalzirea si golirea cutiei de ceara si efectuarea re-lipirilor dupa golire, deoarece
ceara patrunde prin gaurile placii la partea cu lipituri si lipirea devine dificila, ceara
"izolind" piciorele pieselor si lipirea nu mai are loc. Dupa lipire, daca statia
porneste, compartimentul golit de ceara se poate reumple.
Statia receptioneaza, dar nu emite:
Daca LED-ul TX nu se aprinde la actionarea PTT-ului se verifica microfonul si
mufa de microfon, probabil firul PTT (TX) s-a dezlipit. Daca LED-ul TX se
aprinde, dar nu avem la iesire putere de radiofrecventa, se asculta in receptorul de
control prezenta purtatoarei la emisie. Daca aceasta exista, cu sonda de RF se
parcurge traseul: C -etaj final; B - etaj final ; C - etaj prefinal; B - etaj prefinal. si se
pune in evidenta prezenta radiofrecventei. Daca pe C - etaj final avem RF, dar la
iesire nu, se verifica filtru de iesire, care probabil are lipituri reci. Acest tip de
defect se mai pune in evidenta si prin citirea curentului absorbit pe ampermetrul
sursei. (curentul absorbit la emisie este de 3-4A inseamna ca etajul final lucreaza.)
Daca curentul este mic la emisie, cu mare probabilitate tranzistorul din etajul final
este defect. In acest caz avem tensiune de RF pe baza, dar pe colector nu. Tot asa se
verifica si tranzistorul prefinal si rapid se poate identifica etajul unde este defectul.
Inainte sa dezlipim tranzistorul considerat defect, trebuie sa ne convingem daca
colectorul etajului final si prefinal este alimentat. Alimentarea circuitului colector,
de obicei se realizeaza prin alte elemente de circuit: transformator de modulatie in
cazul AM, dioda de recuperare, sau printr-un tranzistor regulator prin care se poate
regla tensiunea de alimentare si implicit puterea statiei. Daca se constata lipsa
tensiunii de colector, se trece la depistarea cauzei in aceste circuite auxiliare.
Statia emite, dar receptioneaza slab:
Acest tip de defect provoaca o scadere a sensibilitatii receptorului. Daca avem un
GSS se poate parcurge traiectul semnalului de la antena pina la detector, punind in
evidenta amplificarea etajelor ARF, MIX, AFI cu sonda de RF. Practica
demonstreaza ca majoritatea defectelor de acest tip se datoreaza defectarii diodelor
de protectie puse in antiparalel la intrarea receptorului. (practic semnalul se pune la
masa prin dioda strapunsa). Aceste diode pot fi verificate cu certitudine daca sunt
dezlipite din montaj. In lipsa generatorului GSS se poate aprecia "dupa ureche "
nivelul zgomotului de fond al receptorului in regim AM ( acest lucru nu este posibil
in FM), care trebuie sa creasca cind conectam antena exterioara la statie.
Daca se constata o crestere nesemnificativa a zgomotului se trece la verificarea
tensiunilor de colector si de polarizare a etajelor din receptor. Daca aceste tensiuni
sunt prezente si tensiunea E-B la fiecare etaj este de 0,6-0,7V inseamna ca din
punct de vedere static etajele sunt in ordine. In acest caz se incearca rotirea pe rind
a miezurilor bobinelor, incepind cu bobina de intrare. Miezurile se rotesc cu scule
adecvate in functie de dimensiunile miezurilor (altfel exista riscul spargerea lor). Se
roteste in stinga - dreapta, o jumatate de tura si se urmareste cresterea sau
descresterea nivelului semnalului de la GSS sau in lipsa acestuia a zgomotului cu
antena pusa.
Daca inainte a avut loc o interventie neautorizata bobinele pot fi grosolan dereglate.
Inainte de orice reglaj asupra bobinelor, rolul acestora trebuie foarte bine stabilit si
pozitia lor localizata, ca sa nu dereglam alte circuite (din emitator, sinteza, etc).
La statii, care functioneaza numai in FM verificarea lantului de receptie "dupa
zgomot", nu mai este posibila. In cazul modului de lucru FM, nivelul zgomotului
de fond este mare din cauza amplificarii si limitarii inainte de discriminator, lucru,
ce face ca schimbarea nivelului de zgomot la reglarea bobinelor, sa nu fie sesizabila
auditiv. In acest caz este nevoie de un GSS-FM. O atentie mare se va acorda la
verificarea-acordarea bobinei din discriminatorul FM. O rotire cu 5-10 grade a
miezului in stinga-dreapta la aceasta bobina poate produce o receptie distorsionata
si de nivel slab. Daca nu dispunem de un generator GSS-FM, aceasta bobina poate
fi acordata cu ajutorul statiei de control, cu care se emite in modul FM, iar in
acelasi timp se regleaza fin miezul discriminatorului in stinga dreapta, pina cind
receptia devine cristalina. La operatiunea de acord se va utilza o surubelnita
speciala pentru acord (din plastic, sau cu virf dintr-o placuta de alama). Este
indicat, ca inainte de a incepe rotirea miezului, pozitia initiala a acestuia sa fie
memorata si eventualele substante pentru fixare, sa fie dizolvate sau topite prin
incalzire cu varful ciocanului de lipit. Miezurile nu trebuie fortate, deoarece dupa
ce crapa nu mai pot fi miscate.
In cazul cand miezul se rupe, bobina se scoate din circuit si pe partea opusa, miezul
este accesabil (unde capatul miezului este intact) si se poate incerca desurubarea, si
inlocuirea lor. De obicei reacordarea bobinelor trebuie gandita foarte bine. In mod
normal o bobina nu se dezacordeaza grosolan, numai daca s-a intervenit. Daca
bobina respectiva nu raspunde la acord, se verifica cu un ohm metru continuitatea
ei. In cazul cand bobina este intrerupta, etajul respectiv nu se mai alimenteaza.
Bobina defecta se inlocuieste cu una similara. Se poate incerca repararea bobinei
dupa decapsulare.
Verificarea squelch-ului:
Squelch-ul sau in romaneste "poarta de zgomot", elimina inconvenientul
perturbator a zgomotului de fond in lipsa unei purtatoare. Tehnic este rezolvat in
mare parte prin blocarea etajului AJF in lipsa semnalului receptionat. Acest circuit
este prevazut cu un semireglabil, cu care se poate regla plaja potentiometrului de
SQ de pe panoul frontal. Squelch-ul trebuie sa fie reglat astfel incit la pozitia
minima a potentiometrului de SQ sa apara zgomotul. Dupa o rotire cu 5-10 grade a
potentiometrului SQ, zgomotul trebuie sa dispara. Fixarea plajei se poate face din
semireglabil SQ. Se emite cu statia de control si se verifica daca poarta de zgomot
se deschide la prezenta semnalului.
Daca SQ-ul nu functioneaza corespunzator (ramine deschis indiferent de pozitia
potentiometrului SQ, sau nu se deschide), in primul rand se va verifica
potentiometrul SQ, pe cursorul caruia trebuie sa masuram o tensiune variabila la
rotire. Daca nu exista tensiune sau tensiunea nu variaza probabil ca potentiometrul
SQ este intrerupt. In acest caz potentiometrul defect se inlocuieste. Daca
potentiometrul SQ lucreaza, se urmareste pe schema traiectul semnalului si se
localizeaza piesa defecta.
Statia emite-receptioneaza pe alt canal:
In cazul in care exista o neconcordanta intre canalul afisat si frecventa canalului pe
anumite canale, cu siguranta comutatorul rotativ este defect. Acest comutator
transmite un anumit cod pe intrarile de programare a sintezei. Aceste coduri nu sunt
date nici in manualele de service ele depind de tipul IC din sinteza si sunt special
construite. Este recomandabil ca sa ridicam tabelul cu nivele H / L pe fiecare
intrare de adresare pe fiecare canal, pe tipuri de statii (sinteze). Defectul de obicei
se datoreaza unori lipituri reci de la comutatorul rotativ. Daca dispunem de acest
tabel verificarea este foarte simpla.
Tabelul are urmatoarea configuratie:

unde nivel "L" inseamna 0V; iar "H" 8-9V in functie de sinteza.
Recomandari:
sonda de RF, la o statie care functioneaza perfect pe tipuri de statii. Vom avea un
mare ajutor in viitor.
foaia separata si atasarea acestuia la documentatia statiei respective. In felul aceasta
imbogatim baza de date personala, iar timpul pierdut pentru ridicarea defectului
buclucas, in viitor... se recastiga .
Despre antene...
In practica Cb-ului se folosesc in mare parte antene cu polarizare verticala in
configuratii /4 , 5/8 si /2. Piata este foarte generoasa cu utilizatori, sunt zeci de
tipuri si modele. Aceste antene in general nu sunt prereglate, ca atare dupa montare
necesita o ajustare. In practica s-a demonstrat ca problema de baza ce se pune la
montare este asigurarea unei contragreutati suficient de mari. La antenele mobile,
caroseria vehicolului este si contragreutatea, din acest motiv este foarte important
ca suportul de fixare a antenei pe masina sa faca contact electric perfect cu tabla de
caroserie. La antenele fixe la alegerea tipului se recomanda acel model, care are o
suprafata a contragreutatiilor mai mare. Pentru argumentarea celor afiormate mai
sus am efectuat unele teste cu diferite tipuri de antene. Rezultatele testelor sunt
urmatoarele.
Daca o antena cu o contragreutate cu o suprafata mare creaza un camp de 500uV,
aceeasi antena cu o contragreutate mica, creaza numai 125uV, la o valoare
acceptabila a SWR-ului. Din masuratori practice rezulta ca, la valori acceptabile de
SWR, antenele cu o contragreutate mica nu radiaza corespunzator. Se poate trage
concluzia ca randamentul antenei depinde in masura mai mica de valoarea SWR-
ului si depinde in mare masura de suprafata contragreutatii. Un tehnician priceput
poate obtine o valoare a SWR-ului foarte bun, si la o antene cu un randament
scazut (contragreutate mica).
Masuratorile au fost efectuate la o distanta de cca 15m si la 400m. Antenele au fost
fixate pe suporti, iar intre ele nu erau obstacole perturbatoare.

Multi utilizatori de CB-uri, la intrebarea, ce fel de antena ai? raspunde: o antena
excelenta cu un SWR de 1:1. Afirmatia asta nu se refera la randamentul antenei ci
la faptul ca adaptarea masurata la TX (jos) este foarte buna!
La exemplu de mai sus, unde a fost vorba de o antena cu o contragreutate mare,
care radiaza bine si creaza un camp de 500uV, si care, cu o contragreutate mica
radiaza numai 150uV, la o lungime similara a radiantului. Putem intreba : unde au
"disparut" cei 375uV? Daca masuram cu un indicator intensitatea de camp de a
lungul cablului coaxial, putem observa, ca mare parte a energiei "pierdute" se afla
aici. Cablul coaxial radiaza! Radiofrecventa, in cazul contragreutatii reduse ca
suprafata, "cauta" o contragreutate suplimentara in camasa cablului coaxial. In
acest caz ecranajul cablului coaxial devine o antena suplimentara, care polueaza cu
RF mediul inconjurator. In acest caz un camp de RF cu o intensitate importanta,
ajunge la TV, radio, amplificatoare audio, etc perturbandu-le. Cine doreste ca
radiatia de RF sa ajunga in spatiu numai prin antena, trebuie sa utilizeze o antena
cu o contragreutate mare sau un plan de masa perfect in cazul antenelor mobile.
Cum influenteaza suprafata contragreutatii, lungimea antenei si randamentul de
radiatie?
Mai jos am reprezentat sugestiv, intensitatea campului radiat de antena si masurat
pe camasa cablului coaxial, la diferite suprafete de contragreutate si lungime a
radiantului.

Din primele doua situatii putem trage concluzia:
a "cere" o lungime mai
mare pentru radiant, ca sa obtinem un SWR bun radiantul trebuie "lungit" de la
266mm la 295mm. Acest lucru nu este posibil in totdeauna. Putem remarca prima
constatare: daca o antena la primele masuratori "cere" o lungime mai mare, cu
siguranta ca planul de masa nu este bun sau este insuficient. Acest lucru se intimpla
des la antenele montate pe diferite console pe masini.
scade la 1:1,5), prin alungirea radiantului, campul radiat va creste relativ de 3,5 ori,
dar pe camasa cablului masuram in ambele cazuri o valoare a campului de 5 unitati.
(valori relative)
mai mari se reduce intensitatea campului radiat de cablu de la 3,3 unitati la 1
unitati. Deasemenea radiantul trebuie ajustat de la 285mm la 215mm si obtinem un
SWR foarte bun 1:1.
cerc cu raza de 2,75m, valoarea intensitatii campului radiat de cablu devine aproape
zero 0,1 unitati, iar cea radiat de antena 10 unitati. Adaptarea deasemenea este
foarte buna 1:1,1.
Concluzia finala:
p de antena, intre doua
antene aceea va radia mai bine (va avea un randament mai bun ), care are tija mai
lunga. In practica lungimea 150-160cm este cea mai confortabila. O lungime mai
mare, de si asigura un randament mai bun este incomoda, mai ales pe camioane.
intotdeauna fata de una cu un plan de masa mai mic.
cere o suprafata metalica cat se poate de mare sa fie "sub" antena. Acest loc indicat
este mijlocul geometric al pavilionului, dar trebuie obtinut si acceptul
proprietarului, pentru gaurire...
Nota: masuratorul, mai bine zis "indicatorul" de camp folosit la teste permitea
masurarea campului radiat in valori relative, fiind gradat in unitati de la 1-10.si 1-
500.
Reglarea antenei corect montata...
Dupa montarea corecta a antenei pe masina se fac urmatoarele proceduri:
la mijlocul cursei.

fac primele masuratori de SWR pe Ch1 si pe Ch40. Valorile obtinute se noteaza.
antena are un plan de masa bun, valoarea SWR-ului pe Ch40, va fi mai
mare.


. Valorile gasite se noteaza.
-jos a tijei in locas
si Ch40. In mijlocul benzii pe Ch20 chiar se poate obtine valoarea 1,0:1,0.
in bobina, se va evita aceasta situatie, deoarece tija devine "miez" si se strica
grosolan Q-ul bobinei de adaptare-prelungire si SWR-ul nu se mai poate regla.
prevazute cu posibilitate de reglaj (varful ajustabil, prin culisare).
Montarea mufei coaxiala pe cablu...
In tehnica CB-urilor se folosete mufa PL (amphenol). In parte din spatele mufei,
unde se introduce cablul in mufa, orificiul poate fi de mai multe dimensiuni. Se
prefera mufe pentru cablu RG58U. Mufele pentru cablu TV RG59, au diametrul
mai mare. deasemenea exista mufe pentru cablu gros RG212. Daca dispunem de
mufe pentru cablu RG59 sau RG212, inainte de montare a cablului (insurubare)
diametrul exterior al cablului coaxial se "ingroasa" cu banda polimer, dupa care se
intoarce tresa pe diametrul marit. Montarea se face respectind secventele de mai
jos. Nota:
nu incercati cositorirea tresei de mufa; se va topi dielectricul. Contactul tresei cu
mufa , prin infiletare se face ferm.
Sunt mufe la care fixarea capetelor cablului se face prin stringere. Montarea
acestora se face numai cu un cleste special. Aceste mufe sunt de "unica folosinta".
Pregatirea capatului cablului in acest caz se face similar, ca in figura de mai jos:

1. se indeparteaza invelisul exterior pe o lungime de 25mm.
2. se lasa 10mm de ecranaj
3. se intoarce peste invelis ecranajul
4. se infileteaza cablul cu ecranajul intors in mufa PL si se cositoreste firul central.
Despre montarea statiilor
Montarea statiei CB pe masina:
Statia CB se monteaza pe bord, la un loc, fara sa incomodeze pe conducatorul auto
in timpul conducerii. La masini, cu bord modern este destul de dificil gasirea
acestui loc. Fiecare statie este prevazuta cu un suport de fixare, care se poate monta
foarte usor cu suruburi autofiletante pe bord. Atentie mare insa la gaurire; in spatele
bordului sa nu fie vreun subansamblu electronic sau jgeab de aer, etc. Alimentarea
cu curent se realizeaza de preferat, direct de la bornele acumulatorului (la statii cu
putere de 10W sau mai mari, obligatoriu). Iesirea cablului din habitac la
acumulator, in multe cazuri este dificila. Se foloseste de o sarma oteloasa, capatul
careia se bate cu ciocanul. Suprafata obtinuta se gaureste cu un burghiu si se
ovalizeaza usor cu o pila, dupa care se ascute cu o pila. Astfel obtinem un varf
gaurit. Din habitac se impinge aceasta scula la compartimentul motor prin
garniturile de cauciuc, dupa care se fixeaza cablul de alimentare in orificiul varfului
si scula, cu cablu de alimentare se trage inapoi in habitac.
Siguranta fuzibila de pe firul de alimentare se plaseaza imediat linga borna de
acumulator. Acest lucru este foarte important si ne asigura ca masina nu va fi
incendiata niciodata din cauza firului tras de noi.
Unele statii, nu au mufa de alimentare, cele doua fire ies direct din statie. In acest
caz este de preferat montarea pe firul de alimentare a unei mufe mama-tata, ce
asigura posibilitatea de demontare a statiei. Practica a demonstrat, ca pentru acest
scop se preteaza foarte bine o pereche de mufa video RCA. mufa tata se monteaza
la statie, iar mufa mama pe firul de alimentare de la baterie.
Statiile mici (4W) pot fi alimentate de la bricheta de bord, print-un cap de bricheta.
La montarea statiei pe camion se va avea in vedere, ca tensiunea la bordul
camionului este de 24V. Obtinerea tensiunii de alimentare de 12V se face prin
utilizarea convertoarelor de tensiune DC/DC 24/12V. Aceste convertoare se fabrica
pe scara larga in functie de curentul debitat. Se recomanda alegerea unui convertor
de 15-20A, prin care se va putea alimenta si alti consumator. Atentie la afirmatii
gen: "leaga la radicasetofon"!!! Sunt radiocasetofoane special construite pentru
TIR-uri cu alimentare de la 24V...deci inainte de conectare tensiunea trebuie
masurata!!!.
Daca pe camion nu exista convertor si situatia impune montarea rapida a statiei, se
va trage un cablu de 2,5-3mmp de la punctul de inseriere a celor doua baterii de
12V, dar... obligatoriu cu siguranta de plecare plasata linga borna!!!
Montarea antenei pe masina:
Antena cu fixare mecanica se monteaza prin gaurirea tablei. Un loc foarte bun si
accesibil este capota din spate a bortbagajului. Mijlocul pavilionului este locul ideal
din punct de vedere tehnic, insa este si cel mai greu accesibil, necesita demontarea
tapiseriei, etc.
La camioane locul antenei se va alege din urmatoarele considerente:

-15cm de alte elemente de caroserie (mai ales bobina
antenei).
glinda, pentru a realiza un contact electric
ferm cu caroseria, se va trage un cablu electric de la talpa suportului antenei, pina la
surubul de fixare a suportului de oglinda pe usa. (cca 30-40cm)
Problema montarii antenei se rezolva usor si elegant prin folosirea antenelor cu
talpa magnetica, care nu mai necesita gaurirea caroseriei, dar... apare problema
zgarierii masinei. Pentru evitarea zgarierii vopselei de sub talpa magnetica, se poate
lipi pe caroserie, sub talpa magnetica o folie autocolanta. Sub talpa magnetica nu se
va pune alte materiale; piele, textila, etc deoarece grosimea materialului reduce
forta de atragere a magnetului (antena poate pica jos in timpul mersului, la o viteza
mai mare) si totodata deregleaza SWR-ul antenei la o grosime mai mare de 2-3mm.
(fapt dovedit prin masuratori).
Probleme de perturbatii de la motor:
In timpul exploatarii statiei pot aparea perturbatii la receptie cauzate de motorul
autoturismului. Aproape fiecare statie CB este prevazuta cu un circuit de diminuare
a parazitilor de tip impuls generate de motor. Aceste circuite electronice sunt :
ANL (automatic nois limiter) si NB (nois blanker). Deci la statie nu avem ce face,
trebuie sa localizam sursa de paraziti si sa eliminam cauza. Perturbatiile sunt de
doua feluri:
parazitarea dispare. De obicei apare la masini mai vechi si la cele, la care cablurile
de la bujii nu sunt prevazute cu rezistente volumice. Inlocuirea setului de cabluri de
bujii rezolva problema. (atentie la "turcisme" din pietie...care nu au asa ceva).
la emisie). Parazitii patrund pe cablul de alimentare si nu dispar la debransarea
antenei. Cauza in 90% este blocul de diode.
Din cele 6 diode din acest bloc, daca o dioda este defecta alternanta apare "lipsa" la
iesirea redresorului trifazic, iar tensiunea obtinuta este pulsatorie. Defectul nu se
manifesta la incarcare si la inceput este "combatut" de electricianul auto. Se
remedieaza prin inlocuirea diodei (sau a blocului de diode). Operatiunea aceasta
este "dificila" pentru un electronist (presupune demontarea alternatorului) si este
mai bine sa fie efectuata de un electrician auto... Acest tip de parazitare nu se poate
rezolva cu alte masuri. Alte incercari in acest sens sunt numai pierdere de timp.
Alte precautii:
Orice manevra la acumulatorul masinii se va face cu statia demontata (decuplarea
de la butonul On/Off nu este suficienta la unele statii!!!). Manevre efectuate de
electricianul auto cu privire la reglarea curentului de incarcare, multe ori necesita
scoaterea cablului de la bornei + , pentru intercalarea unui ampermetru. In multe
cazuri manevra este executata cu motorul pornit, ceea ce este un mare pericol
pentru intreaga instalatie electrica - electronica. Releul de incarcare, in momentul
debransarii acumulatorului, sesizeaza "tensiune mica" si regleaza excitatia
alternatorului la maxim. In functie de turatia momentana a motorului in aceasta
situatie, tensiunea CC furnizat de alternator poate atinge valori de 30-40V, ceea ce
este fatala pentru toate echipamentele si instalatii electronice aflate la bord, care
sunt dimensionate la 12V.
Montarea statiilor fixe:
Pentru alimentarea statiilor fixe (stationare) se va utiliza o sursa stabilizata,
prevazuta cu protectie la supracurent si supratensiune de 12V la 6/8A. Se
recomanda utilizarea surselor cu element regulator serie, fata de sursele in
comutatie. Aceasta din urma, prin armonici generate, in multe cazuri perturba
functionarea statiei. Sursa se introduce in priza cu nul de protectie (NP). Montarea
antenelor fixe, care au o lungime mare 5-7m se va face pe un pilon bine ancorat, cu
respectarea masurilor de protectia muncii. Reglarea antenei, care de obicei se face
prin culisarea ultimului segment din varful antenei, se va face in felul urmator:
-2,0m, care se va tine de un om
(ajutor).
Ch1 si pe Ch40. Valorile se noteaza.

reglaj.
-ul.
nile se repeta pina cand se obtine o valoare SWR sub 1:1,2

Nota: dupa fiecare montare se va nota inaltimea (lungimea) finala a radiantului pe
tipuri de antene. La urmatoarea instalare, munca noastra va fi mult usurata.
Probleme administrative:
Pe linga evidenta intrari-iesiri de statii in atelier, impusa de legislatia cu privire la
functionarea Service-ului, se recomanda tinerea unei evidente-fisa (pentru uz
personal) cu :
mele utilizatorului,
-a montat statia.



-ul etc.
Aceasta evidenta ne asigura o transparenta si operativitate in activitate si ne va
usura munca in viitor.
La ora actuala pe internet sunt accesibile manualele de service la o serie de statii
CB. Pentru probleme tehnice, documentatii, asimilari de piese, etc va stau la
dispozitie cu placere si... dezinteresat, prin adresa de Email: yo5amf@rdslink.ro