Professional Documents
Culture Documents
3. Managementului comportamentului
şcolar
1. Concepte legate de incluziune
1.1. LEGISLAŢIE DE TIP SOFT
Legislaţia „soft" este un mijloc de promovare a
unor politici şi practici importante. Printre exemplele
relevante de legi „soft" se numără accesul egal la
educaţie, declaraţiile privind anti-discriminarea şi
drepturile copilului.
Aspectele stipulate de legislaţia „soft" pot juca
rolul unui standard pe care trebuie să-i atingă orice
ţară candidată la statutul de membru în diverse
organizaţii. Un exemplu in acest sens este presiunea
exercitată de Uniunea Europeană asupra ţărilor în
curs de aderare la UE.
Lege de tip „soft law" - angajament in domeniul
educaţiei nereglementat prin lege sau regulă de
conduită care nu are forţa unei legi, dar care poate
totuşi avea rezultate în practică. " (Snyder, F, 1995)
1. Concepte legate de incluziune
Tipuri de „soft law“: Rezoluţii, Principii, Coduri de
practică, Recomandări, Standarde, Instrucţiuni
În ce mod poate aduce o schimbare legea de tip „soft
law"?
Ruşinea - dorinţa de a evita critica negativă
Diseminare prin copiere - modele de politici coerente copiate de
la statele care le aplică
Diseminare prin intermediul discursului - elaborarea unui
vocabular comun, utilizarea de indicatori
Crearea de reţele - Planuri de acţiune naţionale; contribuţia
societăţii civile - facilitarea procesului social de învăţare şi
deliberare
Deliberarea - schimbul de cunoştinţe in domeniul politicilor,
promovează o identitate comună prin intermediul învăţării
Învăţarea - schimbul de idei şi valori, abilităţi şi competenţe
(Trubek şi Trubek, 2005)
1. Concepte legate de incluziune
1.2. DREPTURILE OMULUI FUNDAMENTEAZĂ CONCEPTUL DE
INCLUZIUNE. CONVENŢIILE CHEIE INTERNAŢIONALE, PE TEMA
EDUCAŢIEI
ALTE CONVENŢII:
Educaţia specială (cuprinde şcolile speciale, cerinţele educative speciale, nevoile speciale). Educaţia
specială presupune existenta unui grup de copii separat; aceşti copii au „cerinţe educative speciale" şi sunt
deseori numiţi „copii cu nevoie speciale". Educaţia specială caută să aducă copilul la „normal"', nu să-i
respecte calităţile şi caracteristicile specifice. 0 astfel de abordare poate duce la o concentrare asupra unor
aspecte nerealiste, cum ar determinarea copilului să meargă sau să vorbească, fapt ce îi poate provoca
suferinţe inutile.
Educaţia integrată. Termenul este folosit cel mai adesea pentru a descrie transferul copiilor cu dizabilităţi
în şcolile de masă (numit şi abordare integratoare - mainstreaming - în special în State Unite ale Americii).
Abordare integratoare (Mainstreaming). Termenul este adesea folosit cu acelaşi înţeles ca
incluziunea sau integrarea. Totuşi, mai este foarte des utilizat cu referire la drepturile de gen şi
ale copilului, în cadrul politicilor de dezvoltare. Cu acest sens, abordarea integratoare se poate
referi la procesul politic de aducere a unor aspecte marginale şi periferice în centrul atenţiei, cu
scopul de a fi acceptate de majoritate. Poate însemna includerea unui aspect în agenda de zi,
pentru a nu mai fi perceput ca un element marginal, ci ca unul central în cadrul dezbaterilor
programate. Din acest punct de vedere, includerea (mainstreaming) aspectelor legate de
dizabilitate in procesul şi dezbaterile Educaţiei pentru toţi sau ale Îmbunătăţirii şcolare este un
obiectiv important.
2. Spaţiul şcolar într-o şcoală incluzivă
Unităţi mici. Termenul este utilizat pentru clase sau clădiri speciale ale şcolilor de masă. De obicei,
acestea au un cadru didactic pentru educaţie specială şi sunt folosite de copii cu, „cerinţe educaţionale
speciale”. În multe cazuri, această metodă este denumită „integrare” sau „educaţie incluzivă”, deoarece
unitatea face parte fizic din şcoală, dar de cele mai multe ori este o formă de segregare în şcoală. Se
bazează pe aceleaşi principii ca educaţia specială şi prezintă multe dezavantaje: duce deseori la
segregare şi excluziune sporită, fiind o strategie ce trebuie evitată. Adesea, unităţile sunt folosite pentru
şcolarizarea multor copii cu dizabilităţi severe; aceştia, mai mult decât ceilalţi, au nevoie să înveţe
abilităţi practice acasă şi nu trebuie îndepărtaţi de mediul de acasă.
A. Factori de mediu
Deseori, factorii de mediu pot fi cauza principală a devierilor comportamentale ale unui copii. Problemele
din familie, cu prietenii, cele culturale şi factorii Şcolari ar putea declanşa un comportament distructiv.
1. Factori familiali
• Mediul educaţional (acordul/dezacordul părinţilor)
• Mediul emoţional
• Structura familiei
• Statutul socio-economic
Aceste exemple pot cuprinde factori precum atitudinea părinţilor faţă de şcoală. Contează
dacă părinţii au amintiri plăcute sau neplăcute de pe când erau elevi, despre care vorbesc în
faţa copilului. Membrii colerici sau depresivi ai familiei pot afecta copilul, care va simţi că nu
poate face faţă unor astfel de comportamente. Familiile numeroase sunt un mediu zgomotos,
care pot duce la instabilitate emoţională şi iritabilitate la copii. Copiii pot fi afectaţi de lipsa
tatălui sau a mamei. De asemenea, copiilor înfometaţi sau îmbrăcaţi cu haine sărăcăcioase nu
le este deloc uşor să se bucure de şcoală şi să se concentreze la lecţii. Diferenţele mari dintre
situaţiile socio-economice ale copiilor din clasă pot fi o altă cauză de naştere a invidiei şi
comportamentului distructiv.
3. Managementului comportamentului
şcolar
2. Factori şcolari
• Mediul şcolar
• Adaptarea la şcoală (plăcerea de a merge la şcoală, reuşita/eşecul şcolar(ă))
• Atitudinea părinţilor faţă de şcoală
Şcolile cu multe probleme disciplinare sunt un adevărat teren de război pentru copiii cu
probleme comportamentale. Şcolile pot avea probleme mari dacă nu se instituie reguli, dacă nu
există consecinţe pentru comportamentele inadecvate şi dacă nimănui nu-i pasă de ce fac copiii.
Problemele comportamentale se pot amplifica dacă şcoala este într-o stare precară şi nu se face
nimic pentru a crea un mediu atractiv. Dacă adulţilor nu le pasă, de ce le-ar păsa copiilor? Copiii
care se tem întotdeauna de eşec î5i' ascund adesea teama sub masca unui comportament
distructiv.
3. Prietenii
• Numărul şi calitate a relaţiilor dintre colegi
• Hobby-uri, timp liber
• Norme de grup
Într-o clasă în care liderii de clasă au un comportament adecvat şi sunt populari,
comportamentul general din clasă poate fi excelent. Totuşi, copiii cu probleme emoţionale şi
comportamentale găsesc adesea prieteni care li se aseamănă şi pot forma găşti care pot deranja nu
doar clasa, ci chiar şcoala. Copiii care au hobby-uri care îi atrag foarte mult au şanse mai mari să
atingă un echilibru emoţional. Înainte, sportul era considerat o activitate specifică, gentlemen-ilor.
Astăzi, violenţa a devenit o parte integrantă a multor activităţi sportive populare.
3. Managementului comportamentului
şcolar
4. Factori culturali
. Societate şi mass - media
• Schimbări în societate
• Valori şi norme
Impactul mass - media asupra comportamentului este intens cercetat. Mulţi
copii învaţă mai multe despre comportament de la TV decât de la părinţi sau din
şcoală. În cele mai multe cazuri, idolii lor sunt staruri pop sau sportive şi mai puţin
cineva din mediul local. Comportamentul modelelor pe care şi le aleg sunt uşor
transpuse în activităţile proprii. Valorile şi normele, de exemplu banii şi succesul
imediat devin obiective în vieţile copiilor. Schimbările bruşte din societate pot fi o
altă cauză a stresului emoţional şi a comportamentului inadecvat. Când structurile
vechi se prăbuşesc şi altele noi se construiesc, nesiguranţa devine o povară pentru
toţi membrii societăţii, facilitând apariţia comportamentelor distructive.
3. Managementului comportamentului
şcolar
2. Vârsta
Problemele emoţionale şi comportamentale sunt adesea considerate ca probleme tipice
adolescenţei. Este o perioadă agitată, când corpul se schimbă, relaţiile dintre prieteni câştigă o
importanţă crescândă şi se fac simţiţi primii paşi ai separării de familie. Tinerii vor să-şi
testeze limitele.
3. Managementului comportamentului
şcolar
3. Sexul
Există convingerea că băieţii au un comportament negativ mai accentuat şi mai
violent decât fetele. Acest lucru ar putea fi adevărat, întrucât fetele apelează adesea la
căi mai subtile pentru a-şi exterioriza frustrarea sau furia. Ele folosesc mai mult
cuvintele decât forţa fizică.
4. Nevoile speciale
Frustrarea şi exteriorizările violente pot apărea uşor la copiii cu cerinţe
educative speciale, dacă nu le sunt întâmpinate nevoile şi nu sunt înţeleşi.
Conştientizarea propriilor limite, de exemplu impuse de dizabilităţile fizice sau
senzoriale, poate genera probleme emoţionale chiar din timpul adolescenţei, pe fondul
discuţiilor colegilor care au prima întâlnire sau care discută despre obţinerea
permisului de conducere etc., adică lucruri care par imposibil de realizat de către cei
cu dizabilităţi.
3. Managementului comportamentului
şcolar
Utilizaţi recompense.
Dacă elevul a realizat o sarcină, trebuie să primească ceva plăcut,
o recompensă. Există mai multe sisteme de recompensare ce pot fi
utilizate de cadrele didactice:
• „regula bunicii": trebuie să termini felul principal de mâncare
pentru a primi
prăjituri;
• bileţelele cu fete zâmbitoare,
• steluţe;
• activităţile la clasă, de care se bucură toţi elevii vineri după-
amiaza. Fiecare profesor îşi cunoaşte elevul/elevii şi clasa şi poate găsi
cele mai potrivite recompense pentru a încuraja comportamentele
adecvate.
3. Managementului comportamentului
şcolar
Stabiliţi un sistem de comunicare non-verbală cu elevii
Dacă unui elev îi este greu să-şi menţină atenţia focalizată asupra
activităţii cerute, puteţi găsi semnale prin care să-i aduceţi aminte că
trebuie să fie atent la activitatea respectivă. Poate fi un semnal simplu: vă
puteţi plimba pe lângă banca lui, priviţi-l sau faceţi o pauză când vorbiţi.
Sau puteţi stabili un semnal împreună cu elevii clasei - de exemplu, 1a
ridicarea mâinii drepte se face linişte.
Temperatură
Temperatura este un alt element important al mediului fizic. În sala de clasă trebuie să
menţineţi o temperatură constantă de 20 de grade Celsius şi trebuie să fie bine aerisită.
Sentimente
Crearea unui mediu care înlesneşte concentrarea, studiul şi învăţarea înseamnă mai mult
decât imagini atractive şi stimulante, sunete relaxante şi o bună ventilaţie a aerului. Un astfel de
loc va fi un mediu propice pentru dezvoltarea respectului reciproc într-o atmosferă prietenoasă şi
lipsită de ameninţări, un loc în care fiecare îşi poate atinge potenţialul.
3. Managementului comportamentului
şcolar
Dispunerea scaunelor
Ţineţi cont de stilul de predare şi planurile de lecţie pentru aranjarea mobilierului din sala de clasă. În
continuare prezentăm câteva opţiuni:
Dispunere în cerc sau semicerc
Aranjarea meselor sau băncilor în cerc sau semicerc creează un sentiment de comuniune şi încurajează
elevii să participe la activităţi. Cu toţii vor sta în primul rând!
Dispunere în grupuri
Aranjarea meselor sau băncilor in grupuri mici este eficientă in special la activităţile care implică multă
colaborare. Permite profesorului să grupeze elevii cu nevoi similare, facilitând predarea individualizată.
Dispunere în rânduri tradiţionale
Dispunerea meselor sau băncilor într-un număr mic de rânduri va fi eficientă în cadrul activităţilor de
predare în care profesorii folosesc frecvent tabla sau retroproiectorul.
După ce aţi planificat aranjarea scaunelor, va trebui să vă decideţi unde veţi amplasa catedra. Multe
cadre didactice preferă să-şi poziţioneze catedrele în aşa fel încât să nu fie în centrul atenţiei. Indiferent
unde veţi muta catedra, ar fi bine să o personalizaţi. Vă veţi simţi ca acasă, fapt ce va contribui la crearea
unei atmosfere primitoare şi calde în sala de clasă.