Perspectiva narativa

Intamplarile sunt relatate din perspectiva subiectiva a unui personaj narator. Intelectualul Victor
Petrini isi problematizeaza si analizeaza cu acuitate existenta. In asteptarea judecarii celui de-al
doilea proces al sau, acesta isi rememoreaza viata in scris. Relatarea intamplarilor din perspectiva
subiectiva a unui erou aflat intr-o situatie limita ofera impresia de autenticitate textului
Rolul naratorului este preluat in partea 13-18, capotolul 10 de prietenul si avocatul Ciceo Pop, care
relateaza tot la persoana I, insa din perspectiva naratorului, evenimentele prin care trece Petrini.
Naratiunea este incheiata tot de Vitor, care, in final, da o solutie dramei in care se afla: eliberarea
constiintei prin scris.
Perspectiva narativa este, asadar, preponderent subiectiva. Naratiunea este homodiegetica de tip
auctorial (tehnica retrospectiei cronologice), viziunea este avec, focalizarea este interna, iar naratorul
este subiectiv, implicat si uniscient.

Subiectul
Romanul are forma unei ample confesiuni a personajului Victor Petrini care isi reconstituie existenta,
parcurgandu-i sincer si lucid toate momentele, incercand sa ii dea un sens. Evenimentele au loc intr-
un oras din Transilvania, al carui nume nu este precizat, insa in care mai toata lumea recunoste Clujul
anilor 50-60. Victor Petrini ajunge sa fie incarcerat de 2 ori. Prima data in urma unui abuz al
sustinatorilor regimului comunist: o fraza absolut nevinovata dintr-o scrisoare de la Iustin Comanescu
membru al gruparii Sumanele Negre, este interpretata ca fiind o amenintare la adresa regimului,
crezandu-se ca Victor face parte dintr-un complot politic. A doua oara este incarcerat deoarece, in
legitima aparare, in omoara pe sotul femeii iubite, Suzy Culala. Fiind in asteptarea judecatii, Petrini
rememoreaza eperientele erotice, femeile pe care le-a iubit redand simbolic tot atatea ipostaze ale
perioadei social-istorice pe care protagonistul o parcurge.
Tineretea sta sub semnul erosului. Dupa doua relatii esuate, cu Nineta si Caprioara, Petrini se
indragosteste de sotia colegului sau, Petrica Nicolau. Imediat dupa divortul celor doi, Petrini se
casatoreste cu Matilda. Desi pare o femeie instruita, Matilda se dovedeste a fi o fire voluntara si
dificila, o fiinta abisala, o imprevizibila jucarie a unor forte obscure, care ii va face viata un infern. Cei
doi au o fetita, Silvia, dupa botezul careia Petrini este arestat abuziv. Acesta ajunge la inchisoare, la
canal, apoi la o mina de plumb, unde cunoaste cele mai de jos trepte ale abjectiei umane. Pentru a
supravietui, este nevoit sa ucida un gardian. Dupa ce este eliberat, Mtilda il paraseste si se
casatoreste cu Mircea, un inalt demnitar.
Pentru a-si castiga existenta, Petrini lucreaza la serviciul de salubritate publica, apoi se angajeaza la
intreprinderea Oraca. Aici se indragosteste de suzy, o femeie afectuoasa, opusa matildei, care isi
pastreaza caracterul neinsaprit de greutatile pe care i le arunca in fata viata. Fiind fata patronului
fabricii de papetarie culala, dupa instaurarea regimului comunist e nevoita sa isi vada parintii
intemnitati, sa isi piarda averea, sa fie eliminata din facultate si sa ajunga zidarita pe santier.
Deoarece suzy se indragosteste de Petrini, aceasta ii ascunde ca este maritata cu inginerul percea, un
om cu probleme mintale. In timpul unei excursii la munte, percea il ataca pe petrini in cabina
telefericului, iar petrini, in legitima aparare, il arunca in prapastie. Percea moare, iar petrini este
condamnat la 6 ani de inchisoare, insa este eliberat dupa 2, pentru buna purtare. Se desparte de
suzy, femeia plecand in italia. Petrini primeste un post de profesor de filosofie intr-o comuna si se
hotaraste sa isi dedice viata fetei lui, Silvia.

Victor Petrini
Victor petrini este tipul intelectualului lucid, cu capacitate de introspectie, analiza si problematizare a
propriei existente. In aventura existentei, el identifica aventura constiintei, fiind, dupa cum il
caracteriza Matilda, omul care isi asuma tot. Desi pastreaza din idealismul si cavalerismul eroilor
camilpetrescieni, petrini ii depaseste, fiind mai complex. Onest, de buna credinta si deloc lipsit de
curaj, acesta nu isi pierde din obiectivitatea cu care scruteaza existenta si pe sine, in ciuda loviturilor
pe care i le da destinul. Victor crede cu desavarsire in mitul implinirii fericirii prin iubire. In ciuda
acestor convingeri, personajul esueaza mai tare acolo unde isi doreste cu ardoare sa izbuteasca. Cu
toate acestea, eroul nu isi pierde credinta cea dintai, ca erosul este un principiu fundamental al
universului. Confruntat cu o istorie potrivnica, asemenea lui Ilie Moromete, Petrini ajunge in final sa
fie un erou tragic. Politica obsedantului deceniu distruge in egala masura si taranul si intelectualui.
Tot destinul lui petrini poate fi pus sub semnul ultimei fraze din roman, parafrazare a cuvintelor
Sfantului Apostol Pavel din epistola I daca dragoste nu sunt nimic nu sunt

Semnificatii
Cea mai cuprinzatoare componenta epica este cea erotica. Ea inglobeaza celelalte experiente ale
personajului, care, reprezentand conditia tragica a fiintei umane inlantuita de puterea
circumstantelor, nu renunta sa creada in mitul fericirii prin iubire. Prin rememorarea experientelor
erotice, romanul releva tot atatea tipuri de relatie ale individului cu realitatea in tendinta de a si-o
asuma. Petrini consuma si este consumat in 4 durate erotice, fiecare fiind coincidenta nu numai nu o
varsta a sa, dar si cu o ipostaza bine determinata a perioadei istorice.
Nineta este prima iubire a adolescentului victor petrini. Ea se manifesta intr-o senzualitate intensa,
care ii tulbura simturile. Eroul este confruntat acum cu existenta in aparenta, sub formele sale
exterioare. Perfectiunea halucinanta a trupului femeii, voluptatea atingerilor sunt lesne considerate
un tip de existenta, una pe care eroul crede ca o poate lua in posesie totala si definitiva. In virtutea
tranaferului dinspre aspiratie catre realitate, relatia se termina din aceeasi cauza care o si provocase:
un capriciu. Petrini refuza sa se plimbe la adresa ninetei pe o anumita strada, iar femeia il paraseste.
Desi victor sufera intens, aceasta va ramane singura sa victorie in confruntarea cu existenta. El
refuza, si nu va mai avea prilejul sa o faca, o directie care i se indica, iar refuzul creeaza iluzia ca exista
si optiuni. Aceasta relatie corespunde pe plan istoric cu o perioada in care se manifesta sistemul de
idei ce se bazeaza pe libertatea individuala.
Caprioara creeaza personajului iluzia ca domina existenta si ca este un rasfatat al ei. Pe fondul
performantelor in studii si al obtinerii licentei, o fata il priveste fascinata, iar el, intr-un orgoliu
juvenil, se considera un ales, din moment ce realitatea, sub infatisarea superba a fetei, il alege din
atatia pretendenti. Abia dupa consumarea tragica a evenimentelor, petrini isi da seama ca a incurcat
existenta autentica, preferand o zona neclintita si amorfa a ei, asa cum descrie sufletul caprioarei.
Realitatea inchipuita de ea pastreaza insa semnele unei altei cuceriri, petrini afla ca este insarcinata
cu altcineva, lucru pe care, orgoliul barbatului, nu il poate accepta. Decizia pe care o ia este la limita
culpabilitatii, deoarece caprioara sfarseste tragic dupa avort.
Experienta cu matilda poate fi pusa sub semnul tentatiei fascinante de descifrare si supunere a unei
existente, a misterelor si adancimilor abisale a unei realitati necunoscute. Ambitionat sa creeze o
noua gnoza, crede ca prin efort teoretic poate lua in posesie o realitate descoperindu-i
necunoscutele. De aceea are sentimentul armonizarii depline numai atunci cand matilda se simte
ratacita, adica dezorientata si confuza, ca existenta insasi. Datorita infailibilitatii procesului sau
cognitiv, are impresia ca existenta i se supune. Acum, viata ii apare ca un amestec de abjectie si
puritate, pacat si virtute, chemari si respingeri, falsitate si adevar, care pot coexista una prin cealalta
sau una in locul celeilalte, insa in proportii greu de stabilit. Petrini este nevoit sa admita ca decalajul
dintre existenta si propria sa perceptie despre aceasta este intrisec fiintei umane. Matilda se
dovedeste a fi un taram sufletesc imprevizibil, cu latente incognoscibile si manifestari dizarmotice,
care-l absorb pe petrini si il supun. Matilda reprezinta acea existentape care nu forta spirituala o
poate supune, ci cea financiara si cea politica. Pe plan istoric, acestei povesti de iubire ii corespunde
rastunarile sociale, presiunea politica si represiunile inchizitoriale din obsedantul deceniu.
Echivalentele sunt sugestive: matilda dispretuieste cultura, scrierile lui petrini parandu-i-se niste
tampenii care devin obiect al suspiciunii. Intervalul de timp pe care il traieste cu matilda il denumeste
perioada matilda deoarece sunt concentrate in el toate suspiciunile si toate furiile agresive traite de
protagonist atat in spatiul conjugal, cat si in cel social. Matilda umileste si ameninta, devenind o
tortionara. Ea ii ofera eroului contactul brutal cu existenta sociala, aruncandu-l in mecanismul de
culpabilizare, amenintare si anulare al individulul. Esecul relatiei se datoreaza unor forte
necontrolabile, in fata carora eroul nu se poate opune.
Suzy este femeia care ii ofera lui petrini accesul la o noua experienta si ii deschide drumul
cunoasterii, al identificarii si asumarii unui nou tip de relatie al personajului cu existenta.