• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
DUMNEZEU ÎN CREDINŢA CREŞTINĂ
SUMAR:A. PreliminariiB. Despre fiinţa lui DumnezeuC. Natura lui DumnezeuD. Subzistenţa personală tri-unitară a lui DumnezeuE. Caracterul lui DumnezeuF. Voia lui DumnezeuG. Dumnezeu şi mântuirea omuluiH. Credinţa creştină
A. Preliminarii
Născut din
iudaism
(prima religie monoteistă din istoria lumii),
creştinismul
esteconsiderat nu numai continuarea, ci şi înflorirea acestuia. Fără să subestimeze
revelaţiaspecială a Vechiului Testament 
(Legea, Profeţii şi Psalmii),
Biserica
aşează deasupra
revelaţia specială a Noului Testament 
(Evangheliile, Faptele Apostolilor, Epistoleleapostolice şi Apocalipsa). Aceasta din pricină că ea conţine revelaţiile cu totul specialefăcute omenirii prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, aşa cum le-au primit de laEl însuşi şi ni le-au transmis apostolii (Matei, Ioan, Petru, Iacov, Pavel, Iuda Tadeul) şievangheliştii (Marcu, Luca).Din aceste motive, descrierea lui Dumnezeu în creştinism este nu doar cu multsuperioară oricărei încercări pagâne, panteiste, de a-l descrie pe "Cel ce este" (IHVH), dar chiar şi deasupra concepţiei vechi-testamentare (pe care o desăvârşeşte). În fapt estevorba despre adevărata şi deplina cunoaştere a lui Dumnezeu.
Dumnezeu
 
există
şi
poate fi cunoscut
. Prima afirmaţie este un
 postulat al credinţei 
, căci Dumnezeu nu poate fi demonstrat ştiinţific de vreme ce, în calitatea Sa deCreator, este mai presus de cele create, pe care le studiază ştiinţa, iar cea de a doua esteo
afirmaţie a experienţei 
 
 personale
a omului.Religia creştină diferă de toate celelalte prin faptul că afirmă că Dumnezeu poate ficunoscut ca şi Dumnezeu personal prin mijlocirea Revelaţiei speciale cuprinsă în SfinteleScripturi. Biblia nu e scrisă pentru a demonstra în mod abstract că Dumnezeu există, cipentru a-l revela din activităţile Sale, care penetrează istoria, şi pe care Scriptura ledezvăluie. Revelaţia lui Dumnezeu în Scripturi este progresivă şi atinge punctul culminant în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat"
1
.
B. Despre fiinţa lui Dumnezeu
Dumnezeu este Cel ce există prin Sine, Cel ce are în Sine cauza propriei Saleexistenţe. În timp ce Creaţia (universul şi făpturile sale) este dependentă de El, Dumnezeueste totalmente independent faţă de creaţie, în sensul că nu se confundă cu ea, nici nueste o parte a ei şi nici nu este un principiu impersonal al acesteia, ci este Creatorul şiSusţinătorul întregii creaţii. Sfinţii Părinţi vorbesc de
energiile necreate
ale lui Dumnezeucare stau la temelia existenţei tuturor celor create.Mai mult, în calitatea Sa de prototip al omului, pe care l-a făcut "după chipul şiasemănarea Sa" (Geneza 1:26) Dumnezeu nu este ceva impersonal şi vag - "o forţă" sau"un principiu" -, ci este un Dumnezeu personal, după cum şi omul creat de El este orealitate personală, dotată cu conştienţă de sine, cu conştiinţă morală, cu raţiune, afecte şivoinţă.Acest mister al fiinţei lui Dumnezeu i-a fost revelat lui Moise, în pustia Horeb, cândDumnezeu i s-a arătat într-un rug de foc care nu se mistuia şi din mijlocul căruia i-a vorbit
2
. Dumnezeu i se descoperă ca fiind Iahve (de la rădăcina ebr. “iah” = a fi), respectiv: “Eu
1
Crezul de la Niceea, 325 d.Hr 
2
Exod 3:2 ş.u.
 
sunt Cel ce sunt”, adică “Eu sunt Cel care există prin Sine”
3
.
C. Natura lui Dumnezeu
 În natura Sa Dumnezeu este Spirit, aşa cum o afirmă Iisus Hristos în discuţia cufemeia samariteancă
4
. El este Acela care a făcut cerurile, pământul, care a creat lumina şiaştrii cereşti, care a organizat universul şi care a creat viaţa vegetală, animală şiomenească
5
. În esenţa Sa Dumnezeu, ca Duh, este cu totul diferit de creaţia Sa, care estede factură materială, derivată. Prin faptul că Dumnezeu este spirit pur, afirmăm că El estefără formă sau părţi şi nu are un trup (pantesimul afirmă greşit că universul ar fi “trupul luiDumnezeu”; de vreme ce universul a fost creat de Dumnezeu şi are un început binedeterminat în timp, el nu este deodată cu Dumnezeu, care este veşnic, aşadar nu poate fi“trupul” Lui). Spiritul nu este o formă de existenţă limitată sau restrânsă, ci este unitateaperfectă a fiinţei.Dumnezeu este Spirit infinit. Infinitatea Sa în timp o numim
eternitatea
Lui,infinitatea Sa în spaţiu o numim
omniprezenţă
, infinitatea Lui în cunoaştere o numim
omniscienţă
, iar infinitatea puterii Sale o numim
omnipotenţă
. În esenţa Sa, Dumnezeueste nelimitat şi orice element al naturii Sale este, de asemenea, nelimitat.El nu este închis în universul material (natura), ci este infinit de mult deasupra ei(
transcendent 
). Totodată El este şi
imanent 
, în sensul că puterea şi prezenţa Lui pătrund întreaga Sa creaţie. Dumnezeu nu este rupt de creaţia Sa, nu este un spectator exterior,El pătrunde totul
6
, atât lucrurile neînsufleţite, cât şi pe cele însufleţite, de la energie şielementele subatomice până la resorturile cele mai intime ale gândirii şi vieţii, etc.Cuvântarea Apostolului Pavel din Areopag
7
în faţa elitei filozofice a vremii surprindeambele aspecte ale transcendenţei şi imanenţei lui Dumnezeu:“Dumnezeu, care
a făcut lumea şi tot ce este în ea
, este Domnul cerului şi alpământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâiniomeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care
dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile
.” (
transcendenţa
lui Dumnezeu). “El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţidintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremişi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se sileascăsă-L găsească bâjbâind, măcar că
nu este departe de fiecare din noi 
.” (
imanenţa
Sa).
D. Subzistenţa personală tri-unitară a lui Dumnezeu
Dumnezeu nu este o realitate impersonală, ci este o realitate spirituală
 personală
.El nu este însă o existenţă personală monadică, însingurată, ci este
o comuniune fericităde trei Persoane divine
, care deşi distincte în trăsăturile lor, împărtăşesc aceeaşi naturăspirituală divină: (1)
Dumnezeu Tatăl 
- Cel care este izvorul dumnezeirii şi a toateCreatorul, (2)
Dumnezeu Fiul 
- Cel care “pentru noi oamenii şi a noastră mântuire s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din fecioara Maria şi s-a făcut om”
8
, “Mielul lui Dumnezeu careridică păcatul lumii”
9
, “Mântuitorul lumii”
10
şi (3)
Dumnezeu Duhul Sfânt 
, Mângâietorul şiCălăuzitorul celor ce cred şi îl ascultă pe Dumnezeu
11
. Dumnezeu este fericit în Sine însuşi
12
pentru că El “este dragoste”
13
. Relaţiile dintre cele trei Persoane divine sunt relaţii
3
Exo.3:14
4
Ioan 4:24
5
Geneza 1
6
Ieremia 23:24; Psalmul 139:7-12
7
Faptele Apostolilor 17:24-27
8
Crezul de la Niceea, 325 d.Hr.
9
Ioan 1:29
10
1 Ioan 4:14
11
Ioan 14:26, 16:13
12
1 Timotei 1:11, 6:15
13
1 Ioan 4:8, 16
 
de infinită iubire.Tatăl naşte pe Fiul din veşnicie
14
 şi purcede pe Duhul Sfânt
15
. Pentru că Dumnezeueste o comuniune de Persoane, care sunt una în natura şi fiinţa Lor divină, Scripturavorbeşte atât la singular, cât şi la plural despre Dumnezeu (ebr.
Elohim
, pluralul de la
Eloah
, în Geneza 1:1).Revelaţia tri-unităţii lui Dumnezeu, deşi prezentă şi în scrierile Vechiului Testament,devine pe deplin clară şi luminoasă în scrierile nou-testamentare, prin întruparea Fiului luiDumnezeu
16
şi pogorârea Duhului Sfânt
17
.Tri-unitatea lui Dumnezeu s-a revelat pe deplin la botezul în Iordan al DomnuluiIisus Hristos, Fiul întrupat al Tatălui:
Fiul întrupat 
era prezent în apa Iordanului, din cer s-aauzit
glasul Tatălui 
care a mărturisit despre El că este Fiul său preaiubit, iar 
Duhul Sfânt s-a pogorât 
peste Iisus în chip trupesc
18
.
E. Caracterul lui Dumnezeu
Scripturile vechi şi nou testamentare afirmă despre Dumnezeu că este, mai presusde orice, sfânt: “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor”
19
;“Sfânt, Sfânt, Sfânt esteDomnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”
20
. El însuşi serecomandă pe Sine astfel când cere ca trăsăturile noastre de caracter să fie asemeneacaracterului Său: “Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt”
21
.Cea mai frumoasă prezentare de Sine a lui Dumnezeu este cea pe care Domnul însuşi o face înaintea lui Moise
22
:“Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu
 plin de îndurare
şi
milostiv 
,
încet la mânie
,
 plin de bunătate şi credincioşie
, care îşi ţine
dragostea
până în mii de neamuri deoameni,
iartă
fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar 
nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat 
, şi
 pedepseşte
fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” În sfinţenia Sa, dreptatea lui Dumnezeu se găseşte într-un echilibru perfect cudragostea lui. Dreptatea Sa îi cere să pedepsească păcatul. Dragostea lui de oameni estecea care l-a determinat să găsească o
soluţie pentru problema păcatelor 
noastre,trimiţându-l ca jertfă de ispăşire pe Fiul Său întrupat, Iisus Hristos, pentru ca noi să putemprimi, prin credinţă, iertarea Sa divină:“
Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi 
s-a arătat prin faptul că Dumnezeu atrimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu înfaptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că
El ne-a iubit pe noi 
, şi a trimespe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.”
23
F. Voia lui Dumnezeu
Omnipotenţa lui Dumnezeu (infinitatea puterii Sale) implică
suveranitatea
Saabsolută. Aceasta înseamnă că, în acord cu caracterul Său sfânt, Dumnezeu îşi întocmeşte planuri pe care le duce negreşit la îndeplinire la timpul şi în modul hotărât deEl. Voia Lui nu este arbitrară, ci acţionează în acord cu caracterul Său, drept şi bun. VoinţaSa este exprimarea omnipotenţei, dreptăţii şi bunătăţii Sale, şi de aceea este scopulsuprem al oricărei existenţe.
14
Evrei 1:5
15
Ioan 15:26
16
Ioan 1:14, Matei 1:18-25
17
Faptele Apostolilor 2:1-4
18
Matei 3:16-17, Marcu 1:9-11, Luca 3:21-22
19
Isaia 6:3
20
Apocalipsa 4:8
21
1 Petru 1:16
22
Exod 34:6-7
23
1 Ioan 4:9-10
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...