Henry Bieler (1965, 1994) - Alimentele - Miracolul Vindecarii - Cuprins

5
Ctre cititor
Dup o activitate de medic practician de peste cincizeci de ani, am
ajuns la trei concluzii fundamentale n ceea ce privete cauza i tra-
tamentul bolii, concluzii care formeaz subiectul acestei crti.
Prima concluzie este c nu germenii sunt cei care constituie cauza
primar a bolii, cred mai degrab c boala este cauzat de o intoxica-
tie care provoac o deteriorare a celulelor, lsnd astfel cale deschis
proliferrii i agresivittii germenilor.
A doua concluzieeste c, aproape n toate cazurile, ntrebuintarea
medicamentelor pentru tratarea pacientilor este duntoare. Medica-
mentele provoac adesea efecte secundare deloc de neglijat, iar uneori
pot fi sursa unor boli.
Beneficiile ndoielnice pe care le ofer pacientilor sunt, n cel mai
bun caz, temporare. Cantitatea de medicamente noi care sunt oferite pe
piat continu s creasc dar medicului i este din ce n ce mai greu s
prevad pericolul pe care aceste medicamente l pot reprezenta prin
efectele lor secundare.
Cea de-a treia concluzie este c boala poate fi vindecat prin fo-
losirea rational a unei alimentatii corecte. Aceast afirmatie poate s
par simplist, dar am ajuns la ea dup studierea intensiv a unui su-
biect de mare complexitate: chimia coloidal i endocrin.
Concluziile mele se sprijin pe rezultatele unor experiente i ale
unor observatii adunate de-a lungul unui mare numr de ani de prac-
tic medical. Mi s-a ntmplat s recurg la ntrebuintarea medicamen-
telor n cazurile unor urgente, dar aceasta numai n cazuri cu totul izo-
late. n schimb, m-am strduit s prescriu pacientilor mei antidoturi pe
care Natura le-a pus la dispozitia lor.
Scopul acestei crti este s v fac cunoscut ceea ce eu consider a
fi cele mai bune alimente i cele mai bune remedii.
n semn de recunotint, primele mele multumiri pentru ajutorul
acordat la redactarea crtii le datorez lui Elizabeth, care mi-a oferit de
multi ani colaborarea ei plin de entuziasm.
Datorez apoi mult lui Maxime Block pentru ajutorul nepretuit pe
care mi l-a acordat la clasarea materialului i la simplificarea limbaju-
lui profesional. Aportul su a fost cu totul remarcabil i m felicit c
am putut beneficia de aceast colaborare.
Vreau s adresez multumirile mele Alanei Blumer, ale crei critici
au fost ntotdeauna constructive.
Si, n sfrit, i sunt n mod special recunosctor lui Robert Specht,
care a asigurat coordonarea eforturilor noastre.
Henry G. Bieler Alimentele miracolul vindecrii
6
Ctre cititor .........................................................................................5
I nt r oduc er e ...................................................................................8
Par t ea I .........................................................................................12
ACEST MI NUNAT CORP UMAN...........................................12
1 Remediul este mai ru dect rul nsusi .....................................12
2. Corpul dumneavoastr: un atelier de reparatii ...........................19
3. Boala si multiplele ei aspecte....................................................30
4. Pietre de temelie pentru edificiul snttii.................................34
5. Digestia: prima linie de aprare mpotriva bolii.........................47
6. Ficatul: a doua linie de aprare mpotriva bolii..........................53
7. Glandele endocrine: a treia linie de aprare mpotriva bolii ...... 58
Capsulele suprarenale glande care fac posibil oxidarea .........59
Glanda tiroid regulatorul cadentei ........................................60
Glanda pituitar sau hipofiza .................................................... 61
8. Corpul dumneavoastr sub ochiul medicului ........................62
TIPUL SUPRARENAL............................................................ 67
TIPUL TIROID........................................................................ 69
TIPUL PITUITAR SAU HIPOFIZAR......................................70
Par t ea a doua. ...........................................................................76
CND SE PRBUTE ACEST MI NUNAT CORP
UMAN ............................................................................................76
9. Cnd boala loveste copiii..........................................................76
RUJEOLA (pojarul) .................................................................78
ANGINA.................................................................................80
POLIOMIELITA .....................................................................80
REUMATISMELE...................................................................81
VARICELA (vrsatul de vnt)..................................................82
ALIMENTATIA NOU-NSCUTULUI ...................................83
10. Colesterolul si tulburrile inimii .............................................85
11. Tulburri ale rinichilor si presiunii sanguine.......................95
12. Greutatea dumneavoastr, prea mare sau prea mic?.............. 105
13. De la apendicit la bolile femeilor ......................................... 114
APENDICITA....................................................................... 114
ASTMUL............................................................................... 118
GUTURAIUL........................................................................ 119
DIABETUL ........................................................................... 122
ALERGIA LA FN............................................................... 123
BOLILE FEMEIESTI ............................................................ 124
Par t ea a t r ei a........................................................................... 126
7
ALI MENTELE SUNT CELE MAI BUNE LEACURI
PENTRU DUMNEAVOASTR.............................................. 126
14. Alimentele modeleaz corpul................................................ 126
15. Proteinele pot s distrug corpul ........................................... 131
16. Un regim de legume ca s v ngrijiti.................................... 141
17. Laptele si drojdia ca alimente si ca medicamente .................. 146
LAPTELE.............................................................................. 146
DROJDIILE........................................................................... 150
18. Sruri si stimulenti, dusmani ai unui regim corect............. 152
NOT ASUPRA AUTORULUI...................................................... 161
8
I nt r oduc er e
Cnd eram student la medicin la nceputul acestui secol, stu-
dierea nutritiei abia dac fcuse primii pasi; si astzi nc, cea mai mare
parte a medicilor ignor, din nefericire, progresele reale fcute de stiinta
nutritiei. Am nceput s bnuiesc existenta legturilor strnse dintre s-
ntate si alimentatie atunci cnd la nceputul carierei mele de tnr
medic mpovrat de munc propria mea sntate a nceput s se dete-
rioreze.
Am fost dintotdeauna un om foarte curios si n cursul cercetrilor
mele asupra chimiei nutritiei am ajuns la concluzia c trebuia, cel putin
n ceea ce m privea, s renunt la medicamente si s consider c singu-
rele care m puteau ajuta erau alimentele.
Foarte repede, dup ncercri repetate si controlate, am aplicat ace-
lasi sistem si n tratarea bolnavilor mei. La vremea aceea, colegii mei
credeau c mi-am pierdut mintile, dar timpul mi-a ntrit convingerile.
n momentul de fat trim ntr-o epoc nu numai atomic, dar si
antibiotic. Este, din pcate pentru medicin, o epoc n care cea mai
mare parte a colegilor mei consult, pentru a ngriji un bolnav, un vo-
lum la fel de gros ca anuarul telefonic al Parisului. Aceast carte contine
denumirile a mii si mii de medicamente destinate s aline durerile oa-
menilor suferind de o multime de boli, medicamente dintre care medicul
decide s prescrie pacientului su o pilul roz sau una albstruie.
Asta nu nseamn, dup mine, s practici medicina!
Prea multe dintre aceste medicamente miraculoase sunt lansate
pe piat, nsotite de o mare campanie publicitar; apoi, dovedindu-se a
fi periculoase, sunt retrase discret pentru a fi nlocuite de medicamente
noi, mai puternice, despre care se afirm c pot vindeca toate bolile
omenirii.
Am renuntat, n parte, la medicamente, pentru c ncepusem s
reflectez la un vechi truism medical conform cruia natura este cea care
realizeaz adevrata vindecare cu ajutorul mijloacelor de aprare natu-
ral a corpului. Insist s cred c natura, n anumite circumstante, este cel
mai mare tmduitor. Rolul medicului este de a colabora cu fortele na-
turale, de a juca rolul unui asistent, nu pe cel de vedet. Naturii nu-i
pas de lozinci publicitare de genul Ca s v simtiti mult mai repede
mai bine; ea nu se grbeste, actioneaz ncet, progresiv, tot asa cum
face s creasc si plantele cte un pic n fiecare zi. Natura nu se gr-
beste niciodat atunci cnd trebuie s repun pe picioare un bolnav; ea
cere o convalescent lent si progresiv. Animalele bolnave se odihnesc
9
sau dorm si refuz orice hran pn n momentul n care Natura le-a
vindecat.
Si atunci nu s-ar cuveni s ne asteptm ca Natura s fac acelasi
lucru si pentru oameni dac i oferim posibilitatea?
Fiind ferm convins de acest lucru, am fost mereu n dezacord cu
unii medici care l ndoap pe omul bolnav si epuizat cu medicamente
toxice puternice si care apoi sunt obligati s recurg la alte medicamente
pentru a remedia rul provocat de remediul precedent. n ceea ce m
priveste, l determin pe pacient s posteasc consumnd supe de legu-
me sau sucuri de fructe, dnd organelor epuizate ale corpului posibilita-
tea de a se descotorosi de deseurile lor si a se vindeca.
Dac vreti, puteti s m considerati noncomformist; l-am fcut s
coboare de pe piedestalul su pe Louis Pasteur Ani lungi de observa-
tii si experimentri m-au fcut s nteleg c nu germenii sunt cei care
provoac boala, ei nu sunt dect simpli nsotitori, ntotdeauna prezenti,
capabili s se nmulteasc ntr-un organism bolnav, a crui functionare
este dereglat.
Orice concept nou care n stiinta medical arat drumul ctre o
orientare nou este o jungl care asteapt s fie explorat. Renuntnd n
acelasi timp la ntrebuintarea medicamentelor si la teoria germenilor,
m angajam n explorarea unor metode noi prin care s pot elimina de-
seurile care rmneau n organism. Iat, pe scurt, pozitia mea: alimen-
tele nepotrivite provoac boala, o hran adecvat vindec boala. Susti-
nnd aceast tez, am fost n dezacord, uneori chiar violent, cu medicina
clasic. Cutnd metode ajuttoare care favorizeaz eliminarea toxine-
lor am ajuns s studiez aplicnd principii originale modul n care pu-
tem folosi glandele endocrine, mai ales ficatul, hipofiza, tiroida si glan-
da suprarenal. Plecnd de aici, curiozitatea medical m-a fcut s stu-
diez prejudiciile cauzate de unele alimente si condimente, si n special
de sare.
Predilectia aproape general pentru cafea si dulciuri, pentru nghe-
tat, hot-dog, hamburger, alimente prjite a cror absorbtie este comple-
tat, ntre mese, cu buturi gazoase si ndulcite, cu drajeuri vitaminizate,
nu poate avea dect o influent nefast asupra snttii, asupra nivelului
colesterolului. Cu mult timp nainte ca acest colesterol s devin obiec-
tul atentiei generale, m-am interesat de rolul lui n functionarea organis-
mului. Ne vom ocupa de aceast problem n cartea de fat, ca si de mo-
dul n care putem face s circule n artere colesterol pur.
n paginile ce urmeaz veti descoperi care sunt alimentele utile si
cele duntoare, precum si modul n care corpul reactioneaz n stare de
sntate, precum si n stare de boal. Veti observa c, n ciuda unor
10
sugestii pe care le fac despre ceea ce trebuie s mncati (si adesea este
mai important de stiut cnd nu trebuie s mnnci dect ceea ce trebuie
s mnnci), nu preconizez nici un fel de regim capabil s vindece ori-
ce, indiferent de afectiunea pe care o aveti.
Pe cnd nu eram dect un tnc de patru ani, i-am anuntat ntr-o zi
pe printii mei c vreau s m fac medic. Azi am peste cincizeci de ani
de activitate nu ca medic specialist, ci ca practician de medicin gene-
ral. Am ngrijit vedete de cinema si mineri, politicieni, avocati, trani
si oameni care nu fceau nimic; am ajutat s vin pe lume mii de copii,
inclusiv copiii si nepotii mei. Acum vreo zece ani m-am gndit c pot
iesi la pensie, ca s am rgazul s m ocup de ceea ce mi place mai
mult: muzica, cititul, sculptura, excursiile la munte si studierea animale-
lor slbatice. Mi-am nchis cabinetul din Pasadena si am construit o cas
cu ferestre imense cocotat pe o falez dominnd Oceanul Pacific. Paci-
entii au nceput s vin si aici; de mai aproape sau de mai departe (unii
chiar din strintate), n flux continuu, sapte zile pe sptmn, ca s
afle modul n care o hran corespunztoare, aleas special pentru cazul
lor, i-ar putea vindeca. Dac am putut s-i ajut s-si redobndeasc s-
ntatea nseamn c mi-am primit rsplata: am devenit nu numai un
sftuitor, ci si un prieten.
Henry G. Bieler, M.D.
Capistrano Beach, 1965
11
12
Par t ea I .
ACEST MI NUNAT CORP UMAN
1 Remediul este mai ru dect rul nsuyi
n urm cu douzeci si cinci de secole, pe insula Kos, Grecia, un
profesor de medicin purtnd o barb lung, Hipocrate, asezat la umbra
unui platan oriental de pe vrful unei coline ncnttoare, adresa disci-
polilor si un aforism substantial si profetic: Hrana ta va fi leacul
tu. Nimeni pn n ziua de azi nu a fost mai elocvent n a preda un
mod de a tri.
Profesiunea medical pretinde c se strduieste s urmeze nvt-
tura Printelui tuturor Medicilor si, ntr-adevr, toti adeptii ei sunt obli-
gati, nainte s-si obtin diploma, s pronunte jurmntul lui Hipocrate,
una din cele mai sublime declaratii de nalt valoare moral care au fost
redactate vreodat. Astzi ns mii de cercettori, bacteriologi sau chi-
misti, n laboratoare de un alb imaculat si echipate cu aparate strluci-
toare, ncearc s pun la punct panacee magice si sintetice pentru bolile
cunoscute. Deviza lor pare a fi, contrazicnd-o pe cea a lui Hipocrate,
Vei lua drept leac ultima noastr inventie.
Si, totusi, n ciuda progreselor tehnologice si a miliardelor cheltuite
pentru programele de cercetare medical, spitalele si azilurile sunt pline
de bolnavi si de dezechilibrati. Chiar si n Statele Unite, tara abundentei
materiale si a standardelor de viat cele mai ridicate de pe glob, este mai
greu s gsesti o persoan ntr-adevr sntoas si radioas, dect o per-
l n interiorul unei scoici. n ciuda standardelor foarte sczute pentru
msurarea aptitudinii fizice, circa 40% dintre tinerii americani au fost
declarati inapti pentru serviciul militar n timpul ultimului rzboi mon-
dial. Asa nct aceast tar, care este cea mai bogat din lume, se num-
r, n acelasi timp, printre cele n care starea de sntate este dintre cele
mai precare. De ce? La ce ne putem astepta n viitor?
A tri datorit medicinei nseamn a tri ntr-un mod oribil.
Carl Linnaeus (1707 1778)
De optsprezece ori pe secund, o retet este onorat de ctre un farmacist n
halat alb n una dintre cele cincizeci si sase de mii de farmacii din Statele Unite.
Costul exorbitant al acestor pilule, capsule, tablete sau fiole roz, violet, galbene,
albe sau verzi ajunge la 3 miliarde de dolari pe an.
Marguerite Clark, Mdecine daujourdhui, 1960
13
Previziunile n ceea ce priveste cresterea continu a mortalittii da-
torate cancerului, dar si bolilor de inim si circulatorii sunt mai degrab
pesimiste.
n mod sigur, tehnici si medicamente noi vor intra n lupt mpo-
triva acestor ucigasi. Unele vor fi eficiente, dar cea mai mare parte a
noilor produse sunt, dup cum declar chiar cei care le fabric, niste
esecuri. Cum nici un medicament nu este inofensiv, noile produse tre-
buie cu att mai mult s inspire temeri, cu ct reactiile pe care le-ar
putea produce sunt nc necunoscute si risc s nu se manifeste dect
mult mai trziu. Dependenta de medicamente constituie un alt inconve-
nient serios, iar atunci cnd unii profani folosesc medicamente prescrise
altora, consecintele pot fi ntr-adevr catastrofale.
Pacientii vin fuga la cabinetele medicale si cer un tratament rapid
cu ajutorul unui medicament-miracol despre care au citit n ziare, ca
s descopere apoi serioase tulburri secundare, fat de care se impune
un nou tratament. Asa nct usurarea pe care o caut este adesea pltit
cu grave prejudicii aduse corpului.
n ciuda milioanelor cheltuite pentru cercetri de laborator, studie-
rea actiunii si a efectelor acestor medicamente riscante se afl nc n-
tr-un stadiu incipient. ntr-o bun zi, un medicament nou este lansat pe
piat printr-o puternic campanie publicitar si salutat ca un panaceu,
iar sase luni mai trziu este retras direct din circulatie ca o arm ucigas.
Dac pacientii care cer medicului lor s le fie prescris cel mai recent
medicament miraculos ar vrea s nteleag c punerea la punct a unui
medicament nou cere luni si chiar ani de cercetare si experimentare, s-ar
mai gndi ei, oare, s joace rolul de cobai?
Din nefericire, majoritatea oamenilor, cuprinsi de neliniste si influ-
entati de publicitatea fcut de mass-media si nchipuie c sntatea
este un aliment eliberat de farmacist ntr-un flacon. Ei uit dac au
stiut vreodat c sntatea nu se obtine dect ascultnd de legile clar
definite ale Naturii.
Exemplele sunt numeroase: v amintiti de consecintele tragice da-
torate absorbtiei tranchilizantului numit Thalidomida, cum trebuie s v
amintiti si de nou-nscutii infirmi, fr mini sau picioare, adusi pe
lume de mamele care fcuser apel, n timpul sarcinii, la acest medica-
ment!
De ce attea femei au folosit Thalidomida, recomandnd-o si altor
prietene nsrcinate? Pentru c alina unele simptome dureroase perfect
normale. La nceputul unei sarcini, natura face eforturi serioase pentru a
elimina toate materiile toxice din organismul femeii, asa nct fetusul s
se poat dezvolta ntr-un mediu chimic pur.
14
Studiile mele au demonstrat c pentru a usura acest proces de cur-
tire, corpul viitoarei mame elimin o mare parte din toxinele pe care le-a
retinut prin ficat sub forma unei bile acre si tocmai aceast eliminare
este cea care provoac reactiile secundare pe care le putem califica drept
simptome ale sarcinii: greturi, vom, oboseal, nervozitate, indigestii,
migrene.
Multe femei nsrcinate au nghitit Thalidomida ca pe un remediu
miraculos mpotriva strii lor proaste. Ct de tragic a fost pretul pe care
l-au pltit apoi pentru faptul de a fi dorit s fac mai putin suprtoare
anumite simptome dureroase ale primelor luni de sarcin!
Cnd un nou medicament devine la mod, el poate cauza nenorociri
nebnuite. n acest sens, moda tranchilizantelor este un exemplu fra-
pant. Cu ani n urm, am cunoscut moda unturii de peste (pe cale de
disparitie acum) ca remediu mpotriva rahitismului infantil. Desi am
asistat la mii de nasteri (inclusiv copiii si nepotii mei), nu am prescris
niciodat untura de peste. Sugarii s-au dezvoltat foarte bine, avnd ca
baz de alimentatie laptele si zahrul nerafinat, regim mbogtit, dup
sase luni, cu fructe si legume.
Teoria unturii de peste a fost desfiintat de experientele si observa-
tiile doctorului Francis F. Pottenger Jr. (despre a crui oper monu-
mental voi avea ocazia s vorbesc mai pe larg). Efectund experiente
pentru a dovedi c un regim bazat pe carne fiart sau fript nu convenea
n nici un fel animalelor carnivore, el a constatat c pisicile hrnite ast-
fel deveneau foarte repede rahitice. Li s-a administrat atunci untur de
peste (remediul clasic) n doze din ce n ce mai mari, pn s-a ajuns la
purgatie complet. Din nefericire, pisicile rmneau tot rahitice, ap-
rnd, n plus, noi complicatii: tulburrile de digestie. Asta deoarece un-
tura de peste nu numai c deregleaz chimia digestiei, dar deterioreaz
si alte organe importante ale corpului, n special glanda tiroid, ficatul si
inima. Si cte mame, oare, nc si astzi si oblig copiii s nghit
aceast untur urt mirositoare!
Experientele care confirm efectele nocive ale medicamentelor, fie
acestea benigne, fie catastrofale, sunt foarte numeroase. Interesul publi-
cului pentru noile medicamente, abia iesite din laboratoare, este att de
puternic, nct ziarele si revistele le consacr articole etalate n prima
pagin. Dup publicarea unor reportaje senzationale despre virtutile mi-
raculoase ale unui nou medicament scrise ntr-un stil bombastic, ntr-o
revist de mare tiraj doctorii pot fi siguri c, nc de a doua zi, bol-
navii se vor npusti n cabinetul lor, cernd prescrierea acestuia.
Unul dintre medicamentele n jurul cruia s-a fcut mare vlv este
penicilina. Asa cum toat lumea stie, este un agent foarte puternic si
15
foarte eficace n tratarea infectiilor avnd la baz stafilococi. Adminis-
trat ns fr discernmnt mpotriva febrei sau a afectiunilor cilor
respiratorii, poate avea efecte toxice si alergice foarte periculoase.
Recent, ziarul Times din Los Angeles comenta decesul unei tine-
re de 22 ani, deces survenit dup ce i se fcuse o injectie cu penicilin
pentru a evita mbolnvirea de grip. Medicamentul a provocat o reactie
mortal, desi pacientei i se mai fcuser nainte numeroase injectii, fr
vreo urmare grav.
Una dintre marile primejdii pe care le prezint seria antibioticelor
(mai lung pe zi ce trece) este faptul c medicii recurg la ele prea des.
Anumite persoane devin sensibile la antibiotice dup ce acestea le-au
fost administrate frecvent. Cauza acestei sensibilitti este faptul c mo-
leculele mari, prezente n antibiotice, au tendinta s formeze mpreun
cu proteinele antigene. Cnd are loc acest proces, n organism se for-
meaz anticorpi. Dac n acest moment se administreaz o injectie cu
penicilin, dezastrul se produce atunci cnd, n celule, ea intr n contact
cu anticorpii. Persoanele sensibile devin alergice la acest medicament.
n anumite cazuri alergia se poate manifesta printr-o simpl iritare a pie-
lii, n alte cazuri ns poate determina decesul, ca urmare a unui soc ana-
filactic. Statisticile medicale au nregistrat peste o sut de decese ca ur-
mare a unor injectii cu penicilin. Unul dintre cazurile semnalate este
acela al unei femei care si scrntise un deget la picior; cum, mai na-
inte, acceptase s fac injectii cu penicilin n cazul unor mbolnviri
usoare, a acceptat si de aceast dat; dar nu a mai iesit n viat din cabi-
netul doctorului.
Din fisele pe care le-am ntocmit, cunosc dou cazuri n care medi-
cii au recurs la penicilin cu rezultate nefericite. O femeie de 36 ani,
aparent sntoas, suferea de o mic rceal si de dureri de cap. I s-a ad-
ministrat penicilin, cu toate c starea ei nu era prea grav si nu fcuse
nici febr. Injectia a agravat migrena. A doua zi, i s-a administrat din
nou penicilin, iar durerile de cap au devenit si mai mari. Ca urmare a
unei stimulri excesive, glanda pituitar si-a mrit volumul si a compri-
mat delicatii nervi optici. Bolnava a orbit fr nici o sperant de a se
vindeca. Orbirea a fost rezultatul unei umflri excesive a glandei pitui-
tare, cauzat de penicilin, medicament toxic. Ea este, ntr-adevr, att
de toxic, nct este expulzat de rinichi n numai cteva secunde dup
injectare, si asta n ciuda eforturilor savantilor de a mpiedica eliminarea
ei rapid. Penicilina permite frecvent obtinerea unor rezultate miracu-
loase stimulnd energic glandele endocrine. Dar n cazul tocmai expus
stimularea excesiv a glandei pituitare a condus la un rezultat tragic.
16
Al doilea caz este cel al unei tinere care a fcut o grip usoar cu
numai cteva zile nainte de nunt. Medicul i-a prescris penicilin. Con-
secinta a fost o vaginit acut (iritatie, inflamatie si dureri) care a durat
mai multi ani, mpiedicnd orice relatie sexual.
Principala valoare terapeutic a penicilinei const n capacitatea pe
care o are de a biciui glandele endocrine spre o functionare mai ac-
centuat. Glandele suprarenale actioneaz primele de obicei. Dac sunt
sntoase si puternice, nceputul secretiei lor n snge este puternic sti-
mulat. Supraoxidarea care rezult de aici mreste rezistenta n asa fel
nct febra, durerile si celelalte simptome dispar ca prin farmec. Dar
dup fiecare din aceste biciuiri, energia glandelor suprarenale sca-
de, iar dac tratamentul este continuat, acestea se vor epuiza.
Slbiciunile pot aprea oriunde n umorile (fluidele) corpului
nostru ca urmare a unui tratament nenatural. a afirmat un btrn si
ntelept profesor de medicin de la Universitatea din Leida, Herman
Boerhave. Desi s-a nscut n 1668, cuvintele lui s-ar putea aplica tot att
de bine reactiilor benigne sau fatale care survin dup ntrebuintarea
penicilinei.
Pentru a atenua sau vindeca aceste reactii, farmacologii au pus la
punct alte medicamente. Avem astfel n fata noastr un exemplu clasic
de drcusor care goneste alt drcusor. Este nspimnttor s gndesti la
rul pe care l poate face corpului omenesc suprapunerea a dou sub-
stante iritante. Acest gnd este urmat imediat de un altul: toate medica-
mentele care sunt introduse n corp pot provoca efecte fie favorabile, fie
defavorabile. Si atunci nu este oare ntelept s le folosim ct mai rar cu
putint? Unul dintre domeniile n care este n mod cu totul deosebit re-
comandat s evitm medicamentele miraculoase mai ales penicilina
este banala rceal. Penicilina nu are nici un efect curativ n cazul
rcelii!
Si totusi, milioane de copii si adulti au fost drogati cu injectii cu pe-
nicilin, pentru o simpl rceal. n aceste cazuri, corpul trebuie s ex-
pulzeze doi dusmani: rceala si medicamentul toxic. Dac acesta ar fi
singurul efect nociv al abuzului de penicilin, nu ar fi vorba dect de un
ru minor. Exist ns amenintrile suplimentare, ale tulburrilor pro-
vocate ficatului, ochilor, rinichilor si circulatiei sanguine. Se pot produ-
ce leziuni care nu pot fi descoperite dect dup mai multi ani. Si, n
sfrsit, exist numeroase decese datorate penicilinei administrate unor
corpuri sensibilizate. Oameni de stiint demni de ncredere au admis c
o persoan din zece poate, n urma contactului cu alimente, cosmetice
sau medicamente continnd penicilin, s capete o sensibilitate att de
mare la acest produs, nct s nu-l mai poat suporta. Pierderea eficaci-
17
ttii penicilinei ar fi o catastrof cu consecinte foarte grave. N-ar trebui,
oare, s renuntm la ntrebuintarea ei pentru tratarea unei simple rceli?
Iar oamenii n-ar trebui s renunte la aceast prere, general admis, dar
fals, care pretinde c antibioticele pot vindeca orice boal? Aceste afir-
matii sunt adevrate si pentru cealalt manie adoptat de oameni s se
ndoape cu vitamine sintetice ca si cum aceste pilule ar putea regenera
specia uman n timp ce ele, de fapt nu fac dect s mbogteasc pe cei
ce le fabric.
Cabinetul medicului a devenit un depozit unde se gseste un munte
de medicamente esantioane gratuite distribuite de mii de laboratoare
care trebuie s le fabrice sau s le vnd. Cabinetul medical nu este ns
Icut pentru a experimenta eficacitatea unui medicament nou. Aceste
experimente ar trebui fcute mult mai nainte ca doctorul s le prescrie
bolnavilor si. Nu este deloc exagerat s ceri ca un individ s stie dac,
absorbind un medicament nou, serveste drept cobai. S-a abuzat evident
de acest drept n cazul tragediei declansate de Thalidomida.
Dac este adevrat c medicamentele care promit s vindece orice
ru se nmultesc precum iepurii, este tot att de adevrat c nu este vor-
ba aici de un fenomen recent. Dintotdeauna, omul a cutat elixirul pu-
ternic care s fac s i se ierte pcatele fr ca el s nceteze s le co-
mit.
Omul a fost denumit o asamblare ambulant de tevrii. Si n
aceste tevi, de-a lungul veacurilor, el a turnat decocturi de scorpion pi-
sat, de ureche de liliac, de pinteni de psri de curte si de seminte de iar-
ba nebunilor, precum si mii de alte mixturi crora li se atribuiau virtuti
curative. Ni se poate prea c trim ntr-o epoc de hipnoz a medica-
mentului, dar Publius Syrus fcea, cu o jumtate de secol nainte de
Christos, aceast observatie nteleapt: Exist leacuri care sunt mai
rele dect rul nsui. Variatii pe marginea acestei observatii cinice au
putut fi fcute de ctre bolnavi si medici mult vreme dup aceea, si
poate chiar si nainte.
Doctorii iau oare medicamentele pe care le prescriu? Nu prea, si
totusi, sinonimul lui doctor este medic. Sir William Osler, o somitate
medical a timpului su, s-a mbolnvit ntr-o bun zi, pe cnd se afla la
Cannes (era la sfrsitul secolului al XIX-lea). Un medic din partea locu-
lui i-a prescris un medicament avnd la baz un compus al mercurului,
ludat ca leac pentru mai multe boli. Sir W. Osler l-a aruncat la gunoi
spunnd: Dorinta de a lua medicamente constituie poate diferenta cea
mai mare dintre om i animal. Medicul tnr i ncepe cariera cu
douzeci de medicamente pentru fiecare boal, iar medicul btrn i-o
sfrete cu un medicament pentru douzeci de boli.
18
Mrturisesc c si eu, imediat dup ce mi-am luat diploma, si chiar
ctiva ani dup aceea, mi-am ndopat pacientii cu pilule, licori si pana-
cee, pn n ziua n care am hotrt, precum Macbeth, s arunc medi-
camentele la cini, si am putut constata cum cinii le adulmecau si apoi
le ntorceau spatele cu dispret.
Cum am iesit din aceast stare de hipnoz a medicamentului,
cum am revenit la procedee naturale si cum am ajuns s renunt la medi-
camente n favoarea alimentelor care sunt cele mai bune remedii asta
este o poveste lung pe care o s v-o povestesc n paginile care urmea-
z, fcnd n acelasi timp numeroase observatii asupra cauzei si a vinde-
crii bolii. S spun pentru nceput c, la un anumit moment al carierei
mele, n loc s astept medicamentul urmtor miracolul produs de cine
stie ce laborator m-am ntrebat dac nu venise timpul s redescopr
cteva adevruri strvechi, unele aspecte uimitoare ale medicinei asa
cum fusese ea practicat n vechime de ctre unii dintre cei mai mari
medici ai lumii.
Recent, rsfoind o carte de medicin, mi-a czut sub ochi aceast
maxim a lui Oliver Wendell Holmes, care se aplic mai mult epocii
noastre dect celei n care a fost scris: Cred n continuare sincer c
dac jumtate din medicina ce se practic azi ar fi necat n adn-
curile mrii, ar fi cu mult mai bine pentru oameni i cu att mai ru
pentru peti.
De-a lungul timpurilor, au existat ntotdeauna medici care au sub-
liniat importanta hranei si relativa ineficient a medicamentelor, atunci
cnd era vorba de sntate si de boal. Cei mai mari medici au recurs,
cel mai adesea, la medicamentele cele mai simple, pentru c erau con-
stienti de rolul naturii n mentinerea snttii, att n cazul oamenilor,
ct si n cazul animalelor sau al plantelor. Ei stiau c multe boli sunt
autoeliminate, adic se vindec singure, orice am face.
Era, de altfel, si prerea lui Hipocrate: Natura vindec, medicul
nu este dect asistentul ei. Si, cnd printele medicinei clinice a aban-
donat medicamentele puternice si otrvitoare n favoarea credintei pro-
funde, simple si sntoase n puterea creativ a Naturii, ajutat de aerul
curat si proaspt, odihn, destindere, somn, schimbarea climei si fiziote-
rapie, el a inaugurat vrsta de aur a medicinei grecesti.
Pe msur ce studiam istoria medicinei, m convingeam din ce n
ce mai mult c medicamentele nu conduc la restabilirea snttii. Ce a
Icut oare faima lui Thomas Sydenham, medic englez din secolul al
XVII-lea? Cred c un amestec de bun simt si de geniu, care a fcut ca el
s fie supranumit Hipocrate al Angliei. Sydenham ntrebuinta reme-
diile cele mai simple atunci cnd stia de ce boal suferea bolnavul. Cnd
19
nu stia acest lucru, el observa bolnavul cu mult atentie si pe par-cursul
unei perioade mai mari de timp, fr a utiliza vreun medicament. El a
ndrznit s recomande aerul curat bolnavilor de variol i plim-bri
clare celor care sufereau de slbiciuni, n locul calmantelor i
toxicelor recomandate de autorittile medicale.
Aerul curat constituia o terapeutic nou la epoca lui Sydenham. n
zilele noastre, aerul curat, laptele neprelucrat, alimentele naturale nefal-
sificate si nici sterilizate, pinea integral toate acestea sunt prea sim-
ple si prea putin pretentioase pentru a putea fi calificate drept tera-
peutic nou n tratarea bolilor.
n zilele noastre, medicul este de asemenea tentat s nu tin cont de
ntelepciunea natural a corpului uman, s uite c organismul dispune
de proprii si maistri chimisti care seamn cu dou boabe de fasole: ri-
nichii, ale cror sarcini sunt mai complexe dect ale oricrui ordinator
electronic conceput de om. Iar medicii se arat din ce n ce mai grbiti
s scrie retete pentru pacientii care le-o cer, uitnd istoria doctorului ca-
re, nmnnd reteta clientului su, i spune: Faceti-o repede, ct aceas-
t mixtur este considerat nc un leac.
S ne ntoarcem n anul 1855, pentru a ne aminti anuntul care ur-
meaz, datorat Societtii Medicale din Massachussets: Un premiu de
100 dolari este oferit pentru cea mai bun propunere privind preve-
nirea i vindecarea bolilor fr a ntrebuinta medicamentele, propunere
care ar putea s constituie un progres n favoarea umanittii i tiintei
medicale.
Sper s pot demonstra n cartea de fat c este posibil s prevenim
si s vindecm fr medicamente. Am fcut acest lucru n nenumrate
cazuri. Desi rspunsul meu la propunerea de mai sus soseste prea trziu
pentru a mai fi recompensat, sper totusi ca el s nu fie prea tardiv pentru
a face nc mult bine.
2. Corpul dumneavoastr: un atelier de repara(ii
Corpul omenesc este un instrument fr egal, un mecanism minu-
nat, surprinztor prin complexitatea sa. Pentru urmasii lui Hipocrate si
ai lui Galen (acest geniu medical al Evului Mediu), el constituie obiec-
tul unei cercetri fascinante si continue pe care cei mai savanti oameni
Scopul medicinei este de a preveni boala si de a prelungi viata.
Idealul medicinei este de a-l face pe medic inutil.
William J. Majo, M.D.
20
de stiint o abordeaz cu o team respectuoas n fata formidabilei lui
capacitti de a-si repara stricciunile si de a-si vindeca bolile.
Mai avem nc multe de aflat, dar ceea ce stim deja ne arat c el
opereaz cu ajutorul unor metode pe care le putem ntelege. Ceea ce nu
putem ntelege este de ce acest corp omenesc, att de ingenios conceput
si realizat, poate fi tulburat de boli. Doctorul Albert V. Szent-Gyorgyi,
distinsul biochimist ungur cruia n 1937 i se decerna Premiul Nobel
pentru descoperirea vitaminei C, exprima foarte bine aceast mirare:
Problema general a snttii i a bolii, care m-a preocupat att
de mult de-a lungul ntregii mele cariere tiintifice, este dominat de
dou puternice impresii contradictorii. Ca student n medicin, am n-
vtat despre miile de tulburri de care omenirea poate suferi. Apoi, ca
biochimist, am trit ntr-o tcut admiratie fat de minunata precizie,
de supletea i perfectiunea corpului nostru. Medicina m-a nvtat des-
pre ocanta imperfectiune, biochimia despre minunata perfectiune i
m ntrebam n ce const contradictia. Tot ceea ce Natura produce pare
a fi perfect. nseamn asta, oare, c omul ar fi singura creatur vie ca-
re posed imperfectiuni create de propriul su spirit? Dac nu este aa,
atunci de unde provin toate aceste tulburri, cum trebuie s le ntele-
gem? Aceasta este Marea Problem Fundamental a Medicinei, Marea
Problem Fundamental a Snttii i a Bolii, iar noi trebuie s ncer-
cm s gsim un rspuns la ea, s ne strduim s naintm, plecnd de
la studierea bolilor simple, ctre o conceptie general despre sntate
i despre boal. Elaborarea unei astfel de conceptii ne-ar putea ajuta n
eforturile noastre de a conduce omenirea ctre o epoc de sntate mai
bun i de mai mare fericire.
Atunci cnd, putin dup primul rzboi mondial, sntatea mea din
cauza surmenajului a nceput s dea semne de declin, m-am interesat,
mai mult ca niciodat, de cauza bolii. La nceput, eram prea absorbit de
ocupatiile mele ca s m mai preocup si de ceea ce simteam; n cele din
urm, am fost ns obligat s-mi fac timp ca s-mi examinez propria
situatie. Doctorii nu sunt bolnavi buni, stiu prea multe si le este greu s
admit ideea c s-au mbolnvit. Cu totii avem tendinta s ne opunem
lucrurilor neplcute. Atunci ns cnd un medic bolnav ajunge s se
ocupe de propriile sale tulburri, cunoasterea tehnic a modului n care
rul opereaz i permite s duc mai usor la bun sfrsit un tratament.
Platon spunea c un medic nu poate s trateze ntr-adevr bine o
boal dect dac a avut-o el nsusi. Nu sunt ntru totul de acord cu
aceast afirmatie dar stiu sigur c una dintre cele mai bune nvtminte
pe care le-am tras de pe urma acestei perioade nefericite este aceea de a
21
putea aprecia profitul pe care un medic, altdat sntos, l poate avea
de pe urma experientei sale atunci cnd se mbolnveste
mi practicam meseria respectnd preceptele medicinei clasice si,
deci, am ncercat, cum era si firesc, tot ceea ce medicina clasic putea
oferi. Spre marea mea dezamgire, nu am obtinut nici o ameliorare a
strii mele. Sufeream de astm si de tulburri renale; cram n spate si un
important excedent de greutate.
Printr-o ntmplare fericit, am ntlnit un medic foarte priceput n
chimie patologic, ale crui teorii revolutionare asupra cauzei si trata-
mentului bolilor m-au entuziasmat. Am discutat despre cazul meu n-
tr-un mod att de inspirat, nct foarte repede am descoperit drumul pe
care trebuia s apuc. nainte de a-l ntlni, ignoram faptul c problemele
de nutritie nu pot fi rezolvate ndopndu-te cu alimente; ori, era exact ce
Icusem pn atunci. M-am apucat s studiez problema n mod serios si,
n timp foarte scurt, am fost capabil s elimin greselile mele de diete-
tic, ca si leacurile pe care le nghiteam. Scpnd de efectele nefaste ale
alimentelor improprii si ale medicamentelor nocive, infirmittile mele
au disprut si nu au reaprut vreodat. Am slbit de la 105 kg la 68 kg,
apoi am urcat pn la 75 kg. Am rmas constant la aceast greutate, pe
care o consider perfect pentru talia si pentru constitutia mea.
Care a fost regimul exact pe care l-am urmat? Ce alimente miracu-
loase au putut s-mi refac sntatea? Ori de cte ori am vorbit vreunui
pacient despre aceast experient a mea, mi-au fost puse ntrebrile de
mai sus. Probabil c si dumneavoastr vreti s aflati rspunsurile. Nu se
poate trage ns nici un folos drintr-o atare enumerare de rspunsuri,
deoarece nu exist doi indivizi ale cror cazuri s fie perfect identice.
Fiecare pacient are nevoie de un program pe msur, adaptat anume
trebuintelor lui specifice. Iat de ce diagnosticele sau tratamentele prin
corespondent nu pot conduce dect la rezultate proaste. Chiar si unii
medici, gelosi pe energia si sntatea mea mi adreseaz frecvent ntre-
bri despre regimul meu personal. Nu v pot indica cu precizie ceea ce
trebuie s mncati, dar am intentia s v propun reguli generale care s
v ajute s v pstrati sau s redobnditi sntatea reguli pe care le
puteti aplica cu folos n cazul dumneavoastr individual.
n ceea ce priveste propriul meu caz, rezultatele obtinute printr-o
simpl reform a obiceiurilor mele alimentare ar fi putut prea miracu-
loase unui practician clasic de acum o jumtate de secol. Interesul pe
care l artam pentru importanta regimului nu a fost mprtsit de majo-
ritatea medicilor n anii imediat urmtori primului rzboi mondial. A
fost un timp n care numai adeptii unor stiinte nc pe atunci parame-
dicale credeau c alimentele sau leacurile prea stimulante, excesele de
22
zahr, condimente, alcool si tutun puteau juca un rol atunci cnd boala
se instala ntr-un corp sntos. Medicul de rnd, preocupat de studierea
retetelor, uitase cuvintele lui Peter Mere Latham: Ct despre boli, n
general cele generate de o nutritie defectuoas, tiu din proprie expe-
rient c pot fi vindecate rapid printr-un regim corespunztor. Acest
adevr este la fel de valabil si n zilele noastre, desi ultimii cincizeci de
ani au adus progrese enorme n domeniul cunostintelor noastre stiinti-
fice.
L-am studiat, deci, din nou pe dr. Latham si pe altii ca el; mi-am
ndreptat atentia ctre chimia endocrinologiei, chimia nutritiei si cmpul
vast al chimiei metabolismului. Am nteles c nu se putea recurge la
stimulenti (alimentari sau farmaceutici) n cazul unor indivizi drogati,
epuizati sau bolnavi fr a provoca tulburri grave, iar de-a lungul ani-
lor nu am ratat niciodat ocazia de a-mi perfectiona cunostintele. Acum,
dup cincizeci de ani de experient m consider tot un student, pentru c
scena medical nu nceteaz s se transforme, iar eu sunt tot att de
interesat de rolul pe care nutritia l joac n starea de sntate de fapt
acelasi interes care m ndrumase si atunci cnd sntatea mea fusese n
joc.
nainte de a ncepe s studiez nutritia si chimia endocrin, obiceiu-
rile mele alimentare fuseser detestabile. De exemplu, asteptnd masa,
m obisnuisem s vrs putin sare n cusul palmei si s ling pn ap-
reau bucatele. Apoi, nainte chiar de a le gusta, mna mea se ndrepta
automat ctre solnit. Sarea mi ddea senzatia unei stri plcute; pentru
mine era un stimulent, precum cafeaua, tutunul sau alcoolul pentru altii.
Eram gurmand si adoram mncrurile foarte condimentate. Mesele din
care lipseau un desert copios si un sfert de litru de lapte mi se preau in-
complete. Nu-mi ddeam seama c manierea n care mncam era du-
ntoare. Mncam lucrurile care mi plceau si orice avertisment n
aceast privint mi s-ar fi prut fr sens. Din leagn si pn n mor-
mnt, hrana constituie o grij major si nu prea ai cum s te trguiesti cu
aceast necesitate. Orice persoan obez care se strduieste s piard
din greutate stie foarte bine acest lucru. Eu ns aveam dorinta ferm de
a face o schimbare radical atunci cnd boala m-a afectat. Cu ajutorul
noului regim, am pierdut mult n greutate si mi amintesc faptul c cei-
lalti medici, colegi cu mine, m priveau cu mil, murmurnd: Bieler o
s moar de foame, a nnebunit.
Un an mai trziu, dup cercetri intensive, am ncetat s mai pres-
criu medicamente, pentru c obtineam rezultate mai bune actionnd prin
intermediul chimiei nutritiei si a glandelor rezultate mai durabile si
mai putin periculoase pe termen lung si i-am vzut pe colegii si priete-
23
nii mei cltinnd din cap nencreztori. M considerau un renegat al me-
dicinei clasice si asteptau de la mine s rencep s prescriu medicamente
pentru a-mi vindeca bolnavii. n realitate, nu exist nici un remediu spe-
cific pentru vreo boal cronic. Nici mcar leacurile miraculoase ridica-
te n slvi de o publicitate rusinoas nu pot ndeplini aceast minune.
Adevrul este c 80 85% dintre toate bolile umane sunt autoli-
mitate adic merg pn la captul drumului lor yi individul se
vindec. Dac medicamentele pe care le nghite sunt utile sau nu, asta
nu constituie dect un subiect de discutie ntre medici. n ceea ce m
priveste, am decis s consider c cea mai mare parte a medicamentelor
sunt inutile sau chiar duntoare. Am hotrt de asemenea s consider
c unii medici prea zelosi se las tentati s-si supratrateze pacientii; iar
revistele noastre medicale, cu o franchete meritorie, vorbesc astzi des-
pre bolile provocate de tratamente.
Ca s ne ntoarcem la rolul nutritiei, este bine de precizat c stu-
dierea ei ca stiint nu are mai mult de patru decenii. Cnd mi amintesc
de perioada mea de studii, mi dau seama (ca de altfel si alti practicieni)
c am nvtat destul de putine lucruri despre dietetic. La nceputul
secolului al XX-lea, i era acordat foarte putin spatiu n planurile de n-
vtmnt si se pare c lucrurile nu s-au ndreptat nici astzi. Si asta con-
trar nvtmintelor lui Hipocrate care spunea, adresndu-se discipolilor
si: Lsati leacurile n borcanele lor dac puteti vindeca bolnavul cu
ajutorul hranei. Este deci de nteles c, dac aveti ndrzneala s men-
tionati dietetica ca pe un tratament posibil al bolii, veti fi ascultat cu un
scepticism deloc disimulat. Dac veti sugera c regimul poate juca un
rol n artrit, ceilalti si vor ridica cu oroare bratele spre cer. Si totusi,
fisele mele demonstreaz c 95% dintre pacientii mei, deveniti infirmi
din cauza artritei sau suferind de dureri insuportabile, au fost fie com-
plet vindecati, fie considerabil usurati. n general vorbind, tratamentul
meu n cazul artritei este ndelungat, dar n unele cazuri articulatiile au
putut s functioneze normal numai dup dou sptmni.
Iat un caz pe care l-am gsit n dosarele mele: o femeie de 55 ani
ncercase s se sinucid din cauza unei grave stri de depresie. La prima
vizit s-a plns de palpitatii ale inimii si insomnii. Tensiunea ei era mai
mare cu 60% dect cea normal, iar urina foarte acid. Genunchii si
gleznele ei erau umflate si att de dureroase, nct de-abia putea merge.
Reclama, de asemenea, dureri si o ntepeneal a minilor, a soldului si a
umrului stng. Sunt condamnat la scaunul cu rotile, se plngea.
Avea obiceiul s bea circa 12 cesti de cafea zilnic, s fumeze continuu,
s mnnce mult carne, mncruri condimentate si conserve, lund as-
pirin pentru a-si calma durerile. Cu acest regim cstigase mult n greu-
24
tate. Sunt gata s v acord un an din viata mea ca s vd dac puteti
s m repuneti pe picioare, mi-a declarat pe un ton dramatic. Va fi
nevoie de mult mai mult timp, i-am rspuns n chip de avertisment; ar-
ticulatiile dumneavoastr nu s-au ntepenit ntr-o zi, saturatia toxic a
corpului s-a realizat de-a lungul anilor. Ati combtut simptomele cu
leacurile care, adugate unei hrane neadecvate, v-au condus la prezen-
ta stare fizic i mental.
Am convins-o s renunte la toate medicamentele, tutun, cafea si
carne, tinnd cont de cazul su special, deoarece sunt de acord ca pa-
cientii mei s mnnce carne sau s bea ceai si cafea usoare. I-am pres-
cris ca unic medicament capsule de calciu si i-am recomandat urmtorul
regim: la sculare o tablet de drojdie dizolvat n ap cald, la micul
dejun o sup de legume fcut cu fasole verde; n cursul diminetii, 100
ml. de lapte crud, la prnz telin fiart, o sup de legume, o felie de pi-
ne si salat verde fr nici un condiment; n cursul dup-amiezii, fructe
sau sucuri de fructe diluate cu ap, la cin 300 g de fasole verde fiart si
o salat verde, iar nainte de culcare nc o tablet de drojdie dizolvat
n ap.
Dup trei ani, greutatea ei revenise la normal, ca si tensiunea arte-
rial; starea de depresie nu era dect o amintire neplcut, dormea bine
si putea munci mult. Mi se pare un miracol c am scpat de artrit,
spunea. Nu mai am nici un fel de dureri i nici un fel de umflturi. Sunt
mai fericit dect am fost vreodat i nu m-am plictisit de regimul meu,
cu toate c mi-a fost greu s m obinuiesc la nceput. n cteva m-
prejurri, am nclcat regimul pentru c mi era o poft nebun de car-
ne i de desert. M-am mirat constatnd c aceste alimente interzise mi
s-au prut mai putin gustoase dect m ateptam. Si, cnd am observat
c m simteam mai bine fr ele, m-am ntors bucuroas la regimul
meu pentru c eram hotrt s scap de scaunul cu rotile. Acum m
simt mult mai bine, pielea mea este mai curat i toat lumea mi spune
c art mult mai bine.
Cu sigurant, multi medici vor crede c aceast poveste este prea
fantastic pentru a fi adevrat. Iar dac ndrzniti s vorbiti unui doctor
despre relatiile care pot exista ntre regimul alimentar si aceast teribil
boal care este cancerul, riscati enorm s-l vedeti fcndu-i-se mil de
starea dumneavoastr mental. Totusi, dr. Frederick Hoffman, statisti-
cian sef al unei importante companii de asigurri, a scris o carte despre
cancer si regimul alimentar, n care trage urmtoarea concluzie: Sunt
convins c influenta regimului alimentar asupra cancerului poate fi
considerat ca o realitate de la cauz la efect. Cu toate acestea, con-
stituie nc o erezie s mentionezi termenii regim si cancer n aceeasi
25
fraz sau s vorbesti despre raporturile dintre regimul alimentar si orica-
re alt boal pe care profesiunea medical pretinde c nu o poate vinde-
ca dect cu pilule si injectii. Suntem att de orbiti de produsele chimice
sintetice nct am pierdut din vedere faptul c aceleasi elemente chimice
sunt prezente de mii de ani n alimentele noastre.
Am putut observa relatiile strnse dintre nutritie si boal n cazul
tuturor bolnavilor pe care i-am ngrijit. mi amintesc de primul caz de
tumoare pe care l-am tratat prin regim cu mai multi ani n urm. Trebuie
s mrturisesc c nu stiam nimic nici despre una, nici despre cellalt n
momentul n care nevasta unui fermier s-a prezentat n cabinetul meu.
Deasupra claviculei avea o tumoare de mrimea unui ou de curc aco-
perit de o cicatrice post-operatorie.
Chirurgul nu a putut s o scoat dup ce a nceput operatia, mi-a
explicat ea, pentru c era adnc implantat n nervi i n vasele de
snge. Am auzit c dumneavoastr tratati prin nutritie i am citit ntr-o
revist c tumorile pot fi resorbite prin aplicarea unui regim adecvat.
M puteti ajuta? Nu sunt sigur c voi putea gsi procedeul cel mai
bun, i-am rspuns.
Analiznd urina bolnavei, am descoperit prezenta unui exces de
proteine sulfuroase. ntrebnd-o despre obiceiurile ei alimentare, mi-a
spus c, mpreun cu sotul ei, avea o cresctorie de curcani si c, din
cauza vnzrilor slabe, se obisnuiser de mai mult timp s mnnce car-
ne de curcan de trei ori pe zi. Am decis s elimin sulful din regimul ei si
s mresc continutul de alcaline cu ajutorul legumelor si al fructelor. Au
trebuit deci eliminate legumele bogate n sulf, din familia verzei, ca si
proteinele de origine animal, al cror continut n sulf este la fel de ma-
re. Dup 6 luni de aplicare a acestui regim total lipsit de sulf, am cons-
tatat cu bucurie c tumoarea se redusese la jumtate. Dup un an, a fost
resorbit n ntregime. De felul meu, sunt foarte prudent; numai atunci
am nceput s m gndesc c aceast form terapeutic poate fi eficien-
t. Avusesem n fat o tumoare tare ca piatra si cu neputint de operat,
iar ea a fost eliminat prin reducerea continutului de sulf. Am continuat
timp de doi ani acest regim fr proteine animale, apoi am admis un pic
de carne de vit sau de oaie si o cantitate redus de lapte, baza alimen-
tatiei bolnavei rmnnd legumele si fructele fr sulf n continut.
Dup douzeci si sapte de ani, a venit la mine o actrit de cinema
foarte cunoscut, care prezenta un fibrom abdominal de mrimea unui
grapefrut. Un chirurg vestit i spusese c era necesar operatia. M-am
limitat s-i prescriu un regim format din cereale fierte dimineata, salate
simple la prnz si legume fierte seara. Interdictie complet pentru pro-
26
teine animale. Dup o perioad nu prea lung, a nregistrat urmtorul
mesaj pe care mi l-a transmis:
n momentul n care am nceput regimul prescris de dumnea-
voastr, am intrat i ntr-una din perioadele cele mai agitate din carie-
ra mea. Colaboram la un program de televiziune care cerea un numr
imens de ore de lucru n fiecare zi. Asta a durat ase luni. Apoi a trebuit
s turnez un film important n California. Urmam acelai regim de fa-
sole verde, dup cum titi, fasole pe care mi se ntmpla adesea s o
fierb pe un reou mic instalat n baie. Aveam mereu n buzunar o felie
de pine cu unt i o banan. Turnarea filmului a durat dousprezece
sptmni. Apoi am fcut un turneu n cursul cruia am vizitat treizeci
i trei de orae. Dup acest prim turneu, am fcut i un al doilea i timp
de un an am fost tot timpul n voiaj un ora nou n fiecare zi. N-am
avut nici un week-end liber n tot acest timp. Au trecut astfel, fr s-mi
dau seama, treizeci de luni. ntr-o dimineat, la Boston, pipindu-mi
abdomenul, am constatat c tumoarea dispruse. Am simtit o adevrat
uurare i m-am dus s-l vd pe chirurgul care m examinase la nce-
put. S-a artat furios pentru c disprusem dup acea prim vizit i
pentru c se ateptase s m gseasc ntr-o stare mizerabil. I-am ur-
mrit figura n timp ce m examina i trebuie s spun c avea un aer
destul de descumpnit. A consultat fia pe care o ntocmise la prima
vizit ca s se conving c, ntr-adevr, fusese vorba de o tumoare de
mrimea unui grapefrut. Cnd s-a ntors spre mine i-am spus; A
disprut, doctore, nu-i aa? A fost de acord, dar nu-i venea nc s
cread. I-am spus: Nu vreti s aflati de ce i n ce fel? Am urmat un
regim fr proteine, strict fr proteine animale. Ei, bine, spuse el
rznd, gsesc c este ridicol. Adug c tumoarea s-ar fi resorbit n
orice caz. Da, tiu, am rspuns, cu bisturiul dumneavoastr. M-am ridi-
cat i m-am mbrcat. Rdeam pe nfundate atunci cnd, la plecare,
l-am ntrebat dac nu crede c Natura este minunat.
De atunci, am avut printre pacientii mei multe cazuri de tumori, n
diferite prti ale corpului, care au fost eliminate printr-o schimbare de
regim. Nu este oare un fapt demn de atentie? Unii pacienti nu au destul
voint pentru a urma regimul lung si strict, sau nu-i vd necesitatea.
Este clar c prefer s triasc cu tumoarea lor, cu ulcerul sau diabetul
lor, dect s scape de ele printr-un regim specific pentru cazul lor.
Uneori, pacientul stie ce trebuie s fac, dar crede c viata lui pro-
fesional nu-i permite s urmeze un regim strict. Multi dintre artistii pe
care i-am ngrijit sunt adesea n turneu, asist la receptii si mnnc la
ore neregulate. Le este, deci, greu s mnnce n mod corect. Dar cnd
se ntorc acas bolnavi, epuizati, foarte ncordati, ncep regimul cu fier-
27
tura Bieler (cum spun ei) combinatie de fasole verde, telin, ptrunjel
si alte cteva legume pe care le-am recomandat pentru cazul lor speci-
fic. Chiar yi numai un prnz corect uyureaz un corp saturat cu to-
xine!
Pacientul vine la medic nu numai pentru a-si salva viata, ci si pen-
tru a fi eliberat, n msura posibilului, de dureri si infirmitate. Atunci
cnd pacientul nu vrea s coopereze, medicul este neputincios. Dac
bolnavul dovedeste c are intentia de a coopera, l pun n gard, nc de
la nceput, asupra crizelor pe care le va avea de traversat atta timp ct
va dura regimul su regenerator. Corpul este supus unei curtiri fizio-
logice, lucru imposibil de realizat atta timp ct se ndoap n conti-
nuare cu alimentele care au creat toxinele din organismul su. El trebuie
s expulzeze aceast ncrctur fcut din deseurile acumulate. Pe du-
rata acestui post preliminar (fiertur de legume si suc de fructe diluat),
el poate avea dureri de cap, greturi, ameteli, si asta timp de cteva zile.
Suma simptomelor dezagreabile este functie de conditia corpului su.
Privat de stimulentul pe care l reprezentau alimentele si buturile cu ca-
re era obisnuit, se va afla oarecum n situatia unui drogat care urmeaz o
cur de dezintoxicare. ncetul cu ncetul, simptomele dezagreabile vor
disprea pentru a lsa locul unei senzatii de bunstare care apare pe m-
sur ce se activeaz procesul de nsntosire a corpului. Am sfrsit prin
a spune pacientului c recompensa pe care o reprezint o stare de sn-
tate obtinut printr-o alimentatie corect este proportional cu strictetea
cu care regimul a fost urmat.
Din lunga mea experient, am aflat c pacientul trebuie s aib un
fel de misiune n viat o sarcin constant pe care sper s o ndepli-
neasc ct mai bine pentru a avea ntr-adevr vointa de a se vindeca.
Pot sublinia faptul c trebuie s se vindece singur. Eu nu pot dect s
ajut adaptnd hrana la cazul su particular. Vindecarea vine ns din in-
terior si, la urma urmei, Natura este cea care o realizeaz. Dac indivi-
dul este suficient de interesat n a-si redobndi sntatea, coopereaz.
Numai c omul de rnd nu simte c ar avea ntr-adevr o misiune n
viat. si petrece timpul liber mncnd si bnd ntr-o companie vesel
asa nct pompele funebre nu risc s someze. Din nefericire, trebuie s
se ocupe de persoane care s-ar fi putut nc bucura de viat.
De la nceputul studiilor mele, am crezut cu fermitate c principiile
unei nutritii corecte puteau, fr ajutorul vreunui medicament sau pilule,
s corecteze boala, nu numai s o vindece, ci s o si previn, dar nu
sunt, si nici nu am fost un evanghelist care s-si expun cu zgomot teo-
riile. Nu am aplicat medicina numai la domeniul alimentatiei, mi-am
asistat pacientele cnd au nscut, le-am ngrijit copiii si i-am urmrit p-
28
n la cstoria lor si pn la noi nasteri. Medicina general d medicului
sentimentul c se consacr clientilor si. Acesta nvat s-i cunoasc, se
preocup de soarta lor si si afl recompensa n multumirea lor sufle-
teasc.
Nu m-am considerat vreodat un specialist. Oamenii au venit la
mine, fiindc s-au simtit dezamgiti de tratamentul medicinei clasice si
mai ales de medicamentele stimulente cu ajutorul crora nu puteau de-
ct s biciuiasc bidivii obositi nchisi n corpul lor. Au venit la mine ca
s-si modifice regimul alimentar, avnd impresia c hrana exercit o in-
fluent asupra simptomelor lor. Veneau, deci, cu vointa de a face o ex-
perient de regim, de a dobndi o sntate mai bun printr-o nutritie mai
bun. Binenteles c asta mi usura sarcina, pentru c omul de rnd nu
este deloc dispus s renunte la obiceiurile lui alimentare. Nu-si d sea-
ma c aproape toate obiceiurile proaste le-a cptat din dorinta de a sti-
mula. Asta nseamn c orice corp cere n mod automat ceea ce poate
s-i procure o usurare de moment, mascnd astfel pentru putin timp
simptomele oboselii sau ale depresiei. Unele persoane vor nghiti astfel
mult sare, altele portii enorme de carne, urmate de cafea tare, altele
dulciuri si produse de patiserie care se vor dovedi nefaste pentru orga-
nismul lor. Dac i interzic stimulentii cu care este obisnuit, individul se
simte slab si deprimat n timp ce corpul su se adapteaz noului regim si
elimin reziduurile toxice. Multe persoane nu tin cont de aceast perioa-
d de adaptare necesar si trag concluzia c schimbarea de regim nu li
se potriveste. S-au dus la doctor ca s obtin o usurare imediat si, de
fapt, se simt mai ru. Revin, deci, la obiceiurile lor stimulante. Este o
hotrre tragic, mpotriva creia nu pot face nimic.
Sper ca cititorul s gseasc n aceast carte o ntelegere mai bun a
felului n care corpul su functioneaz. n fiecare zi, medicii vd paci-
enti inconstienti care si trateaz corpul cel mai pretios dintre bunurile
lor cu aceeasi nepsare cu care un copil si distruge jucria cea nou.
Iat, legat de aceasta, un fragment din revista Life (7-12/1962):
Corpul uman functioneaz cu ajutorul hranei i al oxigenului tot aa
cum un automobil functioneaz cu ajutorul benzinei i al oxigenului.
Comparatia se oprete ns aici. Dac nu vreti ca automobilul s func-
tioneze prost sau s rmn n pan, trebuie s-i dati lucrul de care are
nevoie la momentul potrivit. Sistemul de alimentatie al corpului, dimpo-
triv, este supus gusturilor i dorintelor capricioase ale proprietarului
su. Poate ingurgita hran suplimentar cnd este deja plin i poate s
functioneze atunci cnd este gol. Poate s reziste unor doze surprinz-
toare de alcool, tutun sau ardei iute. El ndeplinete foarte bine aceast
sarcin eroic. Stomacul, organ recunoscut ca pretios i delicat, este
29
pus la o ncercare att de grea, nct rezist n mod virtual la tot ceea
ce nu este n mod direct otrav sau corosiv
Este adevrat c ngduitorul sistem digestiv poate tolera substante
ciudate, dar nu la nesfrsit. Mai devreme sau mai trziu, n functie de
tratamentele la care a fost supus sau de factorii ereditari, el nu mai rezis-
t si este atacat de boal. Sistemul digestiv si cel circulator se prbusesc
pentru c modul lor normal de lucru este mpiedicat. n cazul n care
canalul digestiv este suprancrcat de reziduuri alimentare improprii, ar-
terele coronariene si pierd elasticitatea si un atac cardiac poate surveni
oricnd. Dac aerul pe care l respirm este poluat, putem suferi tulbu-
rri respiratorii. Dac apa pe care o bem contine mult clor sau fluor, cor-
pul se poate irita de actiunea lor caustic. Dac neglijm dintii, putem
suferi de malnutritie, deoarece nu putem consuma alimentele de care
avem nevoie pentru a ne mentine sntosi.
Chiar cnd au la dispozitie o cantitate mare de hran bun, cea mai
mare parte dintre oameni stiu rar s aleag. Prjiturile, produsele de
patiserie, cafeaua, pinea alb i carnea nu pot construi o ras rezis-
tent a spus, avertiznd, dr. Martin H. Fischer. Alte somitti medicale
i-au reluat ideea, incriminnd tratarea chimic a mncrurilor, prezenta
materiilor toxice n stimulenti precum cafeaua, ceaiul, ciocolata, alcoo-
lul, ca si n medicamentele ntrebuintate pentru a stimula organismul.
Ne mai putem mira atunci cnd organismul atelier care se nsr-
cineaz cu propriile sale reparatii nu dispune de utilajele necesare pen-
tru munca lui?
Unul dintre principalele atuuri ale omului, de-a lungul epocilor, a
fost ntotdeauna reprezentat de capacitatea corpului su de a-si repara
propriile stricciuni. Aceast afirmatie este valabil si pentru animale.
Cinele bolnav se trateaz singur ducndu-se s rontie iarba din gazon.
Pisica rnit si linge rana pentru a o curta, pasrea npdit de purici
scap de ei tvlindu-se n nisip. Acest instinct primitiv, numit vis medi-
catrix naturae, se gseste la baza tuturor artelor tmduitoare. Este la fel
de vechi ca si viata nssi; este la fel de util primei forme de viat
monocelular care s-a ivit n spatiul infinit, acum milioane de ani, ca si
nou, fii si fiice ale acestui prim organism viu. Si atunci de ce am uitat
acest lucru?
30
3. Boala yi multiplele ei aspecte
Care sunt, exact, aceste boli ale civilizatiei? Ce este de fapt boala?
De unde vine ea? De ce loveste ea corpul omenesc? Care este momentul
precis n care un om sntos devine un om bolnav? Dac trebuie s v
ajut s ntelegeti importanta regimului n viata dumneavoastr, atunci
trebuie s pun aceste ntrebri si nc multe altele.
Omul de rnd este n general ncurcat de astfel de ntrebri si, dac
d rspunsuri, ele sunt de obicei incorecte.
Nu este oare straniu s constati c o persoan pstreaz n memorie
informatii ct se poate de putin importante rezultatele la cursele de cai
sau la meciurile de fotbal, versurile vreunui cntecel la mod, laureatii
recompenselor academice si ignor mai mult sau mai putin cum lu-
creaz propriul su corp sau cauza pentru care acesta sufer durere, boa-
l sau ntreruperea activittii unor organe?
Se gndeste cineva oare, atunci cnd vede strlucirea unui licurici,
c observ fenomene chimice mult mai complexe dect cele mai moder-
ne experiente dintr-un laborator atomic?
Puteti fi mndri c ntelegeti misterele motoarelor cu reactie sau ale
rachetelor trimise pe Lun, dar puteti oare s v localizati ficatul? n
mod normal nu, adic att timp ct ficatul dumneavoastr si ndepli-
neste functiile de o complexitate uluitoare. Dar, atunci cnd v face s
suferiti, l bgati oare n seam? Cum observa, cu mult ntelepciune dr.
Ian Stevenson: Dac un om nu se studiaz atunci cnd se simte bine, o
s-o fac sigur cnd este bolnav.
De o manier general, nu ne cunoastem dect suprafata exterioar
a corpului. Activittile sale complexe de functionare nu sunt resimtite
dect ca o vag senzatie de bunstare pn n momentul de alarm re-
prezentat de durere. Dac o aschie ne-a intrat n deget, o uitm destul de
repede. Mai trziu, ne displace s observm tesuturile umflate si rosii
din cauza inflamatiei, fr s ntelegem c organismul d fr ncetare o
Suntem tara cea mai bogat din lume, si totusi una dintre cele mai putin
sntoase. Suntem molesiti, greoi si avem multe carii dentare. Sistemul nostru
gastro-intestinal functioneaz ca o masin hodorogit. Dormim prost si nu sun-
tem niciodat prea treji. Suferim de nevroze, de o tensiune prea mare. Nici ini-
mile noastre, nici capetele noastre nu rezist ct ar trebui. Afectiunile cardiace
au atins proportiile unei epidemii. Sinuciderea este unul dintre principalii factori
cauzatori de moarte (cel de-al patrulea, pentru vrstele ntre 15 si 45 ani). Su-
ferim de un ntreg convoi de boli ale civilizatiei.
Herbert Ratner, M.D.
31
lupt biologic pentru supravietuire. Umfltura si inflamatia (furuncul
sau abces) sunt o msur nteleapt de aprare a corpului, deoarece con-
stituie o izolare, o baricad care mpiedic dusmanul (microb, otrav) s
nainteze ct mai mult n corp. Jenat de degetul care doare, omul se r-
neste pe fat cnd se rade, si picturi de snge ncep s-i siroiasc pe
fat. El nu ntelege c inflamatia provoac durerea n deget tocmai pen-
tru a-l mpiedica s se serveasc de el. A pune n repaus elementul r-
nit pentru a-i permite s fie reparat iat o precau(ie n(eleapt a
naturii. Vznd uscndu-se sngele pe obraz, se gndeste omul oare c
sngele este lichid n venele sale, dar solid pe marginea rnii? Nu vede
nimic miraculos n acest proces de coagulare care mpiedic sngele s
se scurg prin rana deschis? Oamenii de stiint care studiaz fenome-
nul gndesc totusi c el este miraculos.
Este dezonorant pentru un suflet care gndete s triasc ntr-o
cas att de minunat construit cum este corpul fr s vrea s se fami-
liarizeze cu admirabila sa structur, a declarat Robert Boyle (nscut n
1627). Din nefericire, la vremea lui, el nu putea beneficia de informatii
stiintifice precise asupra admirabilei structuri a casei sufletului tu
dar, n zilele noastre, cititorul interesat poate foarte bine s se docu-
menteze asupra mecanismului corpului su, subiect pe care nu pot dect
s-l ating n aceast carte. Nu am, dealtfel, de loc pretentia de a face din
pacient un doctor n zece lectii.
Pentru a ntelege boala, trebuie s ntelegem celula vie. Corpul fie-
crui om se compune din miliarde de celule, fiecare dintre ele fiind un
mecanism extrem de complex. n zilele noastre ns, cunoasterea acestui
mecanism este foarte imperfect. Cnd corpul este bolnav, celulele sale
devin anormale n moduri diferite. Bolile se pot mprti n dou catego-
rii: bolile prin infectare, cauzate de virusi sau bacterii care ptrund n
corp; bolile prin degenerescent, cauzate n general de substante toxice
produse chiar de organele dereglate, sau introduse odat cu aerul sau
hrana. mpotriva acestor dou tipuri de atac corpul lupt cu toate mijloa-
cele sale, ncercnd s neutralizeze materia nociv sau s elimine din
mediul atins orice factor defavorabil. Se poate spune c istoria medici-
nei a nceput atunci cnd primii oameni s-au rnit sau s-au mbolnvit.
Cea mai veche dovad a bolii umane a fost furnizat de oseminte. Exa-
minarea unor mumii egiptene a scos la iveal reumatisme articulare si
tuberculoze ale sirei spinrii, iar pe peretii unei pesteri din Pirinei s-a
descoperit o pictur din epoca aurignacian (cca. 15000 .H.), reprezen-
tnd, fr nici o ndoial, pe cel mai vechi medic cunoscut un vraci
mbrcat n piei de animale si purtnd pe cap ceva mpodobit cu coarne
de cerb.
32
Omul primitiv credea c boala este cauzat de demoni introdusi n
corpul su (anumite popoare slbatice o mai cred si astzi). Persoana
bolnav era considerat ca vrjit. Era izolat de trib si puterile magice
ale unui om al medicinei, n spet vraciul, erau necesare pentru a speria
si expulza spiritele rele, sau demonii, astfel nct victima s poat fi vin-
decat.
ntr-o epoc mai civilizat, n vechiul Egipt, se cerea pacientului
care lua medicamente s se roage: Fii binevenit, o, tu, leac, care vei
alunga ceea ce este n inima mea i n membrele mele. Chiar si pe
vremea lui Platon persista credinta c boala este datorat mniei zeilor.
Numai aparitia eliberatorului Hipocrate, n epoca de aur a Greciei a
Icut s dispar magia, superstitia si demonologia. El a scos arta medi-
cal, asa cum spune si sir William Osler, afar din tenebrele orientale,
pline de fantome, ctre lumea orbitoare a clarittii occidentale.
S-a spus c datorm totul fie Naturii, fie grecilor antici. Din punct
de vedere medical, afirmatia este adevrat, iar Hipocrate i-a nvtat pe
oameni cum s o ajute pe Mama Natur n munca ei. El stia c boala are
o cauz si urma un anumit curs; c prin diferite regimuri corpul putea s
fie afectat sau debarasat de ea. El stia c nu trebuie s nesocotesti legile
naturii si c aceste legi nu se schimb vreodat.
nvtmintele civilizate ale lui Hipocrate si ale discipolilor si au
fost acoperite de praful Evului Mediu cnd superstitia, magia si igno-
ranta au fost din nou atotstpnitoare. Biserica s-a inspirat de la oamenii
medicinei, de la doctorii-magicieni, de la vracii tribului. Odat cu cre-
dinta rennoit c boala era cauzat de o posedare demonic au aprut si
tratamente pe msur: rugciuni, exorcism, punerea minilor, contem-
plarea moastelor. Victima se vindeca sau murea. Dar gratie minunatelor
puteri de recuperare ale corpului uman, se ntmpla adesea ca ea s-si
redobndeasc sntatea cu toat lipsa de ngrijire sau n ciuda oribilelor
decocturi pe care era pus s le nghit. Faptul c unii reuseau s supra-
vietuiasc era o minunat dovad a multiplelor linii de aprare pe care
corpul le ridica n calea rului.
Secolul al XVII-lea a vzut ivindu-se zorii medicinei stiintifice, dar
n 1685 mai dinuiau nc metode stranii de tratament. Nici chiar un
rege, Carol al II-lea al Angliei nu le-a scpat. Mrturie aceast poves-
tire pe care doctorii H.M. si A.R. Somers au publicat-o cu titlul
Doctorii, Bolnavii i Sntatea:
ntr-o zi, Regele, pe cnd se brbierea, a leinat n dormitorul lui.
Medicul su a aplicat urmtorul tratament. I-a scos din bratul drept o
oca de snge, apoi 8 uncii din umrul stng. Apoi i-a administrat un
33
vomitiv i o injectie compus din 15 substante. A fost apoi ras n cap i i
s-a aplicat drept pe piele un medicament vezicant. Pentru a curta
creierul s-a recurs la praful de strnutat, apoi la praful de ciubotica-
cucului pentru a-l ntri. ntre timp, a fost pus s nghit alte vomitive,
licori calmante i s-au efectuat alte luri de snge. Picioarelor regale li
s-a aplicat un plasture fcut din smoal i din excremente de porumbel.
Ca s fie masa bogat, au fost administrate urmtoarele substante: se-
minte de pepene galben, rin de frasin, scoart de ulm, ap de ciree,
extract de lcrmioare, de bujor, de lavand, perle dizolvate n otet,
rdcin de gentian i, la sfrit, 40 de picturi de extract de craniu
uman. n ultim instant, s-a recurs la piatra de bezuar. Pacientul a
murit ns.
Pacientii continuau s moar cu miile n timpul epidemiilor care de-
vastau natiunile civilizate. Atunci cnd, n cea de-a doua jumtate a se-
colului nostru, Louis Pasteur si discipolii si au descoperit c organisme
minuscule intr n corp pentru a provoca tulburri, stiinta medical a
fost capabil s elimine o categorie de boli.
naintea lui Pasteur, Rudolph Virchow formulase doctrina sa despre
patologia celular: orice boal este, de fapt, o boal a celulelor. Dup
prerea sa, corpul poate fi comparat cu o tar ai crei locuitori ar fi celu-
lele. Boala ar fi, deci, un rzboi al cettenilor celule un rzboi pro-
vocat de actiunea fortelor inamice venite din exterior.
Alti cercettori au adoptat teoria conform creia boala este un mij-
loc de protectie pentru corp, o adaptare la circumstantele naturale.
Boala, spun ei, nu este niciodat o capitulare n fata fortelor ob-
scure ale decadentei i ale mortii, ea este, n special, o lupt pentru s-
ntate. Iar dr. Hans Seyle observ c: nsi conceptia despre boal
presupune o lupt ntre fortele de agresiune i mijloacele de aprare.
Durerea, orict de putin dorit ar fi, are o misiune util. Este un avertis-
ment dat de natur ca s oblige bolnavul la repausul necesar vindecrii.
Ea ne previne si n cazul n care corpul a suferit vreo stricciune. Extre-
mittile nervilor, actionnd ca receptori, adreseaz un mesaj prin impul-
suri electrice creierului, iar noi, prin reactie, simtim durerea. Durerea
poate fi provocat de o varietate de stimuli senzoriali, de ordin chimic,
mecanic, termic sau electric. n cazul unei inflamatii datorate unei boli
sau rni, avem de-a face, n mod obisnuit, cu o combinatie de presiune
mecanic si iritatie chimic. Durerea ne avertizeaz ntotdeauna c ceva
nu este n regul si este pentru medic unul dintre cele mai importante
simptome ale bolii.
34
Atunci cnd v-ati lovit, simtiti o durere violent si v ntrebati de ce
omul este nenorocit cu aceast senzatie. Iar mirarea dumneavoastr se
transform n disperare atunci cnd vedeti o fiint apropiat suferind din
cauza cancerului. Dar durerea, ncepnd cu cea mai mic nteptur si
pn la tortura unui calcul renal, este cea mai bun aprare a corpului.
De exemplu, ea imobilizeaz un brat rupt pentru ca atelierul corpului s
l poat repara.
Corpul rnit sau bolnav ncearc ntotdeauna s revin ctre o stare
de sntate. Multe persoane se resemneaz s accepte ca normale dureri
surde, migrene, neajunsuri digestive.
Nu sunt de acord ca astfel de lucruri s fie considerate normale.
Pentru mine, adevrata sntate este mai pretentioas. Ajungem la ea
urmnd legile naturii; atunci cnd le nclcm, apare boala. Sntatea nu
ne este fcut cadou la nastere de o natur binevoitoare. Ea este dobn-
dit si mentinut datorit unei participri active, n concordant cu regu-
lile bine definite ale unei vieti sntoase.
Suntem nclinati s credem c sntatea poate fi cumprat n cap-
sule ntr-o farmacie si c toti cei care au cu ce, si-o pot procura.
Desi nu au des ocazia s o vad pe viu, medicii stiu ce nseamn,
de fapt, sntate strlucitoare. Si, totusi, nu s-au pus de acord asupra
cauzelor bolii. De generatii, grupati n tabere dusmane, ei discut dac
boala este cauzat de X , de Y sau de Z.
4. Pietre de temelie pentru edificiul snt(ii
La sfrsitul capitolului precedent, i-am lsat pe medicii curiosi s
dezbat asupra ntrebrii: care este cauza bolii?
Si eu am, cu privire la boal, propriile teorii si remedii, dar s nu v
lsati pcliti! Nu este vorba numai de propriile mele teorii si remedii!
Sunt roade ce au fost adunate de-a lungul secolelor, precum smntna
deasupra laptelui. Ele au fcut parte, de-a lungul generatiilor, din arta de
a vindeca, dar sunt neglijate ntr-o manier de nenteles n epoca noastr
hrzit medicamentelor miraculoase. Dac am vreun merit, este acela
de a le fi adunat, de a le fi scuturat de praf, si de a le fi ncercat eficien-
ta. Sunt eficiente, minunat de eficiente! Natura a fcut din om, n
Numai ntelegnd ntelepciunea corpului vom putea obtine stpnirea
bolii si a durerii si s ne eliberm de povara conditiei noastre umane.
William Harvey, M.D.
35
general, o mayin perfect. Dar omul, din ignoran(, team sau l-
comie a stricat ngrozitor aceast mayin. Sntatea este un lucru
simplu. Pu(ini o au. De ce?
Pentru c nu lsm Natura s se exprime! Sper s v fac s cunoas-
teti aceste secrete ale Naturii, pe msur ce sper s v conving c ali-
mentele yi nu medicamentele sunt cel mai bun remediu pentru dum-
neavoastr.
n aceast carte, veti descoperi alimentele care fac bine si pe cele
care fac ru, precum si modul n care corpul reactioneaz si la unele si
la altele cnd suntem sntosi si cnd suntem bolnavi, iar acest lucru
este de important capital. Vreau s cred c, datorit unei mai bune n-
telegeri a chimiei corpului si a terapeuticii alimentare, veti fi la fel de
convinsi ca si mine c: 1) boala este cauzat de un regim impropriu;
2) un regim corect poate s vindece mult mai bine boala, fr s recurg
la medicamente sau la o interventie chirurgical.
Iat cteva exemple succinte. Dovleacul este o legum dulce, foarte
bogat n sodiu. Si sodiul este cel mai important dintre toate elementele
alcaline necesare corpului uman, deci sodiul favorizeaz sntatea.
Ficatul este depozitul-rezervor al sodiului, element necesar pentru
mentinerea echilibrului acid-baz al corpului, fr de care este imposibil
s mentii o stare bun de sntate. Dovleacul, ntrebuintat ca aliment si
ca remediu, este mijlocul ideal de revigorare a unui ficat epuizat de so-
diu. Binenteles, acest tratament nu poate fi aplicat tuturor cazurilor. O
fiertur de dovleac alb, de dovleac galben sau de fasole verde ar fi prea
coroziv, prea iritant prin continutul su alcalin pentru membrana sen-
sibilizat a intestinelor unui pacient suferind de ulcer gastric. Pentru
acesta, as prescrie mici tablete de drojdie, nu ca medicamente, ci ca sim-
plu aliment, printre celelalte ale regimului su. Acolo unde cele mai bu-
ne supe de legume ar fi prea iritante pentru un ulcer deschis, drojdia, di-
luat n putin ap sau lapte este foarte indicat, bogat n vitamine ve-
getale, neiritant pentru intestine din cauza concentratiei alcaline re-
duse. Am prescris pn la 22 de tablete de drojdie pe zi si am vzut ul-
cere care s-au vindecat si s-au cicatrizat.
Veti gsi n paginile care urmeaz o list cu numeroase alimente bi-
nefctoare alimente cu ntrebuintare terapeutic pentru c scopul pe
care mi l-am propus este de a v vindeca, n cazul n care sunteti bol-
navi, sau de a v nvta cum s v ptrati sntatea prin mijloace simple
si putin costisitoare. V avertizez ns c nu veti gsi aici vreun medica-
ment-minune care mentine ntr-o sntate perpetu tranii vreunui sat
pierdut n inima Asiei. Las astfel de lucruri s exploateze gustul bolna-
vilor pentru un panaceu.
36
Metoda mea de tratament o combinatie ntre adevruri medicale
mult timp neglijate si cele mai moderne tehnici de laborator se bazea-
z pe sntate, si nu pe boal. n timp ce alti specialisti din lumea medi-
cal par s accepte boala si decrepitudinea fizic ca pe un fenomen na-
tural de ndat ce maturitatea a fost depsit, eu le consider ca pe o con-
secint a unor obisnuinte contrare naturii, a unor regimuri prea bogate n
calorii sau a unor medicamente stimulante. Am refuzat ntotdeauna s-l
sftuiesc pe bolnav cum s se mpace cu artrita, astmul, ulcerul sau mi-
grenele, ncercnd s-l nvt cum s scape de toate aceste infirmitti. Pe
parcursul unei jumtti de secol de practic medical, am avut ca unic
obiectiv s-i scap pe pacientii mei de suferintele lor si s-i scutesc astfel
s mai revin n cabinetul meu. Dar bolnavii, descurajati de nenumrate
pilule si licori, se ndreapt spre mine n valuri nentrerupte. Iar cnd au
nvtat s colaboreze cu Natura si nu s o combat, le spun tuturor
adio, si nu la revedere.
nc n 1883, John Show Billings, specialist n sntate public,
spunea: Este important s retinem c simpla introducere de microbi
ntr-un organism viu nu provoac n mod automat nmultirea lor sau
boala. Conditia organismului nsui are o foarte mare influent asupra
rezultatuluiPasteur a generalizat n prip atunci cnd a declarat c
singura conditie care determin cazul patologic este mai marea sau mai
mica abundent de germeni.
n ciuda dovezilor contrare, multi medici se ncptneaz nc s
sustin teoria germenilor si necesitatea medicamentelor pentru combate-
rea microbilor. Se sprijin n aceast atitudine pe faptul c variola, dif-
teria, febra tifoid si pneumonia au fost nvinse. Este adevrat c nu pot
fi contrazisi n acest punct precis. Boli cronice majore ns cum ar fi
cancerul, diabetul, arterioscleroza, nefrita si hepatita sunt ntr-o curb
ascendent constant. Medicina stiintific, stpnind bolile infectioase
mortale prin ntrebuintarea medicamentelor imunizante cum ar fi anti-
bioticele, nu a putut reduce forta ucigas a mai multor serii de boli la fel
de ngrozitoare.
n loc s-l urmez orbeste pe Pasteur (cum au fcut-o attia alti me-
dici) m-am ntrebat: invadarea tesuturilor de ctre elemente exterioare
virusi si bacterii constituie singura cauz probabil a bolii? N-ar trebui
luate n considerare si conditiile de constitutie si ale mediului nconju-
rtor al omului? N-a sosit, oare, timpul s lrgim notiunile de boal si
de tratament dincolo de teoria infectiei a lui Pasteur? Nu este, oare, po-
sibil ca germenii s nu fie dect elemente concomitente ale bolii, ntot-
deauna prezenti, dar putnd s se multiplice la un individ bolnav de o
dereglare functional?
37
Cutnd rspunsuri la aceste ntrebri, l-am prsit pe Pasteur si
microbii lui pentru a m angaja pe un drum diferit, considernd c nu
eram un pionier solitar. Nu voi intra n detaliul laborioaselor mele cer-
cetri asupra chimiei corpului, dar vreau s v spun numai c am ajuns
la concluzia c germenii nu provoac o stare maladiv, ci se manifest
mai trziu, dup ce corpul a fost atins de boal. n timpul experiment-
rilor si lucrrilor mele de laborator, am fost readus fortat spre teoriile lui
Hipocrate, conform crora boala este consecinta unei dezordini n me-
diul ambiant. Cum esenta mediului ambiant este de natur chimic si
axat pe hrana consumat de individ, mi s-a prut normal, ca rul odat
declarat, s incriminez prezenta n regimul su a alimentelor improprii
si contrare nevoilor sale.
Asa cum am spus n prefat, medicina n zilele noastre merge pe
bjbite n ntuneric. Ignoranta si lipsa de interes de care dau dovad
multi medici fat de problemele de dietetic se numr printre cauzele
acestui obscurantism. Din acest punct de vedere, Hipocrate a fost un
precursor vizionar. Prima msur pe care o preconiza pentru mentinerea
snttii era un Regimen, sau mod de viat regularizat. Stia c Natura
este cea care vindec si c rolul medicului este s o asiste; stia c orga-
nismul bolnav are nevoie de repaus nu numai fizic, dar mai ales chimic.
Repausul chimic nu poate fi obtinut dect abtinndu-te de la hran pen-
tru a permite organismului s se debaraseze de deseurile acumulate.
Thomas Sydenham, supranumit Hipocrate al Angliei, a exprimat
conceptul de boal ntr-o singur fraz: Boala nu este altceva dect
efortul depus de corp pentru a scpa de materiile morbide. Sydenham
a trit n secolul al VII-lea, dar aceste cuvinte sunt tot att de adevrate
astzi pe ct au fost si atunci. Chimistul olandez Herman Boerhave,
mergnd pe urmele lui Sydenham, declara la rndul su: Boala este
vindecat cu ajutorul naturii, prin neutralizarea i eliminarea materii-
lor morbide. Cu putin timp nainte de era lui Pasteur, Rudolph Vir-
chow, n cartea sa de avangard asupra patologiei celulare, sustinea c
sntatea celulelor depinde de compozitia lor chimic si c aceast com-
pozitie depinde la rndul ei de natura hranei absorbite de individ. Dac
mi-a putea retri viata, declara el, mi-a consacra-o ncercrii de a
demonstra c germenii i caut habitatul natural tesutul bolnav f-
r ca ei nii s fie cauza bolii tesutului. De exemplu, tntarii caut
apa stttoare, dar nu ei sunt cauza c o balt este stttoare. Din
nefericire, teoria lui Virchow este rebarbativ, deoarece omul nu a ac-
ceptat niciodat bucuros s-si vad schimbate sau reformate obisnuinte-
le sale alimentare. n timp ce procesele de absorbtie si de digestie sunt
38
mecanisme instinctive, modul de a se hrni este o obisnuint si este de
nteles s fie greu de nfrnt.
Atunci cnd Pasteur a aprut cu spectaculoasele sale demonstratii
asupra teoriei germenilor, publicul, ca si doctorii, au dat la o parte cu o
vdit usurare nvtmintele lui Virchow. Iat-i, exclamau ei, iat-i pe
adevratii demoni! Ce conta dac ti pstrai proastele obiceiuri? Indivi-
dul putea s le pstreze cu constiinta linistit pentru c marea problem
era lupta mpotriva microbilor.
Sistemul meu de tratament nu are nimic exaltant. Este o aplicare a
bunului simt si a cercetrii moderne. Dar cei mai multi oameni sunt ac-
tivi si, cnd sunt bolnavi, trebuie s-si ocupe timpul nghitind pilule sau
cineva trebuie s se ocupe de ei, fie chiar si printr-o interventie chirurgi-
cal. Dac li se spune s se odihneasc, s se abtin de la unele alimen-
te, s permit corpului s se vindece singur, rmn sceptici si temtori.
Se vor duce s consulte un medic care face ceva. Asa nct, medicina
modern a ndeprtat metoda simpl si putin spectaculoas a lui Hi-
pocrate de tratare a bolii prin regim: hran adecvat, aer curat, repaus.
Foarte putini sunt aceia care mai urmeaz nc aceste sfaturi ntelepte,
pronuntate acum 24 de veacuri, atunci cnd acest mare profesor i-a n-
vtat pe discipolii si, n Insula Kos, c boala nu este numai Pathos
(suferint), ci si Ponos (trud), adic necesitatea urgent pentru un corp
de a face efort pentru a-si redobndi starea sa normal de sntate. Asta
se numeste Vox Medicatrix Naturae puterea vindectoare a naturii,
care opereaz din interior. Dac erau necesare msuri mai serioase, Hi-
pocrate prevzuse o a doua linie de aprare: leacurile. Cea de-a treia, la
nevoie, era chirurgia. n zilele noastre, mai ales datorit insistentei bol-
navilor, medicii au inversat procedura si chirurgul a devenit vedeta sce-
nei medicale. Mentionez c nu sunt mpotriva chirurgiei atunci cnd es-
te absolut necesar.
Teoria conform creia boala este o infectie toxic n interiorul cor-
pului su nu este agreat de pacient. Teoria lui Pasteur, conform creia
boala este cauzat de organisme provenite din exterior este mai usor de
acceptat, pentru c atunci pacientul se poate vicri ca o victim nevino-
vat a unui dusman necruttor: De ce a trebuit s mi se ntmple toc-
mai mie?
Nu prididesc s repet pacientilor mei: Durerea dumneavoastr,
mizeria dumneavoastr i boala dumneavoastr se datoreaz erorilor
dumneavoastr de alimentatie i medicamentelor dumneavoastr. Sufe-
riti pentru c sunteti plini de deeuri toxice provenite dintr-un regim
prost ales, compus din alimente prea bogate, sintetice, sterilizate, mbo-
gtite cu arome artificiale hran prea stimulant i continnd prea
39
putine vitamine naturale, legume i fructe. Chiar dac ati ales alimente
naturale i sntoase, ele au fost mai mult ca sigur preparate ntr-un
mod incorect, prea fierte sau clite n ulei, apoi mbunttite cu con-
dimente nocive. Chimia normal a digestiei dumneavoastr este dere-
glat nu numai de deeurile toxice, ci i de medicamente duntoare
sau obinuinte nesntoase, printre care trebuie s mentionm lipsa de
exercitiu fizic. Aa nct, elementele otrvitoare toxinele care au
stationat n sngele dumneavoastr invadeaz filtrele i organele de eli-
minare: rinichii, ficatul, intestinele i pielea. Vinovatii sunt toxinele,
cauza real a bolii. Trebuie s fie eliminate dac organismul vrea s-i
redobndeasc sntatea.
Stim, deci, c boala nu este altceva dect un efort deosebit pe
care corpul trebuie s-l fac pentru a scpa de materiile toxice.
Aceasta este prima piatr de temelie pe care mi cldesc edificiul
snttii.
Acest efort deosebit al corpului pentru a arde deseurile se traduce
prin febr, iar schimbrile (n general defavorabile) pe care le sufer or-
ganele ntrebuintate ca iesiri de sigurant pentru aceast eliminare con-
stituie patologia, sau conditiile si procesele bolii.
Ficatul si rinichii joac un rol important n eliminare. Pentru ficat,
calea natural de eliminare trece prin intestine, pentru rinichi prin ve-
zic si uretr. Atunci cnd ficatul este congestionat si nu-si poate nde-
plini functiile, deseurile (toxine) trec n fluxul sanguin; acelasi lucru se
ntmpl cnd rinichii sunt inflamati. Sngele trebuie s scape de aceste
toxine cu orice pret. De aceea, natura recurge la ci de sigurant pentru
a realiza aceast evacuare. Plmnii vor avea sarcina s elimine unele
deseuri care ar trebui s treac prin rinichi, iar pielea va nlocui partial
ficatul. Este usor de nteles c plmnii nu pot fi rinichi excelenti. Din
iritatia cauzat de eliminarea prin aceast iesire de sigurant pot rezulta
bronsita, pneumonia sau tuberculoza, n functie de chimia specific a
otrvii care trebuie eliminat.
Putem, deci, spune c plmnii actioneaz prin pleur, n locul ri-
nichilor sau c trebuie, de nevoie, s joace rol de rinichi suplinitori. n
acelasi mod, dac otrvurile din bil se revars n snge si sunt elimina-
te prin piele, produc numeroase iritatii ale mucoasei interne sau ale pie-
lii externe sub form de cataruri, abcese, furunculi, acnee etc. Pielea se
substituie astfel ficatului sau, dac doriti, eliminarea se face printr-o ie-
sire de sigurant la nivelul pielii.
Conform acestui rationament, numele unei boli este bazat pe o des-
criere a schimbrilor suferite de organele utilizate ca iesiri de sigurant.
40
Dup deteriorarea celulelor de ctre deseurile toxice, este usor pentru
bacterii s atace si s devoreze celulele slbite, rnite sau moarte.
n acest caz, boala, asa cum o vd eu, este un proces anormal de eli-
minare. Pentru a accelera sau usura eliminarea natural a materiilor to-
xice, cred c este necesar sau s ne abtinem de la orice hran (post c-
teva zile), sau s ne abtinem de la alimentele care au provocat toxemia.
Cutnd metode pentru a elimina toxemia, mi-am ndreptat atentia
ctre glandele endocrine si, n mod cu totul special, ctre tiroid, supra-
renal si glanda pituitar. Cercetri ndelungate si laborioase n acest
domeniu m-au lmurit asupra modului de a ntrebuinta sistemul endo-
crin pentru a contribui la eliminarea toxinelor care otrvesc organismul.
(Glandele endocrine care s-au bucurat mult timp de atentia corpului me-
dical, sunt de ctva timp neglijate ntr-un mod inexplicabil. A existat o
vreme, de exemplu, cnd obezitatea era tratat cu comprimate pe baz
de extract de gland tiroid. Cnd au fost obligati s constate ineficienta
acestui tratament pentru a se obtine o reducere a greuttii, medicii au n-
cetat s se intereseze de glandele endocrine).
Studierea sistemului endocrin m-a condus spre un alt cmp de cer-
cetare foarte important: efectele stimulatoare asupra organismului uman
ale diferitelor alimente si substante nealimentare, cum ar fi sarea. Efec-
tul stimulator al anumitor alimente se afl n relatie direct cu glandele
endocrine. Voi avea multe de spus n legtur cu acest subiect, dar
vreau mai nti s v adresez o ntrebare: Cti dintre dumneavoastr pot
s-si nceap ziua fr o ceasc aburind de cafea? Este evident c apre-
ciati cafeaua pentru valoarea ei stimulatorie. Cnd sunteti tnr si activ,
eliminati acizii toxici din cafea prin urin. Dar mai trziu, cnd rinichii
au slbit din cauza vrstei, acesti acizi se acumuleaz n organismul
dumneavoastr, pictur cu pictur. V simtiti obosit, deprimat, suferiti
de migrene si atunci mriti doza de cafea but pentru a rezista. Pentru
moment, v simtiti mai bine, n stare s nfruntati lumea ntreag, pentru
c v-ati biciuit glandele endocrine (mai ales suprarenalele) pentru a ob-
tine aceast fals senzatie de euforie. Impresia de stare bun este o mas-
c menit s ascund realitatea. Ct timp o s puteti continua s v bi-
ciuiti glandele endocrine? Numai pn la inevitabila lor prbusire.
Pentru c am vzut attea sisteme endocrine stimulate cu lovituri de
bici, le-am studiat amnuntit, ncepnd cu propriul meu sistem, maltra-
tat cu sare. Pentru cea mai mare parte a pacientilor mei, teoriile mele
despre stimulare si despre toxemie preau att de revolutionare, nct
trebuiau explicate nainte de a putea fi acceptate. Si sper ca, aceste ex-
plicatii fiindu-v oferite, s le acceptati si dumneavoastr.
41
Toxemia este cauzat de o hran improprie. Organele sunt n acest
caz obligate s functioneze ca iesiri de sigurant pentru eliminarea de-
seurilor toxice din organism. Pentru a ntelege boala din acest punct de
vedere, trebuie s lum n considerare hrana consumat, ficatul, rinichii
si glandele endocrine ale consumatorului, ca si mediul social n care tr-
ieste.
Hrana consumat este la fel de ndeprtat de regimul natural al
omului ca si civilizatia actual de jungla primitiv, desi omul are apro-
ximativ acelasi ficat si acelasi aparat digestiv ca si strmosii si ndepr-
tati. Dac absoarbe o hran natural, ficatul su si ndeplineste rolul cu
eficient; dac si umple stomacul cu pine cald, crnati, ardei iute,
produse de patiserie, totul nsotit de cafea tare, ficatul su maltratat nu
si poate ndeplini misiunea. Dac ficatul va capota mai devreme sau
mai trziu asta depinde de calitatea lui ereditar dar oricum va ca-
pota, iar cnd nu mai reuseste s filtreze sau s neutralizeze toxinele din
snge, corpul trebuie s recurg la o alt linie de aprare. Aceast ap-
rare este asigurat de glandele endocrine care se strduiesc s dirijeze
toxinele spre alte organe de eliminare. Principalele glande care trebuie
s rspund acestui efect sunt: hipofiza situat la baza creierului,
tiroida aflat n gt si capsulele suprarenale care acoper partea
superioar a rinichilor.
Aceste glande trebuie s-si forteze, n conditiile date, regimul, pen-
tru a mri debitul secretiilor interne. Cum ns cantitatea de secretie este
proportional cu volumul sngelui care ajunge la ele, glanda se umfl
printr-un aflux suplimentar, ceea ce adesea poate avea consecinte dezas-
truoase.
Hipofiza, de exemplu, nu dispune de prea mult spatiu, fiind fixat
n mediu osos la baza cutiei craniene si, deci, nu s-ar putea umfla fr s
suporte o presiune n interiorul receptaculului su, presiune care poate
avea simptome alarmante. Patru stri maladive diferite, toate consecinte
ale unei toxemii a sngelui, pot rezulta din aceast presiune: migrena,
epilepsia comun, acromegalia (un fel de gigantism sau supradezvol-
tare) si cecitatea (orbirea).
Am n dosarele mele multe cazuri de migrene si epilepsie, n care
simptomele au putut fi oprite iar corpurile readuse la starea de sntate.
Rezultatul a putut fi obtinut prin descrcarea ficatului de o aglomerare
excesiv, pentru a-i putea permite din nou s purifice fluxul sanguin si
s restabileasc o balant corect a eforturilor cerute glandelor.
Istoria medical a celei mai mari prti a pacientilor mei suferind de
migren arat c au suferit de dureri de cap nc din copilrie, dar s-au
prezentat la cabinet la vrste de 30, 40 sau 50 ani. Am putut stabili c,
42
acolo unde nu exist o influent a medicamentelor, migrena este, practic
n toate cazurile un tip alcoolic de durere de cap. Asta o s-i fac s tre-
sar pe cei ce sufer de migrene. M grbesc s adaug c alcoolul nu
provine din consum excesiv de buturi, fiind fabricat chiar de stomacul
bolnavului. Este rezultatul fermentatiei zaharurilor si finurilor continu-
te n regimul lor alimentar. Acest alcool este mai duntor dect cel din
sticle, deoarece un butor de trie nu este obligat s nghit toate rezi-
duurile distilrii, nu absoarbe dect alcool etilic, pe cnd alcoolul fabri-
cat n intestine contine si mustul acid si alte substante toxice.
Tratnd pacientii suferind de migrene, am constatat c atunci cnd
le interzic zaharurile si finurile si le prescriu anumite antidoturi natu-
rale n regim, nu mai au, practic, dureri de cap! Recunostinta lor este
una din marile bucurii pe care le poate tri un medic n exercitarea pro-
fesiei lui.
Am vzut cum acromegalia sau gigantismul este oprit eliminnd to-
xemia subiacent. Acest lucru nu este ns eficient dect n perioada
adolescentei. Cecitatea, cum am vzut, poate rezulta dintr-o umflare ex-
cesiv a hipofizei, datorit unor intoxicri prin alimente sau medica-
mente. Adesea, penicilina stimuleaz excesiv hipofiza, determinnd
tulburri de vedere.
Si o hipersecretie a tiroidei poate avea consecinte defavorabile.
Aceast gland, amplasat la baza gtului, controleaz toate functiile ce-
lor trei straturi de piele ale corpului uman: pielea extern epiderm,
pielea intern membrana mucoas, pielea median membrana seroa-
s care tapiseaz cavittile pleurei, pericardului, peritoneului si cutiei
craniene, ca si cavittile articulatiilor.
Functia normal a epidermei este de a elimina gaze, lichid si anu-
mite substante srate, dar si de a lubrifia propria suprafat si sistemul
pilos. Ca iesiri de sigurant, aceste functii de eliminare a srurilor acide
si a altor deseuri toxice provoac numeroase boli, ale cror denumiri ar
putea umple un dictionar dermatologic destul de voluminos. Eczema
cronic, furunculoza, psoriazisul sunt numai cteva exemple comune.
Bolile pielii, care sunt ntr-adevr simptome ale iritatiei toxice, reactio-
neaz favorabil la un tratament dietetic si local, al crui scop este de a
neutraliza si elimina otrvurile nocive. Un astfel de tratament reuseste
s regularizeze functiile unei glande tiroide superactivate.
Pielea intern, sau membrana mucoas, secret n mod normal un
mucus limpede, care mentine umiditatea membranelor si antreneaz
corpuri strine si iritante ctre un punct unde pot fi eliminate. La nevoie,
tiroida poate forta expulzarea unor toxine prin celulele mucoasei.
43
Dac sunt interesate numai celulele superficiale ale pielii interne si
dac secretia este apoas, ne gsim n prezenta unei boli caracterizate
prin exudatie seroas, numit guturai sau catar. Cnd sunt afectate stra-
turile mai profunde, scurgerea devine muco-purulent (mucus si puroi),
purulent (numai puroi) sau purulent-hemoragic (puroi si snge).
Aceste circumstante fac s apar boli ca: sinuzita, bronsita, gastrita,
enterita, mastoidita si altele, ale cror nume se termin cu -it; n toate
aceste cazuri, este vorba de inflamarea mucoasei (membranei seroase).
Eliminarea fortat prin pielea median poate provoca: artrit, ne-
frit, peritonit, pericardit, encefalit, meningit. Toate aceste boli
sunt inflama(ii datorate unei eliminri for(ate de toxine. Am consta-
tat c singura metod pentru a vindeca sau atenua astfel de simptome
maladive este s neutralizm toxinele prin regim, astfel nct s acor-
dm un rgaz ficatului congestionat si dereglat s se refac, si s usurm
evacuarea otrvurilor prin canalele pe care le-a ales natura pentru acest
tip de activitate: rinichi, ficat, plmni, piele si intestine.
Glandele suprarenale au fost considerate mult timp ca glande de
ajutor. Se credea c ele nu-si deverseaz secretia intern dect n cazul
n care corpul trebuia s fac fat unei situatii periculoase. Mai trziu,
s-a demonstrat c aceast secretie este att de vital omului, nct nu
poate supravietui dect cteva secunde momentului n care aceasta nu
mai este prezent n sngele lui. Observati moartea subit consecinta
unei otrviri cu cianur, substant care opreste orice oxidare n corp.
Secretia suprarenal este agentul care face posibil aceast oxidare.
Oxidarea este flacra vietii. Secretia suprarenal este att de impor-
tant, nct corpul si organizeaz depozite suplimentare pentru a o ps-
tra, si asta mai ales n creier, n anumiti ganglioni, n hipofiza posteri-
oar, n glandele sexuale, si n anumite locuri din rinichi. Asa se explic
faptul c unele animale, si uneori chiar fiinte umane nu pot supravietui
dup ablatiunea capsulelor suprarenale.
Procesul chimic prin care toxinele sunt filtrate de ctre rinichi de-
pinde de oxidare, care este, n sens strict, un proces de ardere. Pozitio-
narea suprarenalelor n imediata apropiere a rinichilor si a plexului solar
ne face s credem c una dintre functiile cele mai vitale ale rinichilor
depinde de oxidare. Si n acest caz, la nevoie, rinichiul poate fi fortat de
suprarenale s functioneze ca o iesire de sigurant, pn la a se autodis-
truge sau pn cnd presiunea sanguin devine att de ridicat, nct se
produce un stop cardiac sau orice alt accident al sistemului circulator.
O alt functie suprarenal este regularizarea tonusului muscular.
Asta priveste att muschii interni, ct si pe cei ai scheletului. Cu un bun
tonus muscular intern, activitatea intestinal este perfect reglat si nu
44
necesit nici un efort. Indivizii de tip suprarenal, adic dominati de
glandele suprarenale, nu sufer dect foarte rar de constipatie, atta timp
ct chimia ficatului lor rmne normal. Dac un astfel de individ este
victima unei indigestii toxice, eliminarea este rapid si complet prin
miscrile intestinului si chiar prin diaree. Iat motivele pentru care con-
sider c bolile rezultate dintr-o hiperactivitate a suprarenalelor sunt dia-
reile, diferitele forme de tulburri renale, cancerul si multe altele, printre
care si o form monstruoas de obezitate. Aceste stri maladive, n afar
de cazurile n care tesuturile sunt afectate n mod ireparabil, pot fi ngri-
jite cu tipul de tratament descris pentru tulburrile hipofizei sau ale ti-
roidei.
Desi teoriile mele medicale sunt bazate mai ales pe propriile mele
observatii si concluzii care au rezistat timpului, nu am ezitat s folosesc
progresele cele mai recente ale medicinei moderne. n dorinta de a oferi
o nou sperant celor care sufer, am putut profita de uriasul pas nainte
pe care l-au putut realiza stiintele chimiei si bacteriologiei pentru a usu-
ra rezolvarea unora dintre problemele complexe cu privire la modul n
care deseurile toxice afecteaz organismul. Am petrecut mult timp n
laborator pentru a ptrunde secretele endocrinologiei si pentru a afla da-
c ea ar putea sugera metoda prin care toxemia s fie eliminat din corp.
Faptul de a utiliza lucrurile vechi dar si pe cele noi nu are nimic parado-
xal, pentru c sunt de prere c avem multe de nvtat att din experien-
ta medical de mult uitat, ct si din cercetarea stiintific actual.
Piatra de temelie a tratamentului meu dateaz de pe vremea lui
Hipocrate, dar am nvtat foarte multe si de la doi medici din secolul al
XVII-lea, Sydenham si Boerhave. Am descoperit si alti pionieri, euro-
peni sau americani care, desi dispretuiti sau chiar condamnati de opinia
medical conformist, si-au ridicat glasul n favoarea toxemiei ntr-un
moment n care predomina dogma lui Pasteur. nainte de primul rzboi
mondial, unul dintre acestia a fost dr. J.H. Tilden, fondatorul unui in-
stitut de sntate la Denver si autorul crtii Experienta toxemiei.
Instrumentele sale de lucru erau posturile, regimurile purificatoare
si un mod de viat rational. Pe vremea sa, biochimia fcea primii pasi si,
din aceast cauz, teoriile sale nu se bazau dect pe experiente empirice.
Cariera sa medical nu a fost dect o lupt nentrerupt contra medicinei
clasice jugul de otel al conformismului cum a numit-o William
Osler. Mai trziu, dr. George S. Weger, un discipol al lui Tilden a pre-
luat torta n favoarea rolului toxemiei n boal. El este autorul lucrrii
Geneza i controlul bolilor. Am resimtit un profund sentiment de gra-
titudine fat de acesti oameni atunci cnd, recent, numele meu a fost
alturat numelor lor pentru a numi o catedr nou creat Catedra Til-
45
den-Weger-Bieler de Medicin Dietetic de la Goldwater Memorial
Hospital al Universittii Columbia.
A fost pentru mine un adevrat privilegiu s pot aduga cteva c-
rmizi la fundatiile puse de acesti pionieri, utiliznd descoperirile re-
cente ale chimiei si endocrinologiei pentru a clarifica unele probleme
care preau nainte inexplicabile. Voi mentiona misterul relatiilor dintre
colesterol si tulburrile arteriale. M-am ocupat de problema colesterolu-
lui cu mult nainte ca aceasta s devin un subiect la mod. Prin cerce-
tri originale, am putut determina alimentele care se substituie ingre-
dientilor chimici care compun colesterolul. Am stabilit, de asemenea,
una dintre functiile cele mai importante ale colesterolului. n sfrsit, am
descoperit ce alimente formeaz un colesterol natural si pur din punct de
vedere chimic si ce alimente dau nastere unui colesterol nenatural,
patologic, nefast pentru tesuturile corpului si rspunztor pentru multe
stricciuni arteriale. Asemenea unui edificiu care este construit cu un
ciment prost, vasele sanguine se macin dac sunt private de coleste-
rolul natural.
Medicina clasic urmeaz ci bine stabilite. Eu m-am aventurat pe
crri mai putin frecventate, mai ales n domeniul chimiei corpului.
Desi unele din concluziile mele au fost privite cu scepticism si chiar cu
ostilitate de ctre medici conservatori, nu am dat vreodat napoi. Pentru
c am dovezi vii ale teoriilor mele pacientii care au venit la mine bol-
navi si descurajati si s-au ntors acas vindecati si cu un moral foarte
bun. Admit c munca mea nu-i nici usoar, nici agreabil, cum ar fi pas-
tilele de supt. Un repaus complet la pat, nsotit de un regim cu suc de
fructe diluat si cu sup de legume, nu este deloc de invidiat. Dar oare nu
este de preferat aceast solutie, dect s v chinuiti ani de zile din cauza
unui corp slbit de migrene, astm sau tulburri digestive, toate datorate
numai modului dumneavoastr de viat?
mi este indiferent dac sunt catalogat drept noncomformist sau
chiar mai ru, deoarece materia acestei crti este aproape n totalitate
original si noncomformist cu teoriile care circul n gndirea medi-
cal. De-a lungul istoriei medicale, multe progrese n arta de a vindeca
au fost realizate n ciuda opozitiei vehemente a oamenilor cu mintea n-
gust. Walter Bagehot ne spune c durerea pe care ti-o pricinuiete o
idee nou este una dintre cele mai mari dureri din lumen definitiv,
idei la care tii pot fi false, credintele cele mai ferme se pot dovedi fr
fundament.
Exist totusi un grup de medici, putini la numr, dar care se nmul-
tesc continuu, gata s accepte o idee nou. La facultatea de medicin
fuseser nvtati s considere boala ca fiind cauzat numai de germeni,
46
iar acum si revizuiesc judectile pentru c descoper ca pe o evident
faptul c proasta functionare a corpului poate duce la stri maladive.
ntrebuintnd metode de cercetare mai putin conventionale si mai inde-
pendente, au depsit cu mult teoria bolii cauzate de germeni. Este ade-
vrat c drumul lor pe aceste crri noi este nepopular si solitar. Dar
sunt ci pe care cercetrile si experientele mele m-au fortat s le urmez.
As vrea s adaug cteva cuvinte n chip de avertisment. Deoarece
tot ce veti gsi aici este nou si revolutionar si deoarece doctorii dumnea-
voastr v-au prescris medicamente, dar nu au discutat niciodat cu dum-
neavoastr despre toxemie, ati putea accepta cu oarecare scepticism
principiul meu, conform cruia o alimentatie proast provoac boala, iar
o alimentatie bun o vindec. V pot ns asigura c atunci cnd veti fi
eliberat de hipnoza medicamentului, veti fi fcut deja un pas foarte im-
portant ctre o stare bun. Este adevrat c medicamentele au, la nce-
put, un efect stimulant, dar acest surplus de stimulare va epuiza organis-
mul.
Literatura medical este plin de idei contradictorii asupra bolilor
fiecare avndu-si adeptii ei ferventi. Cei care m contrazic nu vor s ad-
mit c modul de hrnire pregteste terenul pentru boal. Ei cred c
organismului i convine orice fel de aliment, cu conditia ca el s nu con-
tin otrav, asa nct condamn teoria toxemiei, a putrefactiei intesti-
nale, a autointoxicrii si refuz s le ia n serios.
n general, declara dr. Logan Clendening n cartea sa Corpul
uman, lucrurile pe care aveti poft s le mncati vor fi benefice dum-
neavoastr. Instinctul nu este lipsit de ntelepciune. Pofta de mncare
este un instrument de o sensibilitate minunat, o busol foarte sigur.
n cea mai mare parte a timpului, ea ne mentine exact la nivelul de
greutate i de fort care ni se potrivete.
Si totusi, statisticile spun c omul de rnd din trile occidentale este
supraponderat. Pofta lui de mncare mai este oare un instrument sensi-
bil atunci cnd este nconjurat de o gam variat de mncruri apetisan-
te? Individul de rnd, n general, nu are o conceptie clar despre ceea ce
trebuie s ntelegem prin a ne bucura de o sntate solid. Cum ar putea
ntelege acest lucru, dac nu prea stie ce este? Asa cum exist stadii de
boal, exist si nivele de sntate.
Louis Herber, n cartea Mediul nostru sintetic, trage acest semnal
de alarm: Nu cutm sntatea, ci posibilitatea de a supravietui.
Ne-am obinuit nu s ducem o viat sntoas, ci s ne protejm exis-
tenta ntr-un mediu nconjurtor din ce n ce mai putin favorabil. Ac-
ceptm faptul c un individ relativ tnr sufer frecvent de migrene i
tulburri digestive, de tensiuni nervoase i insomnii, de o tuse continu
47
datorat abuzului de tutun, de carii dentare i de dificultti respiratorii.
Gsim normal ca silueta lui s se rotunjeasc atunci cnd a ajuns la o
vrst medie, s fie incapabil s alerge ctiva metri fr s gfie sau
s mearg ctiva kilometri fr s fie epuizat.
Statisticile pun n evident faptul c, dup 1950, numrul persoane-
lor suferind de boli cronice a crescut mult mai repede dect populatia.
Stiinta medical este perfect constient de aceste cifre alarmante. Am
preferat s cred, dup ani ndelungati de cercetri minutioase, c obis-
nuintele proaste n modul de a tri, abuzul de medicamente, un regim
alimentar defectuos, au distrus filtrele corpului, favoriznd toxemia si
boala. Cauza esential a bolii este toxemia. Numele bolii descrie rava-
giile cauzate de toxemie. Aceast credint dateaz din timpurile vechi si
se opune tentatiei de a nvinge boala prin medicamente sau interventie
chirurgical. Tratamentul toxemiei, cum ati putut vedea n aceste pagini,
este extrem de simplu. Nu este dramatic si nu vindec de la o zi la alta,
dar reuseste s vindece dac pacientul vrea s colaboreze cu natura si cu
medicul su.
n zilele noastre, stiinta medical se orienteaz ctre un examen cli-
nic mai precis al bolii, care are baze mai rationale dect cele care dau
vina pe demoni, pe cuvintele ntelepte ale poetului Milton:
Nu nvinui Natura, ea i-a fcut datoria; este rndul tu ca, acum,
s ti-o nde-plineti pe a ta.
n ceea ce ne priveste, vom examina prin ce mijloace incompara-
bilul nostru corp uman si face datoria mpotriva asaltului bolii.
5. Digestia: prima linie de aprare mpotriva bolii
Individul rotofei si pntecos, asezat la mas ntr-un restaurant, si
agraveaz metodic sarcina si asa dificil: sup de cereale cu smntn,
tartine de pine alb bogat unse cu unt, o farfurie de spaghete peste care
a adugat brnz ras si buctele de carne, tart cu mere, cafea cu frisc.
La masa alturat, un brbat slab si zvelt si-a ales meniul: sup de le-
gume, coast de oaie la grtar, fasole verde, o salat asortat, urias, f-
r nici un condiment, mr copt, totul udat cu un pahar de lapte degresat.
Cum putem observa, omul este n acelasi timp carnivor si ierbivor
(mnnc att carne, ct si plante). Este, de asemenea, omnivor (mnn-
c de toate). Corpul lui, un mecanism chimic, accept orice hran care i
Lucruri care au un gust dulce se dovedesc acide cnd sunt digerate
Shakespeare, Richard II
48
este oferit. I se ntmpl s expulzeze unele lucruri cu violent, prin
vom sau diaree. O parte din hrana absorbit se constituie n rezerv,
sub form de grsimi, pentru timpuri mai grele, iar restul, dup o tratare
biochimic complex, ntretine arderea n cuptoarele nenumratelor ce-
lule ale organismului. Dac energia disponibilizat prin cea mai recent
absorbtie nu este de ajuns, corpul va cere insistent mai mult, si va urma,
probabil, o vizit la frigider. Dac un individ, pierdut n creierul munti-
lor, nu-si poate potoli foamea dect cu zpad topit, corpul nfometat
si utilizeaz rezervele de grsime, apoi propriile tesuturi pe post de
combustibil. Cnd tot carburantul a fost epuizat, motorul merge prost,
se opreste, iar corpul moare. Dereglarea si moartea intervin si atunci
cnd motorul este alimentat prea des cu un combustibil care nu-i prieste.
Sistemul digestiv este, ntr-adevr, o rafinrie care si fabric com-
bustibili proprii si produce energie din materiile prime furnizate: protei-
ne, grsimi, hidrati de carbon (disociati n finuri si zaharuri), vitamine
si minerale. Procesul complex al digestiei se efectueaz n canalul ali-
mentar. La o persoan adult, acesta se compune, n mare, dintr-un tub
de vreo nou metri lungime, care ncepe la gur, unde hrana este meste-
cat si impregnat cu saliv, pentru a sfrsi cu anusul, prin care deseu-
rile sunt eliminate din corp. De-a lungul acestui tub continuu exist sta-
tii n care chimisti microscopici transform alimentele n functie de ne-
cesittile corpului, disociindu-le, dilundu-le, dizolvndu-le, adugnd
sau eliminnd n acelasi timp anumite substante chimice.
Unele alimente absorbite sunt naturale si utile, altele sunt inutile,
chiar duntoare. Foarte des, sistemul digestiv trebuie s accepte nu nu-
mai conditiile grele ale vietii moderne, ci si o cantitate si o varietate n-
spimnttoare de alimente, buturi, alcool, cafein si nicotin, ca s nu
mai vorbim de medicamente, pilule si prafuri prevzute n cazul unei
proaste functionri digestive, reale sau imaginare.
n gur, particulele alimentare vin n contact cu primele enzime
molecule de proteine nalt specializate, care actioneaz drept cataliza-
tori, activnd anumite operatii. (Metabolismul, ansamblul proceselor
prin care carburantul corpului este transformat n energie, depinde foar-
te strns de enzime, una dintre cheile de baz ale vietii. Dac actiunea
lor normal este mpiedicat, motoarele celulare functioneaz ru si de
aici rezult boala.) Secretiile stomacului, enzimele pancreasului, ale fi-
catului si ale glandelor care se gsesc de-a lungul intestinului subtire ac-
tioneaz toate asupra particulelor alimentare atunci cnd acestea tranzi-
teaz canalul alimentar.
Orice hran care a fost supus actiunii enzimelor si a fermentilor n
gur si stomac se gseste ntins pe un covor imens, reprezentnd supra-
49
fata intestinului subtire, lung de 8-9 metri si acoperit de milioane de pe-
risori care seamn cu niste degete animate de o miscare de du-te-vino.
Asa cum sntuletele de pe un disc LP pot avea mai mult de 1 km lun-
gime, tot asa milioanele de perisori mresc suprafata de absorbtie a in-
testinului subtire. Pe acest covor sunt ntinse zahrul natural, sub form
de glucoz, mineralele si proteinele.
Atunci cnd travaliul chimic este anormal, ca urmare a absorbtiei
de hran care fermenteaz sau putrezeste, produsul rezultat exercit o
actiune iritant asupra peretelui delicat al intestinului. Acesta ncearc,
fie s se debaraseze rapid de aceste produse, ceea ce provoac diaree,
fie s opreasc avansarea lor printr-o contractie spasmodic, provocnd
starea de constipatie.
De aceea, intestinul subtire, cu bogata sa garnitur de celule extrem
de delicate si sensibile, poate fi considerat prima linie de aprare a cor-
pului combtnd neajunsurile cauzate de elementele nutritive nenatu-
rale si nocive. O absorbtie repetat de astfel de alimente duntoare va
determina ntotdeauna inflamarea si distrugerea unei cantitti importan-
te de celule. Acesta este momentul n care materiile toxice se acumulea-
z n cantitate att de mare, nct intr n fluxul sanguin.
Atunci cnd materia alimentar digerat este pe punctul de a fi ab-
sorbit, se pun dou probleme importante: a cantittii si a calittii.
Dac a fost nghitit o cantitate prea mare de hran, nseamn c va
fi asimilat prea mult materie digerat, si asta pentru c intestinul nu
dispune de un mecanism de reglare care s-i indice ct trebuie s ab-
soarb. Rezultatul este c omul devine fie obez, fie bolnav.
Boala poate fi acut sau cronic, functie de reactia glandelor cu
secretie intern. nc din vremea Romei antice, se cunosteau pericolele
supraalimentatiei. Romanii erau fini cunosctori ntr-ale mncrii si
stiau c era necesar s vomite o bun parte din ceea ce mncau n timpul
banchetelor, dac voiau s-si pstreze sntatea si s fie n msur s se
bucure n continuare de plcerile lor epicuriene. De aceea, existau servi-
toare care circulau printre convivi, purtnd recipiente n care strn-
geau ceea ce acestia vomitau. Poate c se gndeau la aforismul lui
Hipocrate conform cruia cei grai mor mai devreme dect cei slabi.
n ceea ce priveste calitatea hranei, s-a observat de mult vreme c
mono-dieta, sau regimul cu hran unic la fiecare mas, usureaz con-
siderabil digestia, mai ales n cazul persoanelor slbite sau bolnave. De-
si n zilele noastre se discut mult despre virtutile unui meniu variat,
mono-dieta a fost practicat dintotdeauna cu rezultate bune. Hipocrate
recomanda numai lapte suferinzilor de tuberculoz.
50
Un singur fel, sau mncruri savant dozate; hrana intr de trei ori
pe zi sau mai des n canalul digestiv. Mucoasa intestinal nu poate face
altceva dect s absoarb particulele de alimente digerate pe msur ce
acestea se prezint. Proteinele, hidratii de carbon, grsimile si minerale-
le ptrund n snge si n limf. S-a scris mult despre proteine si amino-
acizii lor, numiti pietrele de construc(ie ale corpului. i vom studia n
capitolele urmtoare.
Cred c unele celule, limfocitele, transport hrana necesar cresterii
si reproducerii tesuturilor corpului uman. Aceast hran este proteina
natural care, pentru a fi asimilat, trebuie impregnat cu un aport de
iod produs de glanda tiroid. Procesul este foarte spectaculos si poate fi
observat urmrind una dintre aceste limfocite n cursa ei prin corp.
Fiecare perisor intestinal contine dou feluri de vase: sanguine si
limfatice. Acestea din urm constituie drumul normal al limfocitelor si
al celorlalte celule cu snge alb. Ele nu au dect foarte rar celule cu sn-
ge rosu, desi prezenta celulelor cu snge alb poate fi constatat n vasele
sanguine.
n timpul digestiei, o mare parte de limfocite ptrund n vasele lim-
fatice. Pentru a se asigura de o aprovizionare convenabil cu astfel de
celule, Natura a asezat cel mai important organ pentru fabricarea limfo-
citelor foarte aproape de intestinul subtire. Acesta este splina, a crei
functie este s trimit armate de limfocite n intestin dup fiecare ab-
sorbtie de hran. n cursa lor prin canalele limfatice, ele se umplu cu
aminoacizi, produsi din digerarea proteinelor. Sunt apoi ndreptate spre
circuitul toracic, care ajunge la vena cav inferioar exact n locul n
care secretia glandei tiroide se vars n aceeasi ven, pentru a impregna
limfocitele si a le furniza iodul care permite dezvoltarea si reproducerea
celulelor.
Apoi limfocitele circul prin vasele limfatice sau sanguine de unde,
atunci cnd mprejurrile o cer, trec prin tesuturi pentru a se ndrepta
ctre un punct unde prezenta lor este necesar. Dup ce au aprovizionat
celulele (pentru dezvoltarea si reproducerea lor), limfocitele se ntorc n
splin, unde sunt fie dezintegrate, fie retrimise spre intestin pentru un
nou ciclu.
Dac aceast explicatie poate prea ciudat cititorilor mei si mai
ales prietenilor mei medici permiteti-mi s precizez c am expus pri-
ma dat aceast idee ntr-un articol publicat n decembrie 1928 n revis-
ta Journal of Laboratory and Chemical Medicine. Doctorul Warren
T. Vaughan, redactor sef al revistei, a prezentat articolul meu nsotit de
urmtorul comentariu: Ipoteza doctorului Bieler este seductoare. Se
spune c nu exist nimic nou sub soare, dar aceast ipotez nu fusese
51
nicieri expus nainte s o fac el. Cred c este o realitate confir-
mat de numeroase cazuri tratate dup aceea cu mult succes.
Exist dou etape n viata corpului n care prezenta limfocitelor este
necesar n cantitate mult mai mare dect cea normal: etapa de crestere
si etapele de convalescent. n timpul cresterii rapide din copilrie si
pn la sfrsitul adolescentei, se produce ceea ce se numeste limfocit
infantil. Pentru durata acestei perioade, natura a prevzut un centru su-
plimentar de fabricatie a limfocitelor, timusul, care se atrofiaz dup
adolescent.
O alt functie interesant a limfocitelor este aptitudinea lor pentru o
actiune de aprare viznd repararea stricciunilor suferite. n termeni
patologici, acest lucru se numeste infiltrarea micilor celule rotunde,
pe care o putem constata oriunde s-a produs o inflamatie sau o distru-
gere a tesuturilor. Este interesant de observat faptul c celulele afectate
sunt reparate mult mai repede dect sunt hrnite celulele normale. Dup
efectuarea reparatiei, dezvoltarea se continu normal.
Cred c reparatiile sunt controlate prin impulsuri ale creierului ab-
dominal, sau plexul solar, ale crui ordine sunt transmise prin nervii
sistemului simpatic totul fcnd parte dintr-un proces automat de au-
toaprare. Numeroase experiente si observatii stiintifice confirm aceas-
t ipotez. Un animal tnr cu timusul extirpat va fi foarte ntrziat n
cresterea sa. Acest lucru este si mai evident atunci cnd tiroida este ex-
tirpat ca urmare a unei afectiuni a gusii. Unele medicamente pot provo-
ca o degenerescent a limfocitelor, determinnd o stare de subalimenta-
re si de ncetinire a cresterii si reparrii tesuturilor. Alte medicamente,
ca Thalidomida de trist amintire, pot mpiedica n asa msur secretia
tiroidian nct mpiedic dezvoltarea celulelor fetale si copilul se naste
Ir brate, picioare sau cu multe alte infirmitti. Ipoteza contrar, a unei
suprasaturri a limfocitelor cu aminoacizi si iodin ar putea, cred, de-
clansa cancerul, o nmultire anormal a celulelor n zona interesat, care
se traduce printr-un neoplasm, sau excrescent malign.
n timpul digestiei, hidratii de carbon si zaharurile complexe sunt
reduse la glucoza simpl, care este absorbit de vasele mucoasei intesti-
nale si arse direct n muschi. Astfel, corpul si procur cldur si ener-
gie. Grsimile sunt si ele combustibile, dar ard cel mai bine ntr-un me-
diu carbohidratat. Grsimile excedentare sunt depozitate ca rezerv n
anumite prti ale corpului fenomen fiziologic care ntristeaz attea
persoane care se plng de un excedent de greutate. Grsimile, ca si mi-
neralele si vitaminele sunt de important capital pentru mentinerea vie-
tii. Felul n care v simtiti, faptul c aveti chef s cntati sau s suspinati
acestea depind de modul n care se realizeaz carburatia dumneavoas-
52
tr. Nu puteti s nu tineti seam de importanta unei bune digestii, a
spus Joseph Conrad. Bucuria de a tri depinde de un stomac solid, n
timp ce o digestie proast duce la scepticism, la idei negre i la gnduri
sumbre. Medicii cunosc bine aceste idei negre exprimate de cei care
sufer de tulburri digestive. Cnd corpul lor a fost eliberat de ncrc-
tura toxic pe care o plimba cu sine, o schimbare aproape magic s-a
produs la bolnavii pe care i-am tratat.
Mecanismul digestiei este att de complex, nct nu-l putem descrie
aici dect n linii mari. Am ncercat s insist asupra rolului important al
mucoasei intestinale. Vitalitatea ei asigur o stare bun de sntate si nu
poate fi mentinut dect printr-o dozare atent a cantittii si a calittii
hranei. Si, deoarece corpul este mai mult sau mai putin produsul ali-
mentatiei sale, modificarea echilibrului su chimic printr-un regim este
nu numai posibil, dar chiar necesar n cazul unei stri maladive. Ac-
ceptnd materia nutritiv bun si respingnd substantele iritante (prin
vom sau diaree), intestinul subtire serveste de prima linie de aprare a
corpului mpotriva alimentelor nocive i a otrvurilor.
Erorile de regim, atunci cnd nu sunt grave, nu au n mod obliga-
toriu efecte imediate. Dac ns sunt grave, sunt imediat sanctionate. n
arhiva mea am numeroase dosare care ilustreaz modul n care corpul se
debaraseaz de hrana care nu-i convine. Aleg la ntmplare unul, al unui
brbat de 42 ani. Luase parte la un prnz cu specialitti mexicane, puter-
nic condimentate. n timpul noptii, a intervenit o diaree violent. Asta
nsemna c organismul lui folosea prima linie de aprare o eliminare
rapid a elementelor nocive. Cnd l-am examinat, intestinul lui era in-
flamat din cauza excesului de regim. I-am recomandat repaus la pat si
ca singur hran lapte diluat si drojdie. Nici nu dorea o alt hran si nici
nu avea nevoie de ea. Medicamentele, cred, ar fi complicat starea sa.
Vindecarea a fost rapid si complet. Am provocat acest atac prin pro-
pria mea nebunie, a spus el, n-o s se mai repete.
Fabricantii de medicamente si specialistii literaturii publicitare par
a fi obsedati de sistemul digestiv. Rafturile farmaciilor sunt pline cu re-
medii patentate, cu pilule si cu prafuri destinate s remedieze o proast
functionare digestiv, milioane sunt irosite pentru aceste produse. Dac
ar cunoaste ctusi de putin chimia corpului, utilizatorii acestor medica-
mente ar recurge la medicina dietetic, nu la pilule, pentru a-si vindeca
tulburrile digestive. De ce s absorbi o pilul pe baz de substante chi-
mice anorganice, cnd aceleasi substante chimice pot fi obtinute orga-
nic, plecnd de la produse naturale? Tubul digestiv are n ficat un aliat
pretios n lupta sa pentru protejarea corpului mpotriva rului. n capito-
53
lul urmtor, vom afla modul n care acest organ remarcabil functioneaz
ca a doua linie de aprare contra bolii.
6. Ficatul: a doua linie de aprare mpotriva bolii
Anticii respectau ficatul si l considerau centrul sufletului, organul
cel mai important al corpului. Totusi, n secolele care au urmat, ficatul a
fost n mod inexplicabil neglijat n profesiunea noastr: De fapt, rela-
teaz Benjamin F. Miller si Ruth Goode n cartea Omul i corpul su,
n urm cu aproximativ o generatie, cei care au scris texte despre cor-
pul uman nu au vzut n ficat dect un furnizor de bil pentru digestie.
Astzi recunoatem din nou ficatul ca pe un organ extraordinar el nu
este romantic ca inima i nici profund misterios precum creierul, dar
are multe motive s pretind la un monopol: este maistrul chimic al
corpului, rezervorul i distribuitorul de carburant, centrul de control al
otrvurilor. Dac am face o list, i-am putea uor recunoate cinci sute
de functii distincte.
Natura a confirmat importanta acestui organ, care este cel mai volu-
minos si cel mai robust existent n interiorul corpului, acordndu-i o
protectie special prin amplasarea sa la adpostul puternicei centuri
musculare a diafragmei si a meterezei osoase alctuite de coastele infe-
rioare. Este o gland extrem de viguroas, capabil s reconstruiasc ce-
lulele pe care le-a pierdut si s le regenereze pe cele deteriorate. El con-
tinu s functioneze chiar si cnd este redus la 20% din volumul su. n
unele cazuri de cancer, s-a putut extirpa pn la 90% din ficat si, cteva
luni mai trziu, glanda si recptase mrimea normal, atunci cnd pa-
cientul a supravietuit operatiei. l putem privi ca pe un organ nemuritor.
Cu toate acestea, abuzuri constante sub form de malnutritie, medica-
mente nocive, otrvuri si infectii pot, cu timpul, s-l epuizeze.
Omul primitiv si-a gsit hrana si mediul ambiant n jungl. Desi a
fost parcurs un drum lung n miile de ani care ne separ de era preisto-
Dac ati fi trit n epoca Babilonului antic si v-ati fi mbolnvit grav, me-
dicul dumneavoastr, cumulnd functiile sale cu aceea de preot, v-ar fi cerut s
suflati n nasul unei oi. Apoi ar fi omort oaia si, dup ce ar fi citit n ficatul ei,
ar fi prevestit n ce mod se va sfrsi boala.
Aceast civilizatie strveche credea c ficatul impregnat cu rsuflarea bol-
navului putea nregistra nu numai natura bolii, ci si sansele de vindecare. Consi-
derat ca sediul tuturor functiilor vitale, ficatul prea s fi fost ales de zei pentru a
le releva intentiile.
William D. Snively
54
ric, abdomenul uman contine un ficat a crui chimie de baz este iden-
tic cu a omului din jungl. Civilizatia a adus schimbri progresive n
hrana omului si n obisnuintele lui alimentare. Hrana a fost preparat,
apoi srat, iar mai trziu tratat chimic. Dar ficatul omului nu a suferit
nici o transformare.
Ficatul este, deci, n acelasi timp, laboratorul chimic al corpului si
cel mai important organ de dezintoxicare. Importanta lui este att de
mare, nct omul, n lipsa lui, nu poate tri dect cteva ore. Este moti-
vul pentru care chirurgii l supravegheaz cu mult neliniste si evit s
se ating de el, mai putin n ocaziile rare n care trebuie s extirpe o tu-
moare, abces sau chist. Oricine a studiat serios ficatul poate sti c multi-
plele sale activitti sunt att de complexe, nct te si poti pierde n ele ca
ntr-un labirint. Iat de ce m voi limita la a analiza rolul ficatului uman
din perspectiva a ceea ce eu numesc functiile sale de linie secundar de
aprare a corpului mpotriva bolii, digestia constituind prima line.
Datorit enormei influente pe care ficatul o are asupra ntregului or-
ganism, am consacrat mult timp studiului su n ceea ce are ca aspecte
originale. Am descoperit astfel cteva fatete ale activittilor sale, rmase
necunoscute pn atunci. Aceste cercetri mi-au permis s pun la punct
regimuri pentru bolnavii al cror ficat era epuizat si care si-au putut ast-
fel redobndi sntatea.
Dintre toate elementele alcaline ale corpului, sodiul este cel mai
important. Cred c ficatul este depozitul acestor substante alcaline nece-
sare mentinerii echilibrului acid-baz din organism. Sodiul este prezent
n toate celulele, iar natura a prevzut numeroase centre de aproviziona-
re cu aceast substant la care ficatul face apel n caz de nevoie. Aceste
suprafete de concentrare functioneaz ca un tampon si permit, n plus,
neutralizarea otrvurilor acide si corozive. Printre rezervoarele cele mai
importante de sodiu primar citm: muschii, creierul, nervii, mduva oa-
selor, pielea, mucoasa gastric si intestinal, rinichii, ficatul, acesta fiind
cel mai important. Este, dintre toate organele, cel mai bogat n sodiu,
care este elementul su chimic de baz. Calitatea sa de cel mai impor-
tant rezervor de sodiu i acord statutul de cea de-a doua linie de ap-
rare a corpului.
Cnd, pentru a neutraliza acizii, ficatul si-a epuizat rezerva de so-
diu, functionarea sa este att de dereglat, nct poate produce boala.
Realizati faptul c, dac ficatul ar putea s mentin puritatea fluxului
sanguin, filtrnd otrvurile nocive, omul ar tri vesnic, cu exceptia unor
accidente fizice? Numai atunci cnd capacitatea filtrant a ficatului
este micyorat, otrvurile pot trece n circula(ia sanguin. Atunci
55
apar yi simptomele bolii; iat de ce este att de important sa ne su-
praveghem ficatul.
Dac sodiul este att de important pentru sntate, cum l putem ob-
tine si conserva? Sodiul este unul dintre elementele care compun hrana
noastr. Sursa cea mai bogat n sodiu se gseste n regnul vegetal si n
unele tesuturi animale ca muschii si ficatul. Aadar, ati putea spune,
nu-mi prea plac legumele. Voi mnca deci putini cartofi i mult carne.
Nu voi fi nevoit astfel s m tem de nimic. Din nefericire, nu asta este
solutia.
Pentru a obtine sodiul din carne ar trebui mncat crud, sau ct
mai crud posibil. Este usor de dovedit dintr-o simpl analiz a urinei
c, cu ct carnea este mai preparat, cu att mai multi acizi putrificati
vom gsi n urin. Asta nseamn c, cu ct mncm mai putin salat si
mai mult carne fiart, epuizm sodiul din ficat.
Dup digerarea unei mese, tot sngele din intestine ptrunde direct
n ficat si l traverseaz. Elementele utile din hrana digerat sunt retinute
n ficat care: 1) reconstituie tesuturi noi; 2) pregteste carburant pentru
aprovizionarea muschilor; 3) pune excedentele n rezerv.
Toxinele si alte substante duntoare sunt neutralizate de ficat si
eliminate prin secretia acestuia, bila. Se ntmpl ca ficatul s nu reu-
seasc s neutralizeze complet aceste substante toxice din cauza unei al-
calinitti insuficiente. n acest caz, bila curge spre intestinul subtire n-
tr-o form toxic. n timpul trecerii acesteia prin intestin n afar de
cazul unei respingeri rapide sub form de vom , o mare parte din ma-
teria duntoare este absorbit din nou, cauznd n grade diferite, infla-
matii intestinale.
Prezenta bilei toxice n intestin poate s mpiedice digerarea ali-
mentelor folositoare, producnd o indigestie toxic, formarea gazelor si
dureri abdominale. Din anumite puncte de vedere, bila este comparabil
cu urina. n mod normal, ea este de culoare galben deschis, de reactie
alcalin si neiritant pentru tesuturile cu care se gseste n contact. n
cazurile patologice culoarea ei devine mai nchis, cel mai mare grad de
toxicitate fiind atins cnd este de culoare verde nchis sau neagr. n
acest caz, ea exercit o actiune acid si coroziv asupra tesuturilor adia-
cente. Aceasta nu poate face dect ru. O bil alcalin este necoroziv si
compatibil cu orice fel de hran. Dar, cum ficatul pierde progresiv so-
diul epuizat de neutralizarea prea multor toxine srurile de sodiu se
formeaz mai greu. Atunci cnd bila devine prea iritant spre a fi vrsa-
t n duoden (prima portiune a intestinului subtire, unde curge canalul
biliar), este stocat provizoriu n vezica biliar, unde este neutralizat.
56
Dar o bil toxic, acid sau coroziv este incompatibil cu multe
alimente, n consecint provoac o inflamatie a ficatului, a cilor biliare,
a vezicii si a intestinelor. Uneori este mpins spre stomac si expulzat
prin vom. n duoden, iritatia cauzat de o bil anormal poate s se tra-
duc prin arsuri care provoac spasme foarte dureroase. Victima alearg
la doctor care recomand o radiografie si, dup ce studiaz cliseele, con-
stat existenta unui ulcer. Propriile mele cercetri demonstreaz c circa
99% din ulcerele diagnosticate nu sunt de fapt dect arsuri datorate unei
bile anormale. Aceste spasme reprezint boala cea mai frecvent a civi-
lizatiei noastre moderne. Pentru a usura simptomele ei neplcute se re-
comand milioane de pilule, drajeuri sau prafuri antiacide. Binenteles,
se poate ntmpla ca o corodare cauzat de o bil prea acid s evolueze
n ulcer, dar, din fericire, acest lucru se produce numai n mod foarte
rar.
Cnd sodiul din ficat este epuizat, celulele lui mor si faza final a
acestui proces este ciroza hepatic. ns, cu mult nainte de a se mani-
festa simptomele caracteristice, ficatul amenintat de ciroz este deja
afectat n mod serios.
Civilizatia, cu alimentele ei falsificate, concentrate si sintetice, este
rspunztoare pentru enormele cantitti de leacuri antiacide care sunt
vndute si consumate sub form de pilule, drajeuri si gum de mestecat
leacuri care aduc o usurare provizorie, dar nu vizeaz cauza rului.
Vreau s citez aici un caz interesant de proast functionare a rini-
chilor si ficatului, cazul unui brbat care avea 61 ani cnd am nceput
s-l tratez. Era tintuit la pat de doi ani, cu o hidropizie a picioarelor si a
abdomenului. Burta lui era enorm, glandele sale suprarenale erau pu-
ternic activate. Urina sa avea consistenta unei melase groase, ncrcat
de puroi si albumin, i curgeau balele fr ncetare si respira greu din
cauza presiunii exercitate de lichidul abdominal asupra diafragmei. Era
ns un om voluntar si hotrt s se vindece. Avea norocul s fie ngrijit
cu un devotament admirabil de fiica sa. Istoria sa alimentar m-a fcut
s descopr c fusese un mare mnctor de finoase si deserturi. Toate
mesele sale se terminau cu prjituri, tarte sau alte produse de patiserie.
Putin mpotriva vointei lui, fiica sa a nceput s-i dirijeze alimentatia. A
fost obligat, timp de cteva sptmni, la un regim de sucuri de fructe
diluate. I-am fcut punctii si, atunci cnd problemele grave au fost eli-
minate, peretele su abdominal a devenit att de flasc, nct puteai simti
palpnd intestinele, ficatul, splina. Ficatul era cam de mrimea unei por-
tocale mari, dur, noduros, sclerozat.
n toti acesti ani de practic medical, nu am vzut vindecndu-se
un bolnav a crui situatie prea att de disperat. Dup trei sptmni,
57
edemul de la picioare dispruse, dar problemele abdominale se acumu-
laser din nou. Urina devenise limpede, iar albumina fusese redus.
Hrana sa consta din proteine usor de digerat, din legume si fructe crude
sau fierte, iar finurile si produsele de patiserie erau interzise. A protes-
tat, dar dup cteva sptmni s-a obisnuit foarte bine cu regimul. Dup
sase luni, orice urm de albumin dispruse. n primul an de tratament,
a fost necesar o punctie abdominal pe lun pentru a elimina, de fie-
care dat circa 20 litri de lichid. A putut atunci s fac mici treburi n
cas sau n grdin. n al doilea an, era suficient o punctie la dou luni,
pentru a elimina 6-8 litri de lichid. n al patrulea an, nu a mai avut ne-
voie de punctie. n urma uriasei distensii, muschii abdominali erau sl-
biti si l-am prevenit mpotriva unei posibile hernii ombilicale. Muscu-
latura sa general, n acel moment era n perfect stare, iar pielea nete-
d, supl si deschis la culoare.
ntr-o zi ns a vrut s ridice o greutate prea mare si, cu toate c
purta o centur abdominal, s-a produs o hernie strangulat. A fost ne-
cesar o interventie chirurgical, dup care s-a refcut foarte repede.
Astzi, la 12 ani de la nceputul tratamentului, munceste normal, ocu-
pndu-se de propria grdin si de cele ale unor vecini. La 73 ani, este
perfect sntos si, extraordinar, ficatul su si-a redobndit mrimea si
functiile normale.
Un caz mai simplu este cel al unui bolnav de 35 ani care se plngea
de lips de poft de mncare. Examenele au demonstrat c suferea de o
toxemie a ficatului. Disperat si neputnd s doarm, era un fel de crp
care se tra fcndu-ti mil. L-am obligat s nu ias din camer 5 zile,
timp n care i-am prescris un regim cu supe de legume diluate. Ficatul
su a fost astfel destul de restabilit pentru a putea s asimileze alimente
adevrate. I-am precizat, prescriindu-i regimul, c alimentatia si nutritia
nu erau unul si acelasi lucru. Omul este hrnit, nu prin alimentele pe
care le absoarbe, ci numai prin ceea ce poate digera si asimila din ele.
Ficatul este, deci, principalul organ de dezintoxicare, vrjitorul care
si ndeplineste magia chimic cu o eficient calm, filtrul pe care l tra-
verseaz toate substantele nainte de a se integra n circulatia general.
Att timp ct ficatul si ndeplineste functiile, fluxul sanguin rmne
pur. Cnd el este afectat, toxinele ptrund n circulatie si provoac irita-
rea, distrugerea si, n cele din urm, moartea.
58
7. Glandele endocrine: a treia linie de aprare
mpotriva bolii
Rolul ficatului este de o important colosal pentru sntate. Cnd
el nu-si mai ndeplineste rolul de filtru, substantele toxice ptrund n
circulatia sanguin general. Atunci, glandele endocrine, a treia linie de
aprare mpotriva bolii, sunt stimulate si supraactivate ntr-un efort cu-
rajos de a ajuta corpul s neutralizeze si s elimine produsele iritante ale
unei digestii proaste a proteinelor, zaharurilor si grsimilor.
Pentru a ntelege cum actioneaz aceste uimitoare glande endocri-
ne, este indispensabil s cunoastem structura si activitatea lor. Aceste
mici bucti de tesut sunt numite glande endocrine, sau cu secretie inter-
n. Ele difer de glandele cu secretie extern (transpiratia sau lacrimile),
pentru c deverseaz substanta caracteristic pe care o produc direct n
snge, n loc s o ndrepte spre exterior cu ajutorul unui tub sau canal.
Substantele caracteristice secretate de glandele endocrine se nu-
mesc hormoni, fiind calificate n acelasi timp si ca mesageri biochi-
mici ai sngelui. Hormonii, chiar si n cantitate infim, au o putere ini-
maginabil. Conduc si regularizeaz o mare parte a subtilei activitti a
vietii.
Desi mai exist si altele, cele trei glande care ne intereseaz aici
sunt: 1) capsulele suprarenale, 2) glanda tiroid, 3) glanda pituitar
(hipofiza). Cu o putere extraordinar, uimesc mai ales prin micimea lor.
Tiroida, cea mai voluminoas, cntreste cam 30 grame. Capsulele su-
prarenale sunt cam de mrimea unui bob de fasole, hipofiza msoar
doar 15 mm lungime si este totusi regulatorul celorlalte glande, avnd,
n acelasi timp, si importante functii proprii.
Orict de mici ar fi aceste glande, rolul lor n starea de sntate sau
boal este totusi preponderent. Dr. Lewellyn Barker a rezumat perfect
influenta lor: Statura noastr, forma fetei noastre, lungimea bratelor
i a picioarelor, forma bazinului nostru, culoarea i consistenta pielii
noastre, cantitatea i repartitia grsimii noastre subcunatate, densita-
tea i distributia prului nostru i a celorlalte pilozitti, tonicitatea
muchilor notri, sunetul vocii noastre, volumul laringelui nostru i
emotiile pe care le trdeaz aspectul nostru exterior, toate acestea de-
pind, ntr-o mare msur, de gradul de functionare, n timpul dezvolt-
rii corpului, al glandelor endocrine.
Viata este, n mare parte, o chestiune de chimie
William J . Ivlayo, M.D.
59
Capsulele suprarenale glande care fac posibil
oxidarea
Este n afar de orice ndoial c suprarenalele sunt glandele cele
mai indispensabile mentinerii vietii si snttii. Ele sunt plasate chiar
deasupra rinichilor si se compun din dou prti: un strat intern, medular,
si un strat extern, cortex.
Cortexul este parte integrant a sistemului simpatic care controlea-
z si regularizeaz numeroase functii constiente si inconstiente. Nume-
roasele sale raporturi cu plexul solar au fost pe deplin identificate. Cnd
fetusul are sapte luni, capsulele suprarenale au aceeasi mrime ca si ri-
nichii. La nastere, sunt numai putin mai mici, iar apoi se reduc treptat,
att de mult, nct, la persoanele n vrst, pot fi cu greu distinse atunci
cnd se fac autopsii. Este stabilit c viata omului este imposibil fr se-
cretia suprarenal n fluxul sanguin. Medicii cunosc foarte bine moartea
subit datorat unor hemoragii interne n glandele suprarenale, precum
si moartea lent a celor atinsi de maladia lui Addison (deteriorarea cap-
sulelor suprarenale).
ntreaga chimie a corpului uman depinde de procesul de oxidare.
Secretia glandelor suprarenale este hormonul care permite oxidarea ce-
lulelor. De ea depinde ntretinerea arderilor. Ar fi fr ndoial semn de
ngmfare s pretindem c toate functiile fizice si chimice le-au fost
descoperite, dar putem ntocmi lista celor mai importante, care au fost
studiate si recunoscute pn astzi:
1) controlul functionrii tuturor celulelor comandnd:
a) energia nervoas (oxidarea fosforului n creier si n tesuturile
nervoase);
b)energia fizic si temperatura (oxidarea carbonului n
muschi);
c) functionarea unor organe speciale (oxidarea ficatului si a
rinichilor);
d)viata fiecrei celule (imposibil n lipsa oxidrii).
2) controlul tonusului:
a) muschilor dependenti de voint (forta corporal);
b)muschilor cardiaci (circulatie, tensiune);
c) muschilor cu contractie involuntar (reflexe).
3) controlul cantittii de globule din snge, rosii si albe.
4) controlul puterii de coagulare a sngelui (n colaborare, proba-
bil, cu glandele paratiroide).
60
5) controlul gradului de imunizare a corpului.
6) controlul nivelului de sedimentare al globulelor rosii. Forta
comparativ a glandelor cu secretie intern depinde de doi fac-
tori principali: ereditatea si starea acestor glande n urma unor
tulburri chimice sau emotionale. Aceea dintre glande care dis-
pune de cea mai mare vigoare n momentul crizei va determina
calea prin care otrvurile vor fi eliminate. Este bine ns s
subliniem c o ntrebuintare prea frecvent a acelorasi ci duce
la atrofierea sau degenerescenta acestor iesiri ca si la epuizarea
progresiv a glandelor.
Glanda tiroid regulatorul caden(ei
Jean este energic i dinamic ca mine, mi spune, mndr, mama
lui, dar Marie este calm i nceat ca tatl ei. Asta nu e problem de
glande, doctore?
Nu tocmai. Si alti factori complecsi sunt implicati, dar este probabil
ca metabolismul Mariei s difere de cel al lui Jean. Iar glanda responsa-
bil pentru aceast diferent, invitnd sau la leneveal sau la repezeal,
este glanda tiroid. Situat la baza gtului, chiar deasupra mrului lui
Adam, avnd forma unui fluture, ea se compune din doi lobi mici, uniti
printr-un istm. Desi numele i-a fost dat n 1636 (de la un cuvnt grec n-
semnnd scut), ea a fost studiat ndeaproape numai n ultimii patruzeci
de ani. n afar de rolul pe care l are n reproducerea celular, mai pu-
tem cita printre functiile ei principale:
- oxidarea tesuturilor,
- repararea tesuturilor afectate,
- asimilarea zahrului,
- controlul ritmului cardiac,
- activitatea cerebral si senzual,
- cresterea normal a celulelor.
As vrea nc odat s insist asupra faptului c modul n care se ope-
reaz eliminarea va depinde de forta relativ a glandelor endocrine. Da-
c tiroida este cea mai puternic, eliminarea are toate sansele s se pro-
duc prin epiderm sau mucoase; dac predomin suprarenalele, elimi-
narea se face prin rinichi sau prin intestine, n afar de cazul n care ma-
teriile toxice nu sunt literalmente arse prin hiperoxidare n ficat, provo-
61
cnd o sensibil ridicare a temperaturii corpului sau febr. Ati vzut cu
totii persoane ale cror figuri si gt erau marcate de gus. Una dintre pa-
cientele mele, o femeie de 58 ani, pstra urmele acestui ru. Se plngea
de o mare slbiciune general, de transpiratie abundent, de puls prea
rapid, de membre umflate. Tip clasic de gus exoftalmic, glanda ei ti-
roid fusese supraactivat ca urmare a unei toxemii. Tratamentul const
n neutralizarea toxemiei. Asemenea cazuri sunt greu de vindecat si ne-
cesit un repaus ndelungat la pat. Natura regimului depinde de starea
bolnavului si de capacitatea sa digestiv. n acest caz precis, femeia a
trebuit s stea la pat sase sptmni, iar regimul consta din lapte crud si
legume nefinoase fierte. Cantitatea de lapte era fixat n fiecare zi n
functie de starea bolnavei. Vindecarea a fost complet.
Atunci cnd omul nu depseste limitele naturale cu privire la exce-
sele de ordin alimentar si emotional, ficatul, cum am vzut deja, actio-
nnd ca o a doua linie de aprare, este n msur s mentin pur cir-
culatia general. n asemenea conditii utopice, ne-am putea nchipui c
boala ar fi o imposibilitate; cu alte cuvinte individul ar fi imunizat m-
potriva bolii.
Glanda pituitar sau hipofiza
Medicul roman Galen, unul dintre fizicienii cei mai vestiti ai anti-
chittii, si fcuse o idee ciudat despre functionarea hipofizei. El cre-
dea c aceast gland foarte important actiona ca un filtru prin care im-
purittile erau descrcate din creier n gt. Timp de cincisprezece seco-
le, medicii au acceptat aceast curioas eroare. Chiar si n zilele noastre,
nu se stie mare lucru despre activitatea glandei pituitare. Iar complexita-
tea ei este att de mare, nct si cei mai ndemnatici endocrinologi se
rtcesc n labirintul acestei glande minuscule. Desi departe de a fi pe
deplin lmuriti asupra activittii ei, medicii o consider un organ excep-
tional. Dac li s-ar cere s numeasc rolul ei cel mai important, ar fi la
fel de stnjeniti ca niste copii n fata unei vitrine pline cu jucrii Avnd
forma unei cirese atrnate de codita ei, hipofiza este situat n cutia cra-
nian, la baza creierului. Ea st ntr-o cavitate numit sella tursica (saua
turceasc), situat n spatele globilor oculari. Ca maistru, ea are n
special functia de a stimula celelalte organe ale sistemului glandular n
activittile si n secretiile lor.
Se compune din trei prti.
62
Partea anterioar, cu functie specific glandular, si vars secretia
n fluxul sanguin, iar hormonul ei:
1. determin talia si volumul corpului,
2. determin gradul de inteligent al individului,
3. controleaz functiile sexuale ntr-un mod care nu a fost nc
stabilit.
Partea central, care contine canale intermediare mrginite de ce-
lule nervoase speciale care controleaz fluxul sanguin si descoper aco-
lo otrvurile mpotriva crora alerteaz un mecanism de aprare.
Partea posterioar, bogat n celule nervoase nalt specializate, fa-
ce de fapt corp comun cu creierul. Celulele ei sunt bogate n hormoni
care stimuleaz sistemul simpatic, provocnd o crestere a tonusului si a
fortei de contractie a muschilor netezi.
Am trecut n revist cteva dintre activittile celor trei glande endo-
crine. Dar cum pot ele juca rolul linei a treia de aprare mpotriva bolii?
Pentru a ntelege acest lucru trebuie s ne ntoarcem la glanda
pituitar, cinele de paz al corpului, dar si centrala sa telefonic.
Aceast gland minuscul este de o important capital pentru bunsta-
rea corpului uman. Natura a adpostit-o foarte ntelept n adncul cutiei
craniene. Partea medie a acestei glande este bogat n vase sanguine si
mrginit de celule nervoase terminate cu cili. Acesti cili sunt niste de-
tectori care controleaz chimia circulatiei sanguine. Atunci cnd n flu-
xul sanguin care trece sunt prezente toxine, este emis un semnal de alar-
m care ajunge la glanda tiroid si la glandele suprarenale care consti-
tuie, mpreun cu hipofiza, cea de-a treia linie de aprare mpotriva bo-
lii. La nevoie, hipofiza avertizeaz tiroida si suprarenalele s nceap s
debaraseze sngele de materiile sale toxice. n caz de urgent, tiroida va
dirija aceast eliminare spre piele si spre membranele mucoase si seroa-
se; suprarenalele o vor face ctre rinichi si intestine. Astfel, n cazul
unei bronsite pulmonare, eliminarea toxinelor se face printr-o exudatie
cataroas prin membrana mucoas care mrgineste bronhiile. Tusea vio-
lent, caracteristic acestei boli, este un efort natural de a elimina mate-
ria toxic. Dup o atare criz, plmnii rmn iritati mai multe zile.
8. Corpul dumneavoastr sub ochiul medicului
Credinta larg rspndit c fizicul nu are nici un raport cu conduita si per-
sonalitatea unui individ este un adevrat nonsens. Carcasa dumneavoastr este
cheia caracterului dumneavoastr.
Ernest A Hooten, Ph. D
63
n cabinetul meu se prezint n fiecare zi pacienti apartinnd tuturor
tipurilor imaginabile de aparente fizice si caracter moral. Pentru ochiul
exersat al unui medic, aparenta exterioar a unui pacient furnizeaz nu-
meroase indicatii asupra strii sale de sntate nainte chiar ca el s fi
pronuntat vreun cuvnt. Fiecare individ poart n sine un ceva greu de
definit care l deosebeste de orice alt individ. Aceast afirmatie este ade-
vrat n ceea ce priveste caracterul biochimic al corpurilor. Proteinele
care ne sunt specifice nu au nicieri altundeva replici identice. Ele sunt
conditionate de ereditate, de strile maladive, de componentii sanguini
si de o multime de alti factori, astfel nct mediul intern al fiecrui indi-
vid se deosebeste radical de cel al aproapelui su. n consecint, reactii-
le sale la mediul nconjurtor sunt tot att de diferite.
Medicii au ncercat ntotdeauna s stabileasc o metod de clasifi-
care a pacientilor pentru a usura aplicarea unui tratament. Iat de ce ve-
dem practicieni surmenati care nmneaz acelasi regim tiprit dinainte
tuturor obezilor, desi stiu foarte bine c fiecare pacient este un caz parti-
cular. Adesea, unii colegi care au auzit vorbindu-se de tratamente prin
diet pe care le aplic diverselor boli, mi cer: Spuneti-mi, v rog, care
este regimul dumneavoastr pentru migren.. Am aflat c ati pus la
punct un regim eficient pentru artrit. Mi l-ati putea comunica?. Ce
le prescrieti diabeticilor pentru a le permite s renunte la insulin?,
Ce alimente speciale recomandati pentru un ulcer, o hipertensiune, un
cancer?
Rspunsul meu este mereu acelasi: Nu exist un regim pentru cu-
tare boal, pe care s-l pot tipri i prescrie. Trebuie s vd bolnavul i
s-l examinez. Apoi i voi prescrie un regim alimentar pentru cazul lui
particular. Un regim bun la toate este tot att de putin stiintific ca si
anumite produse de regim ale cror puteri magice sunt ludate prin pu-
blicitate si care sunt vndute la preturi foarte ridicate.
Clienti si prieteni m ntreab adesea ce mnnc, spernd s benefi-
cieze astfel de vigoarea mea, de capacitatea mea de munc si de bucuria
mea de a tri pn la adnci btrneti. Nu vreau s fac din asta nici un
mister, dar, cinstit, ceea ce este valabil pentru mine nu este obligatoriu
valabil si pentru oricare altul. Studiez cu atentie bolnavul pe care l n-
grijesc si m strduiesc s-l ajut si s-l vindec.
Iat de ce cartea de fat trebuie s se mentin la generalitti. Nu
este o retet de vindecare. Toate formulele, regimurile si instructiunile
trebuie s pstreze un caracter general. Nu se poate practica medicin cu
ajutorul unei crti, trebuie studiat bolnavul si tinut cont de analizele de
laborator. Numai dup aceea m pot pronunta dac organismul su este
64
toxic. Cnd este nevoie, prescriu un regim special pentru a-i curta sis-
temul; faza de reconstructie devine astfel posibil si poate fi realizat n
moduri diferite, dup gradul de intoxicare si de conditia fizic a bolna-
vului. Pentru a-l vindeca, trebuie s examinez cazul su individual, s
constat rezistenta sa la diferiti factori, s nteleg viata pe care o duce n
prezent si pe care a dus-o nainte. Fiecare caz necesit tratament indivi-
dual. Nu pot, asa cum fac unii negustori de confectii, s potrivesc ace-
easi hain pentru indivizi de constitutii diferite.
Exist mii de cuvinte, toate formate cu aceleasi 26 litere ale alfabe-
tului. La fel, proteinele corpului se pot compune din mii de combinatii
diferite de aminoacizi. Tocmai de aceea, proteinele nici unui individ nu
sunt perfect asemntoare cu cele ale altuia. n plus, fiecare organism
este modificat de bolile pe care le-a suferit, de medicamentele pe care
le-a nghitit, de ereditate si nc de multi alti factori. Este motivul pentru
care indivizii reactioneaz diferit la boal, la medicamente si regimuri.
Din cauza acestui caracter individual al bolii, nu este posibil s se scrie
o carte pentru a vindeca diferite boli. Totusi, unii doctori au scris deja
astfel de crti. Cea mai mare parte a acestor scriitori nu au putut evada
din propriul lor orizont. Cutare doctor, de exemplu, care si-a recptat
sntatea cu ajutorul unui regim de morcovi fierti, crede c va salva lu-
mea ridicnd regimul de morcovi la rangul unei institutii.
Desi fiecare pacient care se prezint la doctor este un caz unic, se
poate afirma c, ntr-un anume fel, toti bolnavii seamn ntre ei, nu se
prezint la medic dect atunci cnd s-au mbolnvit. n primul rnd, cer
un medicament care s le usureze durerea, insomniile sau indigestia. Se
asteapt ca doctorul s le aduc aceast usurare, si nc repede. Din ne-
fericire, nici un mijloc, n afar de stimulare sau depresie, nu permite o
usurare rapid. Acestea const n a biciui sau paraliza glandele endocri-
ne, ceea ce produce un efect temporar de bunstare. Dar stimularea sau
depresia nu nseamn sntate. Sntatea este ceea ce, dup mine, orice
medic constiincios, trebuie s ncerce s obtin. ntr-un anumit sens, pa-
cientii nsisi sunt de condamnat pentru aceste metode terapeutice. Vor
s se simt bine, s fie usurati pe loc de durere, s petreac o zi fr ne-
plceri, s doarm noaptea cu orice pret. Nu sunt ntr-adevr interesati
s capete o stare de sntate satisfctoare, iar dac le explici c ceea ce
numim chimia corpului este deficient si c trebuie s se strduiasc s
o modifice, se enerveaz, si pierd rbdarea. A curta un organism de
toxine este un proces lent. Obezi care s-au ndopat ani la rnd fr vreo
retinere, asteapt de la doctor s le redea zveltetea n cteva zile.
Cea mai mare parte a persoanelor bolnave nu vor s aud de un tra-
tament pe termen lung, pentru c sunt convinse de existenta unor medi-
65
camente-miracol. Ceea ce cer este oprirea imediat a simptomelor mala-
dive. Dac medicul lor nu este dispus s le prescrie pilula magic, si-o
procur din farmacii sau si schimb doctorul. Nu si dau seama c re-
cptarea snttii este un proces de lung durat care poate dura un an
sau chiar mai mult. Stiu, totusi, c un caz de tuberculoz avansat nece-
sit repaus ntr-un sanatoriu.
Toti medicii stiu c oamenii au tendinta s ignore boala. Doctorul
Ian Stevenson spune c Motivul acestei opozitii este c boala ncepe,
cel mai adesea, printr-o uoar alterare a functiei normale. Individul de
rnd este preocupat mai mult de proiectele sale personale dect de
functionarea propriului organism. Boala este mai degrab ceva care i
stnjenete plcerile de rutin. Recunoate existenta bolii doar atunci
cnd simptomele acesteia l mpiedic s-i ndeplineasc ocupatiile
normale. Si aa se face c se scurge destul timp ntre momentul n care
nceteaz s mai fie ntr-o stare de sntate bun i cel n care recu-
noate c este bolnav.
Multi pacienti au venit la mine pentru c erau dezamgiti de trata-
mentele clasice. Au venit mai ales pentru o schimbare de regim, pentru
c bnuiau c alimentatia joac un rol n tulburrile lor si n simptomele
acestora. Erau deja dispusi s se supun unui regim. Atta timp ct un
individ nu stie ce sntate corporal strlucitoare, ce limpezime mental
si ce energie nestvilit poate obtine ameliornd selectia hranei sale, nu
vede de ce ar trebui s nlocuiasc vechi obisnuinte alimentare cu altele
noi. Odat obisnuit cu regimul su de carne la grtar, de legume fierte n
vapori, de fructe proaspete si salate verzi, de pine integral si lapte
crud, va fi mirat de schimbrile observate n starea sa de sntate. Cnd
cerul gurii sale va fi reeducat pentru a aprecia savoarea subtil a alimen-
telor sale nu va fi tentat s le mbuntteasc cu sare, piper, otet sau
mustar, nici s le nece n cantitti apreciabile de buturi alcoolice, cafea
sau ceai.
Am observat c cea mai mare parte a oamenilor au o conceptie
foarte nclcit despre notiunea de diet si m strduiesc s explic cu
mult grij fiecrui pacient despre ce este vorba. i prezint o imagine a
interiorului ficatului, i descriu functiile acestui important organ si ale
celorlalte glande endocrine si mi dau seama c cei mai multi pacienti
sunt fascinati de ceea ce afl. Asta i face mai cooperanti, le d impresia
c particip activ la vindecarea lor, mai ales cnd insist asupra faptului
c trebuie s se vindece singuri. Rolul meu se limiteaz la a adapta regi-
mul si tratamentul la cazul lor particular. i fac s nteleag c, odat ce
corpul lor va fi debarasat de toxine, regimul va putea fi mai putin sever.
Vindecarea vine din interior. Natura este cea care o realizeaz. Medicul
66
colaboreaz cu natura, conducnd pacientul prin labirintul misterios al
msurilor care convin cazului su personal.
Cnd o persoan bolnav intr pentru prima dat n cabinetul unui
medic, ea nu stie c aspectul su exterior d deja indicatii asupra naturii
sale, asupra vietii sale si asupra sanselor de vindecare. De aceea voi dis-
cuta acum despre tipurile corporale.
Orice nou-nscut este unic. Printre miliardele de fiinte umane nu
exist dou care s prezinte aceleasi variatii de gene si anatomie. Din
cauza acestor enorme diferente individuale, i-am cunoscut pe Lincoln si
Hitler, pe Ghandi si Leandru. Tot astfel, anumite reactii analoge la per-
soane diferite se explic prin faptul c ele apartin aceluiasi tip glandular.
Odinioar, medicii foloseau un sistem de clarificare bazat pe aspec-
tul exterior (slabi, grasi) sau pe temperament (colerici, flegmatici).
Hipocrate clasifica indivizii dup snge, temperament si culoarea
bilei, recomandndu-le discipolilor si s observe structura corpului pa-
cientilor pentru a stabili un diagnostic.
O stiint relativ actual, endocrinologia, este cea care ne-a oferit o
nou metod de clasificare a fiintelor umane. Glandele endocrine si-au
dezvluit o parte din secretul lor doar n ultimii cincizeci de ani. Si cum
secretiile endocrine hormonii determin tipurile fizice si neurologice
ale indivizilor, endocrinologia ne ofer cele mai bune posibilitti de cla-
sificare.
Desi sistemul endocrin nu si-a dezvluit nc toate misterele, stim
c indivizii pot fi grupati n functie de secretiile interne care le influen-
teaz dezvoltarea. Indivizi si familii, rase si natiuni chiar, manifest ca-
ractere ale secretiei interne care le marcheaz cu calitti specifice si le
deosebeste de alte grupuri.
Stim c anumite conditii misterioase ale corpului sunt provocate de
un dezechilibru endocrin. Vitalitatea unui individ depinde de o activitate
sntoas a glandelor endocrine care furnizeaz hormoni puternici si sti-
muleaz tesuturile vii.
Cnd un bolnav sufer de o insuficient glandular, unii medici
consider c cel mai bun lucru este s-i administreze extracte de hor-
moni. Dac acest tratament nu d rezultatele scontate, acesti doctori nu
se mai intereseaz deloc de endocrinologie. Greseala este de a neglija
complet cea mai important gland endocrin din corpul uman ficatul
si de a nu ntelege c tulburrile glandulare pot s dispar dac un fi-
cat bolnav este fcut s-si reia functiile normale.
Pe msur ce endocrinologia fcea progrese, s-a putut constata c
glandele endocrine erau rspunztoare pentru unele fenomene anormale
precum: uriasii, piticii, idiotii, dar si pentru anumite tipuri de obezi. Pro-
67
grese mari au fost obtinute studiind n laborator efectele extirprii anu-
mitor glande la animale. Schimbri n crestere si temperament au fost
demonstrate si n cazul unei supraactivri a anumitor glande. Rezultat
nc mai important, a fost posibil s se prevad yi s se n(eleag cau-
za yi evolu(ia multor boli caracterizate prin simptome legate de eli-
berarea unor toxine prin cile controlate de glandele endocrine.
Pentru a favoriza diagnosticarea si tratarea bolii, endocrinologia a
clasificat indivizii n trei tipuri: suprarenal, tiroid si pituitar.
TIPUL SUPRARENAL
Cele mai multe informatii asupra caracteristicilor tipului suprarenal
provin din patru surse de studiu:
1) bolnavii suferind de maladia lui Addison;
2) animalele si oamenii crora li s-au extirpat glandele suprare-
nale;
3) cresterea selectiv a animalelor;
4) bolnavii prezentnd tumori suprarenale.
Printre animalele crescute special pentru a mri puterea suprarena-
l, calul de tractiune, taurul si buldogul sunt exemple care tind s con-
firme observatiile fcute pe om.
Examenul fizic al tipului suprarenal pune n evident urmtoarele
caracteristici:
Sistemul pilos: pe cap, aspru si adesea ondulat. Pe corp, aspru si abun-
dent, cu aspect de maimut proas.
Trsturi: grosolane si greoaie.
Ochi: iris puternic pigmentat, bleu nchis, cprui sau negri, pupila mic
si reactioneaz instantaneu.
Frunte: ngust, bine delimitat de pr.
Nas: bine dezvoltat, cu nri mari.
Buze: crnoase, usor negroide si colorate.
Din(i: mari, n special caninii, de culoare glbuie, tari si rezistenti la ca-
rii; arcadele dentare sunt pline si rotunde.
Limba: groas, mare si curat; papilele mari.
Cerul gurii: cu bolta joas.
Craniul: cu tmple mari, maxilar inferior greu, solid si adesea proemi-
nent.
Urechile: cu lobi mari, lungi si largi.
Pielea: groas, uscat si cald.
68
Gtul: scurt si gros, de tip taur.
Pieptul: larg si adnc, combinnd o inim si plmni voluminosi.
Abdomenul: lung si mare, adesea proeminent.
Organe genitale: voluminoase.
Extremit(i: degete si degetul mare de la picior scurte si groase, unghii
scurte si groase; lunule putin aparente.
Energia fizic a tipului suprarenal pare inepuizabil, asa cum este
de altfel si corespondentul nervos al sistemului simpatic, rezultat al unei
oxidri perfecte a fosforului n tesuturile nervoase. Oxidarea carbonului
n sistemul muscular i d marea sa cldur. Cum digestia si eliminarea
toxinelor alimentare depind mult de oxidarea din ficat si intestine, rezul-
t c tipul suprarenal, cu oxidarea lui perfect, beneficiaz de o digestie
complet. Se poate luda, si o face adesea, c absoarbe fr probleme
orice fel de hran. Acizii urici sunt complet neutralizati n ficat, astfel
nct nu se pot acumula n snge si nici nu exist n urin.
Muschii scheletului sunt bine dezvoltati si are un tonus remarcabil.
Oboseala i este practic necunoscut. Modul perfect de functionare a
muschilor care nu depind de voint asigur o miscare peristaltic rapid
si complet, permitnd mai multe evacuri zilnice. Aceste facultti au
fost confirmate de studii radiologice si lavaje gastrice. O gravid de tip
suprarenal realizeaz repede travaliul, cu pretul unei singure dureri con-
tinue.
Calitatea sngelui este caracteristic. Se observ o usoar tendint
spre policitemie (mai multe globule rosii dect albe). Sngele are o fru-
moas culoare rosie si se coaguleaz rapid. Nu exist riscul unei hemo-
ragii fatale. Imunitatea la orice invazie bacteriologic este remarcabil
si asigur o protectie eficient contra bolilor infectioase si chiar vene-
rice. Sedimentarea globulelor rosii este mai lent dect normal.
Individul de tip suprarenal este de temperament flegmatic, nu se su-
pr, consider partea bun a lucrurilor si nu sufer de insomnii. El fuge
pentru a evita o ceart. Este nconjurat de un cerc larg de prieteni pentru
c are inima cald si inspir o simpatie binevoitoare.
Excelenta lui circulatie face ca s aib minile calde, de unde virtu-
tile sale de maseur si vindector prin puterea magnetismului. Acestui in-
divid de tip suprarenal, cu minile calde, cu inima cald, i lipsesc ade-
sea faculttile intelectuale necesare pentru a nfrunta cu succes studiile
medicale. n unele cazuri, dac are chemare, va practica ntmpltor arta
vindecrii. Un suprarenal, dac are norocul unui creier bun, este sortit s
aib multe reusite ca medic.
69
Deoarece indivizii din acest grup dispun de o mare fort fizic, rb-
dare si capacitti intelectuale sczute, i vom regsi n marea lor majori-
tate n pturile muncitoare din agricultur si industrie.
TIPUL TIROID
Examenul fizic al tipului tiroid pune n evident urmtoarele carac-
teristici:
Sistemul pilos: pe cap, pr fin si mtsos; pe corp, putin vizibil.
Trsturi: fine si delicat modelate; n general, de o mare frumusete fi-
zic.
Ochi: mari si adesea usor bulbucati.
Gura: bolt dentar mai degrab n form de V, dect rotund.
Din(i: mici si desi, de alb sidefiu, putin rezistenti la carii.
Limba: subtire si lung, cu papile fine si sensibile.
Gtul: gratios, subtire, lung.
Pieptul: lung si ngust. Inima mai putin voluminoas dect normalul;
sni frumos formati la femei.
Abdomenul: lung si ngust.
Organe genitale: de talie medie; sensibilitatea lor mrit compenseaz
lipsa de volum.
Extremit(i: mini gratioase, fin modelate; degete agreabile, cu form
frumoas.
Caracteristica cea mai remarcabil a tipului tiroid este sistemul su
nervos ncordat si foarte sensibil. Este tipul cal de curse, asa cum in-
dividul suprarenal este cal de tractiune. Subtire, elastic, rapid, nicio-
dat n repaus, mereu atent si la pnd, are simturi extrem de dezvoltate.
Pulsul su depseste frecvent 72 si socul emotional i accelereaz bti-
le inimii. Odat cu acceleratia cardiac, se produce o secretie abundent
a glandelor salivare si intestinale. Ficatul debaraseaz mai repede fluxul
sanguin de zahrul continut si dac actiunea pancreasului care contro-
leaz concentratia de zahr n snge slbeste, intervine diabetul (prezen-
ta zahrului n urin). Ca urmare a cresterii valorilor metabolismului,
corpul arde literalmente si pierde o parte din substanta sa.
Functia cerebral a tipului tiroid este n mod special interesant.
Mai multe curente de gnduri i strbat mintea n acelasi timp, fcnd
dificil orice ncercare de concentrare. Este adesea obosit, nemultumit
cu anturajul, cminul si prietenii, de munca lui.
70
La tipul suprarenal am observat c glandele suprarenale hotrau da-
c focul (oxidarea) ardea sau nu ardea. Glanda tiroid decide, la rndul
ei, vivacitatea combustiei tipului tiroid. Femeile de acest tip, mai ales
atunci cnd glanda tiroid este supraactivat, au ciclul menstrual micso-
rat, uneori de la 28 la 14 zile. Perioada lor de graviditate este redus si
ea, de la 280 la 270 zile, uneori chiar mai putin. Copiii se nasc mici si
slbuti, dar n general robusti. Glanda tiroid regularizeaz afluxul lap-
telui matern si, adesea, femei fine, nervoase si suple dispun de o cantita-
te abundent de lapte.
Indivizii de tip tiroid sufer n general de insomnii, iar cnd reusesc
s adoarm viseaz mult si au cosmaruri. Se trezesc totusi devreme, p-
rnd proaspeti si bine dispusi peste zi. Senzatiile lor sexuale sunt foarte
dezvoltate. Ating repede orgasmul si-l pot repeta frecvent, cu o mare in-
tensitate a simturilor.
TIPUL PITUITAR SAU HIPOFIZAR
Cap: voluminos, adesea sub form de dom, osul frontal proemi-
nent.
Trsturi: buza superioar adesea mai lung ca de obicei.
Din(i: de obicei mari, mai ales incisivii.
Articula(ii: toate ncheieturile sunt slabe; frecvent genunchii n X
si platfus.
Extremit(i: picioare si brate lungi, care dau acestui tip o talie mai
degrab nalt; degete lungi, subtiri, cu lunule mari la
baza unghiilor.
Carta tipului pituitar este mai putin complet dect la celelalte ti-
puri, pentru c cercetrile sunt mai putin avansate. Desi anumite conclu-
zii rmn n domeniul ipotezelor, se admite c o secretie abundent a hi-
pofizei anterioare produce uriasi, n timp ce o lips a acestei secretii
produce pitici.
Umflarea acestei glande provoac compresia sa asupra peretelui
osos al cutiei craniene, provocnd diferite tipuri de migrene. Apsarea
se poate exercita si asupra globilor oculari, ajungndu-se la tulburri ale
vederii sau chiar cecitate (orbire). Anumite presupuneri ne permit s
credem c o umflare subit a hipofizei, nghesuit ntr-un adpost osos
deformat de rahitism, poate declansa convulsiile caracteristice epilepsi-
ei. Se stiu, dimpotriv, putine despre influenta hipofizei asupra functii-
lor superioare ale creierului. Este admis c individul de tip pituitar este
71
bogat n calitti ale sufletului intuitie, ndemnare creatoare, expres-
sie poetic, temperament artistic si c apetitul su sexual este puternic
dezvoltat.
Dac cititorul ncearc s se plaseze ntr-una dintre aceste categorii,
va descoperi c nu apartine integral nici uneia. Indivizii sfideaz ntot-
deauna statisticile: cea mai mare parte dintre ei sunt o combinatie ntre
cele trei tipuri de baz. Un tip este ns predominant si constituie cheia
comportamentului nostru fizic si mental. Ne dm cu totii seama dac
apartinem oamenilor diminetii, care se scoal gata s cucereasc lu-
mea, sau oamenilor serii, care se trezesc pe la sfrsitul zilei. Pe aceas-
t baz putem realiza o activitate de detectie asupra propriului nostru
corp, nvtnd astfel s ne cunoastem mai bine.
Iat o metod pentru a afla glanda predominant. Dac stabilim la
100 valoarea normal a fiecrei glande, ecuatia glandular a unei per-
soane perfect normale ar fi:
Pituitar 100
Tiroid 100
Suprarenal 100
Tipul pituitar este ns ntotdeauna deficient n ceea ce priveste una
dintre celelalte dou glande si ar putea prezenta ecuatia:
Pituitar 150
Tiroid 50
Suprarenal 100
Aceast ecuatie este caracteristic vistorului lenes si putin nzes-
trat cu simt practic. Dac ns vom gsi formula:
Pituitar 150; Tiroid 100; Suprarenal 50,
ne vom afla n fata unui individ genial. Din cauza deficientei glandelor
tiroid si suprarenale, simte continuu nevoia de a-si stimula suprarenale-
le printr-un consum excesiv de alimente stimulatoare, precum carnea,
cafeaua, ceaiul, condimentele, alcool, droguri. Cnd a reusit s-si aduc
activitatea suprarenal la 100%, celelalte glande vor fi la rndul lor su-
praactivate, astfel nct ecuatia va deveni:
Pituitar 200; Tiroid 150; Suprarenal 100.
n acest stadiu, individul va avea o dorint nebun s munceasc si
s creeze o capodoper cum ar fi (adesea a fost): simfonie, poem, pictu-
r, sculptur, o oper literar. Aceast perioad de stimulare este urma-
t, inevitabil, de o depresie care l face incapabil de orice creatie. Dac
aceast perioad de depresie nu s-ar produce si ar continua arderea fl-
crii creatiei, mai devreme sau mai trziu, suprarenalele s-ar epuiza to-
tal, ducnd la o moarte tragic si prematur.
72
Voi cita un caz din arhivele mele pentru a ilustra modul n care m
servesc de observarea fizicului si de endocrinologie pentru a ntelege
boala unui individ, pentru a restabili echilibrul lui endocrin, pentru a de-
termina ce alimente i convin si pentru a-i prescrie regimul care i va
mentine starea de sntate. Fr a cunoaste tipul su corporal si starea
sistemului su endocrin as bjbi n loc s urmez o cale bine de-finit.
ntr-o dimineat, o femeie si-a condus sotul n cabinetul meu, susti-
nndu-l. M.L. era foarte slab, rsufla greu si abia dac putea psi. Din
cauza efortului, fata sa era de culoare rosu-scatojiu. L-am asezat pe pa-
tul de consultatie pentru a-i da posibilitatea s se odihneasc.
Era directorul unei tipografii importante, cu peste 1000 de angajati.
Fusese perfect sntos pn n urm cu un an. Primul simptom a fost o
conjunctivit. A urmat o pneumonie, pentru care i s-au fcut injectii cu
aeromicin. I-au aprut apoi n gur suprafete inflamate care s-au ntins
progresiv pn cnd gura, buzele si gtul s-au transformat ntr-o mas
de tesut inflamat. Suferind ngrozitor, a fost transferat la spital, unde
doctorii consultanti nu s-au putut pune de acord asupra diagnosticului.
Un tratament cu injectii intravenoase, continuat timp de patru luni, i-a
calmat durerile de gt si i-a permis s nghit mai usor. Apoi au aprut
puternice palpitatii ale inimii si medicii i-au administrat cortizon sub di-
verse forme, fr a obtine o ameliorare notabil. Doctorii si-au dat sea-
ma de ineficienta tratamentului si au devenit din ce n ce mai pesimisti
n ceea ce privea pronosticul. Un specialist n ochi se astepta ca pacien-
tul s orbeasc.
Acesta era cazul pe care-l aveam n fat, lungit pe patul de consul-
tatie. Examinarea m-a fcut s descopr un brbat nalt, musculos, bine
dezvoltat, spre 60 ani. Fata i era umflat, ochii rosii, iar gura si gtul
erau acoperite cu afte. Suferea mult si nghitea foarte greu. Studiind ti-
pul su glandular, lobii urechilor mari si grosi, bine formati, l-am inclus
n tipul suprarenal. Acest examen m-a convins c avea o sans s scape
dac puteam ameliora functionarea ficatului su si neutraliza toxemia.
Glandele tiroid si pituitar mi-ar fi fost de mare ajutor n aceast tenta-
tiv. Circulatia sa era ngreunat de un enorm excedent de globule rosii
care, aparent, nu erau capabile s aduc oxigen tesuturilor. Saturatia cu
medicamente nu putea dect s complice situatia. Examinarea ficatului
a artat c era umflat considerabil si c se afla ntr-o stare de congestie
pasiv. Am fost convins c primul lucru care trebuia eliminat era otrvi-
rea prin medicamente, nainte de a ataca toxemia care provocase infla-
marea gurii si gtului.
Vindecarea dumneavoastr depinde de capacitatea corpului dum-
neavoastr de a-i elimina toxinele acumulate din medicamente i otr-
73
vuri alimentare. Vom ncerca mai nti s slbim presiunea care apas
pe ficatul dumneavoastr surmenat. Pentru a-i acorda un maxim de r-
gaz, trebuie s stati la pat i s v multumiti, ca hran, cu mici cantitti
dintr-o sup special de legume. Surplusul de globule roii care v
stnjenesc circulatia trebuie distrus n acelai timp cu otrvurile pe
care le transport. Sper s pot constata o reducere progresiv a toxe-
miei prin examenul urinei i al materiilor fecale.
Trebuie s ncetez s mai iau medicamente?, m-a ntrebat.
Nu, pentru moment, nu putem reduce dozele de medicamente din
cauza pericolelor pe care aceast decizie ar prezenta-o pentru inima
dumneavoastr.
Am avut n scurt timp satisfactia de a vedea atenundu-se simpto-
mele cele mai alarmante. Dup o lun, au putut fi adugate regimului
fructe proaspete si sucuri de fructe, cu cteva linguri de lapte de capr.
M.L. a colaborat perfect cu mine. Aerul su disperat ca si temerile sale
au disprut pe msur ce a nceput s se simt mai bine.
A fost momentul n care am socotit c se poate reduce consumul de
medicamente. Sptmn dup sptmn, dozele au fost diminuate. O
procedur delicat si periculoas la un om att de bolnav pentru c, n
acelasi timp cu inima, sunt stimulate si capsulele suprarenale. Dac pre-
siunea n vene nu a fost micsorat printr-o ameliorare a congestiei fica-
tului, un dezechilibru n presiunea arterio-venoas poate antrena moar-
tea. Au fost necesare deci mai multe luni pentru a renunta total la medi-
camente; apoi, timp de sptmni, a fost necesar un examen amnuntit
al bolnavului la fiecare patru ore. n acest timp, umflturile de pe fat si
de pe gt au disprut. Ratiile de fructe, legume si lapte au fost mrite si
bine tolerate. Binenteles, vindecarea a necesitat mult timp. A fost nevo-
ie de 11 luni pentru a face s dispar aciditatea si culoarea nchis a uri-
nei ca si mirosul fetid al materiilor fecale.
Iat regimul ntocmit pentru el:
Mic dejun: o bucat de biscuit de gru, 120 ml. lapte capr crud,
4 prune uscate, fierte.
n cursul dimine(ii: 240 ml lapte capr crud.
Prnz yi seara: 180 ml sup de legume, 400 gr. fasole verde fiart,
o felie de pine uns cu unt, 240 ml lapte capr crud.
n cursul dup-amiezii: 240 ml lapte capr crud.
Cu ajutorul acestui regim, vindecarea a fost complet. Aftele din
gur au disprut, iar vederea nu i-a fost niciodat att de bun. Poate ju-
ca golf si efectua tot felul de munci manuale, inclusiv s urce pe scar si
s repare acoperisul.
74
Examenele arat c inima, presiunea sanguin, echilibrul endocrin
ca si compozitia chimic a urinei si fecalelor sunt perfect normale. Fica-
tul functioneaz excelent si nici un simptom patologic nu a aprut dup
ce s-a vindecat prin ngrijirea mea, n urm cu 5 ani. Continu s res-
pecte cu sfintenie regimul prescris.
Medicul care stie s foloseasc endocrinologia este adesea capabil
s prevad si modul n care boala se va sfrsi. Atunci cnd trece n re-
vist bolnavii ngrijiti ntr-un spital de tuberculoz, el recunoaste usor
trei tipuri de indivizi:
Mai nti tipul tiroidian, subtire si suplu, cu ecuatia glandular:
Asta nseamn c glanda pituitar este depreciat cu 25%, c tiroida
este normal iar suprarenalele nu dezvolt dect jumtate din capacita-
tea lor functional normal. Ca urmare a carentei celorlalte dou glande,
caracteristicile tipului tiroid sunt cu att mai accentuate. Bolnavul este
ncordat, nervos, nehotrt, capricios, nemultumit de hrana si ngrijirea
primite. Are gaze, indigestie si constipatie. Chiar si supraalimentat, nu
se ngras. Dimpotriv, pierde adesea din greutate, pentru c transpir
din abundent. Cnd vor aprea cavitti n plmni, acestea se vor mri,
n ciuda tratamentului.
Incapabili s se decontracteze, acesti tuberculosi tiroidieni vd cum
starea lor devine din ce n ce mai rea si nu supravietuiesc mai mult de
doi ani dup aparitia cavittilor. Analizele pun n evident deteriorarea
functiei renale, o anemie a sngelui, ca urmare a unei insuficiente a glo-
bulelor albe, si o sedimentare mult sub cea normal.
Dac tipul tiroid este o teroare pentru o infirmier, suprarenalul,
dimpotriv, este agreabil si usor de ngrijit. Nu se frmnt si d dovad
de rbdare si bun dispozitie. Este usor s-l faci s cstige n greutate,
deoarece socoteste c mesele constituie cele mai bune momente ale zi-
lei. Digestia este bun. Rezist la tratamente si operatii mai bine ca bol-
navii de orice tip. Ecuatia sa glandular este aproximativ:
Are cele mai mari sanse de restabilire. Repausul si aerul curat sunt
cei mai buni aliati ai convalescentei lui. Analizele arat c rinichii, sn-
gele si viteza de sedimentare sunt aproape normale.
Ajungem la bolnavul care pune cea mai grea problem: pituitarul.
Ecuatia sa glandular este:
75
Deficienta suprarenal provoac o stare de slbiciune general, cir-
culatie proast, digestie insuficient si constipatie. Glanda pituitar su-
praactivat stimuleaz activitatea lui cerebral si l mpiedic s-si uite
ocupatiile profesionale, mai ales dac sunt de ordin intelectual. Se gn-
deste, mediteaz, speculeaz si l hrtuieste pe medic si personalul auxi-
liar cu ntrebri. Obsesia lui sexual, care se fixeaz asupra oricrei fe-
mei, fie infirmier sau femeie de serviciu, sfrseste prin a-i epuiza su-
prarenalele slbite. O alt complicatie vine de la dorinta lui excesiv de
alimente, cafea, alcool sau medicamente. Putini bolnavi de acest tip se
vindec. Slabi, nalti, aproape scheletici, cu nasul si buzele bleu, merg
sontc-sontc n crje sau baston, cufundati n sumbrele lor meditatii.
Cu ct sunt mai tineri la aparitia cavittilor, cu att mai rapid le este
sfrsitul. Obsesia sexual i urmreste adesea pn n ultima zi de viat.
Multi artisti mari, morti de tuberculoz, au apartinut acestui grup.
Avem astfel un mare indiciu c centrul sexual se gseste n glanda pitui-
tar si nu este dect completat de glandele tiroid si suprarenale.
Cunoasterea caracteristicilor glandelor ne permite nu numai o inte-
resant metod de clasificare, ci ne si ajut, prin ntelegerea comporta-
mentului psihologic si a temperamentului pacientilor, s nlturm ba-
rierelor mentale si s studiem sufletului bolnavului. Cu ct este mai
complet ntelegerea dintre doctor si pacient, cu att mai mare este posi-
bilitatea unei cooperri perfecte, de care depind n mod esential sansele
de vindecare.
76
Par t ea a doua.
CND SE PRBUTE ACEST MI NUNAT
CORP UMAN
9. Cnd boala loveyte copiii
Toti medicii sunt constienti de ntrebrile pe care si le pun spiritele
intrigate ale bolnavilor lor. Ar vrea s poat explica totul asupra fiecrui
caz, dar nu au mereu posibilitatea s o fac.
Am ncercat n capitolele anterioare s ofer informatii asupra natu-
rii si a cauzelor diferitelor boli, ca si asupra modului de a le ameliora si
vindeca printr-un tratament si regim corespunztor. Cred cu hotrre c,
atunci cnd cest minunat corp uman este dobort, poate fi restaurat prin-
tr-un regim corect. Desi propriile mele cunostinte asupra acestor proble-
me complexe au fost obtinute dup multi ani de studiu si experiente,
precizez c nu pot oferi aici dect o explicatie rudimentar pentru nume-
roase boli, dintre care fiecare face obiectul unor voluminoase crti de
medicin.
Doctore, copilul meu e sntos?
Iat prima ntrebare a aproape tuturor mamelor atunci cnd copilul
lor se naste. Personal am auzit aceast ntrebare de mii de ori.
Dac cea mai arztoare dorint a tuturor mamelor este s aib copii
cu adevrat sntosi, atunci de ce (n majoritatea cazurilor) se suprave-
gheaz att de putin nainte de nastere? Si de ce, de la vrsta infantil
pn la cea adult, si hrnesc copiii ntr-un mod att de incorect, nct
sfrsitul inevitabil nu poate fi dect boala?
Din cauza viului interes care este purtat dezvoltrii fizice si psihice
a copilului, acest secol a fost numit secolul copilului. Privind n jurul
nostru, nu putem s nu ne ntrebm: unde sunt acei copii radiind de s-
ntate?. Este sigur c printii lor se strduiesc s creasc copii sntosi.
Peste 8000 de crti referitoare la ngrijirea copiilor s-au tiprit n ultimii
20 de ani. De ce, atunci, cabinetele de pediatrie sunt invadate de mii de
copii obositi, alergici, febrili, anemici, rahitici, prea slabi sau prea grasi?
Rspunsul este simplu:
1. Corpul mamei nu era un mediu convenabil pentru copil, deoarece
organismul ei era invadat de deseuri provenind dintr-o hran in-
corect, reziduuri, medicamente, cafea, tutun, alcool.
77
2. n timpul cresterii, copilul este hrnit incorect, petrece prea mult
timp n fata televizorului si nu face destul exercitiu n aer liber.
Puteti s m blamati dac sunt cuprins de indignare justificat cnd
stiu c un nou-nscut sntos si fericit este capabil s bucure ochii si
inima? Stiu, de asemenea, ct de mbucurtor este s vezi o mam str-
lucind de sntate si fericire.
Fr s m laud, pot spune c femeile pe care le-am asistat la nas-
tere au iesit proaspete si rosii n obraz din maternitate, fr s fi avut
probleme sau complicatii. Pacientele mele s-au alimentat corect n tim-
pul sarcinii, au rmas la o greutate convenabil si au curtat corpul de
orice toxemie, pentru a asigura ftului un mediu sntos. Travaliul lor la
nastere a fost, n general, usor si fr incidente, iar copiii au beneficiat
de o sntate mult superioar mediei.
Sntatea copiilor se situeaz, n medie, la un nivel destul de sc-
zut. Statisticile arat c ntre 1948 si 1952, n Statele Unite, 52% dintre
tineri au trebuit s fie declarati inapti pentru serviciul militar, din cauze
fizice sau mentale. Asta pentru c printii lor erau prea sraci ca s le
asigure o hran sntoas? Nici pomeneal, pentru c este vorba, n ma-
re parte, de copii privilegiati, ndopati cu dulciuri, cu aditivi chimici,
prjituri, nghetat, gogosi cu sirop, lapte cu ciocolat, n loc s fie ali-
mentati rational cu proteine, hidrati de carbon, grsimi si vitamine.
Primii ani ai copilriei sunt cei mai importanti pentru sntate. Este
epoca n care glandele endocrine si ficatul au cea mai bun capacitate de
functionare, dnd copilului sntos exuberanta lui natural, energia ine-
puizabil si posibilittile cele mai sigure de alimentare. Oasele lui ar tre-
bui s fie la fel de solide ca un stejar verde, dintii lui la fel de rezistenti
ca fildesul, prul des si strlucitor.
n loc de asta, noul-nscut obisnuit vine pe lume cu organismul plin
de toxine si cu intestinul plin de peconium (bil oxidat de culoare ne-
gricioas). De fapt el este att de toxic nct, chiar si cu cele mai bune
ngrijiri, are nevoie de trei ani ca s elimine otrvurile mostenite de la
mam la nastere.
Natura ncearc s curete sngele mamei ndreptnd impurittile
acestuia spre corpul copilului. Primul nscut este cel mai toxic si, n ge-
neral, cel mai greu de alimentat si de crescut. Altdat, cnd familiile
numeroase constituiau regula, al cincilea, al saselea sau chiar al saptelea
copil se bucura adesea de o vigoare fizic si mental exceptionale. Dac
mama aducea pe lume si al zecelea sau al doisprezecelea copil, acestia
erau marcati de deteriorarea si epuizarea glandular a mamei.
Primul copil pune adesea multe probleme mamei si doctorului.
78
De exemplu, un exces de acizi proteici poate fi cauza unor manifes-
tri usoare, severe sau cronice (n functie de concentratie) de toxemie.
Rezultatul unor astfel de conditii poate fi, dup mine, un cancer precoce
sau leucemie (cancer al sngelui), sau alte forme de boli cu tumori ma-
ligne. Concentratii mai mici pot conduce la un reumatism, poliomielit,
difterie sau alte boli de piele. Aceast teorie a problemelor primului ns-
cut este bazat pe cercetrile mele, iar cteva somitti n materie de me-
dicin dietetic sunt de acord cu mine.
Simptomele cele mai frecvente ale bolilor copilriei sunt oboseala,
tulburrile respiratorii, greturile si febra. Ele arat c:
1) sngele este ncrcat cu otrvuri;
2) ficatul este incapabil s le oxideze si s le neutralizeze com-
plet;
3) acidul toxic este dirijat ctre o iesire la nivelul pielii sau al
membranelor mucoase.
Germenii, virusii si alte microorganisme sunt, n general, prezenti,
dar numai ca paraziti care se hrnesc cu deseuri toxice. Trebuie s i
multumim lui Louis Pasteur c a discreditat credinta conform creia
boala ar fi cauzat de demoni, nlocuind-o cu teoria asupra germenilor,
dar nu trebuie s uitm c Beauchamp, contemporan al lui Pasteur, a
sustinut cu fermitate c mediul chimic, cu care se hrnesc germenii, are
o important cel putin egal. Trebuie s alegi ntre dou cauze: sau me-
diul toxic, datorat unui mod necorespunztor de a tri si a se hrni, sau
un misterios microorganism, ascuns ntr-un ungher ntunecos si arun-
cndu-se deodat asupra victimei inocente. Conform acestei teorii, vin-
decarea depinde de distrugerea acestor microbi.
Discutnd despre germeni si boli, trebuie s nu uitm c hrana pe
care o gsesc este la fel de important ca si germenii nsisi. Fr hrana
obligatorie, germenul nu poate tri si se distruge. Aceast explicatie a
bolii serveste la sublinierea importantei deseurilor toxice, mostenite sau
dobndite, precum si a raporturilor lor cu bolile copilriei.
RUJEOLA (pojarul)
Germenul de rujeol, despre care se crede c este un virus, se dez-
volt pe un mucus secretat n regiunea respiratorie superioar. Gravita-
tea acestei boli depinde de concentratia deseurilor toxice eliminate de
membranele mucoase. Simptomele apar n urmtoarea ordine:
- stare proast si oboseal care indic o toxemie a ficatului;
79
- febr, rezultat al efortului fcut de ficat s neutralizeze otrava;
- caracteristicile unei rceli puternice, cu guturai si tuse;
- n cele din urm, apare eruptia colorat pe piele.
Dac ficatul nu a reusit s neutralizeze toate toxinele, glanda tiroid
intervine ca a treia linie de aprare, eliminnd otrava prin membrana
mucoas si prin epiderm. Dac este implicat mucoasa ochiului, apare
o conjunctivit.
Copiii bolnavi nu mnnc dect rar (nici animalele bolnave n-o
fac), n afar de cazul n care sunt obligati. Pot astfel s apar compli-
catii. V implor, nu for(a(i copilul bolnav s mnnce!
Cum s tratm o rujeol?
Cel mai bine este s o privim ca pe o rceal puternic: bi sau apli-
carea de prosoape umede favorizeaz reducerea febrei activnd elimina-
rea prin piele. Clismele antreneaz secretiile intestinale ca si bila toxic
si se pot face de dou ori pe zi. ns nimic nu trebuie absorbit pe cale
bucal, n afar de gheat pisat (dac copilul vrea) si de sucuri de fruc-
te diluate mpotriva setei. Cnd febra a sczut, se pot aduga legume
fierte, nefinoase, si fructe crude sau fierte. Dup disparitia complet a
eruptiei, se poate relua un regim normal.
Este periculos s se administreze aspirin sau remedii asemntoa-
re, deoarece nu fac dect s paralizeze extremittile nervilor, s creeze o
fals senzatie de securitate si s mreasc toxemia ficatului. Alte medi-
camente au ca efect s mping toxinele spre interior si risc s deterio-
reze organele interne. Asa cum copilul are nevoie de repaus fizic la pat,
tot asa mucoasele, pielea, ficatul si rinichii au nevoie de repaus chimic
care nu le poate fi procurat dect prin post.
Cred c rujeola este boala cea mai important a copilriei, prove-
nind dintr-o toxemie datorat exceselor de finuri si zaharuri. Tusea
convulsiv, crupul, pneumonia, meningita, gripa, sinuzita, bronsita si
astmul fac parte din acelasi grup. Antidotul natural este furnizat de su-
curile diluate cu ap ale anumitor fructe ca mrul, portocalele, grepfru-
tul, ananasul, papaia.
Un grup important de boli ale copilriei au drept cauz, dup mine,
un exces de acizi de proteine, datorat eredittii sau dobndit. Acesti
acizi sunt eliminati prin membranele mucoase sau sistemul limfatic care
atinge mucoasele n nas si gt. Bolile faringelui, amigdalelor si urechi-
lor, difteria, poliomielita, febra tifoid si reumatismul provin dintr-o to-
xicitate cu acizi de proteine. Desi laptele este cea mai bun protein
pentru un copil n crestere, trebuie stiut c, dac este fiert, uscat, trans-
format n praf, nghetat, dac i s-au adugat vitamine sintetice sau sirop
80
de ciocolat, el nu mai are calitatea de hran. Orict as insista asupra
acestui aspect, ar fi prea putin. Toate aceste produse pe baz de lapte
putrezesc n intestinul copilului si produc acizi de proteine extrem de
nocivi.
ANGINA
Unul dintre principalele centre de eliminare a toxinelor sunt amig-
dalele glande limfatice situate la suprafata mucoasei din gt care
constituie extremitatea unui lant de glande similare, al crui punct de
plecare se afl n regiunea intestinal. Atunci cnd acizii de proteine
sunt expulzati pe aceast cale, iritatia amigdalelor este att de puternic,
nct poate provoca o adevrat arsur a tesuturilor, numit amigdalit
(sau angin). Cteodat, otrava nu atinge amigdalele, ci este blocat de
una sau mai multe glande intermediare care se umfl si provoac o sen-
zatie dureroas n gt.
Pozitia superficial si foarte accesibil a amigdalelor le transform
ntr-o tint usoar pentru chirurg. Milioane de astfel de glande au fost
operate. Ameliorarea care urmeaz este datorat n bun parte postului
voluntar care urmeaz dup o astfel de operatie. Gtul este prea dureros
si inflamat pentru a permite deglutitia oricrui aliment. Mai trziu, cor-
pul privat de aceste dou importante usi de iesire ncearc s se serveas-
c de alte puncte de contact ntre tesuturile limfatice si membranele mu-
coase. Insule limfatice din nas, gt, sinusuri, stomac, intestin si apendice
ncearc s nlocuiasc amigdalele sacrificate, de unde o multime de alte
boli pot s apar, mai ales apendicita.
POLIOMIELITA
Aceast boal, relativ rar, provoac o paralizie muscular la circa
2% dintre persoanele afectate. Desi, dup opinia mea, orice acid toxic
poate provoca boala, cred c principala surs de acid particular pentru
care virusul poliomielitei marcheaz o preferint este putrefactia, n in-
testine, a smntnii nghetate. Poliomielita afecteaz n special copiii
care absorb mult smntn nghetat. O indicatie este furnizat de fap-
tul c majoritatea cazurilor se produc n perioada cald a verii, n care
copiii consum mult nghetat. Bolile urechii, otitele si mastoiditele,
din contr, sunt mai degrab cauzate de un consum excesiv de ou sau
produse pe baz de ou.
81
REUMATISMELE
Aceast boal, cu att mai deplorabil cu ct poate fi evitat, pro-
vine mai ales din absorbtia de carne sau supe de carne. Carnea, desi are
un efect stimulant, este unul dintre alimentele cele mai periculoase pen-
tru copii. Acizii se acumuleaz n snge si, dac concentratia lor devine
prea mare, valvulele cardiace, sensibile la acizi, pot fi deteriorate. Reu-
matismul inimii (endocardita) este adesea cauzat de un exces de carne n
regimul copilului.
Antidotul natural pentru bolile provocate de acizii de proteine este
sucul de legume, crude sau fierte, de preferint nefinoase si bine dilua-
te, si fr utilizarea, binenteles, a produselor din conserve. Nici sare,
nici carne, nici chiar oase nu trebuie adugate n supa copiilor suferind
de reumatism. n cazul unei intoxicatii cronice, este bine s se elimine
toate proteinele din regimul copiilor si s fie hrniti n special cu fructe,
legume, finuri si unt. Desi unele proteine au important vital pentru
dezvoltarea copilului, adesea sunt administrate n exces sau n stare de-
vitalizat.
Aduceti-v aminte c un copil creste mai ncet dect un vitel si,
deci, are nevoie de mai putin lapte. Aminti(i-v, de asemenea c lapte-
le este un aliment, yi nu o butur!
Un consum abuziv de grsimi poate si el s fie duntor copilului.
Ceea ce este numit nocivitatea materiilor grase pentru ficat poate fi
ereditar sau dobndit dup nastere. Cauznd o dereglare n celulele fi-
catului, materiile grase alimentare, mai ales smntna n cazul copiilor
mici, nu sunt complet oxidate si circul n snge ca materii grase toxice.
Ele sunt eliminate, fie prin glandele care au ca misiune s lubrifieze p-
rul, fie prin glandele sebacee care lubrifiaz natural pielea. Seboreea
capitus este unul dintre primele exemple; pot, de asemenea s apar ac-
neea, cosurile, micile pustule (observate pe piept, pe abdomen, pe prti-
le genitale si anusul copilului) sau urciorurile, furunculii sau abcesele
(cnd materiile grase sunt eliminate prin glandele sebacee. Dac mate-
riile grase atac mduva osoas, se va declansa o osteomielit (abces).
Remediul const ntr-un drenaj corect al puroiului prin eliminarea tutu-
ror materiilor grase din regimul alimentar, mai ales a celor din coca uti-
lizat la fabricarea prjiturilor.
82
VARICELA (vrsatul de vnt)
Boala infantil cea mai obisnuit, rezultnd dintr-o toxemie datora-
t grsimilor, este varicela, boal foarte contagioas, de care nu scap
dect foarte putini copii. Cred c este datorat eliminrii de grsime to-
xic sau acizi grasi prin glandele capilare care furnizeaz n acest caz o
hran natural virusului. Combinarea chimic a produsilor de secretie ai
acestor microorganisme produce pustulele caracteristice acestei boli.
Tratamentul medical al bolii copilriei recurge n principal la anti-
piretice si stimulante. Aspirina este tipul clasic de remediu antipiretic.
Ea este o realizare sintetic a chimistilor germani care au stiut s con-
serve n acest produs, derivat al acidului fenic, toate calittile fenolului,
eliminndu-i, n acelasi timp, gravele inconveniente. Are efect n sensi-
bilizarea extremittilor nervilor, deci suprim senzatia de durere. Obo-
seala si durerile de cap se atenueaz, febra este stopat. Numai c acest
produs, pe baz de fenol, mpiedic actiunea ficatului, deteriorndu-i ce-
lulele. De fapt, ntrebuintarea aspirinei este o tentativ de a elimina un
ru introducnd un alt ru.
Febra la copil constituie pentru mama lui un simptom nelinistitor.
Dar care este, de fapt, semnificatia febrei? Este ceva ru care trebuie su-
primat, sau un efort al corpului de a arde o otrav, debarasndu-se astfel
mai repede de ea?
La copil, febra ncepe n ficat. La un copil sntos si robust, toxine-
le sunt adesea complet arse n ficat. Copilul nu simte nici durere, nici
indispozitie. Are numai un pic de febr n regiunea ficatului, care poate
fi constatat de un examen local. Dar, dac ficatul este incapabil s oxi-
deze complet otrvurile, atunci, sub actiunea glandelor endocrine, aces-
tea sunt dirijate ctre o alt iesire la nivelul mucoaselor. Asta se face, de
regul, prin cile respiratorii si se traduce prin grip, sinuzit, faringit,
angin si chiar pneumonie, care este o form complicat de bronsit.
Prin acest procedeu, organismul pstreaz toat puterea ficatului pentru
neutralizarea deseurilor toxice ale bolii. Ficatul este mult prea solicitat
pentru a se mai ocupa si de digestia hranei. Acest organ poate fi scutit
de o parte din presiunea exercitat asupra lui, dac nu mncm nimic.
Atunci cnd focul arde, natura nu are nevoie de hran. Este motivul
pentru care animalele si multi copii refuz alimentele n timpul bolii.
Postul nu numai c face s scad temperatura, diminueaz presiunea si
usureaz eliminarea, dar el favorizeaz actiunea ficatului si evit serioa-
se complicatii, ca otitele, mastoiditele si meningitele.
83
Propriile mele observatii, fcute timp de peste cincizeci de ani de
practic medical, mi-au artat c postul aproape total ntrerupt numai
de sucuri de fructe si legume diluate trebuie respectat nc 24 ore dup
ce temperatura a revenit la normal.
Este bine s ne amintim de regula c intestinul poate fi purificat de
toxinele sale n 24 de ore, sngele n trei zile, ficatul n cinci zile, cu
conditia ca nici un aliment s nu fie absorbit.
Rezult, astfel, c febra, temut deoarece nu este cunoscut, este de
fapt un efort al naturii pentru a ajuta vindecarea. Ea nu face niciodat
ru, nu are consecinte suprtoare, si n-ar trebui suprimat cu ajutorul
medicamentelor sau hrnit cu alimente. De nenumrate ori am vzut un
caz de grip evolund n pneumonie pentru c o bunic nelinistit a
insistat s dea copilului ceva ntritor, o sup de gin sau o fiertur
de arpacas, sub form lichid, binenteles, sau pe baz de fin sau pro-
teine exact ceea ce nu trebuie ficatului n astfel de circumstante.
Cellalt tip de tratament al bolilor infantile este de tip stimulant
biciuirea chimic pentru a activa glandele tiroid si suprarenale. n
zilele noastre, sulfamidele si antibioticele sunt stimulentele cele mai des
folosite. A stimula un corp epuizat cu ajutorul medicamentelor este tot
att de lipsit de sens ca biciuirea unui cal obosit pentru a-l face s mun-
ceasc. Ar fi mult mai rezonabil s lasi animalul s se odihneasc si s-l
lasi s pasc pentru a-i acorda sansa s-si refac fortele.
Nu exist miracol, medicament magic n medicin. Natura si face
treaba n stilul ei lent si metodic, asa cum cresc plantele. Eforturile uma-
ne pentru a grbi ritmul se termin adesea cu un dezastru.
ALIMENTATIA NOU-NSCUTULUI
Indigestia este cea mai stnjenitoare dintre toate problemele de ali-
mentatie infantil. Principala cauz este o bil toxic, acid, n loc de a
fi alcalin. Simptome: gaze, colici, durere, nervozitate, insomnie. Este
important pentru mam s cunoasc originea si cauza acestei bile toxice
(de culoare verde, n loc de galben-auriu), pentru a ntelege mai bine
tulburrile sugarului.
Sngele care serveste drept hran ftului este mentinut pur prin ac-
tiunea a trei filtre: ficatul mamei, membrana care nconjoar ftul (pla-
centa) si care actioneaz ca o a doua linie de aprare mpotriva materii-
lor toxice care circul ctre copil, precum si propriul su ficat, pe care l
84
traverseaz sngele venit prin cordonul ombilical nainte de a intra n
circulatia general a corpului su.
Bila toxic ce rmne n ficatul sugarului va fi eliminat treptat n
primii trei ani de viat. La intervale regulate, bila verde se vars n in-
testin pentru a fi eliminat. Atunci cnd are loc acest proces, apar toate
simptomele indigestiei infantile. Laptele se ncheag si l gsim n mate-
riile fecale sub form de cocoloase ntrite. Finurile si zaharurile fer-
menteaz producnd gaze, colici si violente dureri intestinale. Chiar si
cel mai bun lapte matern este digerat prost. Responsabilitatea revine
chimiei ficatului sugarului, si nu hranei absorbite. Prea des atentia este
concentrat asupra regimului alimentar al sugarului si nu asupra proce-
selor chimice din organismul su. Drept urmare, o cantitate uluitoare de
preparate sunt propulsate ca hran pentru sugarul bolnav. De obicei,
acestea sunt ncercate unele dup altele si copilul, dac nu moare din
cauza lor, va reusi s elimine suficient bil toxic ca s fie capabil s
digere produsele comerciale preparate sintetic, ultimului ntrebuintat
acordndu-i-se meritul de a fi adus vindecarea.
Nu exist dect un aliment natural pentru copii: laptele. El trebuie
s fie pur, proaspt, nealterat. Laptele matern este ntotdeauna cel mai
bun, cu conditia s nu fie toxic. Urmeaz laptele de capr si cel de vac,
la care trebuie s se adauge ap si zahr pentru a se apropia ct mai mult
de compozitia laptelui matern. Laptele care a stat 24 ore, fie chiar n
frigider, a pierdut multe dintre calittile lui folositoare. Cu ct este
nclzit de mai multe ori si tratat, valoarea sa nutritiv scade. Vita-
minele naturale nu pot fi niciodat nlocuite de vitamine sintetice. Pas-
teurizarea, desi pgubitoare, nu este ntr-adevr nociv pentru c anu-
mite calitti rmn neschimbate. Necesitatea pasteurizrii este un atribut
pltit vietii citadine. Laptele fiert, conservat, uscat sau praf pstreaz o
valoare nutritiv foarte mic.
Pe msur ce creste si se fortific, copilul dispune de mai mult
energie pentru eliminarea toxinelor; ele sunt expulzate prin ficat m-
preun cu bila. O bil normal este compatibil cu toate felurile de ali-
mente care se pot gsi n intestin; o bil toxic produce un efect iritant
pentru delicatul perete intestinal. Deoarece bila toxic mpiedic diges-
tia normal a proteinelor, zaharurilor, finurilor si grsimilor, simpto-
mele alarmante ale indigestiei nu ntrzie s apar sub form de gaze,
colici, constipatii sau diaree, instabilitate nervoas si agitatie general.
n faza acut a crizei biliare, nu este posibil nici un fel de digestie
si este de preferat s se reduc alimentatia la ap distilat, sucuri de
fructe diluate, sup de legume alcaline, excluzndu-se orice zeam de
carne. Acest regim trebuie mentinut ntre una si trei zile. Cnd criza a
85
trecut, sugarul va fi alimentat cu lapte de vac crud, diluat ntr-un volum
egal cu ap.
n primele sase luni de viat, sugarul trebuie s primeasc cel putin
500 ml de lapte n 24 ore. Pentru sugarii hrniti cu biberonul, laptele
trebuie diluat cu ap distilat. Dac laptele ndulcit este tolerat, sunt pre-
ferabile zahrul nerafinat si mierea siropurilor sintetice, melaselor, lac-
tozelor sau glucozelor comerciale. Dac zahrul produce gaze si colici,
eruptii si o agitatie general, trebuie eliminat din regim pn n momen-
tul n care reactia bilei devine normal. Finurile si grsimile sunt ntot-
deauna digerate greu n primul an de viat; chiar si apoi, dac persist
semne de indigestie, este de preferat s fie evitate din hrana sugarului.
Dilutia complet a laptelui si numrul de mese sunt o art care soli-
cit ngrijirile constante ale unei mame atente. Se poate s fie nevoie de
o variatie constant a proportiilor de lapte si ap. Singurul criteriu este
atitudinea si reactia sugarului.
Este bine ca mama s stie c, n timp, bila si pierde toxicitatea si
simptomele de indigestie se atenueaz. Zaharurile si sucurile, fructele si
legumele sunt atunci tolerate si usor digerate. n orice caz ns, este pe-
riculos s se ncerce stoparea crizei biliare cu produse chimice si medi-
camente. Colaborarea cu natura va ajuta sugarul s elimine toxinele pe
care le-a mostenit. Tratamentele paleative temporare risc s influenteze
negativ sntatea viitorului copil si s-i deformeze dintii si oasele. Rb-
darea, ngrijirile atente si hotrrea eroic de a suporta unele perturbri
ale orelor de mas si somn vor fi mrinimos recompensate prin satisfac-
tia de a avea un copil sntos, frumos si voinic.
Am vorbit att de mult de bolile copilriei, pentru a v face s n-
telegeti ce nseamn n mod real un copil care se simte bine si de cte
boli este amenintat. Sunt convins c dac ar exista mai multi copii sn-
tosi as vedea defilnd n cabinetul meu mai putini adulti bolnavi. Pentru
c adevrata sntate nu ncepe n copilrie, ci n pntecele mamei.
10. Colesterolul yi tulburrile inimii
Unul dintre cuvintele cele mai prost ntelese si care inspir cea mai
mare team este colesterol. Unul dintre pacientii mei mi mrturisea:
Nu vreau s las s-mi intre n snge nici un gram de colesterol; nu
prea tiu exact ce este, dar tiu c este o otrav.
Oameni mai bine informati si fac de asemenea griji n legtur cu
colesterolul si cu influenta sa asupra bolilor inimii, pentru c stiu c,
86
dup cum spun statisticile, bolile cardiace cauzeaz mai multe decese
dect toate celelalte boli la un loc.
Mult nainte ca acest colesterol s devin obiectul atentiei generale,
am consacrat mult timp observatiilor care puteau s-mi spun dac o
hran incorect produce colesterolul impur. Am ajuns, cred, s gsesc o
explicatie logic a problemei colesterolului si metoda corect de a for-
ma n corp colesterol pur.
Una dintre problemele cele mai controversate din medicina actual
se refer la colesterol. Este sau nu acesta rspunztor pentru tulbu-
rrile cardiace? $i n aceast controvers este vorba de colesterol n
hran, n snge, n artere?
Este demonstrat c sntatea depinde de starea arterelor prin care
circul sngele pentru a ajunge la toate celulele vii ale organismului.
Acest curent sanguin este extrem de violent, la fel de impetuos ca un to-
rent de munte. n timp ce malurile unui curs de ap sunt supuse eroziu-
nii, tesuturile corpului nu sunt afectate de curentul sanguin. Este, oare,
posibil? Cum? Protectia este asigurat prin lubrifierea peretilor arteriali.
Natura a pus la punct o substant antifrecare care mpiedic organismul
de la distrugerea de ctre propriul su flux sanguin.
Elementul cheie al acestui ulei lubrifiant, foarte eficient, este sub-
stanta gras numit colesterol. Cuvntul colesterol este foarte com-
plex, deriv de la cuvintele grecesti chole (bil) si stereos (solid),
precum si de la latinescul olium (ulei). Este un hidrat de carbon foarte
complex, de culoare galben-deschis, gras la pipit, cu o compozitie per-
fect pentru rolul pe care l joac n mentinerea fluidittii n circulatia
sngelui. Chiar dac hrana nu furnizeaz nici un aport de colesterol, el
este mereu prezent n snge, fiind fabricat de ficat.
n timpul dezvoltrii fetusului, colesterolul este furnizat de sngele
matern. Dup nastere, copilul l fabric singur, uleiul necesar fiindu-i
oferit de smntna din lapte, furnizat de natur, cunoscut si sub nume-
le de materie gras. Desigur, si alte grsimi vegetale sau animale sunt
ntrebuintate cnd sugarul absoarbe si alte alimente n afar de lapte.
Colesterolul fabricat de ficat pornind de la grsimi simple circul n
snge cu concentratia necesar, pentru a fi ntrebuintat de celulele care
formeaz peretii arteriali, si este mentinut aici ca un lubrifiant perfect.
Cnd aceste celule sunt uzate, ele sunt eliminate mpreun cu colestero-
lul pe care l contin, n timp ce alte celule se formeaz si absorb coleste-
rolul pur din snge. Astfel se creeaz un ciclu continuu de colesterol ca-
re este mentinut, atta timp ct corpul este sntos, la un nivel specific.
Cnd acest nivel fiziologic este perturbat de un proces de distrugere
mai rapid dect cel de reconstructie, concentratia colesterolului din sn-
87
ge se mreste si rezult o stare de colesterolemie, adic un exces de co-
lesterol n snge. Simple analize de laborator determin nivelul coleste-
rolului.
Singura conditie care duce la o distrugere mai rapid dect recon-
structia colesterolului este deteriorarea peretilor arteriali. Consumul ex-
cesiv de grsimi yi uleiuri poate provoca tulburri arteriale, deoa-
rece organismul le transform n rezerve sub form de grsime. Tulbu-
rrile se pot produce numai atunci cnd grsimi nenaturale sau gr-
simi naturale alterate prin nclzire sunt consumate. Compozitia gr-
similor este alterat mai ales atunci cnd acestea sunt nclzite n pre-
zenta unor finoase (cartofi prjiti). Am constatat c ficatului i este im-
posibil s fac sinteza unui colesterol perfect plecnd de la o grsime
care servise la pregtirea unor finoase. Colesterolul rezultat n acest
caz, fiind alterat, ndeplineste defectuos functiile de protectie a peretilor
arteriali, se uzeaz rapid si dispare, provocnd alte forme de tulburri
arteriale, ca arterioscleroza (ntrirea sau ngustarea arterelor care si
pierd astfel elasticitatea), arterita (depuneri grase pe peretii arteriali ca-
re pot jena si chiar bloca circulatia sanguin), tromboze coronariene
(formarea de cheaguri n artere, care blocheaz fluxul sanguin ctre
inim) si anevrismul (tumoare cauzat de dilatatia arterelor).
n aceste cazuri patologice, nivelul colesterolului n snge este mult
superior celui normal. Acest nivel crescut poate fi descoperit n timp util
de medicul atent la un semnal de alarm care l va determina s studieze
amnuntit metabolismul grsimilor n cazul pacientului su.
Ideea c un regim bogat n grsimi este n mod necesar nociv pen-
tru artere desi larg rspndit printre medici este contrazis printr-un
studiu atent al regimului eschimosilor. Aceste populatii, nainte ca regi-
mul lor primitiv s fi fost alterat de rafinamentele alimentelor civilizate,
se numrau printre cele mai puternice si cele mai robuste populatii de pe
glob. Se hrneau exclusiv cu carne, peste, psri, si cu o mare cantitate
de grsimi. Ca si focile sau morsele, corpul lor avea nevoie de un strat
gros de grsime pentru a se apra mpotriva frigului glacial, si putea
oxida cu usurint aceast materie gras care le servea de rezerv de cl-
dur si energie.
Este adevrat c eschimosii deveneau adulti si mbtrneau repede,
dar asta nu era consecinta unui regim defectuos, ci mai degrab a tem-
peraturilor foarte sczute si a lungilor nopti polare. Oasele lor erau mai
solide dect ale oricrei rase umane, aveau o fort fenomenal si o sn-
tate ntr-adevr perfect. Desi regimul lor alimentar includea multe gr-
simi, nivelul colesterolului era normal, iar arterele perfecte. ntr-o zi,
exploratorul Wilhjalmur Stefansson, care tria printre eschimosi, mn-
88
cnd ca si ei si bucurndu-se de o sntate de fier, a fcut o experient,
nlturnd grsimea din alimentatia sa; dup putin timp, s-a simtit slbit
si bolnav. Prietenii si eschimosi l-au implorat s includ mari cantitti
de grsime n alimentatie. Le-a urmat sfatul, si s-a nsntosit rapid.
Este logic ca medicii si savantii s conchid c un regim bogat n
grsimi face s creasc colesterolul n snge. Se pare c ei nu tin cont de
faptul c numai grsimile alterate sunt nocive si c grsimile normale
sunt alterate nu numai prin nclzire, ci si prin prepararea lor n pre-
zenta altor substante care le fac improprii pentru fabricarea unui co-
lesterol de bun calitate.
Pe msur ce hrana omului civilizat devenea mai putin natural,
acesta a nceput s sufere de tulburri de digestie si toxemie a sngelui.
Aceasta este, dup prerea mea, cauza primar a multor sau poate a tu-
turor bolilor.
Se discut astzi mult despre grsimi saturate si nesaturate, despre
utilitatea sau nocivitatea lor n regimul alimentar. Modul cel mai simplu
de a ntelege diferenta dintre cele dou categorii este de a analiza exem-
plul urmtor:
S ne imaginm doi oameni, primul fiind o persoan normal, cu
dou brate i dou mini, cellalt, un fel de zeu hindus, cu multe brate
i multe mini. Cnd omul normal tine dou mere, minile i sunt pline;
cnd zeul hindus tine dou mere, minile sale nu sunt toate pline i mai
poate apuca i altele. Omul cu dou mini este saturat, cel cu mai multe
brate este nesaturat. n termeni chimici, am spune c omul normal are o
facultate dubl de a apuca, care este saturat; zeul hindus ar avea o ca-
pacitate de a apuca multipl, nesaturat nc, i deci capabil s mai
apuce i s retin i alte substante. n limbaj chimic, are o valent mul-
tipl, mai puternic dect a omului cu dou mini.
Valentele substantelor sunt adesea determinate n laborator. Astfel,
dat fiind c elementul chimic iod se ataseaz usor valentelor disponibi-
le, el este ntrebuintat la determinarea punctului de saturatie al anumitor
substante. Iodul liber este amestecat cu aceste substante si apoi i se cau-
t urma. Dac bratele libere ale substantei au retinut iodul, nu mai r-
mne iod n stare liber, iar cantitatea retinut este denumit valoarea-
iod a substantei initial nesaturate. Cnd o substant este saturat, reac-
tiile sale chimice sunt alterate. O toxin iritant poate deveni un com-
pus benign. Actiunea multor remedii se bazeaz pe acest principiu. Este
posibil, de exemplu, digitalizarea unei otrvi corporale administrnd
bolnavului digitalin, sau iodarea unei otrvi corporale administrnd io-
89
dur de potasiu. Moda actual prefer neutralizarea cu grsimi nesatura-
te care sunt, ntr-adevr, bune tampoane terapeutice.
Ca agent de neutralizare sau tampon, hidratii de carbon saturati se
dovedesc utili n tratarea unor stri toxice ale corpului. n numeroase ca-
zuri ns, n loc s se lase uleiurile sau margarinele n starea lor natura-
l, comertul si-a vrt coada si, pentru a le face s semene cu untul, le-a
ntrit cu vitamine sintetice, le-a adugat acizi glutamici, materii acolo-
rante pe baz de anilin si odoranti chimici. Toti acesti aditivi tind s sa-
tureze hidratii de carbon iar produsul final, chiar dac are gust agreabil,
nu este dect grsime fr valoare.
Care sunt, atunci, grsimile utile pentru corp?
Grsimile naturale nealterate, desigur, ca: grsimi animale, inclusiv
cele din carne, grsimile vegetale, din majoritatea legumelor si fructe-
lor. n ceea ce priveste utilitatea lor pentru corp, nu are important dac
sunt saturate sau nesaturate. Grsimile sunt duntoare atunci cnd sunt
nclzite cu alte alimente, mai ales finoase. Cartofii prjiti, prjiturile,
produsele de patiserie produc un colesterol ru, o lubrifiere imperfect,
erodarea arterelor si arterioscleroza. Din acest punct de vedere gogosile
si cartofii chips trebuie inclusi printre alimentele cele mai periculoase
pentru sntate. Putem considera, de asemenea, c nocivitatea tutunului
provine de la faptul c, arznd, el face s se prjeasc uleiurile si gu-
droanele pe care le contine, ca si hidratii de carbon din hrtia tigrilor,
producnd astfel materiile grase alterate si toxice.
n epoca noastr, tulburrile inimii si ale vaselor sanguine sunt cei
mai mari asasini ai rasei umane, mai ales n trile civilizate. O selectie
mai atent a grsimilor consumate ar reduce simtitor numrul victime-
lor. Desi corpul este o masin minunat, nu poate construi tesuturi vigu-
roase si sntoase plecnd de la alimente grosolan trucate din necesitti
comerciale.
Inima este centrul retelei de transport din corpul omenesc. Este un
muschi care pompeaz sngele ctre ceilalti muschi si tesuturi. ns tre-
buie s dispun de snge pentru propriul uz pentru a-si face datoria. Da-
c afluxul de snge este ntrerupt fie si numai cteva minute, inima
nu-si mai poate ndeplini misiunea.
De forma unui pumn, inima ncepe s bat nainte de nastere si lu-
creaz apoi nentrerupt. Celulele acestui muschi trec prin faze de activi-
tate si de repaus si numai n caz de urgent se face apel la toate deodat.
Aceast pomp muscular neobosit este un organ de o eficient cu
totul remarcabil. n functie de nevoi, ea face ca sngele s circule cu o
presiune mai mare sau mai mic. Aceast capacitate de a rspunde cere-
rii rezid din forta si frecventa btilor. Dac circumstantele o cer, este
90
capabil de o crestere spectaculoas a randamentului si si poate mri
propriul volum cu 50%. Elasticitatea vaselor coronariene face posibil
aceast extensie. Cteva zile mai trziu, cnd criza a trecut, inima revi-
ne la normal.
Exist, desigur, o limit fiziologic a acestor eforturi. La animale, o
curs prelungit sau o spaim violent nu provoac nimic comparabil cu
ceea ce este, n cazul omului, un atac cardiac. Totusi, dac scoatem un
animal din mediul su normal, va avea tulburri cardiace.
Dar omul nu a fost el oare scos din mediul su natural? Trebuie s
respire aerul poluat, este supus unor violente tensiuni fizice si nervoase
stres urechile i tiuie de zgomote iritante si, uneori, intolerabile, care
i deranjeaz somnul; ochii suport oboseala unei iluminri artificiale;
bea lichide chimice si mnnc alimente sintetice. n aceste circumstan-
te, un om fiziologic devine om patologic, cu o inim care nu mai supor-
t oboseala si tensiunea. Muschiul cardiac si pierde din tonus, iar val-
vulele si arterele si pierd elasticitatea.
Vasele se ntresc, mecanismul de distributie este scos din functiu-
ne, peretii se dilat pn cnd una dintre pompele de alimentare nu mai
poate suporta nici un fel de efort.
O pomp nou sau numeroase prti ale celei vechi devin necesare
pentru a reda eficienta inimii deficiente, pentru c inima este un motor,
asemntor din multe puncte de vedere, cu cel al unei masini. Una din-
tre comparatii se refer la carburant. Benzina face posibil puterea prin
ardere. Ea este pentru motor ceea ce este principiul suprarenal pentru
inim principiul suprarenal fiind cel care face posibil oxidarea la
nivelul muschilor cardiaci. Pentru a putea face s functioneze un motor
cu benzin, ne trebuie un carburator care s prepare carburantul si s-l
transforme ntr-un amestec pe care motorul s-l poat utiliza.
Carburatorul uman corespunztor este glanda tiroid. Numai c,
pentru a functiona corect, motorul cu benzin trebuie actionat de un
conductor. n corp glanda pituitar. Celulele nervoase cu cili vibratili
ai acestei glande se scald n sngele care circul prin partea sa interme-
diar. Ele detecteaz substantele toxice si, datorit pulsatiilor directe ale
nervului simpatic, regleaz mecanismul de aprare al corpului. Si aici
Natura si arat superioritatea asupra motorului, creatie a omului. Moto-
rul poate dezvolta o putere mai mare prin simpla mrire a vitezei; inima
si mreste nu numai viteza, ci si dimensiunile.
Dac motorul este lubrifiat prost, sau dac benzina este inferioar
sau prost amestecat, se produce o coroziune avnd ca rezultat fie o de-
fectuoas aprindere a bujiilor, fie pierderi pe la supape si, deci, o pierde-
re de putere.
91
Numai c, n timp ce ngrijim atent motorul masinii, ne expunem
inima unei serii de tratamente neadecvate care risc s deterioreze si
distrug aceast pomp. n fiecare zi, aflm despre o moarte subit si ne
spunem: nc un atac cardiac. Cum aceste atacuri sunt frecvente, ne
resemnm si le admitem ca inevitabile.
Este usor de nteles c inima devine patologic cnd prea multe re-
guli biologice au fost nesocotite. Stricciunile cauzate structurii inimii
depind de schimbrile din chimia sngelui si de reactiile ei la accelera-
rea activittii suprarenale, ca urmare a unor stri de toxemie.
Numeroase asa-zise pseudo-angine, ca si multe atacuri serioase
de angin pectoral (cu durere de piept insuportabil, cauzat de o insu-
ficient sanguin) pot fi calmate dilund lichidele din corp cu ajutorul
apei care contine alcali dulci, care se administreaz pe cale bucal sau
rectal. Acest lucru indic faptul c membrana care acoper valvele
inimii este extrem de sensibil la substan(ele iritante sau acide din
snge. Asa cum a spus McKim Marriott n Recent Advances in Che-
mistry in Relation to Medical Practice (Progrese recente n chimie, n
legtur cu practica medical); diferenta chimic ntre viat i
moarte este mai mic dect diferenta dintre apa de la robinet i apa
distilat.
Am vzut cu ct tenacitate mentine corpul neutralitatea sngelui si
cum alte organe actioneaz ca tampoane sau ca mijloace de eliminare.
Numai cnd toate aceste organe sunt saturate, o infim, dar adesea fata-
l, cantitate de toxine poate circula n snge. O mare stricciune poate fi
cauzat valvulelor inimii printr-o iritatie chimic, iar inflamatia care va
rezulta din ea constituie un factor important pentru formarea unor acolo-
nii de tipul streptococilor.
S-a stabilit c secretia glandei tiroide controleaz cadenta btilor
inimii si un exces al acestei secretii provoac o tahicardie foarte rapid,
chiar la 250 bti pe minut. Exist dou metode de combatere a acestei
situatii. Cnd tiroida este supraactivat, suprarenalele sunt adesea sub-
activate si o stimulare psihic a acestora poate restabili echilibrul dintre
glande. Sau, invers, actiunea tiroidei poate fi atenuat prin insulin, me-
dicament care reactioneaz puternic n acest sens. Cu ctiva ani n urm,
am fost chemat la cptiul unui bolnav care suferea de o tahicardie pu-
ternic de peste 60 ore. Prea pe moarte. 15 unitti de insulin, adminis-
trate din sfert n sfert de or, l-au readus, dup trei ore, la starea norma-
l.
O alt tulburare este cea caracterizat printr-un ritm ntrerupt. Dou
cauze se pot afla la originea acestei iregularitti. Prima este un impuls
excesiv de secretie tiroid n snge, care creeaz pacientului un senti-
92
ment de team. El este alarmat de oprirea sau accelerarea btilor ini-
mii, experienta clinic ne-a artat ns c aceast tulburare conduce rar
la o stare patologic serioas. Cea de-a doua cauz este o iregularitate
datorat unei deteriorri a fascicolelor din muschiul cardiac care pro-
voac niste contractri violente si dezordonate, fibrilatii.
Cea mai comun dintre tulburrile cardiace, un atac, este aproape
ntotdeauna consecinta unei cresteri subite a secretiei suprarenale n cir-
culatia sanguin. Aceasta determin dilatarea sau ruptura unei valvule
sau a unui perete muscular ale inimii, iar cheagul rezultat din hemoragie
prezint un pericol grav. Poate s aib loc si o ruptur a unui vas coro-
narian. Fiecare dintre aceste leziuni poate provoca o moarte subit. Pa-
cientii nu scap dect atunci cnd este vorba despre o distentie (dilatare)
Ir ruptur. Repausul la pat, un regim usor si o cur de oxigenare reali-
zeaz deseori minuni terapeutice.
Aceast inundare intempestiv cu secretii suprarenale, care se tra-
duce att de des printr-un atac, este o reac(ie a mecanismului de ap-
rare mpotriva unei toxemii acute, rezultnd dintr-un yoc chimic
sau nervos. Orict voi insista asupra acestui punct, nu va fi ajuns, pen-
tru c aceasta este cauza primar a atacurilor cardiace.
Dac ficatul si rinichii, care sunt filtrele sngelui, sunt npdite de
o intoxicatie violent, inima este pus la grea ncercare din cauza toxe-
miei ridicate a sngelui. Ca urmare, ficatul si rinichii sunt victimele unei
congestii interne si degenereaz progresiv. Trebuie intervenit pentru a
reduce presiunea exercitat asupra acestor dou filtre, ns trebuie, pe de
alt parte, tinut cont de multi factori. O congestie a ficatului este nsotit
ntotdeauna de o pletor, sau de o presiune mrit n vene, care se poate
pune usor n evident. Comprimati puternic pielea ntre umeri prin ap-
sare cu degetele. Dac dup ridicarea degetelor rmne o suprafat alb
de piele, asta constituie un indiciu c n vene exist o presiune anorma-
l. Dac presiunea este normal, nu se remarc nici o suprafat alb.
Acelasi test poate fi fcut si la nivelul altor prti ale corpului, de
exemplu pe piept sau pe picioare.
Dac acest test este pozitiv, constituie un semnal de alarm, chiar
dac individul se simte perfect. Dezechilibrul ntre sngele arterial si cel
venos provoac refluxuri si vrtejuri n vasele sanguine ale urechilor,
care, n mod obisnuit, se manifest prin zbrnituri n urechi, greturi,
chiar vrsturi. La nivelul ochilor, acesta poate cauza o hemoragie a
conjunctivei sau retinei.
Venele se dilateaz usor. De aici rezult varice sau hemoragii si
auriculele inimii pot mai greu s refuleze sngele care ajunge la ele. n
cazul defectrii filtrelor, inima trebuie s mreasc presiunea sanguin
93
pentru a asigura organismului cantitatea necesar de snge filtrat. O ini-
m solid poate mri presiunea sanguin si suporta acest efort ani n-
tregi. O inim mai slab se dilat si sfrseste prin a sucomba.
Bolile de inim fiind la mod si afectnd des persoane celebre, poa-
te s par mult mai distins s suferi de inim dect s ai un ficat conges-
tionat sau rinichi blocati. Cercetnd cauzele initiale, nu exist nici o di-
ferent. Nu trebuie uitat vreodat c ficatul si rinichii sunt filtrele corpu-
lui. Rezult, deci, c dac acordm mai putin atentie pompei si mai
mult cercetrii conditiilor patologice ale filtrelor, pompa risc mai pu-
tin s fie suprancrcat.
Cum s procedm? Mijlocul cel mai rezonabil de a asigura o func-
tionare normal a ficatului si rinichilor este de a nu-i supune la presiuni
chimice. Puritatea, umiditatea si temperatura aerului, zgomotul si ener-
varea, munca fizic si au importanta lor. Dar factorul esential al comu-
nicrii noastre cu mediul nconjurtor este hrana, care reprezint forma
sub care mediul nconjurtor ptrunde n corpul nostru.
Alegerea si pregtirea corect a hranei asigur un aport adecvat de
vitamine, substante importante pentru mentinerea snttii. De fapt, to-
tul se nvrteste n jurul chimiei digestiei. Importanta primordial a regi-
mului alimentar este n mod cert baza unei sntti generale bune si a
unei functii cardiace normale.
n cartea sa Atac cardiac, cardiologul Myron Prinzmetal declar:
Unul dintre factorii principali dac nu principalul n incidenta
bolilor cardiace este regimul alimentar. Este clar c, n linii generale,
mncm prea mult. Ne prefacem a crede c este un semn de confort i
de lux absorbirea unor mese copioase. Orice eveniment fericit este cele-
brat printr-un fel de banchet. Absorbim mncruri bogate n calorii i
materii grase, injectnd astfel n organism mai mult carburant dect ar
putea consuma. Populatiile srace din trile subdezvoltate nu au nicio-
dat ocazia s fac chiolhanuri; iat de ce acolo nu veti gsi dect pu-
tini cardiaci.
Moderatia ar trebui s fie regula de aur a regimului, mai ales pentru
indivizii care sufer de tulburri cardiace. Acestia ar trebui s nu uite c
o mas copioas impune o sarcin suplimentar inimii, obligat s pom-
peze mai mult snge pentru a asigura digestia. Mesele usoare si dese
sunt de preferat unei singure mese copioase sau unei alternante de pe-
treceri si posturi. Materiile grase si deserturile dulci trebuie s cedeze
locul supelor de legume, crnii slabe, salatelor si fructelor.
Cred c, n epoca noastr, diagnosticul si tratarea bolilor cardiace
sunt ndreptate gresit. Cnd intervine boala, pacientii cer ca medicul s
fac ceva, si asta repede. n epoca primitiv, oamenii care practicau me-
94
dicina organizau si o mare punere n scen, cu costume impresionante,
pene si msti. Tendintele contemporane sugereaz si ele magia, cu ma-
sini care emit semnale luminoase, zgomote si mirosuri. Trebuie s ad-
mitem c multi apreciaz acest ritual complicat. Uitm vocea profetic a
lui Sir William Osler care observa: E nevoie de mai mult curaj pentru
a nu face nimic cu bun tiint, dect pentru a ndopa bolnavul cu me-
dicamente. n aceeasi ordine de idei, Sir James Mackenzie, inventato-
rul poligrafului (strmos ndeprtat al electrocardiografului) obisnuia
s spun: Mijloacele de investigatie pe care le posedm n noi nine,
fr s recurgem la mainrii, sunt departe de a fi pe deplin utilizate.
Medicii din mari spitale au admis c rezultatele autopsiei difer adesea
foarte mult de concluziile trase dintr-o electrocardiogram. Dr. James
C. Thompson, din Edinburg constata: Aceast main complex i im-
presionant are o mare valoare sugestiv i produce grafice interesan-
te, dar nu nregistreaz nici cea mai mic urm a unora dintre cele mai
grave boli, chiar i n stadiul lor terminal. De exemplu, edemul, pe care
un practician experimentat l observ de la prima privire, nu este deloc
descoperit de aceste instrumenteTehnicianul cardiograf pierde repe-
de din vedere pe pacient ca individ. Din punct de vedere clinic, acesta
nceteaz s existe de ndat ce atentia practicianului este fixat pe in-
strumentul su o main care emite zgomote uoare i produce nre-
gistrri complicate. Pentru imaginatia nfierbntat a pacientului spe-
riat, fiecare linie n zigzag este o dovad tangibil a strii lui jalnice
detaliu care nu-l intereseaz ctui de putin pe practician, fascinat de
interpretarea graficelor sale. Pentru el, pacientul a devenit o simpl
prelungire a mainii, un element pentru producerea unor grafice i mai
perfectionate. Cardiologul este, cred, n bun parte rspunztor pentru
slaba ntelegere manifestat de specialiti.
Si alti medici mprtsesc aceast opinie, mai ales dr. Francis F.
Rosenbaum, din Milwaukee, care spune: Electrocardiograful nu poate
releva totul despre inim. Dac graficul pune n evident o mic devie-
re de la normal, doctorul mormie ceva n legtur cu prea multe
eforturi i prescrie bolnavului s abandoneze cteva dintre ocupatiile
sale favorite. Aceast prudent exagerat cauzeaz multor bolnavi ne-
cazuri de natur psihologic i economic. O fals securitate care duce
la eforturi i mai violente poate fi nc i mai tragic. Un individ se
poate reface foarte bine dup un atac, astfel nct electrocardiograma
lui apare aproape normal. Dar chiar n momentul nregistrrii, un
cheag poate fi pe cale de a se forma ntr-o arter coronarian, ceea ce
i va cauza moartea a doua zi.
95
Nu preconizez renuntarea la electrocardiograf, cum de altfel nu o
cere nici dr. Rosenbaum. Dar si el, ca si multi alti medici insist ca indi-
catiile acestuia s nu fie considerate doar o parte a adevrului, la fel ca
analizele de laborator si un examen fiziologic amnuntit.
Pentru a ilustra acest punct de vedere, voi cita cazul unui tnr
sportiv profesionist care, bolnav si cu febr, s-a plns de o usoar durere
n piept. Medicul i-a fcut o electrocardiogram, a observat devieri neo-
bisnuite n grafic si a diagnosticat atac cardiac. Timp de trei ani, pacien-
tul a rmas n inactivitate complet, desi nu a manifestat simptome de
tulburri cardiace. A devenit semi-invalid si s-a simtit incapabil s efec-
tueze cea mai usoar munc. Un nou examen aprofundat nu a desco-
perit nici o urm de boal cardiac. Graficul su era pur si simplu de un
fel putin obisnuit. Informat c nu are nici o problem cardiac, a refuzat
s cread. Cteva sedinte la psihiatru l-au eliberat de nevroza cardia-
c.
n momentul n care Sir James Mackenzie a ncetat s practice, s-a
retras ntr-un mic orsel din Scotia pentru a reflecta la problema exerci-
trii unei adevrate medicine preventive. A ajuns la trei concluzii:
1) bolile sunt rezultatul unui proces de lung durat, care ncepe
devreme n viat si sfrseste printr-o saturare a corpului cu to-
xine.
2) obiceiuri proaste cum sunt: modul de a se alimenta, de a tri si a
gndi sunt cauza principal a acestei degenerescente.
3) acelasi tip de toxemie, localizat ntr-o articulatie, provoac artri-
ta, n ficat hepatita, n rinichi nefrita, n piele dermatita, n
pancreas diabetul, n creier nebunia.
Partea cea mai important a observatiilor doctorului Mackenzie se
refer la prejudiciile cardiace care, dup prerea lui, sunt datorate acelo-
rasi toxine. Concluzia lui este c inima este prea des tulburat de pertur-
batiile chimice ale corpului. Propriile mele observatii i confirm teoria.
Cnd inima nu a suferit daune prea importante, vindecarea intervine
imediat ce s-a remediat dezordinea chimic.
11. Tulburri ale rinichilor yi presiunii sanguine
Cnd Shakespeare scria un om din rinichiul meu el o spunea ad-
mirativ, pentru c aprecia rinichii ca pe organe ale curajului si ale calit-
tilor deosebite. n timpul reginei Victoria ns, rinichii, ndeplinind n
corp functia de excretie, nu erau niciodat mentionati n nalta societate.
96
Astzi, suntem mai putin pudici, si totusi rinichii nostri, ca si fica-
tul, sunt organe interne maltratate. Omul, ignornd chimia si functiile ri-
nichilor si ale ficatului, le brutalizeaz continuu, impunndu-le eforturi
deosebite, ca urmare a unor greseli de dietetic. El si consider rinichii
lenesi si gseste solutia n a face publicitate unor pilule si paliativi
pentru rinichi sau ficat, ncearc s-i biciuiasc cu medicamente si sti-
mulente sau s remedieze aceast situatie necndu-i copios n cantitti
uriase de ap.
Acesti rinichi de care se abuzeaz atta se numr printre organele
cele mai complexe ale corpului. Nu ncetez s m minunez observnd
cu ct vitejie se comport sub munca zdrobitoare pe care trebuie s-o fa-
c, fr s se opreasc vreodat, fr s se comporte vreodat lenes.
Chiar si atunci cnd sunt literalmente invadati de otrvuri, rinichii
lucreaz cu eroism pn n momentul n care sunt n sfrsit coplesiti de
toxemie. Otrvirea prin uremie si atacul congestiv al inimii, survenite n
ultimul stadiu al bolii de rinichi, sunt cauzele deceselor care ocup locul
patru n statisticile privind natiunea american mai mult de o sut de
mii de decese anual.
n afar de medici, inginerii si mecanicii sunt cei mai n msur s
aprecieze minunata munc de filtrare a rinichilor. Desi ncape n cusul
palmei, fiecare rinichi are un milion de celule de filtraj. De asemenea,
fiecare dintre ei este capabil s filtreze 1700 l de lichid vscos n 24 ore.
Cincizeci de substante chimice diferite sunt dizolvate n acest lichid. Ri-
nichii le absorb din nou pe cele utile si le elimin pe celelalte prin filtra-
re.
Aceste organe mici, de forma unui bob de fasole, sunt situate exact
sub diafragm si sunt protejate de ultimele dou sau trei coaste. Lungi
de 10-12 cm, lati de 7 cm si grosi de 3 cm, au o consistent solid, cn-
tresc ct o portocal fiecare si sunt pe drept numiti marii purificatori
ai corpului. Afluxul sanguin n rinichi provine din arterele bransate pe
marea arter central care coboar de la inim. Glandele suprarenale se
sprijin pe polii superiori ai rinichilor pe care i acoper ca niste cap-
sule.
ntr-o sectiune transversal a rinichiului distingem trei prti.
Zona exterioar, rosu-nchis, contine niste globi mici care filtreaz
apa din snge. Partea medie, de culoare mai deschis, are o retea de tu-
buri fine, nconjurate de mici vinisoare; aceste tuburi conduc apa filtrat
ctre un rezervor. Partea intern este un bazin legat printr-un tub (ure-
ter) de vezic. Primele dou prti nu contin nici un nerv sensibil si deci
nu sunt dureroase n caz de dezordine. Bazinul ns este delimitat de ce-
lule abundent prevzute cu nervi sensibili la durerile cauzate de calculi
97
renali sau de un exces de aciditate a urinei. Echipate la fel si la fel de
sensibile sunt si uretrele si vezica.
Aprovizionarea sanguin principal a rinichilor se face cu snge de
origine arterial, cel mai pur si mai rosu din corp. S ne amintim c
aprovizionarea sanguin a ficatului este n mare parte de origine venoa-
s snge impur, albstrui. Confortabil asezati n cte o capsul rigid
din tesut fibros, rinichii sunt nvesmntati ntr-un strat de grsime care i
protejeaz de orice soc fizic.
Multi oameni consider rinichiul numai ca o parte a sistemului ex-
cretor al corpului. ns, datorit lui, omul a fost capabil, conform spuse-
lor dr. Homer W. Smith, s treac de la starea de peste la cea de filozof.
Rinichiul dateaz din epoca n care creaturi acvatice au nceput s respi-
re n aer si s locuiasc pe uscat. Cnd bronhiile pestilor s-au dezvoltat
n plmni, a trebuit s se stabileasc un nou echilibru snge-ap. Sarci-
na aceasta a revenit rinichiului. El este un regulator automat care menti-
ne nivelul apei n snge si n tesuturi n aceeasi concentratie usor srat
ca cea pe care o ntlnim la pesti. Serumul din snge contine sruri n
aceeasi proportie ca si apa de mare, asa nct celule corpului sunt parc
scldate n mare. Fiecare viat nou se poate considera ca iesind astfel
din ocean.
Apa este introdus n corp prin buturi si prin unele alimente cu
continut mare de ap: fructe, legume, carne, lactate. Zaharurile, finoa-
sele si grsimile sunt treptat transformate pentru a deveni, n stadiul fi-
nal, bioxid de carbon si ap. Aceast ap ap metabolic este adesea
resorbit si utilizat de corp n timp ce bioxidul de carbon este eliminat
prin plmni. Astfel este mentinut proportia de ap n corp.
Functia apei metabolice este perfect pus n evident de comporta-
mentul masculului foc. Primvara, mare si gras, noat spre locurile de
fecundare de pe coastele stncoase ale mrilor nordice. Acolo ocup un
teren pe care si asteapt viitorul harem si pe care l apr mpotriva ori-
crui intrus. Femelele sosesc dup o lun. Dup lupte nversunate cu ri-
valii, si fertilizeaz nevestele. Apoi, dup trei-patru luni, slab si epuizat
si sngernd din zeci de rni, noat spre sud. Ct timp st n apele nor-
dului, n locurile de fecundare, el nu bea, nu mnnc, urinnd regulat.
Aprovizionarea sa cu ap provine din apa metabolic, rezultat din oxi-
darea grsimii.
Un alt exemplu, antilopa din desertul mexican, nu bea ap, pentru
c nu are de unde. Ea obtine apa din anumite plante si din metabolism.
n timpul perioadei cele mai calde a anului, urina ei nu este eliminat, ci
reabsorbit pentru a se mentine echilibrul apei. Asa nct, orict de mare
ar fi cldura si seceta, poate tri fr s bea ap.
98
Alimentele din regimul natural al omului contin destul ap pentru
nevoile lui si, n concluzie, n-ar trebui s fie obligat s bea ap. Dar ce
produce setea? Dorinta de a bea este rezultatul absorbtiei de sare, condi-
mente, dulciuri si finuri concentrate. Fructele si legumele, mai ales
crude, au 70 90% ap, laptele 85%, carnea 50 60%. Calitatea apei
din pepeni, morcovi, castraveti si telin este mult mai folositoare corpu-
lui dect lichidul falsificat, chimic care curge de la robinet.
Una dintre functiile principale ale rinichiului este aceea de a deba-
rasa sngele de apa excedentar. Apa metabolic este unul dintre cele
dou produse finale ale metabolismului hidratilor de carbon, cellalt fi-
ind bioxidul de carbon eliminat prin plmni.
Filtrarea apei prin micii globi ai rinichiului necesit un snge bogat
n oxigen; va fi, deci, utilizat sngele arterial. Atunci cnd ns acesta
contine impuritti anormale, rinichii au nevoie de un aport de oxigen ca-
re este furnizat de capsulele suprarenale. Natura a asezat foarte bine
aceste glande n imediata apropiere a rinichilor, pentru a le permite s
trimit rapid acolo, n caz de nevoie, secretia lor intern. Cum am spus
deja, regimul anormal al oamenilor civilizati impune suprarenalelor un
surplus de munc. Ele contribuie, astfel, la eliminarea deseurilor, dar cu
riscul de a se epuiza si de a scurta viata individului.
Exist multe leacuri si medicamente care, stimulnd suprarenalele,
debaraseaz sngele de impuritti prin intermediul rinichilor. Aceast
curtire temporar a sngelui produce adesea rezultate spectaculoase si
pacientul, ca si medicul, sunt uluiti.
Nu cu mult timp n urm, se putea vedea n ziare imaginea unui in-
divid artritic aruncndu-si crjele. Produsii toxici care iritaser articula-
tiile (reumatism) erau eliminati mai repede prin rinichi atunci cnd bol-
navul nghitea miraculosul cortizon. Numai c ultimul act al acestei co-
medii nu era reprodus n ziar: acelasi bolnav, cu suprarenalele epuizate
printr-o stimulare excesiv, zcnd imobilizat ca urmare a unui artritism
avansat si a otrvirii cu medicamente.
O alt idee absurd privind rinichii se bazeaz pe observatie: cu ct
absorbim mai mult ap, cu att vom elimina mai mult urin. Societ-
tile care vnd ap mbuteliat ndeamn publicul s bea opt pahare pe zi.
Exist de asemenea cura costisitoare din statiunile termale unde otr-
vurile ar trebui, n principiu, s fie antrenate n afara corpului n fluxul
de lichid. Oamenii si imagineaz c pot mnca, bea si duce o viat pli-
n de plceri timp de unsprezece luni si jumtate, pentru ca apoi, n timp
de dou sptmni s-si refac sntatea, dup care s-o ia de la capt.
Dar lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Glandele si rinichii nu pot
elimina o mare cantitate de toxine ntr-un timp foarte scurt, fr a expu-
99
ne inima la pericole. Concentratia acestor otrvuri se mentine ntotdea-
una n snge. Dup cinci minute de transpiratie puternic, sau dup trei-
zeci de minute de la o absorbtie copioas, nici un compus toxic nu poate
fi regsit n sudoare sau urin. Secretia limpede si incolor nu este dect
ap. Este nevoie de 24 ore pentru ca nivelul toxic al sngelui s creasc
astfel nct s produc o nou eliminare asemntoare. Asa nct, trans-
piratii mai putin abundente sau mici cresteri zilnice ale cantittilor de
ap absorbit vor face mult mai bine bolnavului dect aceast hidratare
brutal care impune inimii efortul de a face s circule prin corp aceste
mase excedentare de lichid. Este stiut c unele cazuri de moarte subit
care au survenit dup injectii intravenoase sau transfuzii de snge sunt
datorate incapacittii inimii de a pompa acest excedent de lichid.
90% din profitul pe care l obtine un bolnav dup o cur balnear
provine din schimbarea de aer, repaus si relaxare mental, desi regimul
alimentar este adesea nfiortor n aceste statiuni. O sptmn de repa-
us acas, cu un regim de suc de fructe si legume, cu bi frecvente cu ap
cald, n care s-au pus sruri de Epson si sarea lui Glauber, vor face tot
att bine pentru un pret mult mai mic, scznd o tensiune sanguin prea
ridicat.
Un termen medical foarte la mod este deshidratarea. Ca si nfri-
costorul cancer, provoac spaim n mintea pacientului, care accept
astfel toate injectiile cu lichid n venele sale, sub pretextul c acestea di-
lueaz si elimin materiile toxice. Amestecul cel mai des folosit contine
glucoza, despre care se presupune c hrneste celulele care se sting, si
solutii de sare. Testele de laborator arat c glucoza intravenoas este
nmagazinat n ficat, splin si alte organe interne, fr a fi oxidat ca o
hran. Solutia srat este retinut de tesuturi si pare s atenueze starea
de deshidratare dar, de fapt, provoac o ameliorare temporar. Aspectul
pacientului este mbunttit tot asa cum un cadavru arat mai bine dup
ce tesuturile scoflcite au fost umplute cu produse pentru mblsmare.
Cnd un corp este prea slbit pentru a mai putea absorbi lichide n
mod natural, este n general prea slbit pentru a mai tri. Dac lichidul
nu poate fi administrat pe cale bucal, din cauza greturilor, se poate face
pe cale rectal. n acest fel, corpul accept sau refuz lichidul n functie
de nevoile sale, dar nu este niciodat obligat s-l pstreze. Este clar c
aceast procedur cere mai mult timp si rbdare dect o injectie intrave-
noas care este usor si repede de fcut, dar care comport un risc pentru
bolnav, cernd efort suplimentar din partea inimii si rinichilor. n zilele
noastre ns, injectiile intravenoase sunt la mod; asa cum se ntmpl si
la marile case de mod pariziene, exist si n medicin mod.
100
Ne putem ntreba ce efect benefic pot exercita solutiile intravenoase
n cazurile benigne de tulburri ale rinichilor si presiunii sanguine. Se
poate obtine o ameliorare temporar care dureaz att timp ct suprare-
nalele sunt destul de puternice pentru a rspunde solicitrilor. Actionnd
ca unul dintre cele mai puternice mecanisme de aprare ale corpului,
aceste glande reactioneaz mpotriva schimbrilor subite ale volumului
sanguin. Secretia lor mrit stimuleaz rinichii. Dar nu poti biciui prea
mult vreme un cal epuizat fr s-l omori. Dac se produce o amelio-
rare, ea nu poate fi dect de scurt durat, si face mai mult ru dect
bine.
Se spun si se scriu multe despre tensiunea arterial, se fac eforturi
pentru a micsora aceast tensiune si sunt propuse n acest scop multe
medicamente. Pentru a ntelege tensiunea arterial, trebuie s studiem
cu atentie functiile inimii si ale rinichilor.
Am descris deja procesul de filtrare prin globii rinichiului. O per-
soan normal are aproximativ un milion de globi n fiecare rinichi. Ex-
perientele efectuate pe animale au demonstrat c, n mod normal, numai
cu un sfert din substanta renal total se poate mentine sntatea si c,
n aceste conditii, tensiunea rmne normal. Filtrarea este deci asigu-
rat, n mare, de 250.000 globi. Cnd avem de-a face cu o distrugere
chimic constant a globilor, tensiunea ncepe s creasc. Pentru a sim-
plifica problema, s o reducem la proportii ceva mai mici. S presupu-
nem c 20 globi pot filtra o unitate de snge n 2 minute. Dac 10 globi
sunt distrusi, o unitate de snge nu va putea fi filtrat n 2 minute dect
dac cei 10 globi rmasi vor fi traversati de dublul volumului sanguin
necesar n conditii normale de functionare. Pentru a pompa dublul volu-
mului sanguin prin rinichi, tensiunea trebuie s creasc si inima, dac
este sntoas si solid, ridic tensiunea btnd mai repede. Glandele
suprarenale furnizeaz tonusul si energia de care inima are nevoie pen-
tru a putea depune acest efort, iar aceast secretie mrit a suprarena-
lelor stimuleaz, n acelasi timp, functionarea globilor renali.
Prin acest exemplu, ntelegem c ridicarea tensiunii arteriale este o
msur de aprare si c are drept cauz o slbiciune renal. Cu suprare-
nalele slabe sau epuizate, nu este posibil nici o ridicare a tensiunii arte-
riale. Si atunci apar ntrebri:
Ce otrav distruge globii? De unde provine ea?
S ne amintim c rinichiul este un organ a crui functie este de a
mentine nivelul apei n snge, a apei absorbite pe cale bucal si a apei
metabolice. Cnd regimul este corect, ficatul elimin deseurile metabo-
lismului. Cnd este n incapacitate de a filtra cum trebuie sngele, rini-
chii sunt obligati s-si asume o functie care nu le apartine. ndeplinind
101
aceast activitate, globii sunt distrusi progresiv, astfel nct ficatul si ri-
nichii degenereaz n acelasi timp.
Desi se bnuia de mult c o tensiune prea mare este n legtur cu o
insuficient renal, faptul nu a fost demonstrat stiintific dect prin 1930
prin experientele remarcabile ale dr. Harry Goldblatt, din Cleveland,
care a artat c:
1) tensiunea arterial creste atunci cnd se produce o ncetinire a
circulatiei sanguine prin rinichi;
2) aceast crestere nu este posibil dect dac glandele suprare-
nale pot realiza o crestere a activittii lor;
3) atunci cnd starea de tensiune ridicat este instalat, nici unul
dintre leacurile folosite de obicei pentru a o micsora nu este
eficient.
Experientele sale au demonstrat c tensiunea sngelui creste atunci
cnd exist un obstacol n circulatia lui. Globii care au fost distrusi n-
cetinesc circulatia sngelui. Natura creste tensiunea pentru a asigura o
aprovizionare suficient cu snge prin intermediul globilor care rmn.
n cursul experientelor sale, realizate mai ales pe cini, dr. Goldblatt
ncetinea circulatia sanguin strangulnd artera renal. Debitul nceti-
nindu-se n urma acestei ngustri, tensiunea era mrit pentru a asigura
rinichilor o aprovizionare corect. Experientele au pus n acelasi timp n
lumin rolul determinant al glandelor suprarenale n aceast crestere a
tensiunii prin actiunea pe care o au asupra muschilor inimii si a peretilor
arteriali.
Experientele au artat, fr posibilitate de tgad, faptul c medica-
mentele ntrebuintate (nlturate, apoi reluate) ca remediu specific con-
tra tensiunii arteriale mrite erau total ineficiente. Cnd vom ntelege
relatia care exist ntre un regim impropriu si toxemia aferent care dis-
truge globii rinichilor, atunci vom ntelege fr dificultate experientele
lui Goldblatt.
Materiile iritante cele mai obisnuite care provoac degradarea glo-
bilor sunt sarea, acizii de proteine, metalele (mercurul) si medicamente-
le. Urina rezultat se compune aproape exclusiv din ap pur, deoarece
rinichii slbiti sunt incapabili s elimine toxinele si srurile.
S ne amintim c globii nu secret n mod normal dect apa care
este condus prin canale ctre vezic pentru eliminare. Dar, ca si globii,
si canalele pot fi afectate. Cteva cuvinte sunt necesare pentru explica-
rea fiziologiei acestor canale. Ele au rolul de a conduce apa din globi
ctre vezic. La nevoie, pot reabsorbi apa pentru a mentine echilibrul
normal n tesuturi. Sunt destul de lungi pentru a oferi o suprafat mare
de reabsorbtie, si sunt nconjurate de o retea plin de vene. Cnd aceste
102
vene au acizi proveniti de la o digestie incorect, alimentele toxice pot
trece din vene n apa canalelor, cauznd astfel serioase stricciuni. n
caz de crize acute, gsim n urin snge si albumin. Dac aceste canale
sunt complet distruse, se produce anuria (ntreruperea emisiei de urin)
si moartea intervine rapid.
n cazul bolii cronice, gsim un nivel variabil al albuminei, celule-
lor rosii si al dejectiilor alctuite din celule care acoper canalele. Ele
pot fi limpezi sau transparente (asemntoare unei gelatine), fine sau
granuloase, cu aspect de cear sau de snge. n timp ce toxinele se scurg
ncet ctre canal (nefron), concentratia substantelor toxice creste. La ex-
tremitatea canalului nefronul inferior toxinele pot atinge o concen-
tratie att de mare, nct distrug nefronul inferior si pot chiar provoca
decesul.
Aceast stare este diagnosticat drept nefroz a nefronului inferior
si este des ntlnit n practica medical. Cnd un pacient devine toxic,
globii si canalele pot fi antrenati ntr-un proces de distrugere. De aceea,
nu ntlnim aproape niciodat o nefroz fie pur globular, fie pur tubu-
lar. Canalele sunt mrginite de un strat de celule subtiri. Venele fiind si
ele foarte fine, trecerea din unele n altele este foarte usoar. Dac sub-
stanta care trece astfel este toxic, au loc stricciuni mari, toxinele pu-
tnd irita si chiar distruge canalele.
Uneori, materiile toxice din vene (datorate unei filtrri imperfecte a
sngelui venos de ctre ficat) ating o concentratie destul de ridicat pen-
tru a provoca o inflamare a venei nssi. Sngele se ncheag n aceast
parte a venei si catastrofa care se produce se numeste flebit. Cheagul
format se poate deplasa, iar atunci cnd obtureaz un vas sanguin se
produce un infarct. Aceast obturare priveaz o anumit suprafat de
fluxul ei sanguin si se traduce prin necroza (moartea) acelei prti. Prin
examen atent al urinei se poate determina caracterul toxemiei cu mult
nainte de a se produce slbiciuni prea mari.
n acest caz, se poate prescrie un regim curativ care elibereaz pro-
gresiv rinichii de povara lor prea mare.
Cele mai vechi tratamente ale bolilor renale se bazau pe axioma c
trebuie diluat ceea ce este concentrat. Se recomand absorbtia de lichide
ap, supe pentru a antrena eliminarea toxinelor sub form diluat.
Cum multe din otrvurile urinate erau acizi, se recomandau ca antidot
alcaline. Cnd pacientul nu putea bea att lichid ct i-a prescris medicul,
i se administra lichid si sub form de injectii subcutanate sau intrave-
noase.
n afar de sare si de unele medicamente toxice, principalele sub-
stante care irit rinichii provin dintr-o digestie incorect a proteinelor,
103
hidratilor de carbon si hidro-carbonatilor. Pentru stabilirea diagnosticu-
lui, nu este nevoie de teste complicate, acestea pot face mai mult ru,
pentru c se folosesc substante colorante pe baz de anilin, precum si
alte substante iritante care agraveaz deficienta functiei renale. Testul
cel mai practic se bazeaz pe o analiz a urinei dup o absorbtie de pro-
teine, zahr, fin sau grsime. Cum se comport rinichii dup o astfel
de hran? Care este efectul ei asupra tensiunii arteriale si a inimii?
Voi cita un caz din fisele mele pentru a v exprima modul n care
am tratat un bolnav suferind de hipertensiune arterial (tensiune mrit).
Nu avea nici un simptom n afar de faptul c gfia dup cel mai mic
efort. Urina - limpede, nici urm de edem. Antecedentele sale mi-au
artat c consumase prea multe proteine aproape toat viata. I-am pres-
cris repaus la pat si un regim constnd mai ales din antidoturi dietetice.
Apoi l-am fcut s absoarb, sub form de supe de legume, urmtoa-rele
alimente alcaline: clorur de sodiu, carbonat de sodiu, fosfat de so-diu,
iodur de sodiu, fluorur de sodiu, bromur de sodiu, silicat si borat de
sodiu (toate acestea se gsesc sub form organic n legume). Au fost
administrate prin combinatii similare potasiu si calciu, fosfat de fier (n
compusi de clorofil). Insist asupra faptului c acesta nu reprezint un
regim, ci o terapeutic bazat pe alimente utile, neiritante, cu valoare de
antidot, toate absorbite sub form organic.
Bolnavii din aceast categorie trebuie s se odihneasc la pat ntre 5
si 7 zile. Dac dup aceea tensiunea arterial a sczut la 12/8, ceea ce se
ntmpl cel mai des, stiu c hipertensiunea se datora unei inflamri a
globilor care, pentru c nu au suferit stricciuni iremediabile, si-au re-
luat repede functiile normale n urma tratamentului cu antidoturi. Dar
dac dup perioada de odihn tensiunea se mentine la 21/11? Putem ad-
mite c s-au produs stricciuni ireversibile. Iat un test practic si ino-
fensiv al functiei renale.
ntr-un alt caz, o pacient prezenta edeme. Examenul a relevat o hi-
dropizie a minilor, picioarelor si a fetei. Umfltura triplase volumul pi-
cioarelor. Membrele i erau umflate de ap si grele. Ani la rnd, se de-
lectase cu smntn sub toate formele: frisc, nghetat, smntn ndul-
cit sau acrit. Stricciunile cauzate rinichilor erau imputabile hidratilor
de carbon (grsimile). Urina era nchis la culoare, dens si colorat cu
bil. Era un caz minor de nefrit. Dup trei sptmni de tratament, uri-
na devenise limpede, iar edemele resorbite. Grsimile, mai ales untul si
smntna fuseser eliminate din regim, singurul hidrat de carbon rmas
fiind zahrul de trestie brut. Regimul continea proteine n cantitti sufi-
ciente si, din abundent n cazul respectiv fructe si legume crude
sau fierte n vapori de ap. Mai trziu, pacienta a nvtat din experient
104
ct smntn putea s consume, astfel nct s nu-si provoace nici ede-
me si nici urin tulbure. Iat un alt test practic si inofensiv al functiei re-
nale.
nc un exemplu: un individ de tip suprarenal, un fermier de des-
cendent suedez, era tintuit la pat de sase luni, din cauza unui impor-
tant edem al picioarelor (att de mare, nct nu se putea apleca din cauza
apei din abdomen, ntre 4 si 7 litri, si a apei de la baza plmnilor (efu-
ziune pleural)). Fusese ngrijit timp de doi ani fr ca cineva s se fi in-
teresat de regimul lui. Fata i era att de umflat nct semna cu un do-
vleac, iar ochii i se pierdeau n fundul a dou cavitti mici. La examenul
urinei, am constatat c aceasta continea dou puncte de albumin n plus
si mult puroi, fiind de culoare rosu-chihlimbar. Pacientul fusese mare
consumator de legume care contin fecul si si oferea 3-4 feluri diferite
la fiecare mas. Tensiunea arterial era 21/12 iar stetoscopul arta un
efort cardiac evident. Era un suedez solid. I-am impus un regim format
numai din suc de grepfrut diluat iar intestinele i erau splate de dou ori
pe zi cu clisme cu un continut de 20% lapte. Urina s-a limpezit n
curnd si n dou sptmni pierduse 20 l de ascit; tensiunea sczuse la
12/9. Trei sptmni mai trziu, si fcea arturile de primvar. Pacien-
tul si-a pstrat sntatea n urmtorii 20 de ani reducnd strict propor-
tiile de legume cu fecul. Iat, deci, nc un exemplu de test practic si
nepericulos al functiilor renale.
Este adesea imposibil de determinat capacitatea functional a rini-
chiului nainte de a proceda la teste practice, sinonime, n aceste cazuri
cu un tratament corect. Rinichii si ficatul pot prezenta leziuni datorate
proteinelor sau hidratilor de carbon toxici. Un regim din antidoturi este
ntotdeauna urmat de o atenuare a simptomelor, cu conditia ca ntreaga
lor capacitate functional s nu fi avut prea mult de suferit de pe urma
unei atrofii rezultate dintr-o toxemie. n loc s fortez niste rinichi defici-
enti s functioneze, biciuind suprarenalele cu ajutorul medicamentelor,
eu preconizez o terapeutic bazat pe un tratament natural care se adre-
seaz cauzei bolii printr-o corectare a chimiei organice. Dup cum spu-
nea rposatul dr. Alexis Carrel, sntatea natural este foarte diferit de
o stare de stimulare artificial chiar dac, pentru un ochi neexersat ea
poate prea identic.
105
12. Greutatea dumneavoastr, prea mare sau prea
mic?
Exist dou categorii de oameni care trebuie cinati: grasii care vor
s slbeasc si slabii care vor s se ngrase. Mii de crti au fost scrise
despre obezitate, dar numai putine persoane reusesc s scape de kilogra-
mele n plus. Drcusorul numit poft de mncare nu se sinchiseste
nici de avertismentele doctorilor nici de produsele de laborator care pro-
mit c slbim Ir s suferim.
n toate trile civilizatiei noastre regimurile de slbire sunt un su-
biect de discutie la mod. Publicul este avertizat continuu c obezitatea
este una dintre cele mai serioase probleme de sntate, dar continu s
rmn una dintre bolile cele mai greu de ngrijit. Obiceiurile noastre
alimentare ca si moravurile noastre sociale fac problema si mai dificil:
buturi alcoolizate cu gustri bogate n calorii la toate manifestrile so-
ciale sau mondene; cafea cu frisc si prjituri, bomboane, ciocolat,
buturi ndulcite, toat ziua.
Unii pacienti pierd un pic din greutate pentru un timp, dar nu ntr-
zie s recupereze kilogramele pierdute. O alternare de perioade grase n
care mncm fr nici o restrictie si perioade slabe cu regim draconic,
cu o succesiune corespunztoare de cstiguri si pierderi n greutate, este
mult mai duntoare dect o stare de obezitate permanent. Aceast
miscare de flux si reflux pare s fie una dintre cauzele hipertensiunii si
ale daunelor aduse vaselor sanguine.
A urma un regim de slbire este un proces care se impune toat via-
ta. Dac v hotrti s pierdeti kilogramele n plus, trebuie s v dati si-
linta s nu v mai ngrsati niciodat.
Avnd n vedere tot ce s-a tiprit despre acest subiect, l abordez cu
oarecare ezitare. Concluziile la care am ajuns depsesc simpla eliberare
a unei hrtii pe care este mentionat un regim srac n calorii.
Sunt dou tipuri de persoane obeze: petrecretul rotofei, suprarenal,
amator de mncare bun si vin, cruia nu-i pas de pntecele su care se
rotunjeste continuu, iar cellalt, care se nelinisteste continuu din cauza
obezittii sale, o simte ca pe o amenintare pentru sntatea si pentru as-
pectul su si caut un mijloc care s-i permit s-si usureze povara. Fr
s vrea s sufere, el este mereu n cutarea unui produs aliment de re-
gim, pilul, pine special, otet care s fac treaba n locul lui.
Dup mine, greutatea se poate reduce n dou moduri:
prin post complet, s nu mnnci nimic dar s bei ap ct
poftesti!
106
prin regim special, bazat pe nevoile pacientului.
Din cnd n cnd, articole de ziar subliniaz eficienta postului ca si
cum ar fi vorba de o terapeutic nou descoperit. Nu-i ns nimic origi-
nal; pn si Biblia face dese aluzii la post, iar Hipocrate a folosit meto-
da care, de-a lungul anilor, a fost cnd larg ntrebuintat, cnd total ne-
glijat. Umoristul Mark Twain remarca faptul c dobndise o faim
solid de medic spunndu-le prietenilor obezi s fac ceea ce fcea el:
Postitii timp de 48 ore!. n momentul de fat, unii medici recomand
din nou un post controlat n clinic celor care nu reusesc s slbeasc
prin alte metode. Rezultatele sunt tot mai spectaculoase pe msur ce
kilogramele dispar. Postul total ns poate fi, iar adesea este, o metod
periculoas, n afar de cazul n care pacientii sunt selectionati si supra-
vegheati cu mult grij n clinic de un medic care cunoaste temeinic
tehnica postului. Nu urmati niciodat din proprie initiativ un post ne-
controlat mai mult de dou zile.
Iat n ce const pericolul atunci cnd vrem s postim: este foarte
important s ytim dac obezitatea rezult dintr-o acumulare nor-
mal de grsimi sau dintr-o sta-re de balonare toxic.
n primul caz, postul cu ap distilat este, n general, bine suportat,
benefic si eficient, pentru c pacientul se hrneste din rezerva lui de gr-
sime. Greutatea se evapor pur si simplu, n ritm de 1-1,5 kg/zi. Foamea
este resimtit, n general, n primele dou zile, apoi dorinta de a mnca
devine din ce n ce mai putin imperioas. Am vzut pacienti care au
pierdut 12 kg dup un post de 10 zile. Aceste rezultate spectaculoase,
realizate fr mult efort, sunt de un ajutor real unei persoane care sufer
de un exces cronic de greutate (obezitate ncptnat), atunci cnd alte
metode, ca cea a caloriilor limitate, dau gres.
n cel de-al doilea caz, postul poate grbi o criz acut de toxemie,
care poate avea urmri grave si chiar poate cauza moartea. Aceasta ne
arat c postul nu este un joc de amuzament, ci necesit un control me-
dical riguros.
Cei care sufer de obezitate trebuie s nu uite c starea lor nu a ap-
rut de azi pe mine. Metoda cea mai sigur este s urmeze un proces
progresiv de eliminare si dezintoxicare, prin posturi scurte repetate, care
nu impun un efort deosebit din partea unor organe delicate si obosite.
Cea mai mare parte a celor care postesc sufer de slbiciune si ar trebui
s fac foarte putin miscare, sau chiar s stea la pat.
Iat mrturisirile unui medic care era cam grsut si care s-a supus
unui post total, controlat, mpreun cu alti 57 pacienti: Este mijlocul
bun pentru a ncepe procesul, deoarece nici un alt program nu m-a aju-
tat. Dup post, mi este mult mai uor s m angajez ntr-un plan de
107
lung durat cu care s pot tri, absorbind suficient hran pentru ne-
voile mele zilnice.
n ceea ce priveste a doua metod de reducere a greuttii relativ la
diete speciale, voi vorbi de ea mai trziu, n relatie cu unele cazuri ex-
trase din fisele mele.
Au existat tot attea schimbri n a trata obezitatea ca si n moda fe-
minin. ntr-o carte din 1888, Raportul dintre alimentatie i boal,
dr. James H. Salisbury a fost printre primii care au fcut legtura ntre
obezitate si consumul de zaharuri si finuri. El si trata pacientii prin-
tr-un regim corectiv, compus din carne, legume si fructe, cu care i vin-
deca nu numai de obezitate, dar si de alte boli ca artritismul si tubercu-
loza. Dup opinia lui, fermentarea finurilor provoca formarea de acid
acetic (otet). Putea, de altfel, s produc bolnavilor aceleasi simptome
dezagreabile administrndu-le otet.
Unul dintre efectele otetului este de a suge fosforul din corp si de
a stimula glanda tiroid. Pe msur ce fosforul se epuizeaz, functia su-
prarenal este atenuat, deoarece fosforul este unul dintre componentii
activi ai secretiei suprarenale.
Salisbury a observat attea simptome dezagreabile si periculoase la
pacientii supusi regimului cu otet, nct n a noua zi a trebuit s opreas-
c experimentul. Printre simptomele puse n evident s-au numrat: du-
reri de cap, congestii ale gtului, expectoratie prin mucoas, dureri car-
diace, transpiratie acid, alternat cu febr si frisoane, puls rapid. Paci-
entii pierdeau n greutate din cauza stimulrii tiroidei si a deficientei su-
prarenalelor.
n urm cu numai 40 ani, otetul era nc recomandat pentru pstra-
rea liniei si tinerele l foloseau curent. Acest tratament a fost sigur la
originea unor cazuri de tuberculoz.
Otetul este un deseu corporal si poate fi uneori gsit n urin. Ad-
ministrat n doze mici, poate avea totusi un efect stimulator, asemntor
sucului de lmie. Dar nu trebuie folosit pentru a slbi.
Horace Fletcher afirma c dac mestecati fiecare nghititur de
mncare pn cnd alunec pe nesimtite n gt, veti beneficia nu numai
de valoarea ei nutritiv, ci veti pierde si n greutate, pentru c veti mn-
ca mai putin. Este demonstrat c majoritatea oamenilor mnnc repe-
de; dac ar mnca mai ncet, s-ar simti mult mai bine.
Mai trziu, unii medici, n special dr. Blake F. Donaldson, au pre-
conizat, pentru a lupta mpotriva obezittii dar si a altor boli, un regim
total de carne. Dup prerea mea, acest exces de proteine poate avea
efecte toxice n cazul persoanelor suferind de o insuficient hepatic sau
poate provoca aparitia unor furunculi sau a altor boli ale pielii, ca urma-
108
re a formrii acizilor grasi toxici. Este absolut sigur c regimul cu doze
mari de proteine produce slbirea, dar risc s declanseze si alte boli.
Iat de ce nu-l pot recomanda.
Cnd mari consumatori de carne vin s m consulte, nu pot suprima
brutal carnea din meniul lor, pentru c ar muri de inanitie. n primele sa-
se luni, nu m ating de ratia lor de carne, apoi ncep s-o nlocuiesc pro-
gresiv cu supe de legume (acest subiect este tratat mai pe larg n capito-
lul Proteinele pot distruge corpul).
Desi nu sunt de acord cu regimul exclusiv din carne al doctorului
Donaldson, i mprtsesc prerea n ceea ce priveste critica adus glu-
tamatului de sodiu sau potasiu, un parfum care mbuntteste gustul
mncrurilor gtite si cruia i se face mult publicitate, sub diverse de-
numiri. Iat ce spune el n revista Strong Medicine: Regula cea mai
nteleapt este s nu cumprati nimic care contine acest glutamat. S-au
scris crti de buctrie unde se vorbete de glutamatul de sodiu pentru
a parfuma hrana. n loc s parfumeze, el irit peretele stomacului,
n aa msur, nct se poate ajunge la o congestie acut. Aceasta pro-
voac o senzatie de foame. Japonezii ne trimiteau cantitti imense na-
inte de ultimul rzboi n schimbul fierului vechi, dar acum uzine impor-
tante de la noi din tar l revars peste marele public. Fabricantii nu
sunt prea inteligenti cnd i ascult chimitii. n momentul n care lu-
mea i va da seama c o congestie acut reprezint drumul ideal care
favorizeaz cancerul acestui organ la un individ predispus, n acel mo-
ment supele n conserv i vor schimba destinatarul.
Eu nsumi am constatat c glutamatul monosodic, n afar de faptul
c irit papilele gustative si n consecint amelioreaz parfumul alimen-
telor, stimuleaz si glanda tiroid si accelereaz btile inimii. Acest lu-
cru va tinde, binenteles, s fac pacientul s slbeasc si seamn, prin
efectul su, cu extirparea tiroidei.
Sfatul de a mnca mai putin nu este niciodat ntmpinat favorabil
de pacienti. Ei au obiceiul de a nghiti o anumit cantitate de alimente si
nu sunt multumiti dect cnd s-au sturat. Asa c prefer s mnnce ct
poftesc, adugnd alimentelor anumite substante care au meritul, se
spune, s-i apere mpotriva obezittii. Acesti aditivi, fie c este vorba de
parfumuri sau uleiuri, sunt ineficienti si aproape ntotdeauna periculosi.
Acum aproape 40 de ani, Sir W. Arbuthnot Lane, chirurg la Guys
Hospital din Londra, s-a ocupat de intoxicatia intestinal cronic si de
constipatie. n ncercarea de a gsi laxative usoare, neiritante, a experi-
mentat mai multe uleiuri si a ales pn la urm o substant lichid nu-
mit petrolatum (ulei mineral). A observat o tendint de slbire a pa-
cientilor care foloseau acest ulei. ncepnd de atunci, numeroase cure
109
mpotriva obezittii au introdus n regimurile lor diverse uleiuri dar,
cum cea mai mare parte erau iritante chimic pentru mucoasele intestina-
le, s-a observat c numai uleiurile neutre erau neiritante.
Astzi, opera lui Lane este uitat, dar o nou terapie bazat pe ule-
iuri s-a rspndit n regimurile de slbire.
Orice propunere de regim, care pretinde c este putin important
cantitatea de calorii absorbite, nu are nici o baz stiintific pentru c
aceste calorii conteaz, yi nc esen(ial. Este periculos s absorbiti
mari cantitti de uleiuri sau pilule care s taie pofta de mncare. Unele
regimuri recomand s te rezumi, cteva zile la rnd, numai la dou
produse: carne de oaie si ananas grepfrut si cafea amar banane si
lapte degresat. Sunt diete prost echilibrate si monotone. Regimul grep-
frut si cafea neagr este nociv cu totul special. Aciditatea puternic a
grepfrutului risc s epuizeze sodiul din ficat. n anumite cazuri, grepf-
rutul este rspunztor de pierderea dintilor.
Problema obezittii este una de important real. A cra o greutate
inutil nu este doar o chestiune de imagine, ci si de longevitate. Cineva
a spus pe bun dreptate: Cu ct cra(i mai mult greutate corporal,
cu att mai pu(in timp o s-o cra(i.
Dup prerea mea, nainte de a trata un caz de obezitate, pacientul
trebuie plasat n una dintre categoriile: (1) mare mncu; (2) cauze en-
docrine; (3) excedent toxic de greutate.
Persoanele din prima categorie sunt probabil cele mai numeroase.
n acest caz, tratamentul logic este s restrngi cantitatea de hran ab-
sorbit. Obiceiurile lor alimentare sunt ns att de bine fixate, nct le
este greu s renunte la ele si, dac o fac, ncep s mnnce ntre mese
sau se scoal noaptea pentru a vizita frigiderul, ceea ce nu face dect s
le sporeasc obezitatea.
Lor este esential s li se prescrie alimente care contin ct mai putine
calorii. Le recomand s-si nceap masa printr-o sup de legume fcut
n cas (niciodat din conserv), urmat de o salat urias, astfel nct
stomacul lor este practic umplut nainte de a servi feluri mai bogate.
Pauza pentru cafea, destul de generalizat n zilele noastre, este dun-
toare liniei, mai ales dac licoarea tuciurie este nsotit de frisc sau pr-
jituri. Receptiile cu cocktail reprezint de asemenea mari tentatii calo-
rice. Este foarte important o mare doz de voint, desi acest lucru este
foarte rar. Dac simt nevoia s rontie ntre mese sau n fata televizoru-
lui, recomand fructe crude sau fierte, niciodat uscate (sunt prea bogate
n zahr). n acest mod, pierderea n greutate va fi progresiv, dar nu
spectaculoas. O reducere sntoas a greuttii nu se poate face cu o ra-
110
piditate miraculoas. Am remarcat c cel mai bun mijloc de a cstiga
btlia pentru o talie avantajoas este o retragere lent, dar constant.
Este ceea ce a fcut una dintre pacientele mele, de vrst naintat.
Cnd am vzut-o, n martie 1961, avea 75 ani si 70 kg. Tensiunea
arterial era de 21/10. Luase pilule fr prea mari rezultate. Am eliminat
pilulele si am prescris urmtorul regim:
La deyteptare ap cald;
Mic dejun: carne n snge (de vac sau de oaie), legume nefinoa-
se fierte, piure de cartofi cu putin unt;
n cursul dup-amiezii: un singur fel de fructe crude sau fierte;
Cin: o farfurie plin de dovlecei sau fasole verde, carne de vac n
snge si un cartof fiert;
La culcare: fructe sau sup de legume.
Era o alimentatie simpl si nu s-a vietat niciodat c i este foame.
I-a fost usor s respecte regimul si cnd am revzut-o, n iunie 1964,
tensiunea era de 13/7, greutatea stabilit la 56 kg si nu prezenta nici un
simptom de boal.
La obezii de tip endocrin problema este diferit. Indivizii care su-
fer de aceast boal sunt n general de tip suprarenal sau prezint anu-
mite dereglri ale glandelor suprarenale. Iau n greutate fr s mnnce
excesiv. Avnd scheletul solid al calului de povar, acumuleaz grsi-
mea prin absorbtia zaharurilor, finurilor si materiilor grase. Un regim
de carne slab, buturi nendulcite, fructe proaspete si legume nefinoa-
se fierte le va fi benefic dac l urmeaz cu asiduitate. Smntna, un-
tul, oule, grsimile animale si sosurile trebuie eliminate. Se recomand
exercitiul fizic pentru a se pstra tonusul muscular si pentru a favoriza
arderea compusilor de carbon. Trebuie ns nceput cu miscri usoare si
trecut progresiv la miscri mai dificile.
Unul dintre pacientii mei era un obez de tip suprarenal. Cntrea
102 kg si avea tensiunea 11/8. Nu se plngea de nimic, dar dorea s co-
boare greutatea la 80 kg. I-am prescris un regim fr zahr si pine.
Respectnd cu scrupulozitate dieta, a pierdut 12 kg n 5 luni, apoi greu-
tatea a crescut progresiv pn la 100 kg. Este un exemplu specific de tip
suprarenal si este probabil imposibil s-i reduci definitiv greutatea.
O alt form de obezitate endocrin este constatat n cazul epuiz-
rii glandei tiroide, dar aceast form este putin frecvent. Tratamentul
const n prescrierea de extracte de tiroid sau alimente bogate n iod si
n a interzice finurile. Cnd glanda tiroid nu este prea deteriorat, ab-
sorbtia de extract de tiroid este urmat de o transformare miraculoas.
Din aceast reusit s-a nscut, poate, utilizarea extractului de tiroid n
111
toate cazurile de obezitate. Este o terapeutic gresit, bazat pe o proas-
t interpretare a metabolismului de baz, care depinde nu numai de ac-
tivitatea glandei tiroide, dar si de functia mai mult sau mai putin defici-
ent a capsulelor suprarenale si a ficatului.
Multi pacienti suferind de o insuficient hepatic sau suprarenal
au un nivel al metabolismului foarte sczut, n ciuda supraactivrii glan-
dei tiroide. Acestia reactioneaz prost la tratamentul cu extract de tiroi-
d, care poate provoca depresii nervoase sau tulburri cardiace.
Cnd utilizm estimarea cu iod n snge (iod legat de protein) pen-
tru a evalua activitatea tiroidei, nu trebuie s uitm c, n procesul nsusi
de neutralizare a toxinelor, iodul poate fi att de strns legat de molecu-
la de protein toxic, nct testul nu reuseste s-l pun n evident. Asta
risc s dea impresia c tiroida bolnavului este sub nivelul normal, cnd,
de fapt, ea este supraactivat; din nou riscm s facem mult ru
administrnd extract de tiroid.
Tratamentul celei de-a treia categorii, obezitatea toxic, ridic cele
mai multe probleme pentru doctor. n acest caz, greutatea excedentar
este datorat retentiei de ap si de mucus n canalele limfatice. Ficatul si
rinichii, deficienti, nu pot elimina destul de repede materiile toxice care
se aglomereaz n tesuturi si se umfl. Atunci cnd acesti bolnavi se su-
pun la regim sau post, efortul digestiei este usurat la nivelul ficatului si
al rinichilor iar pacientul sufer de o criz de eliminare; se sperie si nu
mai are curaj s urmeze tratamentul. Exist, n general, un tip de hran a
crei digestie imperfect este cauza tuturor tulburrilor. Ficatul poate fi
sensibil la zaharuri, pine, grsimi, proteine, cafea, ceai, ciocolat, otet,
sare si orice alt condiment. Medicul atent poate determina de obicei care
aliment este incompatibil iar vindecarea depinde de eliminarea vinova-
tului din regim. Este, de asemenea, probabil ca acesti bolnavi s prefere
alimentele care sunt cele mai toxice pentru ei, din cauza virtutilor lor
stimulante. Hrana de care au cel mai mult poft, pentru c pare s i re-
monteze, i conduce pe nesimtite la ciroza ficatului. Dac i facem s
posteasc 48 ore, gsim n urina lor toxine periculoase n mari cantitti.
Va fi pentru medic o indicatie pretioas pentru elaborarea regimului, ale
crui prime rezultate ar putea prea de-a dreptul miraculoase. Cu un re-
gim bine dozat, ei pot pierde 5 kg pe sptmn; ceea ce pierd este um-
fltura toxic, mai ales apa strns n jurul srurilor si al toxinelor n ex-
ces. Obligati la un regim mai normal, vor suferi ngrozitor din cauza lip-
sei de stimulare, se vor simti slbiti si epuizati si vor avea nevoie de re-
paus la pat. Aceste simptome neplcute trebuie explicate nainte de n-
ceperea tratamentului. Dup acest stadiu initial de slbiciune, pe msur
ce ficatul si reia functionarea normal, energia revine si starea lor cea
112
nou este mult diferit de ceea ce, nainte nu era dect o stare de stimu-
lare toxic.
Aceste simptome complexe au fost perfect ntelese si de dr. Alexis
Carrel n cartea sa intitulat Omul, acest necunoscut. Medicii ns au
profitat prea putin de pe urma remarcabilelor sale observatii.
Dac un individ bolnav de aceast obezitate se vindec cu ajutorul
uni regim adecvat, este absolut indispensabil ca alimentele la care este
alergic s fie eliminate din dieta sa pentru tot restul vietii. Nu-i va fi
greu s o fac, pentru c se va simti mult mai bine mncnd hrana care i
se potriveste.
Iat un caz care ilustreaz alergia la un anumit aliment:
O femeie de 46 ani a venit la mine s m consulte pentru obezitate
i oboseal cronic. La 19 ani, cnd cntrea 45 de kilograme, medicul
ei i-a prescris un medicament pentru a reduce ceea ce credea el
reprezenta o hiperactivitate a glandei tiroide. Greutatea a crescut la 60
kg, absolut normal pentru vrsta ei.
S-a mritat, a rmas nsrcinat i, dup naterea primului copil,
cntrea 90 kg. Nu a pierdut nimic din greutate dup naterea celui de-
al doilea copil. n anii urmtori, greutatea ei a oscilat ntre 80 i 90 kg.
A venit la mine n 1957, cnd cntrea 82 kg. Suferea n mod manifest
de o indigestie finoas cu umflare toxic. n urma unui regim lipsit de
finoase, umfltura a disprut iar greutatea i-a sczut la 72 kg, ideal
pentru ea. Dei avertizat, nu a putut rezista tentatiei prjiturilor, odat
n 1961 i de dou ori n 1964. De fiecare dat a avut neplceri cardia-
ce, ultima destul de grav. Acum se hrnete exclusiv cu legume crude
i fierte, nefinoase, cu carne n snge i cu fructe. Duce o viat foarte
activ i nu prezint nici o urm de umflare toxic sau simptome car-
diace.
A cstiga n greutate este uneori o problem la fel de grea cu cea a
pierderii n greutate. Individul slab, de tip cal de curse, care are n gene-
ral o gland tiroid supraactiv si capsule suprarenale slabe, rmne slab
ani la rnd. Tiroida arde literalmente alimentele nainte ca organis-mul
s aib cea mai mic posibilitate s o pun n rezerv sub form de
grsimi. Adesea, pentru a acoperi cu carne carcasa sa osoas, se ndoap
cu zaharuri si pine, care stimuleaz si mai mult tiroida, si dup o di-
gestie dificil si palpitatii cardiace, se scoal si constat c a mai pierdut
1 kg. Abuzul de alimente grase provoac, pe de alt parte, indigestia ca-
re l mpiedic s absoarb o cantitate normal de hran. Unii beau mai
mult lapte, dar cresterea n greutate nu este dect provizorie.
113
n cazul individului prea slab, am observat c cele mai grave erori
de dietetic erau comise pur si simplu pentru c oamenii si imaginau c
este de ajuns s te ndopi pentru a deveni obez. Este poate cazul gstelor
de la ferm, crora li se tine ciocul deschis si li se toarn hrana n gt.
Acest sistem nu se potriveste fiintelor umane, mai ales celor de tip tiro-
id, care sunt adesea ndopate cu smntn si unt pn cnd fac icter sau
se acoper de cosuri sau furunculi. Este de preferat s fie lsati s-si ur-
meze nclinatiile, pe plan dietetic, mncnd ceea ce le place. Ctre vrs-
ta de 50 de ani, cnd activitatea tiroidei lor se restrnge, adesea ei se n-
gras si devin uneori obezi, continundu-si regimul din trecut. Unul din-
tre semnele caracteristice ale individului de tip tiroidian, fie el slab sau
gras, este lipsa poftei de mncare la micul dejun. Acest lucru este dato-
rat absorbtiei unei mese copioase seara, cauz a unei stri biliare proas-
te. Individul nu-si recapt echilibrul dect abtinndu-se de la micul de-
jun. Dac ar evita s mnnce prea mult seara, si-ar recpta pofta de
mncare dimineata si ar fi mai bine.
Unii dieteticieni au recomandat renuntarea la masa de sear sau, cel
putin absorbtia unei mese foarte usoare. Nutritionista Adele Davis ne
sftuieste s mncm diminea(a ca un rege, la prnz ca un prin(, iar
seara ca un ceryetor. Este indicat pentru o persoan dispeptic s m-
nnce mai putin pentru a-si recpta sntatea.
Se ntmpl s ntlnim pacienti care au un ficat slab nc de la nas-
tere; n acest caz, glanda lor tiroid, printr-o secretie prea mare, usurea-
z functia ficatului, ajutnd la procesul de dezintoxicare; pentru c frac-
tiunea de iod din secretia intern a glandei tiroide este un puternic de-
zintoxicator, aceste persoane mnnc putin, se simt bine, sunt puter-
nice si sntoase mult timp, dar rmn mereu slabe.
Cabinetele doctorilor sunt ns pline de pacienti prea grasi. Ei sunt
n cutarea unui mijloc comod de a pierde greutatea suplimentar: o
pilul magic care face s topeasc grsimea, permitndu-le, n acelasi
timp, s mnnce tot ce le place, asa cum promit unele publicatii. Din
nefericire, stiinta nu a descoperit nc o astfel de pilul.
Punctul crucial rmne prezent, asa cum a scris poetul Walter de La
Mare:
Este un lucru foarte straniu,
Ct de straniu cu putint:
Orice ar mnca domnioara T,
Rmne tot domnioara T.
114
13. De la apendicit la bolile femeilor
n ultim instant, sntatea depinde de puritatea sngelui. Compo-
zitia sngelui depinde de hrana pe care o absorbim si de nimic altceva.
Dac absorbim o hran corect, va rezulta un snge normal. Dac sn-
gele este normal, ficatul, rinichii, inima si toate celelalte organe functio-
neaz satisfctor. n aceste conditii ideale, boala este practic imposibi-
l. n acest capitol, vreau s v vorbesc pe scurt despre boli care nu sunt
abordate n celelalte capitole si despre tratarea lor printr-un regim cores-
punztor.
APENDICITA
Inflamatia apendicelui poate fi de tip cronic sau acut. ntr-un caz
cronic de lung durat, simptomele se manifest treptat. Apendicita acu-
t izbucneste brutal, nsotit de greturi, vom, febr si dureri abdomina-
le. Victima este transportat urgent la spital pentru ablatia salvatoare a
apendicelui. Este ns ntotdeauna o operatie salvatoare?
Desi o interventie chirurgical este n general indicat, n anumite
cazuri operatia nu este cea mai bun solutie. De exemplu, este dificil de
drenat chirurgical un abces, mai ales cnd pacientul trebuie s stea pe
spate. Tuburile de drenaj provoac o iritatie, aderent, si o cicatrice pu-
tin estetic. Mai exist si riscul minim, este adevrat ca pacientul s
moar n urma unei peritonite post-operatorii. Din cauza simplittii
acestei operatii si a gradului nalt de reusite, ablatia apendicelui a deve-
nit una dintre cele mai obisnuite operatii. Chirurgul este considerat sal-
vator, deoarece nltur un organ jenant si asigur o vindecare prompt
si complet.
Dar s examinm cazul mai atent. Astzi, mai mult ca niciodat,
medicamentele care preced operatia, anestezia complicat, dozele im-
portante de antibiotice si alte medicamente administrate post-operator,
n acelasi timp cu costul exorbitant al chirurgiei si spitalizrii, toate
acestea l fac pe pacientul sceptic s se ntrebe dac nu exist o solutie
mai simpl si eficient. Este clar astzi c antibioticele nu sunt total ino-
fensive; desi par s fac minuni, ele scurteaz de multe ori durata vietii.
Vorbind despre efectele nefaste ale epocii antibioticelor, doctorul
Herbert Ratner, profesor de medicin preventiv si sntate public la
Loyola University Medical School, spune admirativ: Progresele enor-
me ale medicinei, fie n domeniul chirurgiei inimii, fie n cel al chirur-
115
giei creierului, pentru antibiotice i agentii imunizatori aceste pro-
grese pot fi msurate prin numrul mare de persoane nc n viat i
care, altfel, ar fi murit. Numai c, dup prerea mea, aceste progrese
sunt obtinute n aa fel nct nmultesc strile maladive i anxioase. Noi
facem multe pentru muribunzi i putine pentru cei care triesc, iar n
unele cazuri i transformm pe cei vii n oameni morti prin experiente
terapeutice nefericite. Trebuie s avem dorinta de a interveni cu arta
medicinei cnd natura are nevoie de ajutor i poate fi ajutat prin ntre-
buintarea hotrt i decisiv a medicamentelor i a altor procedee,
mai ales atunci cnd viata este n pericol. n acelai timp, trebuie s n-
vtm s ne abtinem n conditiile care nu necesit ntrebuintarea unor
medicamente puternice i periculoase sau a chirurgiei radicale i ris-
cante.
Orice medic constiincios nu poate fi indiferent la riscurile compor-
tate de ntrebuintarea antibioticelor puternice si periculoase. Doctorul
Franklin Bricknell a lansat urmtorul avertisment: Antibioticele, ca pe-
nicilina, aureomicina, teramicina etc. sunt ntrebuintate, n mod general
i fr discriminare, pentru a controla orice fel de infectie, chiar i cea
mai benign Aceast ntrebuintare generalizat a antibioticelor pre-
zint dou serioase inconveniente: bacteriile devin rezistente la antibio-
tice, iar bolnavii devin sensibili sau alergici la ele. Tratarea infectiilor
cu penicilin n cazul mbolnvirii vacilor este un procedeu profund re-
gretabil. Calitatea laptelui va fi afectat i va provoca reactii serioase
celui care l consum.
S revenim la chirurgie. Nu exist nici o ndoial c, n anumite
cazuri, ea este necesar. Adeseori pacientul este speriat gndindu-se la
consecintele posibile dac interventia nu este practicat imediat. Docto-
rul non-conformist, care ezit s recurg la operatie, va munci mult pen-
tru a-si convinge pacientii s ncerce o alt form de tratament.
Am considerat ntotdeauna c, recurgnd la ngrijiri speciale, un
caz de spargere a apendicelui poate fi vindecat fr interventia chirurgi-
cal. Iat un exemplu:
Bolnavul era un brbat de 46 ani, care de ani de zile fcea efortul
s foloseasc numai alimente naturale, de statur mic, bine dezvoltat,
n greutate de 68 kg. Sotia sa i cei doi copii (la a cror natere asis-
tasem) fuseser pacientii mei. Toti se alimentau corect i erau sn-
toi. n cursul unui banchet, sotul a comis un exces alimentar abuznd
de specialitti mexicane foarte condimentate. n cursul noptii a fost
trezit de o durere puternic n abdomen. Sotia i-a fcut o clism, dar
durerea s-a ntetit. Am tras amndoi concluzia c era vorba despre o
116
indigestie acut. A doua zi, 20 iulie, a stat tot timpul n pat i, cum nu-i
era foame, a but nu-mai putin ap. Clismele au fost repetate la 4 ore.
Avea peste 40C, se simtea foarte prost, cu greturi i vom. Dup 48
ore, durerea a ncetat brusc, s-a simtit mai bine, dar febra a urcat la
41. n acel moment am fost chemat s-l vd.
Orict de ciudat ar prea, nu avea aerul unui bolnav. De fapt, cre-
dea c este capabil s se scoale i s-i reia lucrul. Pulsul 120/minut,
temperatura - 41C i simptomele precedente, totul arta o criz acut
de apendicit. Am conchis c se produsese o ruptur a apendicelui,
ceea ce fcuse ca durerea s nceteze. Cum bolnavul nu luase nici un
medicament, simptomele nu puteau fi mascate de analgezice. Nu vreau
s m operez, mi-a spus el, dac pot evita acest lucru. Foarte bine,
i-am rspuns, dar va trebui s v internez n timpul tratamentului pe
care-l voi aplica fr medicamente i fr bisturiu. A fost de acord.
Chirurgul, membru al personalului de la Bellevue Hospital i licen-
tiat al Universittii de Studii Medicale Columbia, un om cu mare ex-
perient, a consimtit s m asiste i s fac examene zilnic pentru a su-
praveghea evolutia bolnavului. Primul examen, pe 23 iulie, a pus n evi-
dent o mas moale, de mrimea unei portocale, n regiunea apendi-
celui. Nu exista nici o indicatie de activitate peristaltic (micare alter-
nativ de contractie i dilatatie a canalului alimentar) i nici cea mai
mic degajare de gaz intestinal. A fost evident c natura, cu ntelep-
ciunea ei, impusese o stare de repaus complet.
Voma ncetase, bolnavul avnd numai uoare greturi atunci cnd
ii schimba pozitia n pat. Absorbea pe cale bucal un pic de gheat,
dar nu avea nici un fel de poft de mncare. Globulele albe erau n
numr de 20 000, cu 96% celule polimorfe, ceea ce indica un abces lo-
calizat, cu puroi. Tensiunea arterial era 10/7, fr iregularitti ale ac-
tivittii cardiace. Nu avea dureri abdominale, n afar de cazul n care
se exercita o apsare. A dormit bine.
A doua zi, 24 iulie, greata era neglijabil, iar durerea la apsare
sczuse. Bolnavul se simtea bine n pozitia culcat, putea citi i asculta
muzic. Continua s absoarb pe gur mici cuburi de gheat. Masa ab-
dominal i mrise volumul i cptase o consistent mai solid.
Pe 25 iulie, globulele albe sczuser la 12 000, cu 85% leucocite
polimorfe. Aceasta indica faptul c abcesul era bine circumscris, febr
39,6C i puls 90, tensiunea 10/7, nici greturi, nici vrsturi, consisten-
t i volum ale masei neschimbate.
A doua zi, starea era identic. Nici un fel de micare peristaltic. O
clism cu ap cldut era efectuat zilnic, iar apa eliminat era inco-
lor i fr urme de materii fecale.
117
Cnd l-am vizitat, pe 27 iulie, mi-a spus c ar vrea s mnnce un
fruct. I s-a pregtit un suc de grepfrut, diluat n volum dublu de ap, cu
cteva cuburi de gheat. Temperatura stationar, nici o durere, iar ma-
sa abdominal rmnea neschimbat. Bolnavul se simtea bine i avea
moral ridicat. Chirurgul nu-i credea ochilor. Cred c fusese convins
c abcesul va trebui drenat. n ceea ce m privete, eram convins c
abcesul se va deplasa ncetul cu ncetul ctre peretele adiacent al intes-
tinului gros unde, odat ajuns, se va sparge i c nu va exista nici o
micare peristaltic pn n momentul n care abcesul spart se va vrsa
n intestin. Va urma atunci o micare putrid ncrcat de snge i pu-
roi. Asta trebuia s se ntmple ntre a dousprezecea i a paisprezecea
zi de la declanarea crizei. Nici o schimbare n ziua urmtoare, 28 iu-
lie, n afar de faptul c temperatura sczuse la 39C. Pe 29 iulie, nici
o micare peristaltic. Volumul masei abdominale era neschimbat, dar
temperatura a sczut la 38,6C, tensiunea arterial la 9/6, inima btea
regulat, pulsul 80. Bolnavul se multumea cu sucurile de grepfrut.
Pe 31 iulie, masa abdominal i micorase volumul. Globulele al-
be rmseser la 12 000. Ateptam cu nerbdare ruperea abcesului.
Bolnavul dormea adnc n timpul noptii i atipea adeseori ziua. Prea
slab, dar nu arta ru la fat. Se simtea destul de n form pentru a fa-
ce mici plimbri pe culoarele clinicii.
Pe 1 august, globulele albe au sczut la 11 000, cu 83% celule po-
limorfe. Tensiunea i pulsul erau neschimbate.
Pe 2 august, s-a produs n sfrit ruperea. Masa abdominal nu
mai era palpabil. A doua zi dimineata, s-a produs o micare intesti-
nal ampl i spontan care a antrenat continutul abcesului. Globulele
albe au sczut la 8 000, cu 80% celule polimorfe. Atunci, pentru prima
dat, bolnavului i-a fost foame. Cntrea 55 kg, tensiunea arterial era
10/6 iar pulsul 70. Nu se mai simtea nici o mas abdominal. La inter-
vale de 6 ore, pacientul evacua o cantitate mic de materii fetide din
intestin.
Cum i revenise pofta de mncare, s-a pus problema alimentelor
care i conveneau. I s-au dat sucuri de fructe, mai putin diluate, ca i
supe limpezi de legume.
Pe 5 august, putea bea lapte i mnca glbenu de ou, cereale fier-
te, fructe coapte i legume nefinoase. I s-a dat voie s prseasc spi-
talul. Pe 12 septembrie, cntrea 63 kg i era perfect sntos.
O lun mai trziu, cntrea 65 kg, greutate care mi s-a prut nor-
mal pentru el. Lua n fiecare zi o mic doz de hormoni care s-l ajute
s-i reconstituie glanda tiroid care fusese epuizat de efortul depus
118
pentru dezintoxicarea organismului. Acest tratament a continuat 6 luni.
Pacientul nu lua alte medicamente.
Pn pe 21 iulie, cnd apendicele se sprsese i durerea puternic
se calmase, bolnavul nu a fost supus la zdruncinri violente. De aceea,
puroiul din apendice nu s-a propagat, evitnd astfel o peritonit gene-
ralizat. Natura se ngrijise s ridice o fortificatie n jurul materiei pu-
trificate i nu s-a produs dect o peritonit local, netoxic pentru c a
fost corect tratat. Acest tratament corect a constat n a proteja pacien-
tul de rudele binevoitoare care ar fi insistat ca el s nghit o mncare
bun care s-i mentin fortele. Dac ar fi fost alimentat astfel, febra
ar fi crescut, abdomenul i s-ar fi umflat, durerea ar fi devenit insuporta-
bil, iar greturile i vrsturile ar fi renceput. n toate aceste conditii
nefericite, i s-ar fi prescris abundente doze de calmante care ar fi putut
s-i paralizeze sistemul simpatic. Ar fi ajuns n stadiul n care ar fi fost
nevoie de interventie chirurgical.
ASTMUL
Astmul este o bronsit cataroas afectnd tuburile bronhice, inclu-
siv pe cele mai mici, bronhiolele. Acest organ de eliminare se gseste
sub controlul glandei tiroide. Activitatea suprarenal la bolnavii de astm
este clar sub nivelul normal si din aceast cauz chimia functiei renale
este afectat. Din necesitate, plmnii ncearc s nlocuiasc rinichii
slbiti, eliminnd o parte din toxine prin membrana lor mucoas. Numai
c plmnii nu se prea obisnuiesc cu aceast munc de rinichi auxiliari.
Toxinele iritante provoac o inflamatie care are drept consecinte o dege-
nerescent si o atrofie a tuburilor bronhice. Dintre toate organele corpu-
lui, plmnii sunt cei mai delicati. Ei sunt afectati serios de orice iritatie,
fie c este vorba de fum de tigar, ceat sau de o inflamatie cataroas.
Principalele toxine responsabile de astm sunt clorura de sodiu si produ-
sele toxice ale indigestiei finoase.
Numeroase teste au demonstrat c tratamentele cu adrenalin sau
cortizon sunt ineficiente pentru vindecarea astmului. n schimb, elimi-
narea oricrui aliment care contine cereale, lapte, ou, ciocolat si peste
aduce o mare usurare astmaticului. Am putut constata c anumite sub-
stante toxice provin din finoase. Fructele si sucurile acide fiind iritante
pentru rinichi, trebuie evitate n timpul crizei, pentru c acizii din fructe
sunt incomplet oxidati n ficat.
Medicii admit c nu exist remediu pentru vindecarea astmului si
multi chiar consider c boala este incurabil. Am descoperit ns c un
tratament rational si adesea eficient depinde n primul rnd de dezinto-
119
xicarea pacientului. Apoi trebuie fcut efortul de a lsa n repaus organ-
ele interesate. Administrm un regim de antidoturi naturale, metale al-
caline sub form organic (pentru c ficatul nu asimileaz niciodat ma-
teriile anorganice) oferite de dovleac, castravete, pepene galben (sodiu),
legume verzi (potasiu), cozile unor plante (calciu), sucurile unor anumi-
te legume crude (vitamine si minerale). O sup pregtit cu legumele
cele mai asimilabile este de valoare inestimabil.
Astmaticului i este interzis cu desvryire sarea! Sarea este de-
seori folosit excesiv n alimentatie, pentru c stimuleaz glandele su-
prarenale; ea este, n realitate, un produs foarte corosiv. Sarea organic,
asa cum se afl n legume, este util si netoxic. Aceast form de sare
este vital necesar corpului.
Dac pacientul urmeaz un regim adecvat, se va constata c urina
devine din ce n ce mai limpede si mai putin ncrcat cu materii toxice
dect cea a astmaticului mediu. Este extrem de important de stiut n ce
moment este neutralizat toxemia din snge, pentru c acela este mo-
mentul n care trebuie administrat o hran mai substantial care s evi-
te o recidiv. Proteinele trebuie s constituie baza alimentatiei astmati-
cului. Carnea de vac sau de oaie, crud sau n snge, furnizeaz amino-
acizii necesari fr s congestioneze ficatul. Acest regim se poate ncepe
imediat ce respiratia devine mai usoar. Cantitatea si frecventa vor fi
dozate n functie de posibilittile pacientului. Dup cteva sptmni, n
cazul unei ameliorri si a unei cresteri n greutate, se pot ncerca si alte
alimente. Ca regul general, se interzic finoasele, lactatele i oule.
La sfrsitul bolii, pacientul poate ajunge s-si stabileasc o combinatie
corect de alimente, atunci cnd experienta i va fi artat care sunt cele
benefice si usor digerabile.
GUTURAIUL
Sir William sler a declarat ntr-o zi: Nu exist dect un singur
mod de a trata guturaiul: dispreul.
Cei care sufer de guturai nu sunt n general de acord cu sler; ei
cheltuiesc milioane, atunci cnd simptomele se manifest, pe pilule, ca-
sete, picturi, inhalatii si vaporizri. Guturaiul este o boal universal si
mai frecvent dect toate celelalte la un loc.
Pentru a ntelege aceast boal, trebuie s stiti c membrana mu-
coas a aparatului respirator se compune din trei prti: (1) mucoasa na-
sului i sinusurilor, (2) gtul i faringele, (3) mucoasa plmnilor. Su-
prafetele acestor mucoase se afl sub controlul glandei tiroide, ca de alt-
fel si toate celelalte membrane din corp. Guturaiul este o inflamatie care
120
provoac o exsudatie cataroas si are drept cauz o eliminare de toxine
comandat de glanda tiroid.
Sunt posibile patru grade de inflamatie, care depind de natura toxi-
nelor care trebuie eliminate. Exist mai nti simpla irita(ie, cu nrosire
si exsudatia unui lichid limpede cu gust srat. De exemplu, dac nasul
curge n primul stadiu al unui guturai, nu intereseaz dect straturile su-
perficiale ale mucoasei. Dac principalul vinovat este clorura de sodiu,
nu dureaz dect o zi sau dou si este urmat de o vindecare rapid. So-
lutii diluate de nitrat de argint vaporizate pe membran neutralizeaz
clorura de sodiu, foarte solubil, transformnd-o n clorur de argint, in-
solubil. Toate scurgerile cataroase au o concentratie mare de clorur de
sodiu. Sarea, dup prerea mea, este un condiment ntrebuintat excesiv
de toat lumea.
Al doilea grad de inflamatie este caracterizat printr-o afectiune mai
profund care intereseaz mucoasa seroas, inclusiv glandele mucoase.
Secretiile au lichid seros si mucus limpede. Putem conchide c avem
de-a face cu un guturai mediu care d o stare de indispozitie pentru 3-4
zile.
Al treilea grad, mai profund, intereseaz straturile interne ale glan-
delor mucoase, cu distrugerea partial a celulelor mucoase. Germenii se
nmultesc pentru a se hrni din produsii inflamatiei, iar celulele din sn-
ge alb se grbesc s distrug germenii. Secretia este acum muco-puru-
lent, adic format din puroi, mucus si ser. Acest tip de guturai dureaz
chiar peste 10 zile si prezint aspecte grave.
Al patrulea grad intereseaz toate prtile precedente i, n plus,
stratul cel mai profund, bogat n vase sanguine mici. Sngele poate fi
prezent n exsudatiile care, n acest stadiu, se numesc hemoragie muco-
purulent. Dac vase de snge importante sunt corodate de toxine, se
poate produce o hemoragie periculoas. Acest tip de guturai prezint un
caracter foarte grav si poate dura mai multe sptmni. Si chiar cnd l
considerm vindecat, sunt necesare mai multe sptmni pentru o repa-
rare complet a tesuturilor afectate.
Nu exist nimic misterios n cauza guturaiului, desi face obiectul a
numeroase discutii n mediile medicale. Apare mai ales n lunile de iar-
n, pentru c n aceast perioad activitatea pielii este mai redus, att
pentru respiratie, ct si pentru transpiratie. Cnd oamenii sunt mai putin
activi, au tendinta s mnnce mai mult si s se constipe, si asta n gene-
ral n timpul srbtorilor de iarn, n detrimentul ficatului si al rinichi-
lor.
Faptul c exist ntotdeauna o stare toxic nainte de un guturai nu
este dect o alt manier de a spune c nivelul otrvurilor din snge este
121
prea ridicat pentru a permite ficatului si rinichilor s le neutralizez. n
acest caz, glanda tiroid intervine ca a treia linie de aprare si, pentru
a-si ndeplini misiunea, provoac o inflamatie cataroas. n fond, gutu-
raiul nu este dect o inflamatie cataroas.
Nu microbii sunt cauza guturaiului, ei nu sunt dect paraziti care se
hrnesc cu deseuri toxice si celule distruse de inflamatie. Pericolul con-
st n faptul c celulele, deseurile microbiene risc s treac prin ab-
sorbtie n sngele celor bolnavi de guturai.
Exist numeroase remedii propuse pentru tratarea guturaiului. Cele
mai numeroase au ca efect suprimarea simptomelor si scderea tempera-
turii. Aceste remedii sunt ns mai mult duntoare dect folositoare,
deoarece irit un ficat deja afectat. Antibioticele actioneaz n principal
printr-o violent stimulare a glandelor suprarenale. Aceasta poate rezol-
va o toxemie, dar, dac suprarenalele sunt slbite sau epuizate, boala de-
vine cronic si din ce n ce mai virulent.
Stiinta, n ciuda tuturor eforturilor, nu a gsit nc tratamentul spe-
cific pentru guturai. Cum tot organismul este congestionat de otrvuri,
se recomand s fie scutit de eforturi suplimentare pn la neutralizarea
partial a strii toxice. Repausul muscular este obligatoriu si bolnavul
trebuie imediat pus la pat. Repausul muschilor este totusi mai putin im-
portant dect repausul glandelor, deoarece ficatul este suprasolicitat si
obosit.
Exist dou modalitti de a usura sarcina ficatului. Prima este opri-
rea oricrei absorbtii de proteine, de finoase, zaharuri si grsimi. Cea
de-a doua este ncercarea de a descoperi caracterul chimic al toxemiei si
de a administra doze repetate din ceea ce am putea numi antidoturi: ap
mineral, sucuri de fructe diluate, supe de legume (fr carne si condi-
mente) sau sucuri de legume crude. Cteodat, sunt indicate si sucuri de
legume fierte, bine diluate. Este tratamentul prin post. Dac este aplicat
corect si nsotit de repaus, este cel mai bun tratament si exclude orice
complicatie.
Sir William sler spunea c guturaiul trebuie tratat cu dispret, dar
atunci cnd se mbolnvea, urma un tratament simplu si eficient, repaus
la pat, o carte bun si nici un fel de mncare. Aforismul lui Hipocrate:
Dac veti hrni un guturai, va trebui s lsati s moar de foame fe-
bra. este tot att de adevrat azi. ns atta timp ct omul crede c este
victima nevinovat a unui atac exterior, el va continua s caute o form
de tratament pentru a alunga guturaiul si a omor microbii.
122
DIABETUL
Este o stare cronic n care corpul nu poate asimila o parte a hranei
absorbite, n special zaharurile si finurile. n trile occidentale, diabetul
ocup locul sapte pe lista bolilor care pot provoca moartea. Insulina si
pilulele antidiabetice au fost salutate ca salvatoare ale diabeticilor. Sunt
ele, oare, asa ceva?
Nu sunt de acord. Insulina este o substant toxic cu efecte nocive
asupra vaselor sanguine. ntrebuintarea ei ndelungat este rspunztoa-
re pentru diferite tipuri de boli arteriale. O observatie atent arat c or-
ganismul uman poate suporta aceast injectie de otrav maxim 25 ani,
dup care arterele se dezagreg si urmeaz sfrsitul. n cazul diabeticilor
exist ntotdeauna un fundal toxicitar si glanda tiroid este prea stimu-
lat. Insulina frneaz activitatea tiroidei. Efectul pilulelor antidiabetice
este mai periculos ca insulina si nu merit riscul de a fi ntrebuintate.
ngrijind diabetici adulti, am putut asigura controlul zahrului n
urin numai prin regim. n cazul copiilor, am putut cel mult s reduc do-
zele de insulin fr a putea ns s le suprim total.
Cea mai bun diet pentru diabetici este un regim compus din le-
gume nefinoase fierte si supe de legume. Scopul meu este s ajut
pancreasul epuizat, al crui principal element chimic este un compus de
potasiu, astfel c sunt recomandabile legumele bogate n potasiu. Dac
se poate reconstitui nivelul potasiului, este revigorat nu numai pancrea-
sul, ci este neutralizat si o mare parte a acidittii, mereu prezent n
diabet.
Am nvtat c cea mai bun manier de a trata un diabetic este s-i
suprimi insulina si s-l pui la pat. Dac pacientul nu vrea s accepte
aceste lucruri, ca si o diet mai riguroas, nu pot face nimic pentru el.
Regimul este alctuit din legume nefinoase fierte putin: telin, ptrun-
jel, dovlecel si fasole verde pasate si servite ca o sup-crem. Pacientul
trebuie s mentin aceast diet pn cnd nu mai exist zahr n urin.
Trebuie s stea la pat pentru a da ficatului si pancreasului cea mai bun
sans de a-si face datoria fr a fi atacati de acizii datorati eforturilor si
oboselii fizice. Pentru a elimina zahrul din snge, este nevoie de 1 4
zile cteodat, respectnd ns un regim stabilit cu grij. Bolnavul rm-
ne sub supraveghere pentru a se putea determina n ct timp zahrul si
face din nou aparitia. Cnd acest lucru s-a produs, va fi din nou pus la
pat s posteasc cu sup de legume. De aceast dat, va fi nevoie de mai
putin de jumtate din timpul scurs prima oar pentru eliminarea zahru-
lui. Munca mea const n elaborarea unui regim real, aplicabil n cazul
123
lui special, care s-l mentin fr zahr, dar, n acelasi timp, s-i furni-
zeze energia care s-i permit s munceasc rezonabil. Un diabet serios
este o boal grav, indiferent dac zahrul este sau nu prezent. El impli-
c dezordini la nivelul pancreasului si la nivelul ficatului. Nu ne putem
astepta s vedem un diabetic trind normal. ntr-un caz benign ns,
pacientul va putea reactiona favorabil la un regim fr zahr si fin, ca-
re l va face s slbeasc si i va permite s stabileasc conditii de viat
satisfctoare.
ALERGIA LA FN
Alergia la fn se declar atunci cnd exist o atrofiere a mucoase-
lor nasului si sinusurilor. Aceste membrane sunt foarte sensibile la fn,
polen, praf, mirosuri animale, ceat, care provoac strnuturi si tuse vio-
lent atunci cnd vin n contact cu membrana iritat. Dar inflamatia pre-
cede iritatia. Dac nu exist o stare cataroas, nu exist nici alergie la
fn, oricare ar fi materia iritant pe care o inspir.
Si n acest caz, rolul nefast al srii este bine pus n evident. Cei
care sufer de alergie la fn, cu putine exceptii, sunt dintre cei care au
folosit excesiv sarea de buctrie. Produsele toxice care provin dintr-o
indigestie provocat de proteine si finoase se gsesc de asemenea prin-
tre substantele eliminate. Continutul destul de bogat n vitamine al fruc-
telor proaspete primvara si vara are un efect stimulator asupra glande-
lor endocrine si poate, de asemenea, provoca alergia la fn. Este motivul
pentru care boala se declanseaz destul de frecvent n aceast perioad a
anului. Amintiti-v ns c substantele iritante absorbite n acest mo-
ment nu constituie cauza alergiei la fn, n afar de cazul n care mucoa-
sa membranei nu este deja iritat (un fir de praf sau alt corp strin poate
cauza o iritatie mult mai violent pe un ochi inflamat, dect pe un ochi
normal).
Reducerea cantittii de sare ntrebuintate, abtinerea de la proteine si
de la finoase (generatoare de toxine), controlul atent al naturii si canti-
ttii de fructe proaspete absorbite iat primele msuri de supraveghere
a toxemiei care cauzeaz aceast boal. S nu uitm ns glandele endo-
crine, pentru c timpul clduros stimuleaz suprarenalele care, la rndul
lor, stimuleaz glanda tiroid prin intermediul sistemului simpatic. n
aceste conditii, tiroida provoac o eliminare prin intermediul mucoase-
lor, agravnd astfel simptomele alergiei la fn. Pentru acest motiv, cei
care sunt afectati de aceast alergie sufer mai putin ntr-o clim mai r-
coroas. Dac ns suprarenalele sunt slabe, iar tiroida nc destul de
124
puternic pentru a provoca o eliminare prin mucoase atunci cnd toxe-
mia se produce, victima nu va simti nici o ameliorare de pe urma unei
schimbri de clim.
BOLILE FEMEIE$TI
Cea mai mare parte a femeilor suport dureri menstruale. Orbite de
ideea c ceea ce este comun este si normal, ele cred c unele stri pato-
logice sunt naturale pentru c sunt frecvente. Eu cred c femeia care ia
constant aspirin pentru strile ei proaste sufer de fapt de o stare de to-
xemie. Atunci cnd ficatul nu-si ndeplineste functia de filtru, curentul
sanguin este otrvit de produsele indigestiei care, dac nu sunt eliminate
pe ci secundare, pot provoca o boal grav, cancerul sau tuberculoza.
Functia menstrual, n loc s-si ndeplineasc sarcina natural, devine
un fel de filtru pentru rebuturi, provocnd o inflamatie cronic a uteru-
lui. Dup ani de efort depus pentru a curta sngele de toxine iritante,
uterul este att de tumefiat si de degradat, nct pentru un anumit numr
de femei ablatiunea devine singura solutie.
Un studiu al functiei menstruale pune n evident multe anomalii.
Durerea, crampele, o scurgere excesiv sunt att de frecvente, nct o
multime de medicamente populare sunt propuse pentru a alina. Cnd
sngele toxic caut o iesire la nivelul uterului prin intermediul functiei
menstruale, inflamatia si iritatia delicatei membrane mucoase provoac
spasme care se traduc prin dureri si crampe. Dac toxicitatea este mai
putin virulent sau mai diluat, pacienta simte numai o senzatie de greu-
tate si congestie la nivelul bazinului. O dat eliminarea nceput, natura
expulzeaz o cantitate ct mai mare de materie toxic, iritnd astfel stra-
turile profunde ale uterului. Ceea ce ar trebui s fie o simpl scurgere se
transform n hemoragie care dureaz uneori mai multe zile si pune pa-
cienta ntr-o stare constant de anemie, nervozitate, insomnie, migren
si oboseal. Se ntmpl ca rinichii s nu fie n msur s filtreze anumi-
te otrvuri difuzibile, ceea ce va face posibil aparitia unui edem.
Calitatea sngelui menstrual variaz n functie de compozitia chi-
mic a materiei toxice. Un snge rosu, abundent, fr miros, nsotit de
crampe uterine puternice indic faptul c principala substant iritant
provine dintr-o proast digestie a zaharurilor si a finurilor. Toxinele
rspunztoare pentru aceast situatie sunt niste acizi care nu au putut fi
oxidati complet. Dimpotriv, dac sngele este nchis la culoare, vscos
si prezint miros, deducem prezenta unor toxine rezultate din indigestia
de proteine (sau putrefactie). Oule, brnza si carnea prea prjit pot fi
125
cauza mirosului sngelui menstrual. Devine astfel evident c, la nevoie,
uterul, ales de natur ca organ de reproducere, poate servi la eliminarea
unor toxine de putrefactie.
Femeia bolnav trebuie nu numai s ndure multe suferinte n peri-
oada menstrual, ci s treac printr-o ncercare nc si mai grea n mo-
mentul instalrii menopauzei. Menopauza normal la o femeie sntoa-
s este fr complicatii. Nu mai apare menstruatia, si asta e tot.
Femeia intoxicat ns, care s-a debarasat de o parte din otrvurile
organismului prin canalul menstrual, trebuie s nfrunte, n momentul
menopauzei, una dintre perioadele cele mai critice din viat. Este ca si
cum un baraj ar veni s se interpun n calea unui torent. Curentul san-
guin n reflux inund si devasteaz o bun parte a celulelor. Intervin o
ntreag gam de tulburri noi: bufeuri, depresii nervoase, migrene, ar-
trit, indigestie gastric si intestinal, oboseal, irigatii vaginale, palpi-
tatii ale inimii, tulburri respiratorii. Cnd usa de la iesire este nchis
de menopauz, toxinele continu totusi s se ndrepte ctre uter si s se
infiltreze aici. Inflamatia se extinde progresiv si se produce prin vasele
limfatice ale abdomenului o scurgere apoas cu miros metalic caracte-
ristic. Este o prim alert pentru cancer!
S sperm c va veni un timp n care, dup un studiu atent al chi-
miei corpului, al chimiei nutritiei, al eredittii si al functiei ficat-rinichi,
persoana expus mbolnvirii de cancer se va putea apra aducnd co-
rectiile indispensabile chimiei alimentatiei sale.
Din fericire, ne este posibil s o ajutm pe pacienta care are tulbu-
rri menstruale si de menopauz mai putin importante. Durerile periodi-
ce pot fi atenuate reducnd concentratia toxinelor n snge. Cel mai bun
mijloc este impunerea unui regim cu 1-2 zile nainte de nceputul peri-
oadei. Dac antidotul necesar este un acid, se vor administra din or n
or sucuri de fructe diluate; dac este vorba de un alcalin, se vor reco-
manda sucuri de fructe crude, drojdie si supe de legume. Nici un fel de
alt hran nu ar trebui absorbit n aceste dou zile. Pe msur ce sn-
gele este purificat, glandele endocrine functioneaz mai aproape de nor-
mal. Persoanele care sufer de tulburri n momentul menopauzei trebu-
ie s-si restrng regimul alimentar, s-si reduc emotiile si eforturile
fizice pentru a atenua simptomele cele mai dezagreabile, simptome care,
la urma urmelor, nu fac dect s indice faptul c glanda tiroid face tot
ce poate pentru a interveni ntr-o situatie dificil.
Ca s rezumm, reiese clar din aceast sumar trecere n revist a
bolilor, c eliminarea pe ci secundare joac un rol n fiecare dintre ele.
Numele fiecrei boli n parte este determinat de organul afectat. n fie-
care caz, se observ un dezechilibru sau o functionare anormal a unor
126
glande. Terapeutica rational const n a dezintoxica, apoi n a repara
stricciunile, iar succesul ei depinde de vointa pacientului de a-si reor-
ganiza viata n asa fel nct s lase organului interesat o marj suficient
de sigurant.
Par t ea a t r ei a.
ALI MENTELE SUNT CELE MAI BUNE
LEACURI PENTRU DUMNEAVOASTR
14. Alimentele modeleaz corpul
n zilele noastre, americanii, mai mult chiar dect consumatorii de
rosbif ai btrnei Anglii, sunt foarte bine informati n ceea ce priveste
proteinele: ziarele si revistele i bombardeaz cu articole educative des-
pre acizii aminati esentiali si despre proteinele adecvate contra protei-
nelor inadecvate. Nimeni nu va fi surprins aflnd c, pentru a supravie-
tui, corpul are nevoie de proteine (cuvnt nsemnnd literalmente mate-
rii de prim necesitate).
Stim c orice fiint vie, de la uriasul elefant la microbii invizibili,
este compus, n principal din proteine. Un regim sntos trebuie s fie
bogat n proteine pentru c aceast substant pretioas este constant n-
trebuintat pentru a construi si repara, pentru a ntretine combustia care
va furniza energia sau va fi transformat n hidrat de carbon si grsime.
Regimul nostru obisnuit actual nu este oare prea mult bazat pe ali-
mente cu continut mare de proteine? Nu mncm oare prea mult carne,
riscnd astfel s devenim supraponderali? Recentele descoperiri stiinti-
fice nu tind oare s supraestimeze importanta real a proteinelor n regi-
mul de nutritie? Cei care gndesc astfel numesc epoca noastr era pro-
teinelor. Si credem c, n goana care s-a produs dup proteine, au fost
complet neglijate unele aspecte vitale.
Cnd rosbiful zdravn era alimentul englezului,
El ne nnobila inimile si ne mbogtea sngele;
Soldatii nostri erau curajosi iar mesagerii ageri.
Oh! Iubitul rosbif al btrnei Anglii!
Richard Laveridge (1670-1758
127
Este cert c proteinele, elemente de baz ale oricrei celule vii, sunt
de important vital n alimentatie. Se gsesc din abundent n carne,
peste, ou, brnz, cereale si anumite legume.
Si, totusi, dac proteina este un material care constituie si modelea-
z corpul, ea poate, de asemenea, n anumite conditii, s ac(ioneze ca
un veritabil distrugtor al corpului.
Pentru o bun ntelegere a comportamentului proteinei n interiorul
corpului, trebuie s ne ntoarcem la atom substanta chimic cea mai
simpl. Un atom este desemnat printr-o liter, de exemplu O pentru oxi-
gen, H pentru hidrogen, N pentru nitrogen (azot) sau dou litere, de
exemplu Na pentru natriu (sodiu), Cl pentru clor etc. Doi atomi se pot
uni n anumite conditii, de exemplu sodiul si clorul, din a cror unire re-
zult sarea (clorura de sodiu). Combinatia de unu sau mai multi atomi se
numeste molecul. Cu ct numrul de atomi continuti ntr-o molecul
este mai mare, cu att sunt mai mari dimensiunile moleculei. Substan-
tele chimice simple, ca sarea de buctrie (NaCl) contin un numr mic
de atomi si sunt calificate n chimie drept compusi anorganici. Combi-
natiile complexe de mai multi atomi, formate n general n jurul atomu-
lui de carbon, sunt numite compusi organici.
Moleculele organice, numite coloide, care alctuiesc vegetalele si
animalele, sunt de o mare complexitate. Atunci cnd contin azot, ele se
numesc coloizi proteici. Planta si nfige adnc rdcinile n solul umed
si absoarbe elementele minerale anorganice care sunt transformate de
energia luminii solare n substante organice coloidale. Vine un vitel si
mnnc aceast plant. Activitatea sa digestiv transform proteina
plantei n muschi. Hrana natural a omului este planta sau animalul care
a mncat planta. Este cunoscut c corpul uman nu poate s creasc, s
se dezvolte si s-si repare stricciunile fr un aport corespunztor de
proteine. Proteinele constituie celulele corpului: proteinele de calciu din
oase, de sodiu din ficat, de potasiu din pancreas, de fier si de cupru din
sngele rosu, de sulf din tesuturile de legtur.
Omul obtine proteinele de care are nevoie din surs animal sau ve-
getal. Lactatele, oule si carnea sunt compuse din proteine animale.
Toate vegetalele contin si ele proteine, mai ales mazrea si fasolea. S-a
vorbit mult despre presupusa superioritate a alimentelor de origine ani-
mal asupra celor de origine vegetal ca surse de proteine; asa s-a ns-
cut conceptia popular gresit conform creia omul nu ar putea obtine
fort si sntate dintr-un regim strict vegetarian. Animalele erbivore si
construiesc ns oasele si muschii solizi din iarb. Elefantul si dezvolt
fildesii imensi cu calciu din frunze. n timpul digestiei si al asimilrii,
organismul transform proteinele din alimente n aminoacizi. Trebuie
128
subliniat ns faptul c un aminoacid, de origine animal sau vegetal,
este perfect identic si de o egal utilitate pentru hrana omului. Omul
poate tri cu protein animal sau vegetal, sau cu ambele mpreun, cu
condi(ia ca ficatul su s func(ioneze normal.
Ficatul unui animal tnr functioneaz normal cu lapte proteina
universal. Pentru toate speciile de animale cel mai bun lapte este lapte-
le matern, alimentul cel mai aproape de perfectiune. Laptele matern
contine proteine, hidrati de carbon, grsimi, anumite vitamine, practic
toate srurile indispensabile. Cnd animalul este ntrcat, proteina i este
servit sub o alt form, dup cum el este carnivor, erbivor sau omni-
vor. Proteina este substanta esential din regimul alimentar, n special n
perioada de crestere si de activitate maxim a viettii. Pe msur ce ne
apropiem de btrnete, nevoile de proteine scad din ce n ce mai mult.
n timpul digestiei, proteinele sunt reduse la molecule simple, ami-
noacizi, care sunt elementele constitutive ale tesuturilor corpului. Exist
ntre o sut de mii si un milion de proteine diferite. Stiinta face nc
eforturi pentru a ntelege de ce si cum functioneaz molecula-protein.
Stim c digestia proteinelor ncepe n stomac si se continu n in-
testin. Ctiva aminoacizi ajung n ficat prin intermediul venelor din in-
testinul subtire. Ficatul fabric proteinele necesare corpului plecnd de
la aminoacizii utili si i elimin pe cei inutili odat cu bila. Cu ajutorul
hranei pe care o absorb, celulele trebuie s se multiplice si s se repro-
duc. Aceasta ne conduce la una dintre functiile miraculoase ale fantas-
ticelor celule corporale, de care am vorbit deja, dar care este att de im-
portant, nct merit s revenim asupra ei.
Multiplicarea celulelor depinde de un compus al iodului continut n
hormonul tiroidian. Acest hormon ajunge n celule prin intermediul cor-
pusculilor de snge alb, limfocitele. Reproducerea si multiplicarea celu-
lelor este imposibil n absenta limfocitelor sau a hormonului tiroidei.
Cadenta reproducerii este foarte variabil. n timpul vietii embrionare,
aceasta este foarte rapid. La vrsta adult este foarte ncetinit, n afar
de cazul n care este nevoie s se repare sau s se nlocuiasc tesuturi
deteriorate sau distruse. n timpul perioadei de crestere copilrie si
adolescent formula sanguin pune n evident un exces de limfocite
(proces numit leucocitoza copilriei) care este considerat ca fiind o stare
normal.
Cnd unele celule sunt deteriorate sau distruse datorit bolii, se im-
pune repararea sau reconstituirea lor. n acest scop, corpul trimite n zo-
na afectat un flux sanguin bogat n limfocite. Concentratia de limfocite
n tesuturile deteriorate este un fapt histologic demonstrat. Faptul c
limfocitele transport elemente indispensabile multiplicrii celulelor pa-
129
re a fi evident, dat fiind c observatia microscopic arat c acolo unde
nu sunt, nu are loc nici o reproductie. Distrugerea rapid si repararea
lent n caz de leucopemie (situatie n care sngele contine mai putine
celule albe dect n stare normal) pare s confirme acest fapt.
Deoarece limfocitele sunt necesare pentru realizarea reproducerii
biologice, nu este o ndrzneal s credem c ele transport elemente vi-
tale, dintre care unele au putut fi colectate n timpul drumului lor prin
vasele sanguine si prin cele ale circulatiei limfatice. Pentru a sustine
aceast ipotez, s urmrim drumul unei limfocite de la unul dintre cen-
trele de fabricare de exemplu splina pn la destinatia final, celula
care trebuie regenerat. Prsind splina prin vasele limfatice, ea p-
trunde n suprafata vilozittilor intestinului, unde se mbogteste cu
acizi aminati, proaspt fabricati prin digestia proteinelor. Natura adun
apoi aceste limfocite pline de hran ntr-un vas important, canalul limfa-
tic, si le descarc n vena inferioar situat imediat sub clavicul. Sn-
gele acestei vene este foarte bogat n hormon tiroidian, pentru c glanda
tiroid si vars secretiile, usurnd o impregnare rapid a limfocitelor,
lucru fr care dezvoltarea si reproducerea celulelor este imposibil.
Marea important a impregnrii limfocitelor de ctre hormonul ti-
roidian este pus n evident si de proximitatea timusului (alt centru de
fabricare a limfocitelor). Numeroase vene din timus sunt n legtur di-
rect cu vena tiroidian. Volumul si activitatea timusului n perioada co-
pilriei si adolescentei, ca si atrofia sa final atunci cnd corpul a atins
maturitatea, ntresc presupunerea c timusul este principalul centru de
fabricare a limfocitelor n perioada copilriei si a adolescentei. Pentru a
pstra timusul si tiroida ntr-o bun stare de functionare, proteinele tre-
buie selectionate cu grij n timpul perioadei de crestere. Tiroida are ne-
voie de proteine bogate n iod, n timp ce timusul si limfocitele au ne-
voie de aminoacizi bogati n fosfor. Furnizarea tipului si a cantittii co-
respunztoare de proteine este unul din factorii principali ai dezvoltrii
armonioase a individului.
Este important de subliniat faptul c proteinele, fiind alimente sti-
mulante si cu gust agreabil, le consumm n cantitate mai mare dect
necesarul corpului. Dr. P.H. Mitchell n cartea sa The Mitchell Text-
book of General Physiology spune: S-a demonstrat, pe bun dreptate,
c atunci cnd se mrete cantitatea de proteine alimentare, creterea
considerabil care ar trebui s se produc n echilibrul de azot rmne
n urm eventual, corpul va prezenta un echilibru de azot de nivel
mai ridicat. ntre timp, o cantitate considerabil de noi proteine se vor
fi adugat obligatoriu n corp. Nu se produce o excretie compensatorie
a excesului de deeuri care contin azot. n acest sens, ne putem atepta
130
ca un animal de laborator, care a fost hrnit cu mult mai multe proteine
dect nevoile sale, s poat rezista efectelor unui regim srac n pro-
teine pe o perioad destul de lung. Organele care servesc drept acu-
mulatori limitati de proteine sunt ficatul, tesuturile intestinale i rini-
chii. Se tie, n urma experientelor efectuate pe animale, c greutatea i
continutul n proteine ale acestor organe cresc direct proportional.
Statistici recente au demonstrat c un american mediu consum
anual aproximativ o cantitate de carne egal cu greutatea sa corporal
circa 85 kg. Este un obicei n zilele noastre s se mnnce carne de trei
ori pe zi. Carnea are un efect de nclzire asupra corpului. Dup cons-
umarea unor alimente bogate n proteine, efectele lor se prelungesc timp
de mai multe ore si acesta este motivul pentru care senzatia de foame
apare numai dup o bun bucat de timp.
Din cauza acestui efect stimulant, un exces de proteine n hran d
o impresie de confort; numai c, pentru medicul priceput, exist o mare
diferent ntre aceast stare euforic si adevrata sntate. Prea multi
oameni, unii chiar doctori, nu stiu s disting ntre sntate si stimulare
si nu-si dau seama c stimularea poate conduce la boli grave. Cnd acest
lucru se va produce, va fi nevoie, ani la rnd, de un regim fr pro-teine,
care s-i permit organismului s-si regseasc echilibrul.
Rul nu este prea mare dac s-au consumat alimente naturale, co-
rect preparate si bine tolerate de ctre ficat. Feluri de mncare din carne
sau peste, prjite, srate, conservate n grsime sau n saramur, nu sunt
alimente naturale corect preparate. Dac mncati cum nu trebuie, o bun
parte a activittii organismului dumneavoastr const n a se debarasa
de hrana proast pe care i-ati administrat-o. Cnd ati absorbit proteine
care putrezesc n intestin si otrvesc ficatul, calea pentru boal a fost
deschis.
Deoarece ficatul este organul cel mai important al corpului, s-i ob-
servm un pic evolutia pentru a stabili ce tip de proteine i convine cel
mai bine. Regimul alimentar din epoca primitiv era extrem de simplu.
Timp de mii de ani, hrana a fost consumat crud, iar mai trziu, n caz
de boal se recunostea valoarea unui regim de proteine crude. Hipocrate
prescria laptele pentru tuberculoz, iar medicii recomandau sngele
proaspt pentru a trata aceast boal.
Mult timp s-a atribuit oulor crude valoare terapeutic. Pentru a-si
asigura fort si sntate, pieile rosii din Canada consumau crude glande-
le suprarenale ale animalelor si uneori chiar ficatul lor crud. Si n zilele
noastre eschimosii mnnc, n caz de boal, peste crud. Iar ntoarcerea,
la vrsta btrnetilor slbite, la un regim de lapte crud demonstreaz
eficienta unui regim pe baz de proteine crude.
131
Laptele este foarte usor de digerat n stare crud, legumele cu con-
tinut bogat de proteine sunt digerate mai greu dect proteinele animale.
n ultim instant ns, alegerea proteinelor depinde de metabolismul
ficatului fiecrui individ.
As vrea s insist asupra necesittii de a administra cantitatea si ca-
litatea de proteine corespunztoare, mai ales copiilor. Adevrat, protei-
nele modeleaz corpul, dar un corp sntos nu va putea fi construit de-
ct cu proteine de calitate, bine tolerate de ficat. Amintiti-v c avem
acelasi ficat ca si omul cavernelor si c trebuie s selectm si s ntre-
buintm proteinele cu discernmnt. Pentru c oaia trieste n mod na-
tural pe psunile de la munte, carnea sa este cea mai indicat consumu-
lui uman. Trebuie mncat n snge. Urmeaz carnea de vit. Pestele si
psrile de curte sunt n general prea mult pregtite si, de aceea, suscep-
tibile de a putrezi n intestin. Aceeasi rezerv fat de carnea de porc si
organe. Oule sunt utile datorit glbenusului, de preferint crud sau pu-
tin pregtit. Albusul de ou n-ar trebui niciodat prjit.
Pentru regenerarea suprarenalelor epuizate nimic nu este mai bun
dect glbenusul de ou crud, bogat n fosforul att de necesar.
Am avut ocazia s aplic acest tratament unei ziariste celebre la Ho-
llywood. ntr-o zi, n timpul unei plimbri, a lesinat. Cnd a venit n ca-
binetul meu, mi-a spus c lucrase prea mult pentru c, n plus fat de
articolele de la ziar, terminase o carte si fcuse un turneu de conferinte
n Canada. Examenul a confirmat faptul c era complet epuizat. V-
znd starea n care era, i-am spus: Data viitoare cnd o s mai leinati,
riscati s nu v mai ridicati deloc.
Am internat-o n clinic, ntr-o camer putin luminat, i-am interzis
s vorbeasc cu cineva si i-am prescris un regim de glbenusuri de ou
foarte moi si de supe de fasole verde si dovlecei.
O s nnebunesc!, mi-a spus. O s vedem!, i-am rspuns.
n prima zi a fost agitat si a dormit prost. A doua zi a dormit cinci
ore, iar a treia zi zece ore continuu. A ajuns s doarm 14 ore pe zi si s
se relaxeze n restul timpului. Dup zece zile, i-am permis s prseasc
clinica si s-si reia munca, dar fr surmenaj. De atunci nu s-a mai
ntmplat niciodat asa ceva.
15. Proteinele pot s distrug corpul
Hrana lui
Era gloria,
Care era o otrav pentru mintea lui
Si un pericol pentru corp.
Sir Henry Taylor (1800 1888)
132
Dac n aceste versuri am nlocui gloria cu exces de proteine,
poezia ar fi distrus, dar ar fi o afirmatie corect din punct de vedere al
nutritiei si snttii. Proteinele ne pot distruge corpul dac nu suntem
atenti la regimul nostru!
Proteinele sunt indispensabile organismelor vii, fiind elementele de
baz ale oricrei celule vii, indiferent c este vorba de muschi, creier,
sau unghiile umane, de lemnul si de frunzele copacilor, de blana anima-
lelor sau de orice plant care creste.
Proteinele pot fi arse pentru a produce calorii la fel ca si grsimile,
si pot fi transformate n hidrati de carbon de ctre organism. Corpul nu
poate s creasc, s se dezvolte si s-si repare stricciunile fr proteine,
n cantitatea si calitatea dorite. Natura proteinelor necesare difer pentru
fiecare animal si pentru fiecare plant. Cutnd s descopere ce tip de
proteine convine cel mai bine corpului uman, trebuie s ne ntrebm ce
fac proteinele n si pentru corpul uman.
S comparm din nou corpul cu un motor. Energia si cldura masi-
nriei rezult din combustia benzinei sau a motorinei, care este bogat
n carbon. n corp, energia si cldura provin din oxidarea zaharurilor, n
care predomin carbonul. Zahrul este fie absorbit direct, fie fabricat de
organism din pine si grsimi. Motorul pe benzin este constituit din
metale. Dac se uzeaz, este reparat cu piese fabricate din aceste mate-
riale. La fel corpul, compus din proteine, este reparat cu proteine. Ben-
zina, asteptnd s fie utilizat, aceasta este nmagazinat n rezervoare
care ngreuneaz structura masinii. Un exces de zaharuri, pine i gr-
simi produce acelai efect asupra corpului. Dac se adaug prea mult
metal, masina este suprancrcat, nu functioneaz bine si se va opri.
Un exces de proteine n corpul uman conduce la acelayi rezultat.
Nu cu mult timp n urm, stiinta medical considera c un exces de
proteine sfrseste prin a fi eliminat, mai ales prin rinichi. Acum stim c
excesul de proteine este nmagazinat n celule, cu rezultate dezastruoa-
se. De exemplu, una dintre principalele cauze a ceea ce se numete hi-
peraciditate este un exces de proteine n tesuturi. Asta poate prea sur-
prinztor majorittii oamenilor. Adevrul este c organismul devine att
de saturat de proteine, nct metabolismul azotului este perturbat. Prote-
inele se compun din unitti mai mici, acizii aminici, adevratele pietre
de constructie care mentin tesuturile existente si fabric altele noi. Pre-
zenta prea multor aminoacizi ns distruge echilibrul acid-baz al corpu-
lui, urmnd consecinte dezastruoase.
Multi medici sunt serios preocupati de ceea ce eu numesc mania
proteinelor n publicitatea fabricantilor de produse alimentare. Sunt
133
perfect de acord n special cu unul dintre ei, dr. Emmet Holt, un pediatru
eminent, care a scris cele ce urmeaz n cartea sa Postgraduate Me-
dicine: n lumina incertitudinii noastre actuale i a evidentei suges-
tive c am depit poate pragul de absorbtie maxim a proteinelor ne-
cesare pentru a face fat unora dintre eforturile noastre cele mai im-
portante, suntem oare ndrepttiti s continum s ne mbogtim regi-
mul n proteine? Presiunile care se fac n acest sens sunt numeroase.
Industria cerealelor a devenit contiincioas n ceea ce privete pro-
teinele i a nceput s-i mbogteasc produsele cu proteine i aminoa-
cizi. Continutul i calitatea proteinelor au devenit gselnite ale indus-
triei alimentare. Ca doctori, vrem s jucm cinstit i s ne supunem cli-
entii la ct mai putine riscuri. nseamn ns c jucm cinstit, dac ur-
mm aceast tendint, sau poate c a venit momentul s facem o acuz
i s ne dm seama de efectul produs de regimurile noastre actuale na-
inte de a ne aventura i mai mult pe drumul mbogtirii n proteine?
Putem nvta multe dac observm ntelepciunea naturii n proble-
ma nevoilor n proteine ale organismului. Vitelul se dezvolt foarte re-
pede cu laptele de la mama-vac, bogat n proteine de calciu si albumi-
n. Iedul creste mai putin repede, deci laptele de capr este mai putin
bogat n proteine. Cresterea sugarului este nc si mai lent, cci laptele
mamei sale este cel mai srac n proteine din toate mamiferele. Pe m-
sur ce omul avanseaz n vrst, nevoile sale de proteine devin mai pu-
tin importante, cu exceptia cazurilor de rnire, boal sau epuizare, cnd
se impune o crestere temporar.
Din nefericire, stimularea ca urmare a unui exces de proteine
este adesea considerat ca o stare de sntate bun. Aceast confuzie a
Icut s apar credinta gresit c un regim bogat n proteine este ntot-
deauna benefic, cu att mai mult cu ct aceast opinie a fost ncurajat
de publicitatea celor care au proteine de vnzare. Rafturile bcanilor
sunt pline cu cutii care contin hran pentru sugari, iar mamele, avnd n-
credere n anunturile publicitare, si umplu plasele cu asemenea produ-
se. Natura spune ns c laptele matern este alimentul necesar pen-
tru copilul care se dezvolt. El este, de fapt, singura hran fcut
special pentru copii.
Pisicile sunt esentialmente carnivore. Totusi, pisoii vor avea con-
vulsii dac li se aplic un regim cu carne n timpul experientelor de la-
borator. Acestea sunt rezultatul direct al unei toxemii datorate indiges-
tiei cu proteine indezirabile cu care ficatul pisoiului nu se poate nc
obisnui. Cred c frecventa sporit a anumitor maladii grave la copii
reumatism cardiac, leucemie, poliomielit este datorat prezentei unor
proteine duntoare n regim. Sporirea numrului cazurilor de cancer si
134
de boli cardiace la vrsta medie ar putea fi imputabil acelorasi erori ali-
mentare. Cnd am nceput s profesez, ntlneam 2-3 cazuri de cancer
pe an. Acum vd ntre 6-8 pe lun. Este, oare, posibil ca nebunia supra-
alimentrii cu proteine, ntretinut n anii din urm prin propaganda fa-
bricantilor de conserve din carne, s fie cauza nmultirii cazurilor de
cancer?
Dac vrem s stim ce se ntmpl cu proteinele pe care le absorbim,
este necesar s examinm cu atentie chimia ficatului. Cu riscul de a v
plictisi, v repet: omul a traversat o evolu(ie de un milion de ani
avnd practic acelayi ficat. Ficatul lui se obisnuieste cu un anumit tip
de proteine (calitativ si cantitativ). Sntatea si longevitatea depind n
mare msur de aportul de astfel de proteine n regimul alimentar.
Stim c n epocile primitive omul se hrnea cu proteine n stare cru-
d. Carnea, sngele, mduva, erau consumate crude. Altdat, eschimo-
sii se hrneau cu carne crud de peste si balen. Dac astzi ei prepar
carnea, o fac n general pentru a o decongela. Avem dovezi stiintifice c
eschimosii, desi supusi unor temperaturi foarte sczute, erau una dintre
rasele cele mai robuste de pe glob cu oase solide si dinti sntosi
nainte de a cunoaste regimul alimentar, numit civilizat, al omului alb.
Exploratorul Vilhjalmur Steffansson a fcut experiente foarte inte-
resante n legtur cu regimul alimentar din regiunile arctice. Cu ocazia
uneia dintre cltoriile sale, a fost nsotit de un grup de studenti robusti,
crora le-a impus un regim de carne crud. La nceput, tinerii au gsit
carnea aceasta urt mirositoare si opus gustului lor, nct li se ntmpla
adesea s vomite. Pn la urm, s-au obisnuit, au mncat-o cu poft si
nu au avut probleme de constipatie sau indigestie. Au descoperit ns c,
dimpotriv, carnea prjit si srat le provoca indigestii violente.
Vilhjalmur Steffansson a repetat experienta de mai multe ori, iar Donald
Mac Milian, alt explorator arctic, i-a confirmat concluziile punct cu
punct.
Carnea crud constituie hrana cea mai indicat n Marele Nord: nu
numai c este singura disponibil, ci pentru c posed, n aceast clim,
calitti stimulatoare si energizante. Este de la sine nteles c o astfel de
diet ar fi dezastruoas n zonele tropicale. Natura, n ntelepciunea ei,
ofer omului, n compensatie, o mare varietate de fructe proaspete.
Dup experientele lui Steffansson ne putem ntreba: De ce carnea
preparat cauzeaz indigestie si, n cazul n care insistm, chiar boli?
Pentru a gsi rspunsul, trebuie s studiem compozitia chimic a urinei.
S-a demonstrat c atunci cnd s-a consumat carne crud, urina nu con-
tine acizii de putrefactie ai digestiei. S-a tras concluzia c cu ct protei-
nele sunt mai preparate, cu att mai mare este cantitatea de proteine pu-
135
trede n urin si chiar n transpiratie sau celelalte secretii ale corpului.
Termenul chimic pentru proteinele crude este coloid hidrofil, iar pentru
proteinele preparate coloid hidrofob. Asta nseamn c moleculele sunt
dispuse diferit, sub o form mai putin asimilabil pentru organele diges-
tive. Exemplul cel mai simplu este diferenta dintre albusul oului crud si
cel al oului fiert. Primul este solubil n ap, nu putrezeste n intestine si
are un comportament special fat de acizi, baze si sruri. Multe boli,
usoare sau grave, sunt cauzate de toxemia care urmeaz unei indigestii
de proteine preparate.
Rezultatele acestor experiente, desi foarte convingtoare, nu au fost
niciodat luate prea n serios. As vrea, de altfel, s precizez c nu pres-
criu carne crud pacientilor mei, n afar de cei crora le place si o tole-
reaz. Carnea n snge are ns un gust bun, iar ficatul o accept. Am n-
vtat, din experient, c acizii din carnea putin pregtit pot fi usor neu-
tralizati de legume nefinoase, crude sau pregtite, consumate n timpul
aceleiasi mese. Atunci cnd individul amator de friptur si cartofi pr-
jiti trece la coasta de oaie, dovlecei fierti n abur si salat verde, va fi
rspltit printr-o ameliorare a strii sale de sntate. Din fericire, nici
laptele crud, nici oule crude nu ridic probleme de gust pentru majori-
tatea pacientilor.
Lucrrile lui Francis F. Pottenger au demonstrat natura duntoare
a proteinelor de origine animal preparate. Dr. Pottenger a fcut experi-
ente pe pisici. n timpul experientelor sale, nici o pisic nu s-a mboln-
vit atta timp ct a fost alimentat cu un regim de proteine crude.
Pisicile alimentate cu un regim de proteine preparate au fost afec-
tate de boli similare omului: diaree, cderea dintilor sau a prului, slbi-
rea oaselor, artrit, gastrit, atrofie si ciroz a ficatului. Lucrrile docto-
rului Pottenger fac un pas curajos nainte n directia bun, dar s-au izbit
de o opozitie violent, deoarece consumul de proteine preparate nu con-
stituie numai un obicei vechi, ci este, n acelasi timp, piatra de temelie a
unei importante industrii. Peste teoriile lui Pottenger s-a asezat praful
din arhivele medicale; exist totusi ctiva practicieni netraditionalisti
(printre care, cu mndrie m numr) care nu se tem s apere o cauz ne-
popular.
Lucrrile dr. Pottenger acoper o arie prea vast pentru a putea fi
aprofundate aici. Persoanele interesate trebuie s-i studieze scrierile sti-
intifice. Patru dintre observatiile sale se impun ca pietre de ncercare pe
drumul spre adevr:
1. Cu un regim de proteine crude o pisic si pstreaz sntatea,
n timp ce cu un regim de proteine preparate se mbolnveste si
moare repede.
136
2. O pisic al crei organism a fost legat de un regim de proteine
nclzite nu-si va redobndi sntatea, chiar dac va reveni la
regimul de proteine crude.
3. Degradarea ficatului de ctre proteinele preparate este un pro-
ces progresiv, iar bila devine, n sfrsit, att de toxic, nct
nici mcar buruienile nu mai cresc pe un sol ngrsat cu excre-
mente de asa natur.
4. Prima generatie de pisoi este marcat de tare anormale, la cea
de-a doua, pisoii se nasc bolnavi sau deja morti. Nu exist o a
treia generatie, pentru c pisicile devin sterile.
Proteinele preparate utilizate n experientele dr. Pottenger erau for-
mate din lapte pasteurizat, zer, brnz, lapte praf, ou prjite, carne fiar-
t sau prjit, srat sau uscat. Aceste experiente au fost repetate de
mai multe ori si atent controlate, asa nct rezultatele nu pot fi puse la
ndoial.
Ce se ntmpl cu proteinele n timpul digestiei? Ficatul ncearc s
le asimileze. Aceast functie se realizeaz sub controlul sistemului sim-
patic, care si are sediul n plexul solar o retea de nervi situati la extre-
mitatea superioar a abdomenului. Ficatul declanseaz procesul chimic
pentru digestia, s spunem, a proteinei A. Este posibil ca la aceeasi ma-
s s fi fost absorbit si proteina B. Pentru a usura ntelegerea, s pre-
supunem c proteina A este carnea, iar proteina B brnza. Ficatul, ne-
fiind n stare s asigure digestia amndoura n acelasi timp, plexul solar,
un fel de creier abdominal, intervine si alege una dintre cele trei meca-
nisme de aprare prin care se evit dereglarea ficatului: (1) continutul
mesei poate fi vomitat (reflex destul de frecvent la copii, cnd au nghi-
tit unele peste altele bomboane, prjituri, nghetat); (2) controlul mus-
cular al stomacului poate permite trecerea unui tip de protein, ntrziin-
du-l pe cellalt (acest lucru s-a demonstrat prin splturi fractionate si
radioscopie); (3) se provoac o miscare peristaltic sustinut, care se
traduce prin diaree.
Teologii vorbesc mult despre vocea tcut a constiintei. As vrea s
atrag atentia asupra vocii tcute a plexului solar, un organ pe care majo-
ritatea oamenilor l ignor. Cnd un individ absoarbe prea mult hran
sau un amestec de alimente incompatibile, natura emite un semnal de
alarm sub forma unei rgieli. Multi oameni consider acest lucru ca
pe un pas digestiv gresit, n realitate fiind vorba de un vestigiu ndepr-
tat al rgielii infantile. nvtati s respectati acest avertisment al Na-
turii!
Acizii si alte deseuri ale indigestiei prin proteine putrificate sunt
usor de depistat n urin. Din punct de vedere stiintific, apartin grupului
137
fenolilor, acizilor indoxil-sulfurici, acidului uric si aminoacizilor toxici.
Sunt adesea eliminati prin substitutie prin mucoase sau prin difuziune
n lichidul spinal.
nghetata constituie desertul dumneavoastr preferat? Gnditi-v
putin la opinia stiintific despre acest preparat dulce! Se gseste la ori-
ginea toxinelor difuzibile, pentru c este o mixtur de proteine cu un
nalt grad de putrefactie, fie c este de tip comercial, fie pregtit n ca-
s. Dr. Axel Emil Gibson, un pionier al studiului putrefactiei proteinelor,
a fcut cteva observatii interesante asupra acestui fel de mncare care
se bucur de o favoare att de general: Congelarea d smntnii ulti-
ma sa tu de corupere fiziologic. Substante care fermenteaz rapid
laptele, smntna, fructele se dezagreg imediat ce sunt congelate.
Dar cum stoparea activittilor microbiene, provocat de frig, nu este
dect temporar, nseamn c activitatea distructiv a bacteriilor este
reluat de ndat ce nghetata se topete n stomac, oferind astfel un
ospt de celule putrefiate imensei hoarde de minusculi mnctori de ca-
davre. Evidenta acestui carnaval macabru scap gustului, fiind mascat
de marele magician care face s treac orice zahrul. Pentru c, n
aceast nmormntare fiziologic a smntnii nghetate, nghetata joa-
c rolul mblsmtorului, iar zahrul pe cel al fluidului de mblsma-
re.
Si alte produse putrescibile pot produce acelasi fel de toxemie,
numai c, n lunile toride de var, o cantitate imens de astfel de pro-
duse este consumat, mai ales de copii. Este posibil s facem o apropie-
re ntre acelasi obicei si faptul c epidemiile de poliomielit izbucnesc,
n general, n lunile iulie si august? Unii medici cred c da. Si recoman-
d printilor s interzic copiilor mici nghetata n aceast perioad.
Dm acest avertisment pentru c acizii putrificati difuzibili, provenind
dintr-o indigestie datorat nghetatei, cnd nu au fost complet eliminati
prin ficat si rinichi, sunt expulzati pe ci secundare prin mucoasele na-
sului si sinusurilor. Aceste simptome ne fac adesea s suspectm o r-
ceal n plin var. Virusul poliomielitei se hrneste cu aceste secretii si
provoac la majoritatea copiilor o inflamatie nsotit de o febr usoa-r
si poate de ntepeneli ale gtului. Dup cteva zile, cei mai multi din-tre
copii si revin. Dac copilul se afl ntr-o stare foarte toxic, cu glan-
dele suprarenale slbite, virusul invadeaz mucoasele sinusurilor. Cum
membranele creierului se gsesc destul de aproape, acesta se rspndes-
te cu usurint n creier, de acolo n mduva spinrii, a crei lezare pro-
voac o paralizie motrice. Vor paraliza initial copiii cei mai toxici, circa
35% din cei atinsi de virus. Raritatea cazurilor de poliomielit este dato-
rat procentajului sczut de copii sensibili la acest virus. Acestia au n
138
general capsulele suprarenale slbite si o rezistent sczut la boal de-
oarece au fcut un exces de nghetat si pentru c au comis, n mod si-
gur, si alte greseli n regim.
Multi savanti au subliniat faptul c erorile dietetice pot explica po-
liomielita. Doctorul Benjamin F. Sandler a ncercat o experient n loca-
litatea Ashville (Carolina de Nord), unde fuseser nregistrate numeroa-
se cazuri de poliomielit, n timpul lunilor de var ale ultimilor ani. n
timpul aceleiasi veri, nu au fost date copiilor alimente ndulcite, consta-
tndu-se o scdere cu 90% a cazurilor de poliomielit.
Am fi putut crede c dup aceast demonstratie se vor lua msuri
de repetare a acestui gen de experiente pe o scar mai larg, dar nu a
fost asa. Motivul? O atentie mai mare acordat acestui gen de constatri
ar fi pus n pericol vnzarea nghetatei sau a altor produse similare.
A elimina din regim un fel de mncare asa de apreciat ca nghetata
poate prea unora o msur prea auster. Produsele lactate, n general,
sunt legate de specia uman prin ceea ce a fost numit memoria celule-
lor. nghetata poate fi usor si plcut nlocuit cu un amestec de frisc,
zahr si fructe zdrobite, rcit n frigider, dar nu nghetat. Si nc un
avertisment: acest amestec nu trebuie consumat ca un desert la sfrsitul
unei mese, deoarece, combinat cu alte proteine animale, risc s mpo-
vreze ficatul.
Nu voi obosi s repet c proteinele, cu ct sunt mai nclzite si mai
preparate, cu att mai mult si schimb natura coloidal. Coloizii hidro-
fili se transform n coloizi hidrofobi. Ficatul primitiv al omului este
echipat pentru a trata coloizii hidrofili ale cror deseuri sunt usor neu-
tralizate de rezervele lui de sodiu si eliminate cu bila. Rinichii contri-
buie si ei evacund deseurile azotate sub form de uree.
Prin structura lor, proteinele difer de zaharuri, pine si grsimi, de-
oarece contin azot, fosfor, sulf si fier. Zaharurile, finurile si grsimile
se compun din carbon, hidrogen si oxigen, elemente care nu sunt trans-
formate nici alterate de cldur. Cldura altereaz proteinele care se pu-
trific n intestin, provocnd dezordini grave.
Dup ce au studiat regimul sugarului si al copilului mic, multi oa-
meni de stiint se mir astzi de vigoarea copilului care rezist la regi-
mul, adesea ngrozitor, la care este supus n primii ani de viat. Este de
ajuns s comparm diferenta dintre chimia sugarului alimentat cu lapte
artificial, fabricat n marile uzine, si chimia celui alimentat numai cu
lapte matern. n legtur cu acest aspect, venerabilul Oliver Wendell re-
marcase c o pereche de glande mamare bine dezvoltate ntrece cu
mult cele dou emisfere ale creierului celui mai erudit savant n arta de
a compune un lichid nutritiv pentru sugar.
139
Scaunul sugarului la sn este, prin comparatie, fr miros, neiritant
si moale. Rsuflarea sugarului are un miros plcut, iar transpiratia lui nu
miroase urt. Urina nu i irit pielea sensibil si nu are miros puternic si
respingtor. Asta se datoreaz faptului c natura a nzestrat sugarul cu
un aparat intestinal care se potriveste cu laptele matern. Este hrana spe-
cific pe care el trebuie s o ntrebuinteze.
Toat lumea stie c cel mai inofensiv dintre toate tipurile de lapte
tratat care sunt mbuteliate pentru alimentatia sugarilor este cel care a
fost supus procedeului de pasteurizare. Si, cu toate acestea, secretiile su-
garului, dup ingerarea de lapte pasteurizat, devin mirositoare si iritante.
Una dintre consecintele frecvente este si constipatia. Dac am examina
urina sugarului, am gsi deseurile putrefactiei proteinelor. n cursul ce-
lor cincizeci de ani de practic medical, am avut ocazia s constat acest
fenomen. Laptele modificat comercial si alimentatia pentru sugari sunt
toate strine digestiei efectuate de ficatul sugarului si pot provoca dia-
ree, alergie la lapte si constipatie. Pentru a preveni acestea, fabricantii
ndulcesc produsele cu zaharuri artificiale care mresc aciditatea si fer-
mentatia si provoac gaze, colici si urin toxic.
Laptele este unul dintre alimentele naturale cele mai instabile si
dintre cele mai sensibile la diferentele de temperatur. Chiar si numai o
scurt perioad de nghetare l lipseste de o parte dintre vitaminele sale
si i altereaz structura organic. Pasteurizarea l dezintegreaz si mai
mult, iar fierberea l transform ntr-un aliment fr valoare si putre-
fiabil, pe care ficatul l tolereaz destul de greu. Parc si aud strigtul de
refuz al acestui organ maltratat, atunci cnd i este impus o can de
lapte cald.
De ce unii sugari par s se simt bine, n ciuda alimentatiei nenatu-
rale? Au un ficat puternic si suprarenale n stare bun. Mai trziu, ntre
trei si sase ani, vor suferi de rceal, rceal cronic si alte boli att de
frecvente n comunittile de copii.
n cursul experientei fcute de dr. Pottenger, pisicile crescute nu-
mai cu lapte pasteurizat au murit dup trei luni, n timp ce cele hrnite
cu lapte crud au trit si au rmas sntoase. Viteii tratati cu lapte pasteu-
rizat depsesc rar dou luni de viat.
Cu tot respectul datorat lui Pasteur, noi, pediatrii cu experient,
stim c laptele de vac pasteurizat este duntor alimentatiei copiilor.
Industria laptelui, unde sunt n joc interese foarte mari, foloseste pasteu-
rizarea pentru ca laptele s nu se acreasc prea repede. Laptele tratat
corect si curat nu are nevoie de pasteurizare. Dovada este excelenta
calitate a laptelui crud certificat. Ar trebui ntrebuintat n fiecare zi cnd
ni-l putem procura.
140
Am amintit c albusul preparat este toxic. Glbenusul este mai sta-
bil, dar are, totusi, mai mult valoare nutritiv cnd este consumat crud
sau usor nclzit. Si carnea este mai bine digerat cnd este crud; dac
nu, este de preferat s fie consumat la grtar si n snge. Carnea de oaie
si cea de vit furnizeaz cele mai bune proteine de origine animal.
Amintiti-v c proteinele prea preparate sunt digerate cu greutate si
provoac toxemia, n special porcul, vitelul, pestele, psrile de curte,
vnatul si brnzeturile.
Multi oameni nghit cantitti enorme de carne si brnzeturi si, apa-
rent, si pstreaz sntatea. Mai devreme sau mai trziu ns, Natura i
face s plteasc. Este demonstrat c pentru a neutraliza produsele putri-
ficate ale unei indigestii de proteine preparate, ficatul si epuizeaz so-
diul mai repede dect l poate reconstitui. Cnd ficatul este slbit, toxe-
mia avanseaz.
Atta timp ct glandele suprarenale sunt puternice, ele ncearc s
remedieze slbiciunea ficatului, ceea ce face ca functia renal s fie so-
licitat mai mult. Atunci cnd ficatul si rinichii sunt epuizati, toxemia
avanseaz mai usor si oblig organismul la un efort de eliminare pe ci
secundare. Astfel, pieptul poate secreta proteine acide toxice sub form
de lapte otrvit, uterul proteine iritante n locul unei secretii menstrua-
le normale. Cancerul se poate declansa atunci cnd puterea distructiv a
acizilor astfel eliminati ajunge la apogeu. Este, poate, motivul pentru
care cancerul la femei este att de des localizat la sn si uter.
Ca s rezumm rolul proteinelor ca factori de distrugere a corpului,
trebuie s reamintim c proteina natural pentru puii de animale si sugar
este laptele proaspt, crud, direct de la sn n gur, pe ct posibil, si c
nici un alt produs fabricat nu poate nlocui cu adevrat laptele natural
crud si curat.
Trebuie subliniate si urmtoarele concluzii: (1) alimentele bogate n
proteine sunt pietrele de constructie naturale ale corpului; (2) un con-
sum exagerat de proteine, chiar si n forma lor perfect, poate crea tul-
burri n chimia organismului; (3) proteine de tipuri diferite, absorbite la
aceeasi mas, sunt incompatibile si este mai bine s ne limitm la un
singur tip de fiecare dat; (4) prjirea si fierberea proteinelor de origine
animal le fac mai putin digestibile si mresc putrefactia n timpul di-
gestiei.
Cervantes l pune pe don Quijotte s rosteasc cu o voce plngrea-
t: Putem avea oare vreodat prea mult dintr-un lucru bun? Da,
putem, atunci cnd acest lucru bun este proteina!
141
16. Un regim de legume ca s v ngriji(i
n filmele de rzboi, parasutistii sunt adesea cei care salveaz situa-
tia. n cazul bolii, acest rol revine frecvent legumelor proaspete sau pre-
parate. Nu exist, n general, nici un motiv pentru a trebui s apelm la
medicamente. Este bine de stiut c toate medicamentele sunt produse
chimice; aceleasi produse chimice se gsesc n form organic n legu-
me si alte alimente.
Poate fi ns greu s-ti procuri legumele indicate pentru un anumit
caz. Mi-aduc aminte c am fost chemat odat la patul unui fermier izo-
lat ntr-un fund de tar. Suferea de ulcer purulent la piciorul drept, care
era ngrozitor de umflat.
Unul dintre principalele elemente pe care trebuia s i-l administrez,
si nc repede, dat fiind starea sa alarmant, era sucul de legume alca-
line de tipuri diferite. Nu era ns sezonul legumelor si nu exista n
apropiere nici un magazin n care s soseasc zilnic legume proaspete.
Singura plant util din punct de vedere medical care crestea la acea or
la ferm era o specie de graminee pe care am numit-o alfa.
Ei, bine, o s-l hrnesc cu alfa, mi-am spus. Fermierul si sotia
lui preau foarte mirati, dar i-am convins. Dup indicatiile mele, au fost
culesi muguri tineri, au fost tiati buctele, amestecati cu ap si cu suc
de grepfrut gsit ntr-o bcnie de regiune. Regimul a fost completat cu
legume din conserve, pine integral si lapte crud, totul n dozele nece-
sare. Cu aceast diet ulcerul s-a vindecat complet si umfltura a dis-
prut.
Este adevrat c mprtia plantelor contine cele mai multe medica-
mente; totusi, multi oameni privesc cu nencredere toate legumele, cu
exceptia familiarilor cartofi care, de altfel, nu au fost usor acceptati n
Europa, la introducerea lor. n 1584, oamenii erau convinsi c acestia
otrvesc solul, provoac diaree si rspndesc ciuma. Mai trziu, rosia a
fost primit n Europa cu aceeasi nencredere. Desi aztecii din Mexic
considerau rosia ca pe un aliat al snttii, europenii se temeau de ea
ca de un mr al dragostei, otrvit. Numai vrjitorii o foloseau.
Ct despre fructe, nvtati s v abtineti avertiza n sec al XIV-
lea autorul lucrrii Gouernayle of Helthe, observnd c diareea, ca si
alte simptome neplcute, se nmulteau n anotimpul n care se coceau
Nu exist, ntr-un regim bine ntocmit, elemente mai importante dect
fructele si legumele, pentru c ele contin vitamine de toate categoriile, cunos-
cute si necunoscute.
Sir Robert Mc Carrison
142
fructele. Nu puteau sti c bolile gastro-intestinale nu erau datorate fruc-
telor, ci apei ncrcate cu microbi n anotimpul cald.
n antichitate si n evul mediu, legumele nu se bucurau de prea mul-
t atentie pentru c nu umpleau burta, cum fceau carnea si cerealele.
Chiar si n zilele noastre, unele gospodine renunt la legume si fructe
pentru c, exact cu aceeasi bani pot cumpra mai multe calorii din fa-
milia cerealelor, fr s tin seama de importanta mineralelor si a vita-
minelor pe care numai fructele si legumele le pot furniza.
Una dintre cele mai frumoase privelisti ntr-un supermarket este ra-
ionul unde sunt expuse, ca un covor persan, legumele si fructele multi-
colore. Ele nu sunt numai frumoase ca aspect, ci pline de virtuti curati-
ve, dintre care prima este prezenta vitaminelor naturale; binenteles, cu
conditia de a fi mncate. Stiti, oare, c o singur ramur de telin sau o
farfurie de salat contine mai multe vitamine si minerale dect o cutie
cu tablete de vitamine sintetice? Din nefericire, multi oameni, hrniti cu
cartofi prjiti si friptur, nu cunosc, si refuz s cunoasc gustul legu-
melor! Brbatii, n general, sunt foarte ncptnati si tin la felurile lor
preferate: cartofi, fasole, mazre. mprtia plantelor difer de cea a ani-
malelor, extrgndu-si hrana direct din componentii anorganici ai solu-
lui. Cu ajutorul apei, rdcinile plantei pot absorbi elementele minerale
care se gsesc n pmnt si le fac s ajung n frunze, unde sunt trans-
formate prin intermediul energiei solare n compusi organici capabili s
furnizeze omului hran si energie.
Profesorul V. Szent Gyrgyi descrie perfect acest procedeu n con-
ferinta sa despre Principiile oxidrii biologice: Orice ar face o ce-
lul, ea trebuie s plteasc, iar moneda curent a sistemelor vii, cu
care celula trebuie s plteasc este energia. Dac nu exist energie
liber, nu exist viat. Mica i ultima surs a acestei energii este radia-
tia solar. Aceasta ns nu poate fi folosit ca atare pentru a mentine
viata, deoarece, n acest caz, viata ar disprea noaptea. Iat de ce ener-
gia razelor solare este nmagazinat n nite pachete mici de ctre clo-
roplastele plantelor care contin clorofil. Dac celula are nevoie de
energie, nu ntrebuinteaz radiatia solar, ci desface repede aceste pa-
chete de energie numite molecule alimentare.
Cele dou reactii fundamentale ale vietii sunt: (1) confectionarea
acestor pachete si (2) deschiderea acestor pachete:
Energie + nCO
2
+ nH
2
O = nO
2
+C
n
H
2
nOn (1)
nO
2
+C
n
H
2
nOn = Energie + nCO
2
+ nH
2
O (2),
(unde n indic un numr oare-care de ioni).
Reactia (2) este inversul reactiei (1). Prima dintre aceste dou reac-
tii nu este realizat dect de celulele plantelor care contin clorofil, n
143
timp ce reactia (2) este realizat de toate celulele, fie c sunt ale plantei,
ale animalului care mnnc planta (erbivor) sau ale animalului care
mnnc animalul care mnnc planta (carnivor).
Este clar c energia este nssi viata si c pentru om, regnul animal
si cel vegetal sunt sursa de viat si energie. Trebuie s ne amintim c
animalul mnnc vegetale sau animale care se hrnesc cu vegetale.
Omul ns nu poate mnca toate vegetalele care acoper pmntul. Une-
le dintre ele sunt benefice, furniznd hran si energie, altele sunt indi-
geste sau chiar otrvitoare. Unele au actiune stimulatoare, altele efect
calmant. Omul, al crui corp este alctuit din elementele minerale ale
pmntului, trebuie s-si extrag hrana viata si energia lui din ace-
leasi elemente transformate de ap si de soare n plante.
Vegetalele se clasific n finoase, nefinoase, cu frunze, cu cloro-
fil, dulci, acre, semisolide sau semilichide. Unele cresc deasupra solu-
lui, altele dedesubt. Ele pot alctui orice parte a plantei: bulb, tubercul,
rdcin, tulpin, smnt, frunz, fruct sau floare. Unele sunt grase, al-
tele nu. Toate contin vitamine ntr-o form mai mult sau mai putin con-
centrat.
Legumele finoase cuprind semintele, rdcinile, tuberculii; cele
nefinoase vegetalele cu frunze si tulpin. Plantele cu clorofil au o
culoare verde, caracteristic, si prezint, n general, frunze. Legumele
dulci, cartofii dulci, morcovii contin zahr n diverse forme. Gustul ca-
racteristic este datorat prezentei unor acizi malic, citric, oxalic etc.
Clasificarea n semilichide si semisolide este n functie de continutul lor
n ap. Grsimile si uleiurile se afl n seminte si fructe sau, ntr-o canti-
tate mai mic, n frunze si tulpini. Anumite vegetale sunt foarte bogate
n vitamine, n timp ce altele nu contin nici una care s fie folositoare
omului.
Cnd Hipocrate si-a formulat maxima: Hrana ta va fi leacul tu
el se gndea, fr ndoial, la calittile medicinale ale plantelor. Expe-
rienta ne-a artat c atunci cnd omul sufer de tulburri datorate unei
intoxicatii cu acizi, n general cauza abuzului de zaharuri, pine si prote-
ine, trebuie s recurg la legume alcaline, pentru a o neutraliza.
Istoria dieteticii ne nvat c italienii au folosit secole de-a rndul
dovlecelul ca pe un leac universal. De ce au ales aceast legum simpl
si dulce n acest scop? Poate din ntmplare sau superstitie sau pentru c
aceast plant crestea bine n pmntul lor. Este ns mult mai probabil
c au ajuns la aceast concluzie prin ncercri si experiente empirice,
pn s stie c dovlecelul este o legum deosebit de bogat n sodiu, ca
si alti membri ai familiei cucurbitaceelor. Sodiul organic din dovlecel
144
este cel mai bun reconstituent pentru un ficat din care sodiul a fost
epuizat.
Alte plante, bogate n potasiu, precum fasolea verde, furnizeaz
substantele alcaline necesare pancreasului si glandelor salivare (rezer-
voarele de potasiu ale corpului). Calciul, element necesar scheletului,
este furnizat de ramuri, tulpini, rdcini. Sodiul, potasiul si calciul pe
care plantele le extrag din ceea ce numim pmnturi alcaline, sunt cele
trei elemente de care corpul are cea mai mare nevoie. Si alte elemente
continute n vegetale sunt vital necesare animalului ca si omului, dar n
cantitti mai mici. Este vorba, n special, de elemente metalice si acesta
este grupul de la care primim vitaminele. De-a lungul secolelor, au fost
folosite n scopuri terapeutice numeroase retete de legume preparate sau
de supe de legume. Istoria mentioneaz supa lui Hipocrate, ambro-
ziile lui Ambroise Parr, compozitia lui Bringham Young. n zilele
noastre, populara combinatie vegetal se vinde n magazinele speciali-
zate sub numele de fiertur de potasiu. Pentru majoritatea bolilor care
au la baz o intoxicatie acid nevrit, artrit, hepatit, migren, epi-
lepsie, cancer antidotul natural provine din regnul vegetal. n cazul
unei toxemii fr simptomele unei boli specifice, dar cu tulburri ale fi-
catului, un post scurt cu supe de legume constituie un tratament natural
si eficient care va descongestiona ficatul si i va restabili functiile nor-
male.
Am putut constata, de exemplu, c cel mai bun regim pentru un
diabetic este un post scurt cu supe din legume nefinoase si bogate n
potasiu. Pancreasul diabeticului a pierdut puterea de a controla nivelul
zahrului n snge. Cum potasiul este principalul element chimic al pan-
creasului, vegetalele bogate n potasiu au o valoare special. l oblig pe
pacient s rmn la pat si l hrnesc cu telin, ptrunjel, dovlecel si
fasole verde, fierte n ap si apoi pasate. Nu i se d nici un fel de alt
hran att timp ct urina sa contine zahr. Bolnavul trebuie s stea la pat
si s-si conserve energia si s ofere ficatului si pancreasului sansa de
a-si ndeplini functiile fr a fi incomodati de acizii rezultati n urma
eforturilor fizice. Eliminarea zahrului din urin poate fi obtinut dup
3-4 zile, dup care bolnavul este trecut la un regim stabilit cu grij si
poate s-si reia activittile normale; asta pn n momentul n care apar
din nou urme de zahr n urin. n acest caz, i se impune un nou post cu
supa de legume, dar regimul este modificat pn se obtine varianta idea-
l pentru cazul lui particular. S-a scris mult despre valoarea legumelor
crude si a celor preparate n regimuri. S amintim c omul trebuie s
prepare legumele pentru a sparge cutia de celuloz care contine celula
vegetal. Omul utilizeaz cldura, erbivorele fermentatia pentru care
145
dispun de un stomac special. Dar si legumele crude au o valoare mare
pentru om, n primul rnd pentru a mpiedica continutul intestinal s de-
vin prea uscat. Trebuie s fim ns atenti deoarece, dac peretele intes-
tinal este inflamat, un aliment cu structur brut poate irita sau provoca
chiar o sngerare; n acest caz, trebuie s folosim cu atentie fructele si
legumele crude.
n afar de natura lor alcalin si de prezenta vitaminelor, principalul
beneficiu pe care-l avem de pe urma sucurilor de legume crude este ca-
litatea apei pe care ele o contin. Putem spune c este ap natural care
convine perfect nevoilor corpului. Aceast ap este un lichid mai putin
iritant dect cel care curge la robinet cruia i s-a adugat clor si fluor
si care are, adesea, un gust neplcut si o actiune caustic. Sucurile de
legume trebuie s fie diluate, de preferint cu ap distilat. Anumite ve-
getale contin pigmenti colorati caroten din morcovi care poate da pie-
lii o tent glbuie. Sucurile de culoare verde, mai ales de ptrunjel, spa-
nac si din alte frunze verzi pot avea un efect iritant asupra unui perete
intestinal inflamat, n timp ce sucul de sfecl rosie poate da o tent rosie
urinei. Trebuie utilizate cu o atentie deosebit!
Adesea, mi se pun ntrebri despre valoarea unui regim vegetarian.
Nu sunt un adept al acestui regim aplicat n mod general. Nu putem tri
sntos fr legume si fructe, dar nu putem tri nici numai cu ele si s
ne bucurm de o sntate bine echilibrat. Recomand regim vegetarian
atunci cnd pacientul este saturat de proteine animale. n acest caz, l
pun la regim vegetarian pn cnd tesuturile sale vor scpa de excesul
de protein animal, dup care i prescriu un regim mai normal, cu un
dozaj nu prea ridicat de carne, ou si produse lactate.
Controversa ntre mnctorii de carne si vegetarieni dureaz de se-
cole si va continua. Unii, care si zic vegetarieni, mnnc brnz,
unt, ou si beau lapte. Nu sunt vegetarieni, ci oameni care nu mnnc
carne. n acest fel, ei urmeaz un regim excelent din punct de vedere al
nutritiei.
n concluzie, este de dorit s nu amestecm legume si fructe cu alte
produse dulci, n timpul aceleiasi mese, si s nu consumm dect o le-
gum finoas la o mas. Unele rdcini vegetale morcov, pstrnac,
napul, sfecla nu se diger bine preparate, avnd tendinta de a provoca
gaze si fermentatie acid. Combinatia de zahr, fin, protein este greu
de digerat pentru sedentari, fiind cauza frecvent a unor tulburri intes-
tinale. Legumele trebuie, de preferint, preparate n vapori de ap sau n
ap foarte putin. O pregtire prea ndelungat distruge enzimele si vita-
minele. ntrebuintati ntotdeauna apa n care ati fiert legumele fie ca su-
p, fie ca simpl butur. Amintiti-v c uleiurile volatile si alte materii
146
iritante care se gsesc n ceap, ridichi, usturoi, arpagic, ca si n majori-
tatea mirodeniilor nu sunt dect otrvuri pe care natura le-a pus n aces-
te plante pentru a se apra mpotriva atacurilor insectelor. n consecint,
mirodeniile sunt insecticide naturale si, deci, necomestibile, desi sunt
ntrebuintate ca stimulente si pentru a creste apetitul. Cum ns aceste
uleiuri volatile pot irita tuburile fine ale rinichilor, trebuie eliminate din
regim. Pentru cei care folosesc retete de mncruri rafinate si bogate n
mirodenii este o veste trist, dar multi dintre colegii mei si eu nsumi
credem c acesta este adevrul.
17. Laptele yi drojdia ca alimente yi ca medicamente
LAPTELE
n antichitate, preotii anumitor culturi prezentau laptele drept o
ofrand pentru divinittile lor. Cel mai vechi aliment al speciei umane
ocup un loc unic n nutritie: dintre toate alimentele simple, el este cel
mai apropiat de perfectiune si cea mai bun surs de protein, att pen-
tru adulti ct si pentru sugari. Dar, avnd gust bun si putndu-se bea
usor, uneori este consumat excesiv. N-ar trebui niciodat folosit pentru
a potoli setea, fiind aliment, nu butur!
Cnd ficatul functioneaz normal, laptele crud nu face nici un ru,
proteinele care se gsesc n el fiind usor asimilate. Cnd ns secretiile
ficatului sunt toxice iar bila acid, ncep tulburrile. S ne amintim c
este hrana vitelusului care si dubleaz greutatea oaselor lunar, n prime-
le 3 luni de viat, n timp ce puiul de om are nevoie de 6 luni pentru a-si
dubla greutatea de la nastere. Pentru ca aceast crestere s fie posibil n
cazul vitelului, laptele de vac trebuie s contin un procentaj mult mai
ridicat de calciu dect laptele matern. Doctorul Henry C. Sherman de la
Universitatea Columbia, n studiile sale amnuntite asupra laptelui, a
gsit cam 3 grame de calciu la 0,946 l de lapte de vac. El a demonstrat,
de asemenea, c un copil n crestere nu poate folosi mai mult de 0,26
grame de calciu pe zi, asa nct, pentru a rspunde cresterii rapide a
vitelului este necesar s existe un procentaj mult mai mare de proteine
care s poat fi gsit n cazeina laptelui.
Aceast cantitate mare de proteine d mai mult energie vitelului.
Este, deci, evident c laptele de vac va contine o cantitate mai mare de
Vacile sunt prietenele noastre, ele ne dau hran si proteine, sntate si fericire.
Gautama Buddha (500, .Hr.)
147
calciu si de proteine dect laptele uman. Bebelusul are nevoie de mai
putin calciu si protein, dar de mai mult zahr. Aceste proportii le g-
seste n laptele matern. Trebuie s tinem seama de ele cnd pregtim
laptele de vac pentru un sugar. Dar de ce s pregtim lapte de vac? Nu
este, oare, momentul s redescoperim c snul mamei este sursa perfec-
t de alimente pentru sugar?
Pn la vrsta de sase luni, consumul mediu de lapte al unui copil
este de 600 ml/zi, de la sase la optsprezece luni, consumul mediu este de
900 ml. Dac ns copilul mai absoarbe si alte proteine, ou, brnz,
carne, consumul de lapte ar trebui redus proportional. Fapt demn de re-
tinut: uurm munca ficatului dac nu absorbim la fiecare mas dect
un fel de proteine. De exemplu, nu este indicat s servim lactate n cur-
sul unei mese care deja cuprinde carne sau peste. Niciodat nu voi nce-
ta s repet c cea mai bun regul este: o singur protein la o mas!
Dac secretiile ficatului si bila sunt toxice si acide, laptele nchegat,
care se formeaz de obicei n stomac, n loc s fie moale si usor, devine
tare si solid precum cauciucul, provocnd indigestie si constipatie.
Zerul, fiind alcalin si plin de calciu, neutralizeaz acidul din bil, se
transform ntr-o substant alb vscoas care poate s nfunde canalele
biliare, s se instaleze n vezica biliar si s provoace usor calculi.
Aceeasi substant este rspunztoare si pentru mirosul neplcut al
gurii. (Mirosul puternic al brnzei de Limburger vine de la putrefactia
zerului). S nu uitm c limba este barometrul ficatului. Genul de sub-
stant care acoper limba, edemul, inflamatia diferitelor tipuri de papile
sau atrofia lor eventual, totul indic anumite stadii ale strii proaste a
ficatului. Cnd este vorba de boli ale ficatului, trebuie s fim prudenti;
s nvtm s folosim laptele ca pe o protein dietetic, mai ales cnd
nu mai suntem foarte tineri. Dr. Leonard Williams, din Londra, a fcut o
observatie important cnd a remarcat c numeroase persoane n vrst
pluteau ctre sicriu pe o ntindere de lapte.
Laptele crud (sau elementele constitutive) bine ntrebuintat fur-
nizeaz una dintre cele mai bune proteine pentru reconstructia celulelor.
Hipocrate l recomanda pentru tratarea tuberculozei.
Multe stri patologice desemnate sub numele de hipoadrenie (epui-
zarea glandelor suprarenale) pot fi foarte bine tratate cu un regim pe ba-
z de lapte. n institutiile specializate este subliniat importanta repau-
sului n timpul curelor de lapte. Laptele utilizat n astfel de cazuri este
ntotdeauna laptele proaspt, crud, aproape complet degresat.
Dr. Charles S. Porter, care a tratat mii de pacienti prin cura de lap-
te, vorbeste astfel despre acest regim: n primele dou ore de la nce-
perea tratamentului, activitatea inimii este accelerat iar n urmtoa-
148
rele 12-24 ore ritmul crete cu 6 bti pe minut. n primele 2-3 zile,
accelerarea este de 12 bti pe minut. Pulsul este profund i nervos,
circulatia rapid i activtemperatura corpului crete. Stimularea
consecutiv unui regim de lapte este asemntoare efectelor stimulrii
alcoolice, dar reactiile posterioare sunt cu totul diferite muchii devin
mai tari i solizi ca ai unui atlet Muchii intestinali lucreaz cu mai
mult putere n contractii mai frecvente.
Este o descriere perfect a reactiei suprarenale. S ne amintim ns
c o cur de lapte nu se poate aplica oricui. Reactia depinde de starea fi-
catului, controlat printr-o examinare a limbii si urinei.
Cazul care urmeaz provine din propria mea experient clinic.
Pacientul, un fermier de 64 ani, era att de slbit, nct nu putea sta nici
mcar asezat. Se plngea c i este frig, era galben ca ceara, pulsul era
72, tensiunea 10/9. Avea o mare cantitate de gaze intestinale si prezenta
edeme putin importante pe gamb si pe laba piciorului, chiar n stare de
repaus. Tratamentul a fost format dintr-un amestec de lapte acru, ames-
tecat cu salat verde tocat foarte fin; i se ddea o lingurit din acest
amestec din 15 n 15 minute, timp de 48 ore. Apoi doza a fost mrit
progresiv si administrat din jumtate n jumtate de or, timp de 14
ore, ziua. Cntrea 61 kg. Dup 2 zile, a nceput s doarm, iar inima i
btea regulat. Dup 5 zile, senzatia de frig a disprut. Dup 11 zile, nu
mai exista nici urm de edem, iar greutatea i sczuse la 57 kg, mult
prea putin pentru un brbat msurnd 1,86 m. Dup 18 zile, s-a simtit
mai n putere, i era cald si putea sta n picioare. Dup 32 zile de trata-
ment, s-a putut ntoarce acas, simtindu-se foarte bine. O lun mai tr-
ziu, aplicnd acelasi regim, greutatea sa crescuse la 76 kg. La doi ani
dup nceperea tratamentului a fost capabil s-si reia munca la ferm.
Cantitatea de lapte acru fusese mrit progresiv si nu se adugase nimic,
n afar de salat verde. Cnd l-am vzut prima oar, era ntr-o stare
avansat de epuizare suprarenal. Dac am fi stimulat ce mai rmsese
din capsulele suprarenale cu solutii de sare sau alti stimulenti pe baz de
digitalin, inima i-ar fi fost pus la grea ncercare. Coloizii puternici din
laptele acru au exercitat o actiune stimulant asupra inimii, furniznd n
acelasi timp elementele care puteau fi utilizate de ficat pentru o restau-
rare complet a corpului. ncetul cu ncetul glandele suprarenale s-au
rencrcat cu fosfor si bolnavul s-a vindecat complet.
Laptele crud este un aliment bun si cteodat un medicament bun,
cnd este folosit cu bun stiint. Elvetienii, a cror principal surs de
proteine este format din lapte si produse lactate, sunt considerati una
dintre cele mai sntoase si mai puternice natiuni din lume.
149
Natura a avut grij s asigure prospetimea laptelui, fcnd ca acesta
s fie consumat prin sistemul din sn n gur. Chiar instabilitatea lui
chimic l face usor digestibil. Cei care au scris Biblia stiau acest lucru
atunci cnd spuneau: Aveti nevoie de lapte, i nu de hran tare.
(Evreii, V/12)
Din nefericire, eforturile pentru conservarea laptelui au avut ca
efect alterarea, sau desfacerea moleculelor sale complexe, diminundu-i
astfel valoarea nutritiv. Pentru c toate aceste produse artificiale ze-
rul, laptele praf, laptele concentrat, laptele pasteurizat sau omogenizat
sunt departe de formula original, atunci cnd principala surs de pro-
tein este un lapte degenerat, copilul sau animalul care se hrneste cu el
se dezvolt prost.
Am prescris ntotdeauna lapte crud si n jumtate de secol de prac-
tic nu am avut motiv s fie nemultumit. Laptele pasteurizat se putrific
n intestin, n timp ce laptele crud fermenteaz pur si simplu. Laptele
pasteurizat va fi putrificat chiar n sticla sa prin actiunea cldurii si peste
cteva zile va degaja un miros nspimnttor; laptele crud va fermenta
numai si va fi n continuare comestibil ca lapte acru.
Se stie, laptele cu ct este mai proaspt, cu att are o valoare nutriti-
v mai mare. Richard Dawson, un cresctor de animale din California, a
Icut o experient gritoare: cnd n grajdul su se nsteau doi vitei ge-
meni, unul sugea de la mama lui, n timp ce cellalt primea acelasi lap-
te, dar vechi de 12-24 ore si pstrat la rece. Pe msur ce cresteau, dife-
renta era din ce n ce mai vizibil. Cel care bea din gleat era mai mic
si mai putin viguros ca cel care sugea de la mama lui.
Dr. Pottenger, prin experientele fcute pe pisici, a demonstrat c
pasteurizarea laptelui poate produce tulburri fatale la animale. John
Tromson din Edinburg povesteste despre un alt test fcut pe vitei ge-
meni, dintre care unul sugea, iar cellalt era hrnit cu lapte pasteurizat.
Primul a fost sntos, n timp ce cellalt a murit nainte de a ajunge la
dou luni. Experienta a fost repetat.
Maxima lui Hipocrate: Hrana ta va fi leacul tu, rmne la fel de
actual si azi. n ceea ce priveste pe cei care falsific laptele sau vor s
inoveze prezentndu-l sub form concentrat sau uscat, un alt aforism
al lui Hipocrate li se potriveste: Laud ceea ce este strin nainte s
tie dac este bun i renunt la ceea ce este cunoscut; prefer ceea ce
este ciudat la ceea ce este sigur.
150
DROJDIILE
Drojdiile, care figureaz printre primele forme de viat vegetal de
pe planet, au intrat n slujba omului probabil printr-o ntmplare ferici-
t. Celulele de drojdie trebuie c au fcut contact din ntmplare cu un
aluat din grunte slbatice pe care o gospodin primitiv l ntinsese pe
o piatr cald, producnd astfel prima pine dospit. Aceast proprieta-
te, odat recunoscut, drojdia a figurat la loc de frunte n tezaurul fami-
liei, asa nct o tnr mireas aducea oala sa cu drojdie n noul cmin.
Drojdia ns ne intereseaz ca hran. Din cauza slabei sale alcalini-
tti, drojdia are efect calmant asupra suprafetelor inflamate si absoarbe
si neutralizeaz acizii. Este unul dintre antidoturile cele mai eficiente
mpotriva bilei acide sau toxice. Este incomparabil ca surs de vitami-
ne B. Doctorul. R.H.A. Plummer, din Londra, a demonstrat capacitatea
drojdiei de a favoriza digestia hidratilor de carbon si de a mpiedica acu-
mularea de acizi grasi incomplet oxidati, care sunt att de nocivi pentru
tesuturile corpului. O bil acid sau toxic poate irita ntr-att intestinul
subtire nct s provoace spasme care blocheaz miscrile peristaltice.
Este cauza cea mai frecvent a constipatiei. Drojdia, fiind alcalin, neu-
tralizeaz aciditatea intestinelor si favorizeaz ntoarcerea la contractii
normale. Asta nu nseamn c ar putea fi considerat un laxativ.
Are efect binefctor asupra pielii si a fost mult timp folosit ca
leac mpotriva cosurilor si acneii. Vitaminele din drojdie ajut ficatul s
oxideze grsimile. Grsimile insuficient oxidate sunt cele care nfund
glandele sebacee, provocnd acneea. Desi drojdia este eficient mpotri-
va cosurilor, este de asemenea necesar s eliminm grsimile provenite
din alimentatie, n mod special din unt, smntn si brnzeturi grase. n-
teleg prin asta c un amestec de drojdie si ap de trandafiri constituie o
excelent si putin costisitoare masc facial pentru doamne.
n afar de utilitatea ei pentru afectiunile epidermei, i ajut si pe
cei care sufer de ulcer. n cazurile n care supele de dovlecei sau fasole
verde ar fi prea caustice pentru un ulcer deschis, drojdia diluat n ap
sau lapte aduce o usurare. Am administrat pn la 22 pastile pe zi si n
cteva zile ulcerul a fost vindecat. n general, n cazurile benigne, pres-
criu 2-3 pastile de drojdie zilnic, prima dimineata, la sculare, pentru c
este un excelent tampon pentru bila acid. Cnd avem o suferint bilia-
r, o pastil de drojdie diluat cu putin ap cald va face mai suplu sis-
temul digestiv. Gustul este plcut, analog cu al brnzei, si las o arom
rcoritoare n gur.
151
Uneori pacientii se plng de gaze intestinale dup consum. Acest
lucru este datorat mai ales stoprii contractiilor intestinale. Dup o n-
trebuintare mai ndelungat, gazele dispar complet. Persoanele crora
drojdia le provoac great sau care gsesc c are gust neplcut nu tre-
buie s ia acest antidot, ci s caute n alte vegetale antidoturile alcaline
de care au nevoie.
Pe piat gsim dou variante de drojdie: drojdia de brutrie, proas-
pt si comprimat, pe care o putem cumpra la pachete de 500 g si se
conserv bine n frigider. Exist si batoane, nvelite n staniol, care sunt
mult mai perisabile. Dup cteva zile, se ntreste, apoi mucegieste,
devine amar si neplcut pentru stomac. De ctva timp, se gseste si
drojdia uscat sau praf. Ca si cea din pachet sau baton, cea uscat este
vie, adic face s creasc aluatul. Ea prezint avantaje pentru consumul
direct. Se consum bine la temperatura ambiant si poate fi usor trans-
portat.
Cea de-a doua varietate este drojdia de bere, obtinut prin uscare la
temperatur nalt, tot asa cum se fabric laptele praf, proces care o ste-
rilizeaz si o omoar. Se conserv bine, dar este moart, adic nu poa-
te face s creasc aluatul. nclzirea nu reduce numai continutul de vita-
mine, ci transform si srurile organice n sruri anorganice, mai greu
asimilate de corp. Desi mai putin puternic n actiune dect cea proas-
pt, ea poate fi folosit n lips de ceva mai bun.
Drojdia este o vegetal compus din celule mici grupate n cior-
chini, ca strugurii. Ele difer de celelalte celule vegetale prin faptul c
nu sunt nconjurate de nvelisul de celuloz care trebuie distrus nainte
de utilizarea lor. Celulele dezbrcate ale drojdiei sunt usor prelucrate de
lichidele digestive si asimilate rapid. Prepararea distruge partial vitami-
nele din celulele de drojdie. n stare crud, drojdia constituie o surs bo-
gat de vitamina B si de elemente alcaline, sodiu si potasiu.
nainte de descoperirea vitaminelor, valoarea terapeutic a drojdiei
era cunoscut, mai ales ca leac mpotriva indigestiei, acidittii grase si
constipatiei. Drojdia nu a devenit ns popular dect n epoca prohibi-
tiei. Orict ar prea de ciudat, societatea care a pus pe piat produsul, cu
ajutorul unei publicitti rsuntoare, a fcut un mare deserviciu celor ca-
re foloseau acest produs pretios. Erau ndemnati s foloseasc drojdia cu
sucuri de fructe (portocale sau rosii) sau s-si fac tartine cu pine sau
biscuiti. n loc s bea, cei care mncau drojdie fabricau berea n in-
testinele lor, amestecnd-o cu sucurile de fructe. Numai c, n acest caz,
se formau si subproduse uleiuri de fusel, alcooli toxici si acizi toate
nocive pentru ficat si rinichi.
152
Aflati c mari binefaceri v poate aduce un regim moderat. nainte de
toate, el v asigur sntatea.
Horatiu, 65 8 . Ch.
Mai trziu, s-a descoperit c aceste subproduse aveau efect dun-
tor asupra vitaminelor din drojdie. n zilele noastre, o scoal de dietetic
condamn drojdia proaspt pentru acelasi motiv si recomand drojdia
de bere, n loc s trag concluzia c avem de-a face cu o proast combi-
natie alimentar. Aceste pretinse autoritti au decis c drojdia proaspt
este duntoare prin ea nssi si c trebuie condamnat. Este regretabil
s vezi c, desi se gseau aproape de o explicatie logic a chimiei im-
proprii a alimentelor, faptele au fost deformate.
Drojdia de brutrie, de departe superioar celei de braserie, trebuie
absorbit de preferint cnd stomacul este gol. Putem s o lsm s se
dizolve n gur, s o dilum n lapte sau ap cald. Momentul cel mai
bun pentru a administra drojdia este dimineata devreme, sau cu o or
nainte de masa de sear, sau nainte de culcare. Doza se poate repeta n
timpul noptii. Am utilizat-o mult si nu am constatat vreodat efecte no-
cive. Cteodat, putem lua drojdie si dup o mas din care lipsesc za-
hrul si fina, pentru a nltura o durere de stomac sau o aciditate gastri-
c n exces.
Trebuie s ne amintim c ficatul este organul cel mai voluminos si
mai important din organism si c una dintre functiile sale principale este
s curete fluxul sanguin de toxinele si impurittile sale. Ct timp ficatul
functioneaz normal, fluxul sanguin rmne pur si nu exist risc de boa-
l. Rezultatul unui regim alimentar prost este deteriorarea ficatului si
reducerea alcalinittii sale prin epuizarea sodiului din organism. Unul
dintre primele simptome ale leziunii ficatului este oboseala, frecvent
astzi printre noi. Pentru neutralizarea toxinelor din ficat, trebuie s re-
curgem la legume bogate n sodiu. Drojdia, care nu cost dect ctiva
bnuti tableta, poate fi numit vegetala bogat n sodiu a sracului. Per-
miteti-mi s repet c ea este una dintre sursele cele mai bogate n vita-
mine organice naturale si un puternic antidot mpotriva bilei toxice.
Atunci cnd au fost corectate unele obiceiuri alimentare proaste,
drojdia ar trebui s-si pstreze locul important n regimul de recuperare.
Este unul dintre cele mai bune produse alimentare de ntrebuintare tera-
peutic.
18. Sruri yi stimulen(i, duymani ai unui regim
corect
153
Pentru a fi ntr-adevr de folos bolnavului, medicul trebuie s sta-
bileasc un diagnostic corect al bolii nainte ca ea s fi devastat organele
vitale. Bolile trebuie s fie diagnosticate de la nceput, nainte chiar de
aparitia simptomelor si tulburrilor functionale. Cum reusim acest lu-
cru? ntelegnd chimia corpului, mai ales chimia si functiile glandelor
endocrine. Cum hrana este cea care produce sngele care, la rndul lui,
este cel care hrneste celulele, este de asemenea necesar s cunoastem
chimia hranei si a digestiei pentru a ne pstra sntatea. Ce este nutritia
si care este diferenta ntre nutritie si stimulare? De cte ori o sntate
aparent nu este dect masca stimulrii la adpostul creia organele vi-
tale sufer leziuni?
Pentru a ntretine viata si sntatea si pentru a permite dezvoltarea,
hrana trebuie s aib o form organic. Substantele anorganice, chiar n
cantitti mici stimuleaz, dar pot, n acelasi timp, s aib o actiune disi-
mulat de otrvire. Luate n doze mai mari sau timp ndelungat, aceleasi
substante anorganice (folosite pentru a da un gust mai plcut sau a sub-
linia savoarea normal a alimentelor) pot provoca deteriorarea unor or-
gane vitale. Substanta anorganic cel mai des folosit este clorura de so-
diu (sarea de buctrie).
S-a observat c, n anumite stri patologice, sarea poate avea efect
agravant. Stim c intervine n eliminarea anumitor deseuri ale organis-
mului. Se remarcase deja c bolnavii de rinichi fceau des edeme (su-
prafete ale corpului umflate cu lichide), rezultat direct al unui exces de
sare n snge. Experiente controlate au scos la iveal faptul c sarea m-
piedic eliminarea acidului uric, fcnd si mai acute simptomele unor
boli ca reumatismul sau eczemele. Mai trziu, s-a demonstrat prin expe-
riente controlate pe cini si pe pui de gin c, hrnindu-i cu sare, chiar
si n cantitti mici, mureau. Autopsia a artat c ficatul si rinichii lor
erau ncrcati cu precipitati urici formati sub actiunea srii.
Care este argumentul cel mai des avansat pentru a justifica consu-
mul de sare? C animalele parcurg adesea distante foarte lungi pentru a
ajunge s ling sare. Dar, faptul c ele au poft de sare, nseamn si c
au nevoie de ea? O femeie obez are nevoie de o cup de nghetat pes-
te care s-au pus frisc si fructe numai pentru c i place? Obisnuiti un
cal cu zahr, apoi lsati-l s aleag ntre un amestec ndulcit si unul s-
rat. Se va ndopa cu zahr, fr a se sinchisi de sare. nseamn c are ne-
voie de zahr? Argumentul nu este convingtor, si singurul aspect care
merit s fie luat n consideratie este faptul c sarea este un stimulent.
Ne d impresia de bunstare, ridicnd putin tensiunea sanguin si stimu-
lnd suprarenalele. Aceast stimulare provoac o stare de spirit optimis-
t si o senzatie de cldur, de vioiciune si aparent bun stare. Auzim
154
mereu c sarea este necesar vietii. Este oare adevrat? Doctorul Benja-
min Rush i-a gsit pe indienii din America tot att de sntosi ca si es-
chimosii lui Stefansson, si nici unii, nici ceilalti nu consumaser sare.
Sarea, cel mai vechi condiment al omului, era considerat sacr la
romani si nu exist nici o tar din lume care s nu-si aib superstitiile si
maximele ei despre sare. A fost utilizat ca puternic remediu terapeutic.
n doze mici este un stimulent, dar n doze mari intr n compozitia sub-
stantelor care servesc la mblsmare. Egiptenii antici ntrebuintau ule-
iuri, mirodenii si sare pentru a acoperi mumiile; n zilele noastre, cei vii
sunt mblsmati cu condimente formate din uleiuri, mirodenii si sare.
O plimbare pe strzile oricrui oras te face s descoperi o multime de
astfel de mumii ambulante: pielea uscat, corp pipernicit, pr alb, iat
semnele exterioare ale unui ficat ntrit si ale unor rinichi sclerozati.
Observndu-i, mi spun adesea c, dup moarte, aceste corpuri umplute
cu sare nu ar mai trebui mblsmate.
Cantitatea de clorur de sodiu absorbit sub form de sare este
mult superioar nevoilor de sodiu i clor ale omului, a declarat Mary
Schwartz Rose, o specialist n nutritie, n lucrarea Foundation of Nu-
trition. n afar de asta, aceste elemente sunt att de rspndite n
alimente, nct putin probabil s existe vreo insuficient pentru vreunul
din ele, cu exceptia cazului n care un regim restrictiv special este ur-
mat mai mult timp sau o persoan lucreaz n conditii de cldur exce-
siv. Problema principal este de a ti dac sarea va fi sau nu folosit
excesiv.
n ceea ce m priveste nu sunt de acord cu rposata dr. Rose n
legtur cu nevoile crescute de sare ale muncitorilor din zonele calde,
asa cum voi explica n acest capitol.
Dar de ce este sarea att de duntoare? Cnd este luat n doze
mici, este imediat eliminat prin transpiratie si urin. n doze mari, este
retinut n tesuturi si fluxul sanguin producnd o stare de hipercloremie,
exces de sare care circul n curentul sanguin. n aceste conditii, indivi-
dul este puternic stimulat. Dac se produce eliminarea rapid prin trans-
piratie, cantitatea de sare din snge este sensibil micsorat si rezult o
stare de depresie. Nu numai c stimulentul a fost eliminat, dar a fost dis-
trus si echilibrul izotomic al sngelui si celulelor, provocnd un soc asu-
pra nervilor si a tesutului din creier, deosebit de sensibil. Dac n aceas-
t stare de hipocloremie se absoarbe din nou sare, individul si regseste
echilibrul, va fi stimulat si se va simti mai bine. Pentru a rezuma, o
stare de dezechilibru chimic a fost reparat sau, dac preferm, o stare
de slbiciune a fost tratat cu o cur rapid.
155
Asta ar explica valoarea aparent a tabletelor de sare recomandate
de numerosi medici, dar si de fabricanti, n timpul cldurilor caniculare.
Este posibil eliminarea rapid a srii prin piele si rinichi. Ct timp cor-
pul este puternic si glandele endocrine functioneaz bine, nu va fi reti-
nut dect putin sare. Dac ns canalele de eliminare sunt ineficiente,
rezult o retentie a srii cu consecinte suprtoare. Procesul are trei eta-
pe. n prima, ficatul, rinichii sau pielea (sau toate trei) manifest tulbu-
rri n functionare; urmeaz etapa a doua, distrugerea organic. Albumi-
n, celule rosii si puroi n urin toate simptome ale distrugerii renale
pot conduce la etapa a treia, a otrvirii cu sare. Cea de-a doua etap poa-
te fi marcat de prezenta trectoare a albuminei n urin, dup eforturi
fizice sau o mas copioas. n prima etap, ncepe s existe un exces de
sare, fr semne sau simptome, iar individul se simte bine. Pe nesimtite,
se ajunge ns la etapa a treia rinichii sunt afectati si eliminarea srii
este practic mpiedicat. Este deja prea trziu s reduci sarea din ali-
mentatie pentru a salva pacientul. A existat un moment cnd se ajunsese
la punctul de la care sarea ncepea s devin periculoas. La calea ferat
nu s-a gsit o solutie mai bun dect a suprima pasajele periculoase f-
cnd ca circulatia rutier s treac pe deasupra sau dedesubtul liniilor.
Consumarea srii anorganice este un obicei prost. De ce s nu o ab-
sorbim sub form organic, dat fiind c plantele ne-o furnizeaz n frun-
ze, fructe, tulpini si rdcini? Nu este, oare, solutia cea mai simpl?
Urina i transpiratia nu pun n evident niciodat un exces de sare
atunci cnd este consumat sub form organic.
Exist si alti stimulenti cafea, alcool, tutun, morfin, care se pot
concentra n snge si tesuturi. Chiar si acestea, ntrerupte brusc, afec-
teaz sistemul nervos. Cnd persoane tinere si sntoase beau regulat
cafea, urmele ei acide sunt eliminate prin urin imediat, fr a provoca
efecte nocive. Cum ns, cu vrsta, rinichii slbesc, soseste un moment
n care acizii din cafea nu mai sunt eliminati rapid. Ei se acumuleaz n
organism. Persoana decide s renunte la cafea dar, n loc s se simt mai
bine, sufer de dureri de cap permanente.
Migrenele care apar dup suprimarea cafelei dureaz pn cnd au
fost eliminate otrvurile acumulate din cafea, pn la dou sptmni.
Dac dup aceea ne limitm la doze rezonabile, eliminarea redevine
normal ns, mai devreme sau mai trziu, eliminarea este ncetinit si
acizii toxici se acumuleaz din nou. ncepem s avem nevoie de o ceas-
c suplimentar ca ntritor, de mai multe ori pe zi. Iat de ce obiceiul
generalizat al pauzei pentru cafea este att de nefast. Ofer posibilita-
tea unei cesti suplimentare unor persoane care si asa beau prea mult ca-
fea. Cnd corpul a devenit toxic datorit unor concentratii crescute de
156
otrvuri, cafeaua nu mai are efect stimulant, ci va induce o stare de de-
presiune. Este o perioad periculoas, pentru c organismul opune o re-
zistent slbit bolilor care l pndesc: artrit, nevrit, cancer.
S-a retinut faptul c bolile unui individ privat de cafea dispar cnd
bea cafea; c boala numit delirium tremens la alcoolic este tratat cu
alcool, c un fumtor si calmeaz nervozitatea aprinznd o tigar, c un
intoxicat este reanimat cu o doz din drogul lui preferat. Toate acestea
arat c echilibrul chimic al corpului nu poate fi schimbat oricnd fr a
deranja ntregul organism. Asta nu dovedeste c o ceasc de cafea vin-
dec migrena, c tutunul vindec nervozitatea, alcoolul delirium tre-
mens sau c morfina vindec strile depresive.
S revenim la stimularea cu sare. Maistrul care vrea ca lucrul s
nainteze rapid, n ciuda cldurii nbusitoare, mparte cu generozitate
tablete de sare muncitorilor pentru a-i mentine n form bun. Nu-l inte-
reseaz faptul c ar putea provoca stricciuni organelor lor interne. El
nu este om de stiint si habar nu are de consecintele dezastruoase ale
unei otrviri cu sare. Si, totusi, unele boli grave boala lui Bright, arte-
rioscleroza, hipertensiunea, astmul, alergia la fn sunt n mod frecvent
tratate printr-un regim fr sare.
Activitatea unui pestisor ntr-un acvariu se intensific dac adu-
gm sare n ap. Vzndu-l agitat, am putea crede c este perfect sn-
tos, cnd, de fapt, sarea nu a fcut dect s-l stimuleze. Este usor de
confundat o stare de stimulare cu o stare de sntate perfect. Chiar unii
medici se pot nsela si prescrie stimulenti fr nici un discernmnt. Sta-
rea depresiv va aprea ns ntotdeauna, dovedind inconstienta terapeu-
ticii pe baz de stimulenti.
Specialistul cardiolog englez Sir James Mackenzie observa c
prima manifestare a bolii n corpul uman este ntotdeauna viclean,
neprovocnd dect mici dereglri i netrdndu-i n nici un fel prezen-
ta. ncetul cu ncetul, pacientul i d seama c lucrurile nu merg foarte
bine pentru el i simte cum pierde acea stare de bine care nsotete o
sntate perfect. Apar senzatii neplcute, mai nti vagi, apoi din ce n
ce mai clare, ele devenind att de incomode nct pacientul se duce la
doctor. Examenul cel mai minutios nu poate descoperi nc nici un
semn de boal. Treptat, boala, care este fixat ntr-un organ sau tesut,
modific alctuirea acestei prti a corpului, astfel nct prezenta ei este
dovedit de un semn fizic, atunci cnd metodele chimice folosite n mod
curent i pun n evident caracterul.
O otrvire cu sare nu poate fi diagnosticat corect nc din primul
stadiu, dect printr-un examen chimic al secretiilor mucus, lacrimi,
157
suc gastric, lichid rahidian si snge. Prea des nivelul srii este conside-
rat normal chiar si atunci cnd a nceput deja o retentie anormal.
Permiteti-mi s exprim aici propriile idei, bazate pe o experient n-
delungat, despre stimulare ca dusman al snttii. Abuzul de alcool,
cafea, tutun, sare, piper, mirodenii, vitamine sintetice si stupefiante duce
la obisnuinte de stimulare care, mai devreme sau mai trziu, diminueaz
energia si distrug sntatea. Individul care sreaz copios orice fel de
mncare nainte de a-l fi gustat, cel care ia mai multe aperitive nainte
de mas si cafea tare dup aceea, pot simti o senzatie momentan de bu-
nstare. Nu-si d seama c se simte bine pentru c si biciuieste glandele
endocrine, n special suprarenalele, provocnd astfel o stare euforic ca-
re mascheaz pur si simplu oboseala deja existent. Ct timp ns putem
continua s ne maltratm corpul? Ar fi necesar o educatie a publicului
n legtur cu pericolele pe care le prezint obiceiurile stimulante n ma-
terie de nutritie.
Din nefericire, exist n aceast tar foarte multi oameni pe care nu
i-am putea ajuta, chiar dac am putea s le vorbim. n sud, exist mii de
persoane care muncesc greu, care duc o existent att de srac si care
au o structur att de slab a corpului (glandular si fizic) nct, dac nu
ar continua s se stimuleze mpotriva deficientelor cu ajutorul acestor
ngrozitoare regimuri de vitamine, carne de porc si sare, grsime si za-
hr alb, pine cald, lichioruri de gru si cafea, nu ar putea munci ct
este necesar pentru a-si mentine standardul de viat, orict de mizerabil
ar fi el. Cafeaua, sarea, zahrul si whisky-ul nu sunt singurii stimulenti
pentru inim; la fel stau lucrurile cu carnea de porc, grsimea, slnina,
pinea cald si pateul fac toate acelasi lucru: mascheaz temporar obo-
seala cronic. Iat de ce acesti oameni si continu obiceiurile stimulan-
te pn n ziua n care, tineri nc, starea snttii lor se nrutteste tot
mai mult, nct nu mai pot lucra. n zilele noastre, din fericire, copiii din
sud sunt mai bine hrniti: pinea integral, laptele si legumele preparate
corect, fructele proaspete nlocuiesc napii si mustarul care fierb nbusit
toat ziua cu carne de porc gras si srat. Sfaturile n materie de nutri-
tie care sunt date n scoli traseaz, ncet dar sigur, drumul spre o stare
mai bun de sntate.
Cnd studiem oasele unor oameni care au trit n timpuri ndepr-
tate, gsim smaltul dintilor n stare excelent, chiar dac craniile au fost
deteriorate. Pe vremea lor, hrana era alctuit n proportie de 80% din
materii vegetale, ceea ce explic perfectiunea dintilor lor. Astzi, vege-
talele nu mai constituie dect 5% din regimul nostru alimentar si, bine-
nteles, sntatea a evoluat n aceleasi proportii.
158
Putem spune c dr. Herbert Ratner exagereaz cnd spune: Omul
modern a devenit un animal ndopat cu vitamine, plin ochi cu antiacizi,
calmat cu barbiturice, alinat cu aspirin, stimulat cu benzedrine, afec-
tat de boli psihosomatice i hrtuit de chirurgie. Produsul pe care Natu-
ra l-a plasat pe treapta cea mai de sus a devenit o creatur obosit,
ulceroas, migrenoas, super-stimulat i nevrozat?
Toat lumea m ntreab: Care este regimul bun? atunci cnd
subliniez relatia dintre nutritia proast si boal. Desi cea mai mare parte
a membrilor profesiunii medicale se opun ideii c alimentele ar putea
avea cea mai mic influent capabil s provoace boala, multi medici
mi-au cerut s recomand un regim corespunztor n cazurile de cancer,
artrit sau alte boli cronice, atunci cnd au vzut succesele obtinute de
mine n cazul unor pacienti grav bolnavi. Este imposibil s rspund la o
astfel de ntrebare fr s cunosc starea glandelor, echilibrul chimic,
ereditatea, obiceiurile si tulburrile functionale ale organelor care re-
gleaz digestia.
Toat lumea stie c omul are nevoie de proteine, grsimi, zaharuri,
Iinuri, vitamine, sruri organice si ap. Ele sunt digerate n mod diferit.
Asta permite s simplificm clasificarea lor selectnd hrana cea mai
profitabil, mai digestibil si mai putin duntoare. V avertizez c lista
nu este prea lung si nu permite alctuirea unor mese zilnice variate n
restaurantele la mod. Profitul pe care l tragem pentru sntatea noastr
compenseaz monotonia lor relativ.
Printre proteinele cel mai usor de digerat se numr carnea de oaie,
de vit n snge, glbenusul crud sau putin preparat si laptele proaspt
crud, nepasteurizat.
Motivul pentru care carnea trebuie s fie n snge sau ct mai
aproape de starea crud (functie de cel care o consum) a fost prezentat
n aceast carte. Proteinele vegetale, ca nucile si legumele, sunt de utili-
tate secundar. n ceea ce priveste grsimile, untul este cel mai reco-
mandabil. Cartoful, fiert n abur, este n fruntea finoaselor, naintea fi-
nurilor de cereale, a zahrului de trestie si a zaharurilor naturale din
fructe.
Atunci cnd elementele pe care tocmai le-am mentionat sunt inclu-
se ntr-un regim, nu este nevoie s mai recurgem la vitamine sau la s-
ruri organice suplimentare. Steffanson a demonstrat clar: carnea
proaspt, crud sau n snge, contine toate vitaminele i toate srurile
organice necesare pentru mentinerea unei sntti perfecte.
S ne ocupm acum de persoana care va consuma aceste alimente.
Chiar dac utilizm cele mai bune calitti de zaharuri sau finoase, di-
gestia lor poate fi defectuoas, din cauza unei actiuni chimice imperfec-
159
te a propriilor sale secretii de sucuri digestive. n aceste conditii, protei-
nele pot da nastere la tumori, grsimile la furunculi, zaharurile la unele
umflturi acide, vitaminele si srurile organice la o stare de stimulare
duntoare. Este o ilustrare perfect a vechii maxime: Hrana unuia
este otrava celuilalt. Iat de ce este o vanitate s pretinzi a scrie o carte
de retete dietetice aplicabile n orice caz.
Uneori este bine s te abtii de la mncare pentru a da rgaz sistemu-
lui digestiv epuizat. Digestia este att de perturbat, nct numai unul
sau dou alimente pot fi tolerate. Iat un exemplu:
A venit s m consulte un brbat care suferea de tulburri respi-
ratorii i de membre umflate. Inima sa era slbit i organismul nu su-
porta zaharuri, pine i grsimi. Am mai descoperit c singura perioa-
d din zi cnd putea digera era ntre orele 11 i 14.
Tratamentul a fost simplu. Am suprimat toate medicamentele i
i-am prescris o singur mas pe zi, la prnz, alctuit dintr-un amestec
de carne de vac slab, salat i telin, totul tocat mrunt i fript uor
pe grtar. Dup ct i era de foame, mnca ntre 250 i 500 g la o
mas. Dup trei sptmni de regim, a fost vindecat i i-a putut relua
activitatea. I-am atras serios atentia asupra faptului c era alergic la
zaharuri i pine i c cea mai mic indigestie cu astfel de hran i-ar fi
fost fatal. Si-a mentinut o stare bun de sntate timp de doi ani. Apoi,
la o aniversare, a cedat insistentelor prietenilor si i a mncat o felie
de prjitur traditional. A murit n urmtoarele 24 ore.
Binenteles c acesta este un caz extrem de alergie alimentar.
Cnd sucurile digestive devin toxice, chimia digestiei este mereu tulbu-
rat. Este ceea ce a vrut s spun Hipocrate cnd vorbea despre umori
vicioase. Bila si sucul pancreatic se vars n intestinul subtire si se
amestec cu hrana absorbit. Si una si cealalt pot fi uneori umori
vicioase, mpiedicnd digestia corect si pentru cele mai bune alimen-
te.
Nenumrate crti despre regimuri alimentare umplu rafturile libr-
riilor. La fel de veche ca istoria despre Adam i mr este credinta
omului n valoarea specific a anumitor alimente, scrie Jurnalul
Asociatiei Americane de Dietetic. Vor exista ntotdeauna oameni
care, cu argumente specioase, vor proclama c au descoperit elixirul
tineretii n cutare aliment sau grup de alimente. Din nefericire, mp-
rtia nutritiei i a dieteticii a fost mereu un teren de vntoare pentru
cei care folosesc descoperirile tiintei n profit personal.
160
Observatiile personale i-au fcut pe unii specialisti s conchid c
anumite combinatii alimentare sunt periculoase. De exemplu, finurile
si proteinele s-ar combina prost. Ar trebui specificat c aceste dou ele-
mente formeaz o combinatie proast n prezenta unei bile toxice. Cum
majoritatea crtilor de regimuri se bazeaz pe idei si prejudecti perso-
nale, rezult din ele o colectie uluitoare de combinatii bune si proaste,
adesea contradictorii. Natura, cu ntelepciunea ei, nu a creat niciodat
un aliment care s fie exclusiv protein, fin sau zahr. Chiar si carnea
contine fin sub form de glicogen.
Din aceast cauz, ceea ce pot face mai bun, atunci cnd prescriu
un regim, este s dau pacientului o cantitate rezonabil de hran digera-
bil, ncercnd, n acelasi timp, s neutralizez toxemia prin antidoturile
specifice fructelor si legumelor. Adesea, tratamente stranii aplicate unor
puternici ai pmntului au avut repercusiuni n masa mare a populatiei.
De exemplu, cnd un rege francez suferea de crize de astm n timpul
noptii, medicii au conchis c aerul noptii nu-i fcea bine. Supusii lui
si-au nsusit imediat aceast concluzie.
Sir William Osler a fcut aceast remarc pertinent si nu lipsit de
umor: Cea mai mare parte din ceea ce mncm este superfluu. Am
putea tri cu un sfert din ceea ce nghitim. Celelalte trei sferturi servesc
la a-i face s triasc pe medici. Pare foarte modern, nu-i aa? Ei,
bine, butada figura pe un vechi papirus egiptean. Din cele mai vechi
timpuri, omul a cutat cu nfrigurare regimul cel mai bun.
Permiteti-mi s repet, pentru a ncheia: exist aproximativ tot attia
aminoacizi pietrele de constructie ale temeliei corpului cte litere n
alfabet. Miile de cuvinte ale celor mai voluminoase dictionare sunt con-
struite cu aceste 26 de litere, asa cum miile de combinatii de proteine
provin din acest numr mic de aminoacizi. Este motivul pentru care fie-
care fiint uman are miros diferit pentru nasul delicat al unui cine, iar
mama-foc si recunoaste fiul dintr-o colonie ntreag. Digestia este
adesea functie de propria natur chimic a proteinelor corpului.
Am ncercat s subliniez n aceast carte ct de important este s
stim ce trebuie s mncm si ce nu trebuie; este adeseori mai important
s stim cnd trebuie s ne abtinem s mncm. Un post de scurt du-
rat, cu sucuri de fructe si legume, diluate, ofer unei persoane bolnave
posibilitatea s elimine deseurile sale toxice. Dac, dup aceea, chimia
sngelui este corectat printr-o selectie corect a hranei, persoana bolna-
v si va recpta sntatea.
Mai sunt multe cercetri de fcut n domeniul relatiei care exist
ntre regimul alimentar si boal, ca si n domeniul care priveste nevoile
nutritiei umane. Suntem departe de a sti totul despre aceste nevoi. Stim
161
ns c cea mai bun surs de nutritie este consumul de alimente ct mai
proaspete si ct mai naturale posibil si nu al unor produse falsificate
care se gsesc pe rafturile negustorilor de medicamente.
NOT ASUPRA AUTORULUI
Dr. Henry G. Bieler a studiat medicina la Universitatea din Cin-
cinatti, unde a devenit un discipol al doctorului Martin Fischer, cele-
bru fiziolog si filozof. A practicat arta medicinei timp de mai bine de
cincizeci de ani si a ngrijit vedete de cinema, mineri, personalitti poli-
tice, agricultori si pensionari. A asistat la nasterea a mii de copii sn-
tosi, inclusiv copiii si nepotii lui. El prezint un exemplu formidabil de
om care lupt pentru sntatea sa real si durabil, tipul de persoan n
care se pot transforma pacientii si.

Henry Bieler (1965, 1994) - Alimentele - Miracolul Vindecarii - Cuprins

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Henry Bieler (1965, 1994) - Alimentele - Miracolul Vindecarii - Cuprins

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

5

You might also like