Hranã pentru suflet
mai 2007
2
De la fricãla propovãduire
Sfânta Scripturã ne descriemomentul în care Duhul SfântS-a pogorât peste SfinþiiApostoli: pe la ceasul al treilea(aproximativ ora 9 dimineaþa),Apostolii fiind ascunºi într-ocasã din Ierusalim, s-a auzit peneaºteptate un vuiet ca o suflarede vânt ºi din cer S-a pogorâtDuhul Sfânt împãrþindu-se pestecapetele Apostolilor ca niºtelimbi de foc. Aceºtia, luminaþide Duhul Sfânt, s-au simþit eli-beraþi de fricã ºi au început sãvorbeascã ºi sã-L preamãreascãpe Dumnezeu, vorbind în limbistrãine, necunoscute lor pânãatunci; astfel, oamenii care erauatunci la Ierusalim pentru sãrbã-toarea Cincizecimii, deºi erau demulte naþionalitãþi diferite,auzeau fiecare în limba lor ºi înþelegeau ce spuneau sfinþiiapostoli. Cei ce auzeau erauuimiþi ºi întrebau: „
Iatã, nu sunt aceºtia care vorbesc toþigalileieni? ªi cum auzim noi fiecare limba noastrã, în carene-am nãscut?“
(F.A. 2,7-8).Atunci Sfântul Apostol Petru aþinut o cuvântare în urma cãreiaau trecut la credinþa creºtinã în jur de trei mii de suflete.Creºtinii au format o comunitate, întemeindu-se astfel primaBisericã creºtinã, la Ierusalim.
Cine esteDuhul Sfânt?
Duhul Sfânt este a treiaPersoanã a Sfintei Treimi, numit în rugãciuni Vistierul bunãtã-þilor, Sfinþitorul ºi Mângâietorul.Este Cel care sãdeºte în noi cre-dinþa, nãdejdea ºi dragostea.Duhul Sfant sfinþeºte toate, întãreºte în credinþã, aprindeinimile credincioºilor, stinge pu-terea diavolului ºi aduce pacea.Orice creºtin ortodox botezatÎl are pe Duhul Sfânt, pentru cãdupã Botez, prin TainaMirungerii, suntem însemnaþi cupecetea darului Duhului Sfânt.Fiecare dintre noi am primitodatã cu Botezul - renaºtereanoastrã în Hristos - ºi pe DuhulSfânt. Însã darurile Duhului tre-buie pãstrate ºi lucrate în perma-nenþã pentru a da roade. Omulcare cautã în toate zilele vieþiisale sã dobândeascã ºi sãpãstreze Duhul cel Sfânt în viaþalui primeºte binecuvântãrile luiDumnezeu, iar darurile Duhuluivor rodi. ªi ne spune Scriptura cã
„roada Duhului este dragostea,bucuria, pacea, îndelungã-rãb-darea, bunãtatea, facerea de bi-ne, credinþa, blândeþea, înfrâna-rea, curãþia"
(Galateni 5, 22-23).
Cum Îl primim înviaþa noastrã?
Atunci când ne spovedim,primim darul Duhului Sfânt,dupã cum a spus Sfântul ApostolPetru:
„Pocãiþi-vã… ºi veþi primidarul Duhului Sfânt
!“ (F.A. 2,38).De asemenea, atunci când ne împãrtãºim cu Trupul ºi SângeleDomnului nostru Iisus Hristos, îlprimim pe Duhul Sfânt, cãcipreotul se roagã în cadrul SfinteiLiturghii ca Tainele sã le fiecelor ce se vor cumineca ºi
„spreîmpãrtãºirea cu Duhul Sfânt"
.Duhul Sfânt îl primim de laDumnezeu ºi prin rugãciune fã-cutã cu credinþã, dupã cuvinteleMântuitorului: „
Tatãl vostru Celdin ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!“
(Luca 11,13).
Mângâietorul
Duhul Sfânt îi mângâie pecreºtini cât sunt pe pãmânt. Elalinã durerea celor aflaþi în sufe-rinþe, întãreºte în credinþã ºi înrãbdare pe cei credincioºi,mângâie inimile celor smeriþi ºirâvnitori pentru Hristos. Darpentru a ne bucura de mângâ-ierea Lui, de „bunãtãþile" al cãror„Vistier" este, trebuie ca El sã îºigãseascã loc în sufletele noastre.Cum probãm existenþa DuhuluiSfânt în inimile noastre? Dupãroadele lui: dragostea, bucuria,pacea, îndelungã-rãbdarea, bu-nãtatea, facerea de bine, credin-þa, blândeþea, înfrânarea, curãþia.
Pr. Ovidiu Bostan
Înãlþarea Domnului,acest mare praznic alcreºtinãtãþii, marcheazã ºiZiua Eroilor. Socotesc cã este firesc, în preajmaacestui moment, sã zãbovim la ceea ce înseamnãeroism, eroi ºi cult al eroilor. Eroismul este înprimul rând dragoste curatã, dragoste neþãrmuritãfaþã de prieteni, faþã de semeni, faþã de neam. „Maimare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaþalui sã ºi-o punã pentru prietenii sãi“ (Ioan 15, 13);este iubirea desãvârºitã, manifestatã în cea maisublimã faptã pe care omul o poate sãvârºi înlumea aceasta: jertfa supremã.Eroismul este evadarea totalã a individuluipentru înrolarea voluntarã în serviciul bineluiobºtesc, este dãruirea personalã nelimitatã în sluj-ba demnitãþii, a libertãþii ºi a dreptãþii.Sfinþii Bisericii ºi eroii neamului sunt supremeexemple de datorie împlinitã pânã la capãt în sluj-ba marilor idealuri. Ce li se putea cere mai mult?Au dat tot ce aveau mai scump, darul la care ºi noiþinem atât de mult - VIAÞA!Neamul nostru românesc, aºezat, dupã vorbacronicarului, „în calea tuturor rãutãþilor lumii“, larãscrucea unde se întâlnesc ºi se încruciºeazãatâtea interese ale marilor puteri, a fost neîncetatlovit ºi asuprit. În lupta uriaºã de a ne apãra „sãrã-cia, ºi nevoile, ºi neamul“, am vãrsat cu nemiluitasânge românesc în toate cele patru zãri ale lumii ºila toate hotarele þãrii.În aceastã zi de pomenire sã renunþãm mãcarpentru o clipã la preocupãrile noastre egoiste ºimeschine, pentru a ne gândi la ei, la eroii noºtri,care au cãzut pentru noi toþi ºi pentru fiecare dintrenoi, pentru ca noi sã fim astãzi liberi sã trãim.Eroii, prin eforturi neînchipuite, prin ostenelifãrã margini ºi prin dãruirea propriilor vieþi, asi-gurã prezentul ºi viitorulneamului. Ei sunt temeliaistoriei, jertfa lui Abel pecare Dumnezeu o primeºte din mâinile acestuineam pentru iertarea pãcatelor, pentru ºtergereafãrãdelegilor, pentru fericirea noastrã ºi a copiilornoºtri. Ei stau deasupra noastrã, pentru cã faptelelor sunt departe de laºitatea noastrã zilnicã. ªi dacãnu ne putem ridica la mãsura lor, sã le acordãmmãcar un moment de rugãciune ºi cinstire. Sã neplecãm în faþa amintirii lor întocmai ca în faþa unormoaºte de sfinþi ºi sã ne uitãm la ei ca la niºteicoane luminoase.Prin respectarea memoriei lor, noi ne înãlþãmpe noi înºine ºi facem ca ei sã trãiascã mereu.Pentru cã eroii nu mor atunci când coboarã în mor-mânt, ci mor atunci când coboarã în uitare.Sã nu lãsãm sã se întâmple acest lucru, pentrucã eroii ne însoþesc mereu, cu faptele ºi prezenþalor, precum parfumul de tãmâie. Ziua lor este oevlavioasã pomenire ºi o faptã bine plãcutã luiDumnezeu, pe care Îl rugãm cu toatã stãruinþa ºicãldura sufletelor noastre sã primeascã jertfa desânge a eroilor noºtri ºi s-o facã sã rodeascã înslujba neamului omenesc.Acesta este rostul acestor gânduri. Oricât devechi ar fi mormintele lor, lor le datorãm ceea cesuntem ºi de aceea indiferentismul nostru pânã lavizita oficialã din urmãtorul an este dureros.Cineva spunea cã existã douã feluri de a-þi cinstieroii: lãsându-þi cartea de vizitã o datã pe an lamormintele lor sau continuând ºi desãvârºind însupravieþuitori opera pentru care s-au jertfit.Sã le cinstim memoria ºi sã ducem mai departenãzuinþele pentru care ei s-au jertfit. În veci sã le fiememoria binecuvântatã!
Pr. militar Valentin Beþiu
În Duminica Rusaliilor sãrbãtorim Pogorârea Duhului Sfânt peste SfinþiiApostoli ºi ziua întemeierii Bisericii creºtine. Hristos Se înalþã la ceruri, dar nu nelasã orfani, ci, dupã cum a promis înainte de rãstignire, ne trimite „alt Mângâietor“,„Duhul Adevãrului, Care de la Tatãl purcede“, dupã cum mãrturisim în Crez.
De ziua lor
Vistierul bunãtãþilor
Leave a Comment