Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
70Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Logopedie - Modul 4

Logopedie - Modul 4

Ratings: (0)|Views: 2,913 |Likes:
Published by kristiutz

More info:

Published by: kristiutz on Nov 28, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/19/2013

pdf

text

original

 
4. 3. PROGRAM LOGOPROFILACTIC ŞI LOGOTERAPEUTIC4. 3. 1. EFICIENłA EXERCITIILOR LOGOPEDICECopiii cu tulburări de limbaj se înscriu printre cei a căror şcolarizare este amânată până înspre vârstade şapte – opt ani, datorită eşecului şcolar care îi ameninŃă pe aceştia mai ales în prima clasă a ciclului primar.Abordarea timpurie şi în echipă (logoped, O. R. L. - ist, pediatru, neurolog etc. ) a tulburărilor accentuate de limbaj asigură acestei categorii de copii pregătirea necesară pentru activitatea lor ulterioară în şcoala de masă, terapia logopedică la vârstele mici dovedindu-se a fi una din măsurileutile de prevenire a insuccesului şcolar.Rezultatele pozitive ale experimentului nostru logopedic aplicat la început într-o singură grădiniŃă dinmunicipiul Cluj-Napoca, ne-au determinat să-l extindem şi la alte grădiniŃe din raza cabinetului nostrulogopedic, cu atât mai mult cu cât activitatea logopedică interşcolară trebuie orientată în direcŃiacuprinderii tuturor copiilor preşcolari cu deficienŃe de limbaj.În prima etapă a experimentului, aceea cu caracter constatativ, am depistat copiii cu tulburări dislalice.La această acŃiune au fost antrenate şi educatoarele grupelor de copii.În etapa a doua am stabilit mijloacele indirecte de profilaxie a tulburărilor dislalice şi am efectuat uninstructaj logopedic, teoretic şi practic cadrelor didactice din grădiniŃă, în scopul familiarizării lor cu problemele de profilaxie a tulburărilor de limbaj. Am pus la îndemâna fiecărei educatoare care participa la experiment lista exerciŃiilor de gimnastică facială şi linguală, precum şi lista exerciŃiilor deonomatopee. Aceste exerciŃii au fost aplicate şi demonstrate în grădiniŃă mai întâi de către logoped.În etapa următoare – cea dea treia – s-a trecut la efectuarea de către educatoare a exerciŃiilor mai susamintite, cu toate grupele şi în mod gradat, sub îndrumarea şi controlul permanent al logopedului.ExerciŃiile care erau de scurtă durată (5-6 minute), se efectuau zilnic, în cadrul activităŃilor deînviorare, apoi se reluau pe parcursul zilei în cadrul activităŃilor la alegere, pe grupe mici de copii, încare erau cuprinşi şi copiii care nu întâmpinau nici o dificultate de articulare. S-a recurs la acest procedeu tocmai pentru a evita formarea părerii printre copii că atenŃia educatoarelor ar fi îndreptată înmod special asupra unora dintre ei. S-a evitat astfel naşterea complexului de inferioritate la copiiideficienŃi, una din cele mai mari piedici în activitatea profilactică şi terapeutică a tulburărilor delimbaj. ExigenŃele educatoarelor nu au vizat niciodată un singur copil, ci ele s-au îndreptat mereu spreîntregul colectiv de copii.Într-o etapă mai înaintată, când copiii şi-au însuşit mişcările articulatorii neverbale, s-au asociat treptatşi câteva exerciŃii de dezvoltare a auzului fonetic care constau din emiterea unor sunete mai dificile.Efectuarea acestor exerciŃii s-a făcut într-o anumită ordine, urmărind localizarea rostirii sunetelor respective.La preşcolari, formarea corectă a sunetelor se poate face sub formă de joc antrenant, cu subiect vesel,în timpul căreia copiii învaŃă să indice singuri locul corect de articulare a sunetelor.Un exemplu: “Într-o zi de vară, cu soare dogorâtor, am pornit la plimbare prin pădure. Vântul adiauşor, mişca încet frunzele copacilor (şşş). Nici n-am observat când cerul s-a înnorat. Vântul a începutsă sufle din ce în ce mai tare (vjjj-vjjj) şi s-a pornit furtuna. Dar, vara, ploaia trece repede, soarelestrăluceşte din nou, iar păsările voioase îşi continuă cântecul (cip-cip-cirip). În drumul nostru amîntâlnit un urs, care ieşea mormăind dintr-un zmeuriş (morrr-morrr). La marginea pădurii, lângă o baltă, am asistat la un concert de broaşte (oac-oac), de gâşte (ga-ga) şi de gânsaci (s-s-s). Ne-am întorsacasă de-abia seara. Sunetul soneriei (z-z-z) a adus-o în prag pe mama, care ne aştepta nerăbdătoare”.
 
În timp ce educatoarea lucrează cu întreaga grupă de copii, logopedul se ocupă de cazurile cu tulburărimai pronunŃate de limbaj, utilizând, în scopul corectării lor oglinda logopedică, aparatul de diferenŃierefonematică şi alte mijloace la care ne-am mai referit în paginile anterioare ale prezentei lucrări. Deexemplu, cu sigmaticii interdentali, la care deprinderea de a scoate limba este foarte fixată, am efectuatexerciŃii de pronunŃare a siflantelor du dinŃii strânşi şi cu buzele imobile. Lipsa de mişcare a buzelor şia maxilarelor a fost compensată prin mişcări linguale mai accentuate. La sigmaticii labio-dentalideprinderile negative de a ridica buza inferioară spre dinŃii superiori (transformând astfel pe s în f) amînlăturat-o prin exerciŃii individuale (desfăşurate în faŃa oglinzii) de pronunŃare a siflantelor cu buzelecât mai întinse, comisurile labiale trase mult, astfel încât buza inferioară să nu atingă dinŃii superiori.Munca logopedică s-a concentrat îndeosebi asupra formării izolate a consoanelor complexe sub aspect biomecanic (ex.: r), urmând ca introducerea lor în combinaŃiile fluente ale vorbirii să fie realizată deeducatoare prin activităŃile din grădiniŃă. DificultăŃile încep odată cu exerciŃiile de coarticulare asunetelor în silabe, cuvinte, propoziŃii şi fraze. Cu copii care întâmpină greutăŃi la pronunŃarea grupelor consonantice, logopedul lucrează individual, pentru a-i deprinde cu procedeul de coarticulare. Primaconsoană se lungeşte uşor, apoi se face o scurtă pauză necesară acomodării organelor vorbirii, dupăcare se pronunŃă restul din combinaŃia fonetică (ex.: s. . . caun). Treptat pauza se reduce (s. . caun, s-caun) până se ajunge la articularea directă (Cf. E. Boşcaiu, 1973).Pe tot parcursul exerciŃiilor de coarticulare, continuate apoi cu întreaga grupă de copii, se pune unaccent deosebit pe poziŃia corectă a limbii, a dinŃilor, a buzelor şi a maxilarelor. Nerespectarea, poziŃieiaparatului fonoarticulator în pronunŃarea unui sunet atrage după sine modificări în pronunŃarea altor sunete. De pildă, poziŃia greşită a sunetului c, la incisivii superiori în loc de incisivii inferiori, face casunetul s din cuvântul scaun să devină ş, deoarece noul loc de articulaŃie a sunetului c, cel greşit deci,este vecin cu locul de articulaŃie al sunetului ş, care este un sunet prepalatal. Fenomenul se întâlneşteîndeosebi la copiii cu hipotonie musculară şi cu deficit auditiv. ExerciŃiile de pronunŃare (ex.: mişcărilente, bine conturate, precise, accentuate, vizibile şi ritmice) care contribuie la înlăturarea acestor confuzii nu trebuie prelungite în mod exagerat, pentru că sunt obositoare şi dăunează rezonanŃeivocale. Cele mai eficiente s-au dovedit a fi exerciŃiile în care se îmbină pronunŃarea exagerată a unor sunete noi cu pronunŃarea aproape normală, aceasta contribuind la trecerea accentului de pe laturaacustică pe cea articulatorie.Programul activităŃilor instructiv-educative din grădiniŃele de copii oferă educatoarelor posibilitateafolosirii unei game largi de mijloace indirecte pentru profilaxia tulburărilor de limbaj.Întregul program terapeutic, din care – cu titlu de exemplificare doar – am prezentat un fragment înacest subcapitol, după ce l-am stabilit până la cele mai mici detalii, l-am aplicat prin intermediul persoanelor care se ocupă de educarea copiilor (educatoare şi părinŃi), logopedului revenindu-i sarcinade-a dirija această activitate logoterapeutică, de a decide asupra cazurilor care necesită un tratamentsuplimentar în grădiniŃă şi în mediul familial, de a antrena în munca de educare a vorbirii pe toŃi ceiinteresaŃi şi de a populariza rezultatele pozitive. Descongestionându-se de cazurile mai uşoare, pe carele-a rezolvat prin colaborarea largă cu dascălii şi părinŃii copiilor logopaŃi, profesorului logoped îirămâne timpul necesar tratării cazurilor mai grave, care necesită uneori, lărgirea stării sale decolaborare cu medicii (pediatrii, O. R. L. -işti, neurologi, psihiatri).Valoarea mijloacelor indirecte de profilaxie a tulburărilor de limbaj nu este deloc neglijabilă întrucâtele pregătesc suportul psihologic necesar în munca de corectare, stimulează la copii interesul pentru ovorbire corectă, expresivă, frumoasă.
 
Tabelul nr. 4. 3SituaŃia copiilor cu tulburări dislalice la sfârşitul anilor şcolari 1973/1974 şi 1978/1979
   A  n   i   i  ş  c  o   l  a  r   i
PREŞCOLARI ŞCOLARI
   E  x  a  m   i  n  a   Ń   i   D  e  p   i  s   t  a   Ń   i    Î  n  s  c  r   i  ş   i   l  a  c  a   b   i  n  e   t  u   l   F  r  e  c  v  e  n   Ń   i
C A S N
   E  x  a  m   i  n  a   Ń   i   D  e  p   i  s   t  a   Ń   i   î  n  s  c  r   i  ş   i   l  a  c  a   b   i  n  e   t  u   l   F  r  e  c  v  e  n   ă
C A S N
   C   i   f  r  e   %    C   i   f  r  e   %    C   i   f  r  e   %    C   i   f  r  e   %    C   i   f  r  e  a   b  s  o   l  u   t  e   %    C   i   f  r  e  a   b  s  o   l  u   t  e   %    C   i   f  r  e  a   b  s  o   l  u   t   %    C   i   f  r  e  a   b  s  o   l  u   t  e   %    1   9   7   8   /   1   9   7   9   9   5   0   8   6   1   3   1   3   2   5   2   9 .   0   3   2   3   7 .   3   91   0 .   5   2   0   2   3 .   2   1   1   0   0   3   6   2   1   2   1   1   6   7   6 .   2   31   4 .   3   22 .   9   3   5   6   2 .   5   1   9   7   3   /   1   9   7   4   1   8   0   0   1   5   9   226   0   3   8 .   0   7   5   4   7 .   1   1   5   9 .   3   95 .   6   2   3   0   0   1   0   9   3   0   3   0   2   6   8   6 .   8   26 .   6   26 .   6   7   9   7   2 .   5
Legendă: C – corectaŃi; A – amelioraŃi; S –staŃionari; N – netrataŃi.EficienŃa utilizării exerciŃiilor logopedice în corectarea dislaliei se reflectă, deşi nu în totalitatea ei, îndatele cuprinse în tabelul nr. 4. 3. Din informaŃiile sintetizate în acest tabel subliniem doar câteva puncte. ProporŃia copiilor cu tulburări dislalice (din totalul celor cu tulburări de pronunŃie) găsită lacele două sondaje pe care le-am efectuat (în anul şcolar 1973/1974 şi în 1978/1979) este aproximativaceeaşi (98, 6, respectiv 98, 1%). Acest lucru rezultă din compararea datelor cuprinse în fig. 4. 9. Înnici unul din cei doi ani şcolari, care fac obiectul discuŃiei noastre, n-au putut fi trataŃi la cabinetullogopedic toŃi copiii cu tulburări dislalice. Referindu-se la copiii de vârstă şcolară, se vede că am fostnevoiŃi şă lăsăm fără tratament, în amândoi anii şcolari în discuŃie, un număr destul de mare de copii(35 de elevi, adică 62, 5% din totalul celor depistaŃi ca având tulburări dislalice în 1973/1974 şi 79,adică 72, 5% din cei 109 elevi în 1978/1979). SituaŃia mult mai bună la populaŃia preşcolară sedatorează utilizării pe scară largă a metodelor de profilaxie, metode despre care am vorbit mai înainte. Numărul preşcolarilor netrataŃi, destul de mic dealtfel (20, adică 23, 2% din cei 86 depistaŃi în anulşcolar 1973/1974 şi 9, adică 5, 6% din cei 159 depistaŃi în anul şcolar 1978/1979), îl formează copiiicu frecvenŃă sporadică la grădiniŃă, frecvenŃă generată de un întreg cortegiu de cauze, asupra cărora nustăruim acum şi aici. Cele de mai sus îndreptăŃesc întrebarea: de ce un număr atât de mare de copii devârstă şcolară mică n-au putut beneficia de tratament logopedic, ştiut fiind, că ei, spre deosebire de preşcolari, la care problema frecvenŃei nu se pune cu atâta severitate, au frecventat cu regularitatecursurile ciclului primar? Răspunsul este următorul: n-au putut fi cuprinşi în sfera de activitate acabinetului logopedic. Fiecare logoped (reamintim aici prevederile Regulamentului învăŃământului decultură generală pentru copiii cu deficienŃe senzoriale, fizice şi intelectuale) va lucra anual în cabinetcu 35-40 copii. Or, datele din tabelul de mai sus arată că în fiecare din cei doi ani şcolari am cuprins întratament un număr de copii dislalici apropiat de cel prevăzut în normă: 34 (13 preşcolari şi 21 elevi)în anul şcolar 1973/1974 şi 32 (2 preşcolari şi 30 elevi) în anul şcolar 1978/1979. Dacă la numărulcopiilor dislalici aflaŃi în tratament la cabinetul nostru logopedic în anul şcolar 1973/1974, de pildă,mai adăugăm şi pe cei trataŃi de noi de alte tulburări de limbaj decât cele dislalice (aceştia fiind înnumăr de 12), vedem că numărul total al copiilor logopaŃi cu care logopedul a lucrat direct, în cabinet,este de 45, ceea ce este peste norma stabilită de amintitul act normativ.Revenind la copiii dislalici aflaŃi în tratament la cabinet, se impune precizarea că numărul foarte redusal preşcolarilor în raport cu elevii trebuie pus pe seama faptului – subliniat şi mai înainte – că

Activity (70)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
ankawest29 liked this
Shelly Romero liked this
Elena Stroe liked this
Denisse Ratiu liked this
Radu Mircea Hana liked this
Yvonne Ioana liked this
Elena Stroe liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->