Mireasa mormntului

Fost-a cnd n noapte aurora luce,

Cnd se lupt omul cu adncu-i chin,
Pe atunci cnd somnul, mincinos i dulce,
Curm-al su suspin.

Ea era tcut, trist florioar!
Fruntea-i vistoare dulce se-nclina,
N aurul cosiei mna-i albioar
Distract juca.

Vino mai aproape! dulcea mea,-mi vorbete,
Ascunzndu-i ochii plini d-amor ceresc,
Tnra mea via cursul i oprete,
Pentru totdauna eu te prsesc.

i uitarea trist mine o s vie
Cu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormnt,
Dorul ce m-apas nimenea nu-l tie
Pe acest pmnt.

Rara-i frumusee arde de splendoare.
S rugm! mi zise, n genunchi cznd.
Ochii plini de moarte i de lcrimioare
Se-nlau la ceruri amoros i blnd.

Cnd se curm ruga, dulcea ei ctare
Se-nturna spre mine plin de amor.
Peste ochii-i geana cade cu-ntristare
Consumat-n dor.