Matthew Henry:
“Noi ar trebui să gîndim sănătos în ce ne priveşte, să avem o părere umilă şi modestădespre sine, despre talentele şi cunoştinţele noastre,
potrivit cu
ceea ce am primit într-adevăr de laDumnezeu, şi
nu cu
ceea ce ne închipuim noi că posedăm. Nu ar trebui să fim prea încrezători, sauneînduplecaţi în chestiunile neclare ale Bibliei ca să nu exagerăm, să nu-i judecăm şi să-i cenzurăm pe cei ce nucred ca noi ca să nu ajungem
să dăm un spectacol în firea pămîntească
! Un alt sens al cuvintelor de aici este,“să nu te crezi prea înţelept depăşind ceea ce se poate numi înţelepciune, ci să gîndeşti despre sine cusobrietate”… ”
De cît de multe ori nu s-au iscat
certuri
între creştini pentru că nu au putut renunţa la îngîmfarea de a crede că ştiu mai bine ceva ! În relaţiile cu alţii, acestea sînt unele din
roadele unei păreri modeste/umile despre sine:
pacea, înţelegerea, respectul celuilalt, etc. În Coloseni 2:18, se spune,
Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi
voia lui însuş
printr’o smerenie şi închinare la îngeri,
amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le-a văzut
, umflat de
omîndrie deşartă
, prin gîndurile firii lui pămînteşti,
Care poate să însemne să…
…nu ne îndeletnicim cu lucruri prea înalte pentru noi (Ps.131), nici să ne amestecăm în lucruri pe care nu le-am văzut (Col.2:18), sau în cele ascunse care aparţin Domnului (Deut.29.29), şi nici să fim mai înţelepţi trecînd peste ceea ce este scris. Există o cunoaşterecare îngîmfă şi care întinde mîna să culeagă fructul interzis ! Aceasta este înţelepciunea care se crede înţeleaptă în sine, şi NU se uităpe sine de la socoteala deşteptăciunii ei. Ar fi bine să fim înţelepţi, dar este rău dacă ne credem singuri că sîntem înţelepţi, căciatunci nebunul are mai multă şansă decît înţeleptul care se crede aşa în proprii lui ochi !
De fapt, unii califică îngîmfarea datorită darurilor primite ca reprezentînd
un anume tip de nebunie
de care Pavel neagă că ar suferi, în pasajulde mai jos, datorită modului de evaluare diferit a altora cît şi a propriei persoane :
2Corinteni 512 Cu aceasta
nu ne lăudăm singuri
iarăş înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora cari se laudă cu ce este înînfăţişare şi nu cu ce este în inimă.13 În adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă sîntem întregi la minte, pentru voi sîntem.14 Căci dragostea lui Hristos ne strînge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.15 Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.16 Aşa că,
de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii
; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuş acum nu-L mai cunoaştem în felulacesta.17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi.
Oare ce poate să însemne
“a nu mai cunoaşte pe nimeni în felul lumii”
decît
a face o apreciere onestă de sine potrivită cu harul luiDumnezeu şi nu cu ceea ce se găseşte în noi ?
Cel care se îngîmfă pentru darurile primite este pentru Pavel ca unul care
şi-a pierdut într-adevăr minţile
, ca
un om nebun.
În Biserică, noicreştinii se presupune să nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, comparîndu-ne şi evaluîndu-ne după poziţia, puterea, sau ştiinţa avută defiecare.O ilustraţie vie a exercitării unei percepţii modeste şi realiste, a efectuării unei evaluări cumpătate şi umile despre sine se găseşte în:
2Corinteni 10
13 Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră,
ci în măsura marginilor
, pe cari le-a însemnat Dumnezeu cîmpului nostru ca să ajungem pînă la voi.14 Nu ne întindem prea mult, ca şi cînd n’am fi ajuns pînă la voi, căci, în adevăr, pînă la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.15 Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi cîmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, dupămăsura noastră.16 Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile cari sînt dincolo de al vostru, fără să intrăm în cîmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata.17 Ci, ,,oricine se laudă, să se laude în Domnul.“18 Pentrucă nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.
A fost vorba de
exercitarea modestiei de a nu intra în slujba altuia, de a-i lua locul şi de a tînji după darurile altora.
Acum,
motivele
pentru care trebuie să avem o asemenea părere cumpătată despre sine, sînt acestea:
1Cor. 4:6-7 Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste ,,ce este scris“:şi nici unul din voi să nu se fălească de loc cu unul împotriva celuilalt.
Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce telauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
Iacov 1:16-17
Nu vă înşelaţi
prea iubiţii mei fraţi:
orice
ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit
este de sus
, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor,
1.
Pentru că orice avem şi este bun, ne-a fost dat de Dumnezeu. Orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit vine de sus, de la Dumnezeu Tatăl. Ceavem care să nu fie primit ? Şi dacă este primit de ce ne lăudăm ca şi cum nu a fost primit ?Cel mai înţelept şi mai priceput om din lume nu depăşeşte condiţia de zi cu zi pe care i-o dă harul lui Dumnezeu. Cînd ne gîndim la noi înşinenu ar trebui să ne gîndim la ce sîntem ca fiind produsul puterii mîinilor sau a minţilor noastre, ci să ne gîndim la cît de bun a fost Dumnezeu săne dea puterea de a face ceva bun. El este sursa oricărui bine !
2.
Fiindcă Dumnezeu ne-a dăruit după o anumită măsură de credinţă. Măsura darurilor noastre spirituale este dată de credinţa pe care am primit-o în dar. Tot ce ştim şi ne pricepem să facem
este bun
dacă
se întemeiază pe credinţă, rezultă din ea, şi este făcut cu credinţă.Credinţa şi darurile spirituale primite odată cu ea nouă ne-au fost date cu măsura aleasă de Înţelepciunea divină, nu cea omenească. LuiHristos i s-a dat Duhul fără măsură (Ioan 3:34), însă sfinţilor, cu măsură (vezi, Efes.4:7). Însă vedem la Hristos care a fost dăruit fără margini,că a fost blînd şi smerit cu inima, şi atunci să ne mîndrim noi care am fost dăruiţi cu măsură ?
3.
3
Leave a Comment