• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Duminică, 7 Mai, 2000
IUBEŞTI TRINITATEA ?
Este o întrebare pe care şi-a pus-o altcineva înaintea mea şi care m-a mişcat şi pemine( este vorba despre articolul apărut în Christian Research Journal, vol.21, Nr.4,intitulat “Loving the Trinity” de James R. White).Intrebarea este cu talc, căci întâi te întrebi “ce este trinitatea?” şi apoi, “de ce aş iubi-o ?”.Este exact intrebarea pe care doresc ca titlul acestui studiu să o starneasca în tine !!!De obicei ne auzim unii pe alţii spunand despre diferitele ramuri ale teologiei creştine:
“ador  profeţia!” 
,
“ador apologetica!” 
sau
“ador …cutare sau cutare lucru” 
.
Nu văd de ce ni s-ar pareastraniu să auzim pe cineva spunand ca“iubeste Trinitatea” ?
Există cateva MOTIVE pentru care Trinitatea
nu
face obiectul central al dragostei şi adorării bisericii, aşa cum s-ar cuveni de fapt să fie, şi îmi permit să vă atrag atenţia asupra lor:I
. Nu iubim ce nu cunoaştem
De exemplu, eu nu iubesc
analiza matematică
pentru că imi este străină, iar cei ce se ocupa cuea mi se par ciudaţi ! Totuşi, ştiu că ei o plac pentru că o înţeleg şi găsesc ceva atragator în ea. În acelaşi fel, dacă nu cunosc Trinitatea, nu am cum să iubesc adevărul reprezentat de acesttermen teologic şi nici ceea ce este minunat în el. Biblia vorbeşte despre
a creşte în harul şi cunoştinţa Domnului şi Mantuitorului nostru Isus Hristos
(2Petru 3:18) şi atunci cand o facem, ajungem să-L iubim şi mai mult aşa cum este.Invăţand despre Trintate vreau să ajungem să avem nu capete mai mari şi mai pătrate, ci inimimai mari şi mai iubitoare de Dumnezeu ! Acesta este ţelul !II
. Nu se prea cunoaste importanţa pe care o deţine acest concept în credinţa noastră
 Nu vom fi motivaţi să depunem efortul de a cunoaşte acest adevăr esenţial
dacă nu vedem celegătură
există între el şi evanghelie, între el şi vieţile noastre şi între el şi închinarea pe care I-oaducem lui Dumnezeu. Biserica este în general pătrunsă de un aer de anti-intelectualism.III.
Trăim vremuri in care biserica este anti-teologică în gandirea ei.
“Nu-mi oferi teologie, vorbeşte-mi numai despre Isus !” 
pare să fie strigătul multora în zilelenoastre, fără să realizeze că, în momentul cand spun “Isus”, pronunţa un mare adevăr teologic !Din păcate, observăm cum adevăruri fundamentale ale credinţei creştine sunt sacrificate de dragulunei unităţi superficiale, organizaţionale şi, de ce nu, politice.
TRINITATEA, MAREA DOCTRINĂ NEGLIJATĂ ŞI IGNORATĂ DE CATRE BISERICA !
O constatare pe care o putem face fără prea mare efort este că, în multe segmente ale ei, bisericaeste
non-trinitariană
. Nu
anti-trinitariană
, pentru că atunci nu am avea de-a face cu o biserica,ci cu o erezie ! Nu se neagă făţiş trinitatea, dar nici nu se cunoaşte prea bine acest subiect, uneorinu se ştie chiar nimic din ceea spune Biblia despre el !!
1
 
Se admite realitatea Trinitatii, dar, cu toate acestea,
biserica funcţionează uneori ca şicum el nu ar exista
. Se evită disputele asupra lui, se evită incurajarea studierii acestei teme.
Impactul actual al acestei doctrine
Doctrina trinităţii se presupune să aibe
un impact major 
asupra teologiei creştinului, asupraliturghiei (închinării) lui, asupra vieţii lui personale de rugăciune si asupra evanghelizării în care seimplică.Din nefericire, unii merg atat de departe încat să afirme că negarea Trinităţii
nu este o problemă
!De pildă, există o televiziune creştina numita “Trinity Broadcasting Network”, care susţine şipromovează anti-trinitarieni ca profetul fals William Branham sau alţii (T.D. Jakes, etc.), ale căror  învăţături numesc Trinitatea “mitologie păgană exprimată în termeni filozofici greceşti”.Muzicieni cunoscuti (
Phillips, Craig and Dean
) din lumea aşa-numitei muzici creştine lanseazăcantece ca cel intitulat “Loving the Trinity”, în timp ce ei sunt pastori ai Penticostalismului Unităţii,grupare deviantă de la penticostalismul ortodox şi de la Creştinismul biblic, ce neagă vehementTrinitatea şi susţine modalismul, o erezie mai veche, ce afirma unitatea Persoanelor.Motivul pentru care William Branham nu poate fi numit un profet al lui Dumnezeu, iar teologia luinu se poate numi creştină, este
negarea doctrinei Trinităţii.
Argumentul său este că "la ConsiliulNiceean învăţăturile apostolilor au fost înlocuite cu mult mai recenta doctrină a Trinităţii", sausustine că "fiecare grup religios care s-a format pană în acea clipă a anului 1914 este un fermsusţinător al Trinităţii. Aceasta este parte a temeliei lor babiloniene". (“Impactul descoperirii”,Branham)PE DE ALTĂ PARTE, UNELE CERCURI CREŞTINE DEPLANG DISPUTA asupra doctrineiTrinităţii, spunand că nu este decat o nesănătoasă
despicare teologică a firului în patru.
Cutoate acestea
,
ea face
diferenţa fundamentală
între creştinii ce ţin de doctrina clasică şi istorică aBisericii Creştine, pe de o parte, şi grupurile concurente, uneori cultice sau aberante, care aucontestat-o, pe de alta parte.Astfel, în funcţie de crezul privitor la Trinitate, ne situăm fie
de partea poziţiei consecvent
adoptate de creştinii ce au îmbrăţişat crezurile Bibliei, numindu-ne cu adevărat “
ortodocşi” 
înprivinţa doctrinei – si sper că şi in privinta practicii, pentru a
nu
fi asemenea celor ce sunt“ortodocşi” doar cu numele, fie de partea ereziilor si a învăţăturilor deviante de la Biblie.Dacă privim la LUPTA IDEOLOGICĂ APRIGĂ a părinţilor Bisericii şi a primilor apologeţi (care isiaparau crezul cu preţul vieţii, nu cu al unui
“talk-show” 
din zilele noastre!) pentru formularea şipăstrarea noţiunii de Trinitate în privinta Dumnezeirii, ne vom convinge că, pentru a călca dinpunct de vedere istoric pe urmele creştinilor adevăraţi, trebuie
să credem
în Trinitate,
să ştim ceeste
aceasta şi
cum se demonstrează
biblic.De-a lungul Crestinismului istoric, de la părinţii Bisericii, la reformatori şi pană în zilele noastre,rasună ECOUL mărturiei profeţilor Vechiului Testament şi a apostolilor Noului Testament :
Dumnezeul nostru este unul în trei persoane, binecuvantată treime !
Cea mai bună “caracterizare” a noastră
Este foarte important
ceea ce credem
 
despre Dumnezeu, deoarece, aşa cum a spus A.W.Tozer,
“ceea ce credem despre Dumnezeu ne caracterizează foarte bine pe noi”.
Crezulnostru despre Dumnezeu, sau lipsa unuia, se ilustrează cel mai bine in caracterul şi faptelenoastre. Este exact ceea ce observa si Scriptura în
Psalmul 115
3Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.4Idolii lor sunt argint si aur, fãcuti de maini omenesti.
2
 
5 Au gurã, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu vãd,6 au urechi, dar n'aud, au nas, dar nu miroase,7 au mani, dar nu pipãie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gatlejul lor.8 Ca ei sunt cei ce-i fac; toti cei ce se încred în ei.
Ceea ce crezi sau nu crezi despre Dumnezeu se întipăreşte categoric asupra a ceea ce eştitu. D
acă nu crezi într-un Dumnezeu personal ce s-a revelat pe Sine în Hristos şi care cheamăoamenii la pocăinţă necondiţionată, vei crede probabil într-un unul de piatră sau de lemn sau dinalt material, care te va face să fii un materialist convins, un om ce trăieşte doar pentru acum şiaici.Cuvantul
“Dumnezeu” 
este unul
folosit cu mare largheţe
în zilele noastre şi totuşi, pentru mulţi,el reprezintă
o nebuloasă lipsită de definiţie
. Astfel, unii cred că Dumnezeu este“marea minte matematică”, aşa cum a spus Einstein. Alţii Il concep ca fiind o fiinţă supranaturalamisterioasă sau o forţă impersonală, în timp ce alţii Il concep ca pe o sferă mare de foc, cu carevom fi şi noi, ca scantei ale vieţii, reuniţi în flăcările veşnice (!?). Cei mai devotati tradiţiei Il vad cafiind bătranul sentimental din ceruri sau poliţistul celest care îi supraveghează cu strictete peoameni. În general,
ateismul militant
i-a influenţat pe marea majoritate dintre noi să refuze a-L percepe peDumnezeu, mulţumindu-se să apeleze la numele Lui fără a-L mai defini, pentru ca astfel să nu senască dispute asupra Lui !?
Din fericire insa, faptul ca oamenii Il concep pe Dumnezeu într-un fel sau altul nu Il face sase conformeze conceptiei lor despre El!
Persoana şi natura Lui nu depind, din fericire, de ceeace crede cineva despre El şi, în genere, de felul cum este El conceput de către om. A-L concepeca fiind un idol de piatră sau o icoană de pe pereţii bisericii nu-L şi transforma pe Dumnezeu inasa ceva. Dacă suntem interesaţi de realitate trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu
aşa cumeste
. Lucrul acesta nu se poate obţine independent de revelaţia Sa de Sine pe care a făcut-o înScripturi.Fiindcă Dumnezeu a vorbit şi s-a revelat pe Sine, noua
nu ne mai rămane opţiunea
de a-Lconcepe conform produselor imaginaţiei noastre. De pildă, conceptul nostru de Dumnezeu esteinutil dacă atunci cand ne rugăm acesta nu coincide cu revelaţia Sa de Sine.
“Spune-mi cum Il concepi pe Dumnezeu şi eu îţi spun ce fel de viaţă duci !” 
Horatius Bonar 
:
“Necredinţa omului este caracterizată de două lucruri: o părere foartebună despre sine şi o părere foarte proastă despre Dumnezeu” 
Şi totuşi doctrina Trinităţii ESTE ESENŢIALĂ pentru identificarea noastră ca creştini, căci senumără printre cele cinci-şase doctrine fundamentale ale Creştinismului, pe baza cărora suntemindreptatiti să ne numim aşa, sau nu.1.Doctrina despre Dumnezeu – natura şi atributele Sale:
-
Dumnezeu este Duh
-
Dumnezeirea se găseşte în Trinitate !!
-
Personalitatea lui Dumnezeu2.Dumnezeirea Domnului Isus Hristos3.Mantuirea prin har şi prin credinţă4.Învierea trupească a lui Hristos5.Personalitatea Duhului Sfant6.Autoritatea finală a Scripturii7.Doctrina Bisericii
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...