Vasile Alecsandri

Legenda lacrimioarei
I
n rai nici o minune placuta nu lipsea.
Vazduhul lin, racoare, a crini amirosea,
Caci albele potire n veci tot nflorite
Scoteau din a lor snuri arome nesfrsite.
Lumina era moale si-ndemnatoare soptii.
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma noptii.
Prin arbori cntau pasari, prin aer zburau ngeri,
Si nu gaseau rasunet n el a lumii plngeri;
Caci scris era pe ceruri, pe frunze si pe unde:
"Nici umbra de durere aice nu patrunde".
Pe maluri verzi, frumoase, de ruri limpezite,
Stau sufletele blnde, iubinde, fericite,
Gustnd n linistire cereasca veselie
Ce-n fiecare clipa cuprinde-o vecinicie.
Dulce-adapost de pace, gradina-ncntatoare...
Avea orice minune, dar i lipsea o floare.
II
Si iata ca soseste un oaspe de pe lume,
Un suflet alb si tnar pe-un nor de dulci parfume;
Iar sufletele toate i ies lui nainte,
Primindu-1 cu zmbire, cu gingase cuvinte,
Si-i zic: "n raiul nostru bine-ai sosit, copile!
Curnd plecasi din viata! Nu plngi a tale zile?"
"Nu, caci am dat o clipa de viata trecatoare
Pe alta mai ferice si-n veci nepieritoare."
"Si nu ti-e dor acuma de lumea pamnteasca?"
"Nu, caci mai mult mi place ntinderea cereasca."
"Cum? Nu lasi nici o jale pe urma ta duioasa?"
"Ah! las o mama scumpa, o mama dragastoasa
Si vecinic dupa dnsa voi plnge cu durere!"
Zicnd, copilul plnge, lipsit de mngiere,
Si lacrimile-i calde se schimba-n lacrimioare.
De-atunci nu mai e lipsa n rai de nici o floare!