CLASA DE ELEVI CA GRUP SOCIAL

profesor scoala




CLASA DE ELEVI CA GRUP SOCIAL
n fixarea scopurilor si desfasurarea efectiva a procesului instructiv-educativ nu pot fi ignorate
influentele de natura sociala care, n cele din urma, se dovedesc a fi determinante. Elevul si
desfasoara activitatea si se manifesta ntr-un grup stabil -clasa- asadar ntr-un context social,
unde si nsuseste valori, clisee comportamentale, si formeaza convingeri prin imitatie sau
preluare constienta. El se identifica cu grupul n care se integreaza, prelund normele, valorile
si scopurile acestuia, care i mijlocesc relatiile cu ceilalti n cadrul activitatii comune.
Prestatiile fiecaruia se desfasoara n fata grupului, trezind reactii de aprobare sau critice,
pretuirea sau sanctiunea din partea colegilor, ceea ce joaca un rol deosebit de important n
selectarea 646e42g propriilor tipare de comportament si n formarea imaginii de sine. Grupul
asigura sistemul de referinta pentru membrii sai (Ion Radu. 1994). Tocmai de aceea,
cunoasterea constructiei sociale a claselor de elevi, a interactiunilor ce se stabilesc ntre
membrii unor astfel de grupuri sociale este esentiala n asigurarea reusitei activitatii didactice.
Nu de putine ori profesorul se preocupa cu precadere de individ si acorda putina atentie
grupului din care acesta face parte, influentei pe care o exercita asupra fiecaruia din membrii
sai. Studiile ntreprinse de cercetatori din domeniul sociologiei, sociometriei, psihologiei
sociale atrag atentia nsa asupra importantei aspectelor si caracteristicilor activitatii de grup,
relevnd impactul pe care l au asupra formarii personalitatii membrilor constituenti. n
absenta cunoasterii comportamentului de grup al clasei, privita ca un tot unitar, cu
problematica si personalitatea sa proprie, nu se poate realiza o eficienta crescuta n activitatea
scolara.
Clasa de elevi se constituie ca grup social formal, creat n mod artificial functie de anumite
criterii, unde se stabilesc o serie de relatii ntre membrii componenti, cu consecinte n
desfasurarea procesului instructiv-educativ. n interiorul grupului de elevi pot fi deosebite mai
multe tipuri de relatii. James S. Coleman distinge relatii de comunicare, afective si de
dominare-conducere. Jean Piaget le clasifica si el n trei categorii: intelectuale, afective si
morale. Pe de alta parte, putem deosebi n cadrul grupului relatii formale, reglementate oficial
si relatii informale, care nu sunt reglementate oficial, ci apar n mod spontan, ca urmare a
proceselor de interactiune (Ioan Radu, 1994). Ca orice grup. clasa de elevi prezinta o
organizare dinamica cu o structura specifica, n cadrul careia membrii componenti ocupa
fiecare o anumita pozitie, are un status al sau plasat pe o anumita treapta a unei ierarhii de
status-uri, care imprima clasei o configuratie specifica. Stuctura este rezultatul relatiilor ce se
stabilesc ntre indivizi. Putem deosebi o structura formala si una informala a grupului. Cea
formala reprezinta organizarea ierarhica si functionala a acestuia si se instituie ca urmare a
investirii oficiale a indivizilor cu anumite roluri, pe cnd cea informala se instituie fara ca
interactiunea dintre indivizi sa fie impusa si reglementata oficia!, ci ca rezultat spontan al
relatiilor intersubiective de natura afectiva, reflectnd modul de distribuire a simpatiei si
antipatiei, atractia si conflictele, reprezentarile despre ceilalti si despe propria pozitie n cadrul
grupului. Pe lnga cei integrati clasei pot exista indivizi care manifesta comportamente
deviante, opozanti, marginalizati. Pot apare chiar grupe ce manifesta tendinte de diferentiere
si delimitare, mai putin integrate, opunndu-se unor sarcini sau norme generale impuse
ntregului grup. Numai atragerea si integrarea tuturor n viata si activitatea grupului asigura
coeziunea acestuia. Cunoasterea aspectelor legate de structura dinamica a grupului de elevi,
modul de manifestare a autoritatii de catre liderii formali sau informali, influentele dintre
membrii si efectele acestora asupra coeziunii grupului, a comportamentului sau final este
hotartoare n procesul instructiv-educativ. Obtinerea de rezultate bune este conditionata nu
numai de factori de natura psihologica, ci si sociala, unele probleme, cum ar fi conducerea,
controlul, disciplina clasei gasindu-si rezolvarea mai degraba prin cunoasterea si stapnirea
fenomenelor de natura sociala si aplicarea metodelor de grup. Socializarea realizata n clasa
de elevi constituie o sursa de activare si conduce la atingerea unor performante superioare.
Profesorul poate interveni permanent asupra instituirii si evolutiei relatiilor dintre elevi, n
sensul ntaririi coeziunii, cu efecte pozitive asupra fiecaruia. Importanta organizarii clasei de
elevi justifica deplasarea preocuparilor de la instructia si educatia centrata pe individ, la
instructia si educatia centrata pe grup, deoarece personalitatea este un produs al contactului si
comunicarii sociale.
n cadrul clasei se produc schimburi de mesaje de la un elev la altul, se impun norme
privitoare la activitatea si preocuparilor lor comune, se stabilesc relatii functionale si afectiv-
emotionale n raport cu natura sarcinii de ndeplinit. Ca urmare a interactiunilor se formeaza
cu timpul anumite modele de comunicare, se creeaza situatii dintre cele mai diverse:
competitive, aversive sau imitative. n functie de tipul relatiilor stabilite ne putem da seama
daca grupul este constituit dupa criterii afective, preferentiale, daca n interiorul lui exista un
climat calm de simpatie reciproca ntre membrii sau, dimpotriva, exista relatii conflic-tuale,
tensionate. n grupurile unde predomina primul tip de relatii (de colaborare, cu caracter
mobilizator) rezultatele sunt superioare fata de cele n care predomina relatiile conflictuale.
Cunoasterea acestora faciliteaza procesul dirijarii, prin masuri adecvate, a influentei
educative.
Fenomenul relational care caracterizeaza realitatea sociala a grupului clasa de elevi se
rasfrnge asupra fiecarui membru, determinndu-i performantele, comportamentul, judecatile
si opiniile. Cunoasterea, comunicarea, intimitatea dintre indivizi favorizeaza stabilirea unor
interactiuni care pot amplifica, prin cooperare, forta lor creativa, le poate modifica viata
afectiva si atitudinile. Relatiile interpersonale dintre elevi au o influenta directa asupra
formarii si dezvoltarii personalitatii fiecaruia:
"Procesele de influenta sociala pot fi definite n acceptiunea lor cea mai specifica drept cele
care coordoneaza modificarile perceptiilor, judecatilor, opiniilor, atitudinilor sau
comportamentelor unui individ, datorita cunoasterii perceptiilor, judecatilor, opiniilor, etc.
altor indivizi"79
79 Willem Doise: L'explication en psychologie sociale, P.U.F., Paris, 1982, p. 187.
Elevii lucreaza mpreuna n timpul rezolvarii sarcinilor, schimba ntre ei impresii si opinii,
dau dovada de anumite trasaturi de caracter. Orice tip de raport interindividual are, n cele din
urma, un puternic efect educativ.
Activitatea n grup faciliteaza efectuarea sarcinii, deoarece n cadrul grupului se vehiculeaza
si se pune n valoare o cantitate de informatii mai mare dect cea a oricaruia dintre membrii
sai. O serie de autori, precum Doise, Mugny, Perret-Clermont au subliniat rolul pozitiv al
interactiunii sociale n dezvoltarea unor operatii cognitive individuale. In dezvoltarea
abilitatilor si competentelor cognitive ale unui individ intervin factori ce tin de caracteristicile
sale bio-pshice, dar si de conditiile sociale, fapt pentru care este necesara integrarea
conditionarilor sociale n studiul inteligentei si al dezvoltarii sale. Achizitiile individuale tin
de dinamici colective si de forme relationale pe care acestea le presupun (Jean-Marc Monteil,
1997).
Clasa de elevi este locul unde se realizeaza afirmarea de sine, antagonismele, rivalitatea,
competitia si cooperarea. Performantele n realizarea unei sarcini sunt mai stimulate de
cooperare, dect de competitie, sustine Monteil invocnd cercetarile lui Workie, Brown si
Abrams. n timp ce competitia conduce adeseori la antagonisme, ostilitati, reprezentari
negative ale celuilalt, cooperarea are un efect pozitiv n ce priveste unele dimensiuni ale
comportamentului: stategiile de rationament, motivatia, perceptia celuilalt, etc.
Activitatile care presupun un efort comun pentru rezolvarea unor probleme de interes general,
reusesc sa reduca antagonismele, rivalitatea, actele ostile si agresive, contribuind la stabilirea
unui climat de ntelegere n interiorul grupului. Schimbul de idei are un efect stimulativ,
favoriznd realizarea unor performante superioare n rezolvarea problemelor, caci grupul
dispune, n principiu, de un repertoriu mult mai variat de solutii, dect unul sau altul dintre
membrii sai. S-a constatat, n urma cercetarilor ntreprinse, ca procentul de raspunsuri corecte
este mai ridicat n cadrul muncii de echipa, dect n cazul celei individuale (Ioan Radu).
Surprinderea si relevarea particularitatilor structurale, punerea n evidenta a fenomenelor
sociale ce au loc n grupul clasa de elevi ajuta la descoperirea unor modalitati rationale de
interventie, ndreptata spre optimizarea relatiilor interpersonale si constituirea unui climat
psihosocial favorabil bunei desfasurari a activitatii didactice. Dinamizarea si multiplicarea
relatiilor interpersonale pozitive, conceperea si organizarea unor activitati care sa intensifice
participarea elevilor la declansarea unor astfel de relatii cu colegii, contribuie la eficientizarea
procesului instructiv-educativ. Nu se pot obtine rezultate superioare n afara antrenarii
nemijlocite a elevilor n stabilirea de relatii cu ceilalti. De aceea, a preda nseamna si a actiona
asupra conduitelor sociale ale elevilor, dupa cum afirma Monteil, dar acest lucru nu este
posibil n lipsa unor repere pe care doar abordarea sociologica a grupului de elevi ni le ofera.