Dromio

Comedia erorilor
Actul III, scena 2




Sunt eu Dromio? Sunt eu nsumi? Sunt un mgar, sunt omul unei fuste i-s fr de mine! Sunt pus pe
numele unei femei. E una care strig la cer c m vrea, una care se ine scai de mine, una care ine
mori s m aib. Ar vrea s m aib ca pe un animal! Nu doar c, fiind eu animal, i-ar veni ei chef s m
aib, ci fiind ea, o creatur bestial, i se trezesc...preteniile asupra mea!
Nu m prea vd eu dnd-o gata, cu toate c ar fi o minune de partid, o partid...gras!
E buctreas! i-i toat numai untur. mi tot bat capul la ce-ar putea fi bun? Pun rmag c oalele
pe ea au adunat atta seu, nct ar putea arde ct ine o iarn polonez. Dac cumva apuc ziua de
apoi...s tii c are s ard cu o sptmn mai mult dect lumea ntreag!
La chip e smolit cum e ciubota mea. Numai c faa ei nu-i att de curat, fiindc asud stranic. S-ar
putea nnmoli cineva pn la glezne n slinul ei. N-o spal nici chiar Noe cu potopul! Nu e mai lung din
cretet pn-n tlpi dect de la un old la altul: e sferic, ntocmai ca un glob. A putea descoperi toate
rile pe ea! Irlanda, s m ia dracu, e dindrt. Am recunoscut-o dup mlatini. Scoia am descoperit-o
dup uscciune: n asprimea palmelor ei. Frana pe frunte; crunt i bntuit de rzmerie, ducnd
rzboaie pentru succesiunea coroanei cu prul de pe east. Anglia bnuiesc c i-ar fi pe brbie,
judecnd dup saramura ce se scurgea ntre ea i Frana. Spania n-am vzut-o, dar am simit-o dogorind
n rsuflarea ei. America, Indiile sunt pe nasul ei, cu totul i cu totul btut cu nestemate: rubine de acnee
i safire de furuncule, desfurndu-i splendoarea ctre fierbintea rsuflare a Spaniei, care a trimis
adevrate armate de ganglioane s-i ncarce nasului comorile. Belgia, rile de Jos? ...nu m-am uitat att
de jos! Ca s nchei, gloaba asta de corvoad, ori vrjitoarea asta, a ridicat asupra mea pretenii. Mi-a zis
pe nume, Dromio, i mi-a jurat c-i sunt logodnic; mi-a niriat toate semnele particulare cte le am pe
corp: semnul de pe umr, alunia de pe gt i negul cel mare de pe braul stng, nct eu, uluit, am fugit
de ea ca de-o iazm! i cred c, dac-n piept credina n-a ine-o-n inima de oel, m-ar preschimba-n
potaie pus s-nvrt la frigare-un miel.
Cum ai fugi de-un urs s scapi cu viat,
Fug eu de ea, c vrea s-mi fie soa!