Numele de cpetenie al primei epoci de nflorire a colii franco-flamande este Guillaume Dufay (1400-

1474). Copil fiind, a fcut parte din corul catedralei din Cambrai, unde exista o puternic tradiie
muzical. Renumele cntreilor din acest ora, ca i al artei flamande n general, era att de mare,
nct papii i marii seniori italieni, renumiii mecenai Malatesta, Sforzza, dEste, Medicis, aduceau
coriti i maetri de capel din Cambrai. Astfel, Nicolas Grenon, de la catedrala din Cambrai, este
angajat la Vatican mpreun cu cinci copii din corul catedralei. Numeroasele cltorii ale muzicienilor
flamanzi n Italia i n Frana au contribuit la interinfluena stilistic i la contopirea diferitelor
trsturi n creaia lor.
i Dufay cutreier Italia, fiind angajat la capela pontifical i la Cambrai, dar i la diferite curi italiene
Malatesta, Savoia. Poposete apoi la Universitatea din Bologna, unde i ia doctoratul n drept
canonic. Artist cu vast cultur, Dufay renun la cutrile scolastice i la scriitura savant n folosul
expresivitii artistice. Simplific ritmica i contribuie la rspndirea unor clare procedee de notaie.
Dac n muzica laic el rmne ancorat de stilul tradiional, compunnd ballade, virelai-uri, rondeau-
uri, bergerette, chanson, n cea religioas (misse, motete), este mai ndrzne, acordnd vocilor un
ambitus mai mare. Uneori apeleaz la fragmente de cntece laice, ca n missele Lhomme arme, Se la
face ay pale, care au rol de tem unic n prile componente. Cultiv mult polifonia, perfecionnd
tehnica scriiturii pe mai multe voci, fr s renune la calda expresivitate. Asimilnd tradiia muzicii
franceze, engleze, italiene, el realizeaz o valoroas sintez stilistic de care vor beneficia urmaii si.
Pe lng scriitura polifonic complex, gsim i succesiuni acordice, n unele momente cadeniale.
Maestru de capel la curtea din Dijon a prinului Filip cel Bun a fost rivalul lui Dufay, Gilles Binchois
(cca 1400-1460). Exceleaz n optimiste piese laice cu linii melodice expresive n rondeau-uri, ballades,
chansones, care i-au adus porecla de printe al bucuriei. n structurile modale ale creaiilor sale
religioase transpar unduiri cromatice. Dac n arta trubadurilor textul i muzica aveau o notabil
valoare artistic, aceast armonioas mbinare dispare la Machault, Dufay i Binchois, care utilizeaz
texte de valoare mai redus, fr ca aceasta s mpieteze asupra expresivitii crescnde a muzicii lor.



coala veneian are ca fondator pe flamandul A. Willaert, urmat de elevul su Andrea Gabrieli
(1521-1586) i nepotul acestuia, Giovanni Gabrieli (1557-1612), Cipriano da Rore, nume
reprezentative ale acestei coli. Aa cum altdat se remarcase Ockeghem n lumea muzical, Andrea
Gabrieli devine unul dintre maetrii renumii ai Europei, nct prin discipolii si, venii de pe tot
continentul, se va rspndi arta italian. El a excelat att n polifonia vocal, laic i religioas, ct i
n muzica instrumental. Gustul pentru grandios a contribuit la crearea motetelor pentru mai multe
coruri.



Adrian Willaert (Bruges, 1490 Veneia, 7 decembrie 1562) a fost un compozitor ,
olandezfondatorul colii veneian. El a fost una dintre cele mai reprezentative compozitori Nord
Europa s se mute n Italia i import polifonice stil scoala franco-flamand.
Index
[ascunde]
1 biografie
2 stilul muzical i influene
o 2.1 Mass-Media
3 bibliografie
4 legturi externe
Biografie[Editare | Editare surs]
Adrian, probabil, s-a nscut la Bruges, dei o alt surs spune c s-a nscut la Roulers. Potrivit
unor studii de teoretician muzical din secolul al XVI-lea, Gioseffo Zarlino, Willaert s-a mutat la
Paris pentru a studia Legea , dar a decis s se dedice studiului de muzic. La Paris a ntlnit Jean
Mouton, principalul compozitor de capela Regal francez i compatriotul de Prez de Des
Josquin, i a studiat sub ndrumarea lui. n apropiere de 1515 Willaert prima a mers la Roma. n
funcie de o anecdot Willaert a fost surprins s aud n capela Papei efectuate una dintre
compozitiile sale, Motet pentru ase voci Verbum bonum et Suav i chiar i mai surprins s aflai
c acelai a fost atribuit lui rnesc i rivale Joasquin des Prez. Atunci cnd el a informat
cntrei de greseala lor, c el a fost autorul a compoziiei, ei au refuzat s cnte din nou motet.
ntr-adevr Willaert pe stilul timpurie a fost foarte similar cu cel de des Prez cu un moale,
echilibrat voci polifonie i utilizarea frecvent de imitaie. n iulie 1515 , Willaert a intrat n
serviciul Cardinalului Ippolito am d'Este din Ferrara. Cardinalul a fost un cltor i Willaert l-a
nsoit pe cltoriile sale, i n Ungaria , unde a stat din 1517 la 1519. Atunci Cardinalul a murit
n 1520 Willaert petrecut n serviciul de Duke Alfonso de Este n Ferrara. n 1522 Willaert a fost
angajat n capela Duke, unde a rmas pn n 1525 , atunci cnd a trecut la Ippolito al II-lea
d'Este n Milano.
Dar misiunea lui cele mai importante i unul dintre cele mai importante din ntreaga renatere a
fost ca maestro di cappella la Bazilica San Marco din Veneia. Aici muzica a avut o perioad
lacklustre n timpul perioadei de predecesorul su Pietro de Fossis dar sub Willaert au avut un
punct de cotitur.
De la numirea sa n 1527 pn la moartea sa n 1562 , el a pstrat post la San Marco ' s.
Compozitorilor din ntreaga Europ a studiat cu el pentru c el a fost foarte bun pentru a fi
Willaert n cntnd n compoziia. Perioada angajrii anterioare cu Ducele Ferrara a fost capabil
de a face contact cu influente figuri din ntreaga Europ ca familia Sforza din Milano. Cu toate
acestea, acest lucru a fost s nu fi de raspandire reputaia lui n ntreaga Europ. ntr-un
document din Curtea Ferrara Willaert este menionat ca Adriano Cantore.
Stilul muzical i influene[Editare | Editare surs]
Willaert a fost una dintre cele mai versatile compozitori Renaterii i a scris muzic n fiecare stil
i forma folosit la acel moment. Prin personalitatea sa i cu autoritatea conferite de maestro di
cappella la San Marco, el a devenit cel mai influent muzician n Europa ntre moartea lui Josquin
i timpul de Giovanni Pierluigi da Palestrina.
Potrivit Gioseffo Zarlino, Willaert a fost inventatorul antifonal stilul veneian scoala evolua spre
stilul polychoral. Aceasta a constat din dou coruri fiecare loc la o parte a altarului de San
Marco, ambele nsoite de un organ. Willaert organismul corale mprit n dou seciuni ambele
antifonalmente cntnd sau simultan. De asemenea, el a compus i a cntat Psalmi i alte lucrri
pentru dou coruri alternativ. Aceast inovaie a fost un succes rapid i foarte mult influenat de
lucrrile din aceast perioad. n 1550 , Willaert publicat manole spezzati , antifonal scris
Psalmi, prima lucrare de polychoral de la scoala venetiana. Unele cercetrile recente au artat c
Willaert nu a fost primul compozitor care s foloseasc aceast metod deoarece nainte el a
folosit Dominique Phinot i Giovanni Martini, dar el a fost primul care a devenit celebru i pe
scar larg de imitat.
Willaert a fost nu mai puin apreciat ca profesor; Printre elevii si au fost Cipriano de Rore,
succesorul su la San Marco, Costanzo Porta, Gioseffo Zarlino i Andrea Gabrieli. Acestea au
format nucleul de la scoala veneian, care a avut o importan decisiv la nceputul epocii baroce.
Willaert lsat un numr mare de compozitii 8 mase, peste 50 Psalmi, peste 150 de motete,
aproximativ 60 chansons, peste 70 madrigale i mai multe instrumentale ricercar .

Andrea Gabrieli (1532/1533
[1]
30 August 1585) a fost un Italian
[1]
compozitor i organist de
sfritul Renaterii. Unchiul lui oarecum mai celebru Giovanni Gabrieli, el a fost primul membru
renume Veneian scoala de compozitori, i a fost extrem de influent n stil veneian n Italia,
precum i n Germania de raspandire.
Coninutul
[ascunde]
1 viaa
2 lucrri
3 Media
4 referine
5 editii
6 note
7 legturi externe
Viata[editare]
Detalii despre viaa timpurie Gabrieli pe sunt vag. El a fost, probabil, originar din Venetia, cel
mai probabil parohia S. florin. El poate s fi fost elevul lui Adrian Willaert la San Marco din
Veneia, la o vrst fraged. Exist unele dovezi c el poate au petrecut ceva timp n Verona n
promulgat timpurie, avnd o legtur cu Vincenzo Ruffo, care au lucrat acolo ca maestro di
cappella Ruffo unul dintre madrigale Gabrieli pe a publicat n 1554, i George a scris de
asemenea muzica pentru o academie de Veronese. Gabrieli este cunoscut a fost organist n
Cannaregio ntre 1555 i 1557, moment n care el a concurat fr succes pentru postul de
organist la San Marco.
[1]

n 1562 a plecat n Germania, unde a vizitat Frankfurt pe Main i Mnchen; n timp ce acolo a
ntlnit i a devenit prieteni cu Orlando de Lassus, una dintre cele mai ample compozitori
ntregul din perioada Renaterii, care a scris cntece laice n francez, italian, i german,
precum i abundente muzic Latin sacr. Aceast relaie muzical s-au dovedit extrem de
fructuos pentru ambele compozitori: n timp ce Lassus nvat cu siguran la Venetian, Gabrieli
a luat napoi la Veneia numeroase idei el a nvat n timp ce vizita Lassus n Bavaria, i n scurt
timp a fost compus n cele mai multe expresii curent, inclusiv una care Lassus n ntregime
evitate: muzic instrumental pur.
[2]

n 1566 Gabrieli a fost ales pentru postul de organist la San Marco, una dintre cele mai
prestigioase posturile muzicale din nordul Italiei; El a pstrat aceast poziie pentru tot restul
vieii sale. n aceast perioad a dobndit i ntreinute, o reputaie ca fiind unul dintre cele mai
frumoase compozitori curent. De lucru n spaiul acustice unic a Sf. Marcu, el a fost capabil s
dezvolte lui grand ceremoniale stil unic, care a fost extrem de influent n dezvoltarea de stilul
polychoral i expresie concertato , care a definit parial nceputul din epoca barocului n muzic.

[3]

ndatoririle sale la San Marco inclus n mod clar compoziia, el a scris o mare parte din muzica
pentru afaceri ceremoniale, unii de mare interes istoric. El cu condiia ca muzica pentru
festivitile de nsoire celebrarea victoria asupra turcilor n Btlia de la Lepanto (1571); de
asemenea a compus muzica pentru vizita mai multe prini din Japonia (1585).
Trziu n cariera sa, de asemenea, a devenit celebru ca un profesor. Proeminent printre elevii si
au fost nepotul su Giovanni Gabrieli; teoretician muzical Lodovico zazay; Hans Leo Hassler,
care a efectuat stilul concertato n Germania; si multe altele.
Data i circumstanele morii sale nu au fost cunoscut pn n anii 1980, cnd a fost gsit
registru care conin data morii lui. Din data de 30 August 1585, acesta include notaia c el a
fost "aproximativ 52 ani"; data aproximativ nasterea lui a fost dedus din aceasta.
[1]
Poziia lui
la San Marco nu s-a umplut pn la sfritul 1586, i o cantitate mare de muzica lui a fost
publicat postum, n 1587.
Lucrri[editare]
George a fost un compozitor prolific i versatil, i a scris o cantitate mare de muzic, inclusiv
muzic vocal sacre i seculare, muzic pentru grupuri mixte de voci i instrumente i muzic
instrumental pur, mare parte din ea pentru spaiu imens, rezonan a Sf. Marcu. Lucrrile sale
includ peste o sut de motete i madrigale, precum i un numr mai mic de lucrri instrumentale.
Stilul su timpuriu este ndatorat Cipriano de ady, i madrigale sale sunt reprezentative pentru
tendinele de la jumtatea secolului. Chiar i n muzica lui mai devreme, cu toate acestea, el a
avut o simpatie pentru homophonic texturi la orgasme, prefigurare stil mare din ultimii ani. Dup
ntlnirea sa cu Lassus n 1562, stilul su s-a schimbat considerabil, i olandez a devenit mai
puternic influen asupra lui.
Odat ce George a fost de lucru la San Marco, a nceput s ntoarc de la stilul contrapunct
Franco-flamand , care au dominat muzica al XVI-lea, n schimb exploatarea grandoarea sonor
mixte grupuri instrumentale i vocale joc antifonic n mare basilica. Muzica lui de data aceasta
foloseste repetarea unor fraze cu diferite combinaii de voci la pas diferite niveluri; Dei
instrumentaie nu este n mod special indicate, se poate deduce; El contrasteaz cu atentie textura
si sonoritatea la seciunile forma de muzic ntr-un mod care a fost unic, i care a definit stilul
veneian pentru generaia urmtoare.
Nu totul Gabrieli scris a fost pentru San Marco, dei. El cu condiia ca muzica pentru unul dintre
trezirile mai devreme de o drama greac antic n traducere italian: Oedip tyrannus, scris de
Sofocle, pentru care el a scris muzica pentru refrenele, stabilirea de linii separate pentru diferite
grupuri de voci. Acesta a fost produs la Vicenza , n 1585.
Evident Andrea Gabrieli a fost reticente s publice o mare parte din propria sa muzic, i nepotul
su Giovanni Gabrieli publicat mare parte din acesta, dup moartea unchiului su.

Luis de Milan (n. 1500 1561 sau, eventual, mai trziu) a fost un compozitor de renatere
spaniol, vihuelist (instrument similar cu guitar) i scriitor afacerilor muzicale. El a fost primul
compozitor n istorie a publica muzica pentru mano de de vihuela , instrument angajate n
principal n Peninsula Iberic i n unele state italiene n secolele XV i XVI, i a fost, de
asemenea, unul dintre muzicienii primul pentru a oferi specificaiile verbale pentru progresul n
muzica sa.
Probabil a trit toat viaa n Valencia, dar informaiile biografice sunt rare. El pare s au fost
angajai de ctre Curtea ducal pn n jur de 1538. n 1535 el public prima sa carte, un joc
pentru Curtea cu muzica, numit El juego de mandar; anul urmtor, el a publicat ceea ce avea s
fie opera sa cea mai important: Libro de msica de vihuela de mano intitulado El maestro.
Aceast carte a fost dedicat regelui Joo III de Portugalia; Aceast dedicaie, i existena ase
colinde care iulian a scris n Portughez, sugereaz c el ar trebui s au cltorit i petrecut ceva
timp n Portugalia.
Cartea este prima colecie de muzic vihuela n istorie. A fost o carte pentru studenii de vihuela.
Piesele sunt prezentate n niveluri, la cele mai simple la cele mai dificile, astfel nct un incepator
ar putea juca muzic vihuelist progresiv mai complexe ca ei invata. Conine mai mult de
patruzeci fantasias, ase pavans, colinde doisprezece, i sonete (seturi de sonete italian) i alte
piese; Unele sunt pentru vihuela solo i alte pentru voce nsoite de vihuela. Multe sunt de mare
virtuozitate, dei nu toate ornamentele prevzute n detaliu. Stilul de compoziii variaz de la
simple homophony polifonie i pasaje virtuosic; o chromaticism neobinuite, de asemenea, apare
pentru dat, ciudat inflexiuni inclusiv camere duble (dublu-inflexiuni n original em ingls) care
au fost destul de rare n muzica din alte pri ale Europei, n acelai timp. Se pare c cartea a fost
pregtit cu mare grij; supleant pasaje sunt furnizate pentru a artitilor interprei sau executani
care au vrut s evite mai virtuosic pasaje, sectiuni de piese sunt indicate ca opional, i el a
furnizat indicaii verbale de tempo, de exemplu ni muy apriessa ni muy un sino espacio con ONU
comps bien mesurado ("nici lent, nici prea repede, dar cu o msur moderat"). Jumtate din
colinde sunt n castilian spaniol , i jumtate n limba portughez.
Publicarea lui ultima, El cortesano (1561), modelat pe Il Cortegiano de Baldassare Castiglione,
ne ofer un portret de via de via n fermector Valencian Curii Ducale. Dei nu conine
orice muzic, este un cont de valoroase de un muzician profesionist.
Muzica de Luis Milano este popular printre interprei contemporani de chitar clasic, deoarece
poate fi uor adaptate pentru a v instrument, tuning treia frnghie, soare, pentru a f-ascuite
(vihuela tuning utilizate de iulian).


Clment Janequin (Chtellerault, 1485 - Paris, 1558) a fost un compozitor francez renascentist,
care a avut foarte mare i rspndit n toat Europa.
Index
[ascunde]
1 biografie
2 unele lucrri
3 chansons
o 3.1 publicaii istorice
4 note
5 bibliografie
6 legturi externe
Biografie[Editare | Editare surs]
Clment Janequin nscut probabil n Chtellerault, n cazul n care ambii prini au murit; n
oraul francez Janequin el poate au nceput studiile muzicale. Mai nti anumite informaii despre
compozitor dateaz din 1505, data a fost nregistrat n Bordeaux ca clericus la Lancelot Du Fau,
umanist i influent om politic i religios. n 1523, Du Fau moartea, a mers pentru a servi Jean de
Foix, episcopul de Bordeaux.
A fost probabil n acest moment c a finalizat sale studii la preoie, pentru c de atunci a nceput
s primeasc o serie de beneficii, relativ profitabile; deficit financiar va fi o problema care-l va
nsoi pe tot parcursul vieii sale.
ntre 1526 i 1630 a avut mai multe drepturi religioase mici. n aceast perioad a dobndit faima
considerabil Janequin ca compozitor, curnd augmented de presa de muzica lui n Paris. n
Bordeaux, a cunoscut poet i muzician Eustorg de Beaulieu, care va descrie o noapte cu el la
Casa avocat Bernard de Lahet, unde a cntat chansons n trei pri pn noaptea trziu.
Mult apreciat de ctre contemporani, a fost decorat cu titlul regele chantre , probabil datorit
chanson Chantent, scris pentru a srbtori sosirea Francis I n Bordeaux; n ciuda acestui succes,
cu toate acestea, pare s nu au fost vreodata angajat s serviciu regulat la curte.
Moartea lui Foix n 1529, au fost declarate vacante toate beneficiile legate de el i a ncercat din
nou de Janequin live.
Din 1534 n 1537, el a servit ca maestro di cappella n Catedrala din Angers, unde a fost capelan
la 1527; Dup aceast dat, nu avem informatii despre micrile lui i documentele spun doar c
a fost nlocuit de Henry Loys.
Numele de Janequin alineatul apare din nou n arhivele din 1548, cnd este menionat ca elev
la Universitatea din Angers, poate doar pentru a profita de anumite privilegii sunt acordate
elevilor. n aceast perioad, de fapt, efectuate n alte dificulti economice din cauza unui
mprumut primit de nepotul su, care, n ciuda avnd pltite toate veniturile sale, a fost n
imposibilitatea de a stinge; ca urmare a acestei proceduri, se pare c a rupt definitiv cu familia sa.
Cu toate acestea, n ciuda problemelor, ani de Angers, i n special 1530 Janequin au fost pentru
cel mai prolific, ca martor sale n cretere numrul de publicaii. n timpul acestui deceniu,
Attaingnant publicat cel puin patru volume dedicat chanson de Janequin i, probabil, unul, acum
pierdute, de motete.
n ultimii ani de via a devenit compositeur ordinaire du roi, un titlu care numai Sandrin nainte
de el pare s fi avut.
Janequin el va 18 ianuarie 1558
[1]
, lsnd bunurile sale cteva la familia sa, dar nu de caritate,
dup plata lui menajera care a lucrat ntotdeauna pentru el, fr a plti; A murit la scurt timp
dup.
Cariera sa a fost neobinuit, pentru c, n ciuda faptului c un compozitor excelent i celebru,
recunoscute ca atare n timp ce ea era nc n via, nu a avut o poziie important i continu
muzicale n orice instituie. Poate c pentru acest motiv, nici o plngere, nici poetice sau
muzical, a fost scris atunci cnd a murit; n memoria lui, cu toate acestea, rmne intact
popularitate de muzica lui.