Triunghiul dramatic (sau Triunghiul lui Karpmann) este un puternic instrument conceptual care permite \u00eentelegerea strategiilor de manipulare personala si profesionala, oferind solutii la aceste procese negative. Triunghiul dramatic a fost si este explicat pe larg \u00een numeroase studii si carti, asa \u00eenc\u00e2t prezentarea de mai jos nu se vrea dec\u00e2t cel mult o recapitulare destinata practicienilor Analizei tranzactionale si, prin extensie, profesionistilor din domeniul acompanierii si \u00eendrumarii. Articolul nostru poate veni si \u00een sprijinul profesionistlor interesati de formalizarea asa-numitelor \u201djocuri de manipulare'' \u00een \u00eentreprindere sau \u00een alte contexte.

\u201dFormula K'' datorata aceluiasi Stephen Karpmann merita, la r\u00e2ndul ei, atentie din partea acelorasi persoane, mai ales \u00een virtutea legaturii ei cu notiunea de contract, centrala \u00een astfel de profesii. Acest concept este, din pacate, mai putin bine cunoscut si, \u00een orice caz, mai rar pomenit.

\u00cenainte de a prezenta bazele Triunghiului lui Karpmann, se cuvine sa subliniem ca el se \u00eenscrie \u00een \u201dfamilia'' \u201djocurilor de manipulare'' din Analiza tranzactionala. Evident, pentru a \u00eentelege conceptele legate de aceasta familie, este bine sa \u00eentelegem mai \u00eent\u00e2i, pe de o parte, \u201dFormula J'' a lui Eric Berne si, pe de alta parte, \u201dFormula K'' si \u201dTriunghiul dramatic'' despre care va fi vorba \u00een continuare.

Trebuie totodata sa subliniem ce aduce nou si diferit notiunea de Triunghi dramatic, nu numai \u00een raport cu celelalte formule de jocuri, ci si \u00een ansamblul teoriei relatiilor umane si comunicarii. (Ne referim, desigur, la perioada de \u00eenceput, din anii '50, epoca \u201deroica'' a primelor cercetari din domeniul Analizei tranzactionale.) Constatam, din capul locului, ca acest concept pune \u00een scena cel putin trei protagonisti, \u00eentre care exista o relatie dinamica.

Schema triunghiulara avea sa deschida noi orizonturi \u00eentr-un domeniu teoretic marcat, p\u00e2na atunci, de binaritate (cf. modelele stimul- raspuns, emitator-receptor etc. din Analiza tranzactionala, conceptele de simbioza, de pozitii de viata s.a.m.d.). Pe l\u00e2nga faptul ca pune \u00een scena trei (sau mai multi) protagonisti, Triunghiul dramatic stipuleaza ca fiecare dintre actori \u00eesi poate schimba regulat rolul (faza \u201dLoviturii de teatru'' din \u201dformula J'' a lui Berne) ba chiar, lucru si mai surprinzator, poate juca adesea mai multe roluri concomitent. Astfel, conceptul de Triunghi dramatic capata complexitatea proprie Abordarii sistemice - o teorie de referinta mult mai moderna.

S-ar putea ca aparitia timpurie a Triunghiului dramatic \u00een peisajul Analizei tranzactionale sa fi facilitat dezvoltarea dimensiunii dinamice si sistemice a acestui corpus teoretic \u00een ansamblul lui. De asemenea, conceptul de Triunghi dramatic va fi contribuit la aparitia ulterioara a unui alt concept triunghiular din Analiza tranzactionala, respectiv a Contractului trilateral.

Aceasta introducere sumara, care dezvaluie deja bogatia implicita a \u201dTriunghiului dramatic'' nu are dec\u00e2t rolul de a sublinia unul dintre motivele pentru care acest concept figureaza printre cele mai utile din domeniul meseriilor legate de relatiile umane, deci si din domeniul coachingului.

\u00cen crearea relatiei dramatice (\u00een sensul grecesc sau \u201dteatral'' al acestui termen) ilustrate de Triunghiul lui Karpmann interactioneaza trei roluri: Persecutorul, Salvatorul si Victima. Folosirea initialei majuscule permite diferentierea acestor termeni de cuvintele obisnuite care desemneaza victime, salvatori si persecutori ocazionali si reali.

Rolurile care apar \u00een Triunghiul dramatic se refera la persoane care par sa caute astfel de pozitii \u00een mod regulat si existential (chiar daca motivatia lor este inconstienta). Este vorba de niste roluri recurente, ale caror mize psihologice si existentiale depasesc cu mult cadrul unui incident fortuit sau al unei situatii exceptionale.

Trebuie sa fim \u00eensa atenti la un lucru: ca si \u00een abordarea sistemica, unde se precizeaza ca pozitia inferioara este cea mai puternica, si \u00een Triunghiul dramatic Victima conduce jocul. Caci, fara Victima, celelalte doua roluri (sau ceilalti doi

Legat de aceasta, Karpmann relateaza de altfel ca prima reactie a lui Eric Berne c\u00e2nd a vazut schema propusa de el a fost aceea de a redesena triunghiul cu Victima \u00een pozitie dominanta \u00een raport cu celelalte doua roluri. Karpmann \u00eensa a refuzat.Pentru a ilustra complexitatea interactiunilor dintr-un joc de manipulare, vom lua exemplul binecunoscutului joci \u201dDa, dar.'': o persoana

\u201d- Cum sa fac ca sa obtin rezultate mai bune \u00een sectorul meu?'' (Atentie: nu toate cererile de ajutor sunt amorse pentru \u201dDa, dar.'', dar jocul poate fi amorsat de o solicitare care provine de la o Victima \u00een cautarea unui Salvator.)Daca va \u201dintra \u00een joc'', interlocutorul va da un raspuns \u00een chip de ajutor, de pilda:

De retinut ca acest raspuns, ca oricare alt raspuns dat \u00eentr-o situatie similara, este, implicit, o descalificare a interlocutorului. Ideea sub\u00eenteleasa este: \u201dNu-ti faci treaba cum trebuie, stiu eu''. De aici, impresia ca, sub aparenta ajutorarii celuilalt, Salvatorul se valorizeaza pe seama Victimei, deci persecuta. \u00cen acest caz, rolul de Salvator \u00eel ascunde (sau \u00eel dezvaluie) pe cel de Persecutor.Solicitantul poate face situatia si mai complexa, pun\u00e2nd lucrurile la punct:

Victima aparenta arata ca a analizat deja problema si ca Salvatorului (aparent) nu-i va fi usor sa-si joace rolul deoarece risca, de fapt, sa se trezeasca persecutat de o Victima care-i refuza optiunile. Mesajul transmis indirect Salvatorului este: \u201dMa crezi prost, dar am sa-ti dovedesc ca habar n-ai ce vorbesti''.

Drept urmare, modelul Triunghiului lui Karpmann este un model prin excelenta dinamic. Persoana care-si asuma unul din rolurile din triunghi trebuie sa se astepte sa-si schimbe rolul cel putin o data \u00een decursul interactiunii. Participarea ei la un rol presupune, din parte-i, capacitatea de a si le asuma si pe celelalte doua. Astfel, un Persecutor a fost sau va ajunge mai devreme sau mai t\u00e2rziu Victima, un Salvator era sau se va transforma \u00een Persecutor si asa mai departe.

> Se cuvine sa subliniem ca exista adesea \u201dspecializari'' \u00een rolul de Victima. Unele Victime interactioneaza \u00eendeosebi cu Persecutori, caut\u00e2nd relatii dure cu acestia si transform\u00e2ndu-se deci \u00een Persecutori la r\u00e2ndul lor. Alte Victime asteapta

degraba cu o pozitie psihologica proprie fiecarui rol. Astfel, orice Persecutor care se respecta se simte Victima. Pentru o astfel de Victima, persecutia sau eventuala violenta pe care o exercita este total justificata de trecutul ei de Victima care a suferit o nedreptate, o tradare etc. Tot astfel, orice Salvator uita adesea de propriile lui nevoi si se identifica intens cu Victima \u201dlui'', uneori pentru ca si el a fost Victima altadata.

ajung\u00e2nd la aceleasi concluzii, \u00eentr-o forma de \u201drepetitie psihologica compulsiva''. Astfel, atunci c\u00e2nd o persoana \u00eesi spune, \u00een urma unei relatii negative, \u201diarasi.'' sau \u201dma asteptam la asa ceva.'' sau \u201dde fiecare data se \u00eent\u00e2mpla la fel'', este foarte posibil ca ea sa fi participat la o secventa relationala repetitiva, specifica

>Orice secventa relationala din cadrul Triunghiului dramatic se termina prost, \u00een masura \u00een care niciunul dintre actorii implicati nu iese c\u00e2stigator. Chiar si aceia care, \u00een final, obtin o pozitie superioara, aparent sau socialmente \u201dc\u00e2stigatoare'', platesc pentru participare un pret psihologic si afectiv greu.

>Relatiile traite \u00een cadrul Triunghiului dramatic sunt intense, oferindu-le protagonistilor o \u201ddoza'' (ca \u00een cazul drogurilor) de stimulare afectiva sau psihica relativ puternica. Jocurile pe care le ilustreaza Triunghiul dramatic \u00eei permit fiecarui participant sa-si \u201dfaca plinul'' de recunoastere interactiva, sociala si existentiala, ajung\u00e2nd astfel sa \u201dsimta ca traieste''. Este de aceea important de stiut ca persoanele care doresc sa stabileasca o relatie de joc cu un partener anume cauta sa stabileasca cu acesta o relatie intensa (si de transfer).

>Un al patrulea rol indirect \u00eei revine \u201dPublicului''. Anumite persoane participa la jocurile de manipulare ilustrate prin Triunghiul dramatic numai \u00een prezenta unui public - altele, exclusiv \u00een cadru privat. Este deci evident ca prezenta sau absenta unor martori activi sau pasivi are o influenta suficient de mare pentru a influenta, dupa caz, evolutia evenimentelor. Publicul are asadar o influenta si o raspundere care, uneori, amintesc de \u201ddreptul de ingerinta'' (pentru Persecutor?) sau de obligatia (pentru Salvator?) de acorda ajutor unei persoane aflate \u00een pericol.

Diferite comportamente si strategii relationale ne ajuta fie sa nu intram \u00een tipurile de relatii ilustrate de Triunghiul dramatic, fie sa le transformam sau sa iesim din ele. Atentie \u00eensa: aceste stratefii nu functioneaza \u00eentotdeauna fara gres, ci permit, de la caz la caz, o eschiva, o rezolvare temporara sau instaurarea unei relatii de alt tip.

> C\u00e2nd ne simtim invitati sa intram \u00een \u201djocul'' negativ, important este sa \u00eencercam sa stabilim o alta baza relationala si, de aici, o interactiune mai pozitiva, productiva sau satisfacatoare. \u00cen cel mai rau caz, singurul mod de a evita intrarea \u00eentr-un \u201djoc'' negativ este de a evita pur si simplu relatia; mai ales daca \u00eel cunoastem deja pe protagonist si daca stim c\u00e2t de negativa este o relatie repetitiva.

>\u00cen cursul unei interactiuni, daca persoanele sunt prea \u201dapropiate'' \u00eentre ele din lipsa de spatiu sau \u00een absenta unor pauze \u00eentre interventii, sau daca se \u00eentrerup reciproc, nelas\u00e2ndu-i interlocutorului posibilitatea de a-si \u00eencheia expozeul si de a rasufla, avem probabil de-a face cu un joc de putere sau de manipulare, deci cu o interactiune care aminteste de Triunghiul dramatic.

Este vorba de aplicarea \u201dstrategiei oglinzii''. De exemplu, cel care, \u00een prezenta unei persoane care se pl\u00e2nge ca are greutati astept\u00e2nd sa fie ajutata, \u00eencepe sa se pl\u00e2nga, la r\u00e2ndu-i, de propriile sale necazuri si probleme semnaleaza astfel ca nu este complementar, ci mai degraba competitiv \u00een acelasi tip de joc: \u201dCauta-ti alt tovaras de joc''.

>O alta metoda de a evita sa te lasi prins \u00een joc consta \u00een a ram\u00e2ne binevoitor, atent la fapte, informativ, interogativ, neutru si profesional. Cer\u00e2nd lamuriri cu privire la ceea ce se asteapta de o parte si de cealalta \u00een cadrul relatiei, \u00eel putem ajuta pe interlocutor sa-si \u201drevina'' ca sa raspunda la \u00eentrebari si sa participe la o discutie mai productiva. Acest demers seamana cu abordarea centrata pe stabilirea unui contract clar, clasica \u00een relatia de coaching.

>O alta solutie consta \u00een a \u201dcalifica'' persoana, fac\u00e2ndu-i un compliment cu privire la demeresul, intentia sau motivatiile ei, la modul sau de a trata dificultatile sau la curajul de care da dovada. Aceasta abordare valorizanta \u00eei permite interlocutorului sa capete o recunoastere pozitiva, care va \u00eenlocui cautarea stimulilor negativi oferiti de joc. De asemenea, o astfel de validare \u00eei permite interlocutorului sa intre \u00een relatie asum\u00e2ndu-si un rol neprevazut si pozitiv.

>Daca este \u00eempartasit, umorul este si el o buna strategie de dezamorsare a unei situatii delicate. Totusi, el trebuie m\u00e2nuit cu precautie, pentru a nu se ajunge la ceea ce interlocutorul ar putea lua drept deriziune, batjocura, ironie sau sarcasm. Acestea din urma sunt cel mai adesea indicatori ai rolului de Persecutor.

>O alta strategie, mai violenta si care nu trebuie utilizata dec\u00e2t, poate, \u00een ultima instanta, consta \u00een a intra \u00een joc de pe o pozitie de escalada. Multi practicieni ai Triunghiului dramatic vor sa se joace, dar \u00eentr-un mod socialmente acceptabil sau \u201dsoft''. Ei vor renunta rapid la tentativele lor daca \u00eesi vor da seama ca sunteti un interlocutor capabil sa mearga mult mai departe dec\u00e2t ar dori ei.

>Desi nu se \u00eenscrie \u00een Triunghi, publicul poate si el pune capat unui joc de manipulare. Uneori, iesirea din cadrul privat si aducerea relatiei \u00een fata unui public poate face ca interlocutorului rolul jucat sa nu i se mai para at\u00e2t de atragator. Alteori, dimpotriva, tocmai \u00eendepartarea de public si regasirea \u201dintimitatii'' unei relatii private permit iesirea din relatia infernala descrisa de Triunghiul lui Karpmann.

Evident, nici aceste strategii nici altele nu sunt modalitati absolut sigure de iesire din jocurile de manipulare. Cunoasterea lor conceptuala este totusi un prim pas. Practicarea lor necesita o buna cunoastere de sine si multa experienta \u00een situatii reale. Aceasta luciditate sau cunoastere de sine si nevoia de a \u00eenvata prin practica de zi cu zi sunt doua preconditii ce trebuie \u00eentrunite pentru a nu cadea prea usor \u00een \u201dcapcanele'' scoase la iveala de \u201dFormula K'', de care ne vom ocupa \u00een continuare.

\u201dFormula K'' este cea mai putin cunoscuta dintre formulele Jocurilor de manipulare. \u00cen reprezentarea ei, \u201dFormula K'' se \u00eenrudeste mai mult cu \u201dFormula J'' propusa de Eric Berne dec\u00e2t cu Triunghiul dramatic prezentat mai sus. \u201dFormula K'' prezinta cinci etape consecutive si distincte: 1) contractul implicit; 2) \u00eencalcarea perceputa a contractului; 3) dubla descalificare; 4) ruptura si 5) beneficiul negativ.

1) Prima etapa a \u201dFormulei K'', aceea a contractului implicit, pune temelia acestei formule de joc. Ea subliniaza ca orice contract neclar, incomplet, ne\u00eenteles, oral, interpretabil etc. poate facilita demararea unui joc de manipulare cu consecinte uneori dezastruoase. De aceea, un contract bun detaliaza cu precizie toate elementele materiale (\u201dce?'') si temporale (\u201dc\u00e2nd?''), chiar de la \u00eenceputul unei relatii ce se vrea productiva si satisfacatoare.