Aceasta celebra afirmatie mi-a venit in minte in timp ce ma pregateam sa scriu
acest articol si nu-mi este greu sa inteleg motivul.
Daca e intotdeauna dificil sa rezumi spatiul unei pagini, cu atat mai mult fara
suportul exemplului direct, concepte si tehnici care ar cere cu totul alte
aprofundari, cu argumentul de astazi atingem temeraritatea: vom vorbi deci despre
Metamodelul Lingvistic, un instrument comunicativ care a revolutionat tehnica
psihoterapeutica a ultimilor ani si care are aplicatii infinite in fiecare domeniu
al vietii cotidiene.
Asteptand inceputul serilor de seminarii prevazute va trebui deci sa fac apel la
intuitia voastra si la capacitatea de a gasi singuri exemple, dezvoltari si
aplicati din putinele si sinteticele note pe care spatiul mi le permite.

Am vazut deja ca mintea noastra, in baza stimulilor senzoriali receptati din
mediul inconjurator, are in interiorul ei o harta a realitatii care contine toate
credintele noastre personale despre lume. Dar aceasta harta nu este realitate, ea
doar are o structura asemanatoare care ne ajuta sa ne explicam ce se intampla.
Formarea hartii noastre e supusa la trei procese distincte, fapt care o face unica
si diferita de cea a altor fiinte umane:
SELECTIA - deoarece, dintre toate datele pe care le avem la dispozitie in mediul
inconjurator, putem selectiona doar o mica parte
DISTORSIUNEA - deoarece datele pot fi gresite sau alterate de prejudecatile
noastre
GENERALIZAREA - cand trasportam in situatii asemenatoare ceea ce am invatat intr-o
situatie particulara.
Aceleasi mecanisme intra in joc cand comunicam verbal cu noi insine sau cu altii,
sau cand incercam sa dam o descriere verbala a modelului nostru in lume.
Este fundamental deci sa avem la dispozitie un instrument lingvistic care sa ne
permita, dincolo de procedurile de selectie, distorsiune si generalizare, sa
recuperam experienta senzoriala care sta la baza unei afirmatii specifice.
Sa nu uitam ca aceste studii s-au nascut in domeniul psihoterapiei, unde este
fundamental sa se inteleaga ceea ce se ascunde in spatele a ceea ce spune
pacientul.
Cand acesta foloseste fraze ca: "Sunt intotdeauna deprimat", "Toti sunt impotriva
mea", "Nevasta mea ma infurie" este evident ca utilizeaza etichete care nu descriu
deloc tipul de experienta la care se refera.

In ani '60 un grup de lingvisti condusi de N. Chomsky au elaborat un model formal
al limbajului care se numeste "Gramatica Trasfunctionala". Din opera lor, iata
ceea ce ne intereseaza pe noi:

- limbajul operaza constant la doua niveluri: are o structura superficiala, care e
formularea frazelor si o structura profunda care e experienta efectiva senzoriala
ce sta in spatele limbajului.
- exista reguli despre care fiecare vorbitor stie ca permit sa se stabileasca daca
o fraza este bine formata, din punct de vedere gramatical, sintactic, semantic.
- se incalca modelul sau fraza nu este bine formata, cand de una singura nu este
posibil sa ajunga la structura profunda.

Explicatiile date de Korzybski si de Chomski erau atat de complicate incat erau
aproape inutile, pana cand J. Grinder si R. Bandler (fondatorii PNL) au elaborat
Metamodelul Lingvistic.
Insa, chiar si acesta e un instrument complex, care ocupa doua volume din The

Pentru a intelege ceva ce nu ne este clar, cel mai bine este sa pui intrebari.
Dar nu intotdeauna este usor sa pui intrebarea potrivita, mai ales cand nu stii
exact ce cauti.
Metamodelul a definit cateva categorii de cuvinte care ne semnaleaza ca
interlocutorul nostru nu ne comunica precis gandurile sale.
Aceste categorii sunt: cuvinte universale, obligatii, verbe, nume, comparative.
Sa le vedem pe rand, invatand sa le recunoastem si sa punem intrebarile
corespunzatoare.

CUVINTE UNIVERSALE
Cand le intalnim este clar ca se face o generalizare. Ele se identifica in cuvinte
ca: toti, nimeni, intotdeauna, niciodata , chiar daca acestea sunt, uneori, doar

si s-ar putea continua la infinit.
Pentru a intrerupe acest proces, este suficient sa se puna cateva intrebari
simple: Chiar toti? , intr-adevar intotdeauna? , Chiar nimeni? , cu toate

este nevoie, incluzand toate expresiile echivalente.
De fiecare data cand auzim aceste cuvinte, avem in fata o obligatie sau limitare
care poate sa fie adevarata sau nu.
De obicei se reactioneaza cu De ce? care serveste numai la a produce

justificari, rationalizari, exemple de cazuri precedente sau regulamente.
in schimb, intrebarile pot fi:
Ce s-ar intampla daca as face-o? Sau daca n-as face-o?

VERBE
In aceasta categorie, ca si in urmatoarea, obiectivul e acela de a verifica
semnificatia pe care interlocutorul o atribuie cuvintelor, iar aceasta poate fi
obtinuta simplu, in cazul verbelor, cu un cuvant: Cum? .

ATENTIE!
In ciuda aparentei inofensivitati, va veti da seama, din cazuri concrete, ca
aceste intrebari se infig ca spadele.
Daca cel care va vorbeste este de rea-credinta, se va simti descoperit, daca este
de buna-credinta, se va afla in fata propriei confuzii; in ambele cazuri,
asteptati-va la reactii agresive si ostile.
In special la inceput, limitati-va sa puneti intrebari numai cand vi se pare intr-
adevar necesar sa identificati mai bine problema sau gandul interlocutorului, sau
sa elaborati solutii creative; evitati in orice caz sa le puneti pe un ton agresiv
(doar daca nu vreti sa atacati deliberat interlocutorul).
Sa ne amintim ca este nevoie intotdeauna sa se comunice avand in minte un obiectiv
specific.
Un bun mod de a invata aceste lucruri si de a apela la ele automat este sa asculti
interviuri la televiziune (chiar inregistrandu-le) si sa imaginezi intrebarile
cele mai potrivite.
Ajunsi aici, in timpul unui seminar s-ar putea trece la exemplificari si aplicatii
practice a ceea ce s-a spus.
Ma limitez sa furnizez citeva exemple, increzator inca o data in inteligenta si
intuitia cititorilor:

Bogdan, 7 ani, vine de la scoala:
- Mama, astazi colegii si-au batut joc de mine toata ziua!
- Intr-adevar toata ziua?
- Ei, nu. In timpul recreatiei.
- Chiar toti copiii care erau acolo?
- Nu, Iulian cu gasca.
- Si sunt multi?
- Sunt Iulian, Mihai si George.
- Si cum si-au batut joc de tine?
- Au spus ca sunt urechiat!
- Iar ceilalti?
- Ei bine, m-au aparat.