Locuri geometrice uzuale

T1: Orice punct de pe mediatoarea unui segment este egal depărtat de capetele
segmentului.
Dem.: Se consideră (AB), O   AB ,  OA    OB şi M un punct de pe mediatoarea
segmentului (AB) (Fig.1.1). Dacă M  O , afirmaţia este evidentă. Dacă M  O ,
ΔAOM  ΔBOM (C.C.) şi rezultă  AM    BM  , deci AM  BM .

Fig. 1.1
T2: Orice punct egal depărtat de capetele unui M
segment aparţine mediatoarei segmentului.
Dem.: Se consideră (AB) şi M un punct astfel
încât  MA    MB (Fig.1.2). Dacă M   AB , atunci M
este mijlocul segmentului (AB) şi aparţine mediatoarei.
Dacă M  AB , fie O mijlocul segmentului (AB).
 
ΔAOM  ΔBOM (LLL). Deci AOM  BOM . Deoarece
cele două unghiuri sunt şi suplementare, rezultă că
MO  AB , ceea ce înseamnă că MO este mediatoarea A O B
segmentului (AB). Fig. 1.2

Aşadar mediatoarea unui segment este locul geometric al punctelor egal

depărtate de capetele segmentului.

T 3: Bisectoarea unui unghi este locul geometric

al punctelor din interiorul unghiului egal depărtate de k
laturile unghiului, reunit cu vârful unghiului. B
Dem.: a) Se va arăta că orice punct de pe
bisectoare este egal depărtat de laturile unghiului
 M
(Fig.1.3). Fie hOk , O vârful unghiului, s bisectoarea lui O
şi M  s   O . Se notează cu A şi B picioarele
perpendicularelor din M pe h şi respectiv k.
ΔOAM  ΔOBM (IU)
  MA    MB  d  M, h   d  M, k  . A
b) Se va arăta că orice punct M egal depărtat de Fig. 1.3 h
laturile unghiului şi se află în interiorul unghiului,
aparţine bisectoarei. Se notează cu A şi B picioarele perpendicularelor duse din M pe laturile
unghiului.  MA    MB  , (OM) latură comună şi MBO  MBA  90
 

 
 ΔOBM  ΔOAM (IC)  AOM  BOM  OM bisectoare.

Deci bisectoarea unui unghi este locul geometric al punctelor din

interiorul unghiului egal departate de laturile unghiului, inclusiv varful
unghiului.

1
 Rezolvarea unor probleme de loc geometric

Def.: Locul geometric este mulţimea de puncte care au aceeaşi

proprietate.

Pe lângă bisectoarea, mediatoarea, cercul sau arcul, luate ca locuri geometrice, se

mai pot adăuga şi:
- mulţimea punctelor situate la aceeaşi distanţă de o dreaptă dată d este
reuniunea a două drepte paralele cu d, situate în semiplane diferite
(Fig.2.1.);
- fiind dată o semidreaptă (AB, mulţimea punctelor M pentru care unghiul

MAB are o măsură dată este reuniunea a două semidrepte deschise, cu
originea comună în A, situate în semiplane diferite faţă de AB (Fig.2.2.).

Rezolvarea problemelor de loc geometric se realizează în două etape:

I. Prima este aceea în care se încearcă determinarea intuitivă a
mulţimii respective
II. În etapa următoare se demonstrează efectiv că această mulţime
este locul geometric căutat.

Problemele se incadreaza in următorul tipar : poziţia unui punct M se determină

după o regulă dată în funcţie de poziţia altor puncte şi se cere să se afle locul geometric al
punctelor M atunci când unul sau mai multe din celelalte puncte sunt variabile şi parcurg
mulţimi date.
În prima etapă se încearcă găsirea unor puncte speciale ale locului geometric.

Determinarea a trei puncte ale locului geometric poate sugera dacă este vorba despre
un segment de dreaptă sau un arc de cerc, după care se încearcă a se demonstra presupunerea
făcută. Astfel, dacă se presupune că punctul M descrie o dreaptă, se va demonstra, de
exemplu, că M este la o distanţă constantă de o dreaptă dată sau că AM formează unghi
constant cu o semidreaptă fixă. Dacă se presupune că este vorba despre un arc de cerc se va
arăta, de exemplu, că punctele sunt la distanţă constantă de un punct fix sau determină un
unghi de măsură constantă cu două puncte fixe şi este situat într-unul din cele două semiplane
determinate de punctele fixe.

După ce s-a arătat în acest fel că punctele locului geometric aparţin unei mulţimi M
(o dreaptă, un cerc, un arc de cerc, etc) se continuă astfel:

1. se arată că, reciproc, orice punct al mulţimii M aparţine locului geometric (în
care caz locul geometric este M), sau că acest lucru nu este adevărat.

2. se determină submulţimea M 1 a lui M care aparţine locului geometric; atunci

locul geometric căutat este M 1 .
M

d A B

M’
 Fig. 2.1
Fig. 2.2

Exemple:
1. Se dă triunghiul ABC, dreptunghic în A. Proiectăm în P, Q punctele B şi C pe
o dreaptă variabilă d, care trece prin A. Să se afle locul geometric descris
de mijlocul M al segmentului [PQ], când dreapta d se roteşte în jurul lui
A.
Rezolvare:
Fie A’, B’, C’ mijloacele lui  BC ,  CA,  AB  . Dacă d ia poziţia AB, atunci P = B şi
Q = A, deci C’ aparţine locului geometric, la fel B’. Se observă uşor că dacă d ajunge în
poziţia AA’, punctul M este în A’. Deci A’, B’, C’ aparţin locului geometric, ceea ce ne
conduce la presupunerea că locul căutat este cercul P circumscris dreptunghiului AC’A’B’.
Urmând în gând mişcarea lui M când d se roteşte în jurul lui A, intuiţia întăreşte presupunerea
noastră, ea devenind plauzibilă dar nu sigură. Este necesară o demonstraţie care se face în
două etape.
C a) Demonstrăm mai întâi că
Fig. 2.3
M  P . Va trebui să arătăm că
m AMA'   90 . Paralela prin


 
A’ P A’ la BP şi (CQ) intersectează
B’ d
pe d în mijlocul lui [PQ]
M (teorema paralelelor
Q echidistante), deci în M. Cum
A C’ B BP  d , avem şi A' M '  d
 

deci m AMA'   90 . Rezultă
că M este situat pe arcul capabil de 90 faţă de [AA’], aşadar M  P (Fig.2.3).
b) Arătam că orice punct N  P aparţine locului geometric. Dacă N  A , unim A cu N şi

proiectăm B, C pe AN în P’, Q’ (Fig.2.4.). Unghiul ANA' fiind înscris într-un semicerc este
drept; rezultă că BP’, A’N, CQ’ sunt paralele echidistante şi N este mijlocul lui [P’Q’].
Aşadar, N aparţine locului geometric. Dacă N = A, se duce perpendiculara prin A pe AA’ şi
C pe ea B şi C în
se proiectează P’ P”, Q”. Din nou se observă că A este mijlocul segmentului
[P”Q”], deci şi în acest caz N aparţine locului geometric.
N
Q’’
Q’

B
A

r Fig. 2.4

P’’
 A’

Locuri geometrice deosebite.

I. Axa radicala

Enunt 1: Locul geometric al punctelor care au aceeaşi putere faţă de două cercuri
neconcentrice este o dreaptă perpendiculară pe linia centrelor, numită axa radicală a celor
două cercuri.
Demonstraţie: Fie cele două cercuri C  O1 , r1  şi C  O2 , r2  , O1  O2 . Trebuie să
aflăm locul geometric al punctelor M pentru care O1 M 2  r12  O2 M 2  r22 . Dacă r1  r2 ,
atunci se poate nota a 2  r12  r22 şi condiţia se scrie O1 M 2  O2 M 2  a 2 . Deci trebuie găsit
locul geometric al punctelor pentru care diferenţa pătratelor distanţelor la două puncte fixe
este constantă. Se foloseşte teorema lui Pitagora generalizată şi se ajunge la faptul că diferenţa
este constantă.

Enunt 2 : Fiind date trei cercuri cu centrele necoliniare, axele lor radicale, luate două
câte două, sunt concurente într-un punct ce se numeşte centrul radical al celor trei cercuri.

Demonstraţie: Fie C  O1 , r1  , C  O2 , r2  , C  O3 , r3  cele trei cercuri, iar d , d ' axele

radicale ale primelor, respectiv ultimelor două cercuri. Şrim că d  O1O2 şi d '  O2 O3 . Dacă
am avea d║ d ' , ar rezulta că O2 O1  O2 O3 , ceea ce nu e posibil, O1 , O2 , O3 fiind coliniare.
Rezultă că d şi d ' se taie într-un punct P. deoarece P se găseşte pe d are aceeaşi putere faţă
de C  O1 , r1  şi C  O2 , r2  : cum P se găseşte şi pe d ' va avea aceeaşi putere faţă de cele trei
cercuri. În particular P va avea aceeaşi putere faţă de C  O1 , r1  şi C  O3 , r3  , adică va
aparţine celei de-a treia axe radicale.

Construcţia axei radicale. Dacă două cercuri

au un punct comun, axa lor radicală trece prin acest
punct (căci are puterea zero faţă de ambele cercuri).
O1
Aşadar: O2
În cazul cercurilor secante, axa radicală este
secanta comună (Fig.3.1). Dacă cele două cercuri sunt
tangente, axa radicală este tangenta comună (fiind
perpendiculară pe linia centrelor) (Fig.3.2).
Fig. 3.1.

4
 În cazul a două cercuri fără puncte comune axa radicală se construieşte în felul
următor: se trasează un cerc ajutător care să fie secant cu cele două cercuri (Fig.3.3). ducem
axele radicale ale perechilor de cercuri şi le intersectăm în P. perpendiculara din P pe dreapta
ce uneşte cele două centre ale cercurilor iniţiale este axa radical.

O1 O1
O2 O2

Fig. 3.2.

O1 O2

Fig. 3.3.

II. Cercul lui Apollonius

Locul geometric al punctelor ale căror distanţe la două puncte fixe sunt într-un
raport constant k  1 este un cerc (Cercul lui Apollonius).

Demonstraţie: Fie A,B puncte fixe şi k>1; atunci orice punct M al locului geometric
este situat în semiplanul (dB, unde d este mediatoarea lui [AB]. Dacă M 1 , M 2 sunt

intersecţiile lui AB cu bisectoarea interioară şi cea exterioară a lui AMB , atunci, în
AM 1 AM 2 AM
conformitatea cu teorema bisectoarei unui unghi,    k , deci, punctele fixe
BM 1 BM 2 BM
M 1 , M 2 aparţin locului geometric. Pe de altă parte MM 1  MM 2 , deci M se află pe un cerc
P de diametru  M 1 M 2  .

5
 AN
Recirpoc, orice punct N  P aparţine locului geometric. Într-adevăr, notând  k1
BN
avem N   dB deci k1 >1. Din ceea ce-am arătat mai sus rezultă că N se află pe un cerc P1
AN1 AN 2
de diamteru  N 1 N 2  , unde N 1 , N 2  AB,   k 1 . Dacă k1 >k punctele N 1 , N 2
BN1 BN 2
sunt mai aproape de B decât M 1 respectiv M 2 , deci P1  IntP , în contradicţie cu
N  P  P1 . Dacă k> k1 , atunci P  IntP1 şi iarăşi am ajuns la contradicţie. Aşadar
singurul caz probabil este k= k1 şi deci N aparţine locului geometric.
Dacă k<1, se schimbă rolul lui A şi B şi se obţine un cerc în semiplanul (dA.
În cazul k = 1, locul geometric este mediatoarea d.

III. IMAGINI GEOMETRICE ALE MULTIMII NUMERELOR REALE

DEDUSE DINTR-O PROBLEMA DE LOC GEOMETRIC (EULER)

Enuntul problemei
Pe dreapta fixa d, situate in planul π se considera punctele fixe A,B si punctual mobil
M. In planul π se construiesc poligoanele regulate de laturi [AM] si [BM], cu m, respectiv n
laturi, unde m,n є N, m,n≥3. Cercurile circumscrise acestor poligoane se intersecteaza in M si
P. Se cere locul geometric al punctului P.
Pentru rezolvare deosebim cazurile m=n si m≠n, in fiecare caz poligoanele pot fi
situate de aceeasi parte a dreptei d sau de o parte si de alta a acesteia.
Organizand dreapta d ca o axa, axa numerelor reale x’x, punctele A,B avand abscisele
a,b constante, iar punctual M abscisa x variabila.
Se
obtin

urmatoarele rezultate:
1) Daca m=n si poligoanele regulate sunt in acelasi semiplan (semiplanul superior),
locul geometric al punctului P este reuniunea dintre un arc de cerc cu extremitatile in A si B,
360
arc capabil de si semidreptele X’A) si (BX .
n
Cand M parcurge semidreapta X’A), adica xє(-∞,a), cercurile sunt tangente si P=M.
360
Cand M parcurge [AB], adica xє[a,b], P descrie arcul AP B , capabil de .
n
Cand M parcurge (BX, adica xє(b,+∞), cercurile sunt tangente si P=M.
Se constata ca dreapta MP, cand xє(a,b), trece printr-un punct fix P0 , unde P0 este
mijlocul arcului ce completeaza arcul AP B pana la un cerc, adica arcul AP0 B este arc
360
acapabil de 180  .
n
2) Daca m=n si poligoanele regulate sunt in semiplane diferite, locul geometric al punctului P
360
este reuniunea arcelor P0 ' A , BP0 , arce capabile de 180  si a segmentului [AB].
n
Cand M parcurge semidreapta X’A), adica xє(-∞,a), punctul P descrie arcul P0 ' A .
Cand M parcurge [AB], adica xє[a,b], cercurile sunt tangente si P=M.

6
 Cand M parcurge (BX, adica xє(b,+∞), P descrie arcul BP0 .
Punctele Po ' si Po nu sunt puncte ale locului geometric, fiind pozitii limita ale
punctului P si corespund lui -∞, respectiv +∞.
Se constata ca dreapta MP, cand xє(-∞,a), trece prin punctual fix Po ' , iar cand xє(b,
+∞), trece prin punctul fix Po .
In cazul particular m=n=4 arcul de cerc loc geometric de la 1. este semicerc, iar arcele
A P0 ' , BP0 de la 2. sunt sferturi de cerc, fiind arce capabile de 90 .
3) Daca m<n si poligoanele regulate sunt in acelasi semiplan (semiplanul superior,
locul geometric al punctului P este reuniunea a trei arce de cerc, astfel: Q * A , arc capabil de
 1 1 360
180   , cu masura arcului AQ * este egala cu ; AP2 B , arc capabil de
m n n
 1 1  1 1 360
180   si BP * , arc capabil de 180   , cu masura arcului AP*  .
m n m n n
Arcele AP * si AQ * sunt simetrice fata de dreapta d.
Cand M parcurge semidreapta X’A), adica xє(-∞,a), punctul P descrie arcul de cerc Q * A .
Cand M parcurge [AB], adica xє[a,b], punctul P descrie arcul de cerc BPA .
Cand M parcurge (BX, adica xє(b,+∞), punctul P descrie arcul de cerc BP * .
Punctele P * si Q * nu sunt puncte ale locului geometric, fiind pozitii limite ale
punctului P, cand x tinde la -∞, respectiv +∞.
4) Daca m<n si poligoanele regulate sunt in semiplane diferite, locul geometric al
punctului P este reuniunea a trei arce de cerc, astfel: T * A , arc capabil de

 1 1 360
180  1    , cu masura arcului AT * egala cu ; APB , arc capabil de
 m n n
 1 1  1 1
1801    , cu extremitatile in A si B; BS * , arc capabil de 180  1    , cu
 m n  m n
360
masura arcului BS * egala cu .
m
Cand M parcurge semidreptele X’A), adica xє(-∞,a), punctul P descrie cercul T * A .
Cand M parcurge [AB], adica xє[a,b], punctul P descrie cercul APB .
Cand M parcurge (BX, adica xє(b,+∞), punctul P descrie cercul BS * .
Arcele BT * si BS * sunt simetrice fata de dreapta d.
Punctele T * si S * nu sunt puncte ale locului geometric, fiind pozitii limite ale
punctului P, cand se tinde la -∞, respectiv +∞.
In cazul particular m=3, n=6 cercul APB de la 3) este semicerc si arcele AT * si
BS * se afla pe cercul de diametru [AB], fiind arce capabile de 90 .

7
 OBSERVATIA 1
Cercul de diametru [AB], sau o parte a sa devine loc geometric numai in situatiile
1 1 1
m=n=4, sau m=3; n=6, respectiv m=6; n=3, deoarece ecuatia   are in N numai
m n 2
aceste solutii.

OBSERVATIA 2
In cazurile m=3; n=4 si
m=4; n=6
locurile
geometrice
coincide, arcele
corespunzatoare
fiind capabile
de cate 105 ,
75 , 165 si
15 . Deosebirea consta in faptul ca pentru m=3; n=4, punctele limita P * , T * se afla
pe cercul capabil de 75 , iar pentru m=4; n=6 acestea se afla pe cercul capabil de 105 .
1 1 1 1
Aceste cazuri rezulta din rezolvarea in N a ecuatiei m  n  1  p  q .
OBSERVATIA 3
O parte din locul geometric poate sa coincida pentru perechi de poligoane regulate cu
numar diferit de laturi.
In afara exemplelor prezentate in observatiile 1) si 2) mai exemplificam:
1 1 1 1 1
Ecuatia m  n  p  q  2 , unde m,n,p,qєN-{0,1,2} are solutia
m  2k  1, n  2k  2, p  k  1, q  (2k  1)(2k  2), kєN, k≥2.
Pentru k=2 obtinem perechile de poligoane m=5; n=6, laturi si p=3; q=30. Pentru
k=3 obtinem m=7; n=8 si p=4; q=56.
OBSERVATIA 4
Arcele APB si BP0 de la cazurile 1), respectiv 2) se afla pe acelasi cerc.
Arcele APB si BS * ; BP * si APB ; AQ * si AT * de la cazurile 3)
respectiv 4) se afla pe acelasi cerc.
OBSERVATIA 5
Cazul m>n se trateaza in mod analog cazului m<n.
OBSERVATIA 6
Daca planul  este variabil, dreapta d ramanand fiza, locul geometric al punctului P
se obtine prin rotatia locului geometric prezentat in cazurile 1), 2), 3), 4) in jurul axei d.
COROLAR
Locurile geometrice descries in cazurile 1), 2), 3), 4) reprezinta imagini geometrice ale
multimii numerelor reale, parcurse in sensul indicat prin sageti.