Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
16Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Sinuciderea CA Fenomen Social1

Sinuciderea CA Fenomen Social1

Ratings: (0)|Views: 655|Likes:
Published by ciolly124374

More info:

Published by: ciolly124374 on Dec 05, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/24/2013

pdf

text

original

 
1. Introducere
Sinuciderea nu a fost dintotdeauna unfenomen demn de atenþie. Cuvântul „sinu-cidere“ a fost folosit mai întâi în latinã de cãtrecazuiºtii secolului al XVII-lea. În francezã, deexemplu, el apare de-abia în 1734
2
- dovedindfaptul cã pesemne realitatea socialã nu impus-ese folosirea lui. În
 Bills of Mortality
, JohnGraunt menþioneazã 222 de sinucideri (din229.250 de decese) prin spânzurare, adicã mai puþin de 0,01 % în Anglia anilor 1660
3
- pro- porþie neglijabilã, s-ar putea spune. Se mani-festa interes faþã de latura moralã a fenomenu-lui de sinucidere, problema de bazã fiind dacãomul are sau nu voie sã-ºi ia viaþa pe care nuel ºi-a dãruit-o. Un anume Burton, de exemplu, preot anglican, „îºi pune întrebarea dacã toþisinucigaºii sunt damnaþi ca Iuda ºi Pilat.Rãspunsul lui este complex, dar în cele dinurma, binevoitor: cei care au murit cu atâtaîndãrãtnicie ºi repeziciune încât nu au apucatsã-þi cearã iertare «au a se teme de ce-i mairãu»; pentru cei cãrora moartea le-a luat cevatimp, caritatea ne îndeamnã sã credem cã auavut rãgazul necesar cãinþei. În sfârºit, dacãcineva s-a omorât «din nebunie sau melanco-lie... þinând cont cã a comis acest gest nu atâtdin propria-i voinþã cât din pricina bolii, tre- buie sã-l interpretãm, în cel mai bun caz, înfelul turcilor care cred cã toti nebunii ºidemenþii ajung direct în paradis».“
4
Secolul al XIX-lea aduce o schimbare îndiscuþiile asupra sinuciderii; începe sã se dis-cute mai mult despre cauzele fenomenului – sociale sau psihologice. Problema responsa- bilitãþii individului este secundarã în acest tipde abordare: individul este vãzut ca manipulatde factori sociali sau psihologici pe care nu-i poate controla. Sinuciderea ca problemãmoralã rãmâne în discuþie, dar nu în ºtiinþelesociale. Schimbarea perspectivei de abordare prin cãutarea cauzelor sinuciderii în afaravoinþei individului (cum ar fi societatea sauimpulsuri interioare imposibil de stãpânit) ar  putea fi interpretatã ca o deplasare spre ire-sponsabilizarea persoanelor, deoarece vina numai poate fi a celui care se sinucide, ci cadeasupra factorilor sociali sau psihologici.Din aceastã perspectivã cauzalã, existãdouã direcþii de abordare:
cauze psihologice
,exclusiv legate de individ ºi
cauze sociale
,legate de intensitatea vieþii sociale ºi tipul derelaþii ce se stabilesc între indivizi. Dat fiindfaptul cã indivizii ºi nu un grup social - cu puþine excepþii - se sinucid, prima variantã deinterpretare este mai naturalã, cu atât mai multcu cât cei care recurg la acest act au, în maremajoritate, probleme psihologice.
5
Din perspectivã psihanalistã (S. Freud,Karl Abraham) sinuciderea este o formã deauto-agresiune: un potenþial agresiv care nu se poate manifesta asupra unui obiect extern, secentreazã asupra propriului eu ºi îl distruge.
6
 Sociologie Româneascã, nr. II, anul 1999
SINUCIDEREA CA FENOMEN SOCIAL
1
Cristina Brãdãþan
Centrul de Cercetãri Demografice „Vladimir Trebici“
1
Acest studiu a fost realizat pe baza grantului CNCSU nr. 17/1998
2
Jean Delumeau -
 Pãcatul ºi frica
,
Culpabilizarea în Occident (secolele XIII-XVIII)
 ,
trad. I. Ilinca ºiC. Chiriac, vol. I, Editura Polirom, Iaºi, 1997, pag. 217
3
John Graunt -
 Natural and Political Observations Mentioned in a Following Index, and Made Uponthe Bills of Mortality
, în D. Smith, N. Keyfitz,
 Mathematical Demography
, Selected Papers, Springer-Verlag, 1977. Mai existã ºi decese prin otrãvire, dar nu sunt explicit descrise ca sinucideri.
4
J. Delumeau
 , op.cit.
, pag. 217-220
5
J.C. Chesnais citeazã un sondaj al Institutului de Demografie din Budapesta în care au fost studiaþi 800de sinucigaºi. S-a constatat cã trei sferturi dintre ei fuseserã sau erau sub tratament psihiatric.
 
Agresivitatea este declanºatã de o pierdereobiectualã „care trebuie înþeleasã nu numai cao pierdere a relaþiei cu o persoanã ci ºi ca sen-timent de profundã frustrare faþã de pierderearespectivã“.
7
Deoarece nu poate accepta pierderea suferitã, individul internalizeazãobiectul, se identificã cu el. Toate resenti-mentele faþã de obiect se întorc asupra indi-vidului însuºi ºi determinã acþiuni autodistruc-tive. Principala obiecþie care se poate aduce punctului de vedere psihanalitic este cã se bazeazã pe experienþele persoanelor cu grave probleme psihologice, iar o eventualã extin-dere a teoriei la sinucidere în general ar impli-ca faptul cã toate persoanele care se sinucid audezechilibre grave de personalitate.Punctul de vedere psihologic poate expli-ca mecanismul de producere a suicidului, dar nu poate explica constanþa fenomenului lanivel de grup social. Dasinuciderea arecauze exclusiv psihologice, de ce rata de sinu-cidere este aproape invariabilã pentru o anu-mitã societate pentru lungi perioade de timp?Durkheim este printre sociologii care auobservat aceastã regularitate ºi au susþinutipoteza existenþei unei determinãri sociale asinuciderii. Considerând cã rata de mortalitate- sinucidere este o mãsurã a tendinþei de sinu-cidere a unei societãþi la un moment dat el aobservat cã fiecare popor are, colectiv, o ten-dinþã de sinucidere bine determinatã. Aceastãtendinþã ar fi invers proporþionalã cu gradul deintegrare a individului în societate.
8
Legilegãsite de el au fost verificate ºi confirmatede-a lungul timpului de diverºi cercetãtori:supramortalitatea suicidarã masculinã, imuni-tate relativã a persoanelor cãsãtorite, intensifi-carea fenomenului în timpul crizelor eco-nomice ºi scãderea ratelor de sinucidere în perioadele de rãzboi.
9
Una din problemele pe care le ridicãstudiul sinuciderii este cea a calitãþii datelor.Acestea sunt de multe ori discutabile: în multecazuri nu se ºtie sigur dacã a fost accident,crimã sau sinucidere, totul depinzând deancheta care se face într-un asemenea caz. Înunele þãri, în caz de sinucidere se fac ancheteasupra motivelor care au condus la aceasta, înmajoritatea însã nu se fac.
10
„Secret, sinu-ciderea e un act atât de secret încât nici nuºtim numãrul anual al sinuciderilor. Desigur,avem o seamã de statistici, dar, neînregistrân-du-se decât sinuciderile reuºite sau constatate,acestea subevalueazã numãrul lor real“.
11
Oaltã problemã este legatã de definirea sinu-ciderii: dacã se utilizeazã definiþia datã deDurkheim sinuciderii, în care conºtientizareaconsecinþelor actului suicidar de cãtre per-soana care se sinucide este determinantã,datele statistice sunt aproape de nefolosit, datfiind faptul cã nimeni nu poate ºtii cât deconºtientã era victima înainte de moarte.În studiul de faþã sunt analizate datele privind sinuciderile în România pentru anii1983-1997, cu detalii asupra anilor 1994-1996, pornind de la ideea sinuciderii cafenomen cu determinaþii sociale. Întrebarea lacare încearcã sã rãspundã studiul de faþã este:care sunt caracteristicile demografice ale sinu-cigaºului în România? În pofida ostentaþieicare o însoþeºte, sinuciderea rãmâne învãluitãîn tainã
12
. Nu ºtim de ce se sinucid oamenii, nuºtim de unde gãsesc puterea de a se desprindede viaþã, nici cum de adunã atâta disperareîncât sã nu o mai doreascã. Ceea ce se poatespune este care sunt caracteristiciledemografice - vârstã, sex, mediu de rezidenþãºi stare civilã - ale celor care s-au sinucisîntr-o anumitã perioadã de timp.
Cristina Brãdãþan
80
 Sociologie Româneascã, nr. II, anul 1999
6
O. Buda -
 Psihanaliza în faþa medicinei legale
, în
Tratat de medicinã legalã
, coord. Vladimir Beliº,Editura Medicalã, Bucureºti, 1995
7
O. Buda,
op. cit 
. pag. 813
8
E. Durkheim -
 Despre sinucidere
, trad. Mihaela Calcan, Editura Institutului European, 1993
9
J.C. Chesnais – 
 Histoire de la violence
, Ed. Robert Laffart S.A., Paris, 1981
10
M. Gelder, D. Gath, R. Mayou – 
 Suicidul ºi autovãtãmarea deliberatã
, trad. Olga Ralu, în
Tratat de psihiatrie Oxford 
, Editura Medicalã, 1994
11
P. Ariès, G. Duby, ed. – 
 Sinucigaºul 
în
 Istoria vieþii private
, vol. 10, trad. Constanþa Tãnãsescu,Editura Meridiane, 1997, pp. 37-38
12
P. Ariès, G. Duby, ed. -
op.cit,
 pp.37
 
81
Sinuciderea ca fenomen social
 Sociologie Româneascã, nr. II, anul 1999
2. Situaþia generalã
Pornind de la ideea durkheim-ianã a deose- birilor dintre tendinþele de sinucidere alediverselor popoare, Chesnais propune o tipolo-gie a þãrilor în funcþie de intensitateafenomenului suicidar 
13
: Ungaria este þara curate de sinucidere excepþionale ( 55,5 la100.000 pentru bãrbaþi în 1994). Grupul þãrilor de influenþã a culturii germane (Austria,Germania, Cehia, Elveþia, Danemarca) estecaracterizat prin rate de sinucidere ridicate,chiar dacã nu de nivelul celor din Ungaria - 20-30 la 100.000. România se încadreazã în grupulþãrilor cu ratã de sinucidere slabã, caracteristicãþãrilor semiindustrializate, cu profunde tradiþiirurale, pentru care ratele de sinucidere suntcuprinse între 10 - 15 sinucideri la 100.000locuitori. Datele pe ani ºi pe regiuni ale þãriidovedesc cã fenomenul suicidar cunoaºte vari-aþii importante în timp ºi spaþiu, þara fiind maidegrabã neomogenã în raport cu acestfenomen.Din ratele de sinucidere pentru România în perioada 1983-1997 se pot distinge trei inter-vale în care fenomenul a evoluat diferit: 1983-1988, 1989-1991, 1992-1997.
13
J.C. Chesnais,
op.cit 
.
14
M. Gelder, D. Gath, R. Mayou – 
op.cit.
Perioada 1989-1991 este caracterizatã deo ratã medie sub 10 la 100.000 - în timp ceratele medii ale celorlalte perioade sunt în jur de 12 la 100.000. Scãderea este explicabilã încontextul legilor lui Durkheim: revoluþia din1989 a fost un moment de intensã viaþã socialã,fenomen care trebuia sã conducã la scãdereaintensitãþii sinuciderii. Din 1992 efectele aces-tei revoluþii sunt neglijabile, ºi sinuciderea nunumai cã revine la valori ale ratelor peste 11,dar creºte în intensitate. Perioada 1992 - 1997este destul de scurtã pentru a putea presupune ocontinuare a creºterii ratelor de sinucidere, dar dezordinea vieþii sociale româneºti - fãrã con-strângerile perioadei totalitare, dar profundanomicã - pot argumenta o intensificare afenomenului suicidar.Una din legile sinuciderii este inegalitateasexelor în faþa fenomenului: raportul dintreratele de sinucidere la bãrbaþi ºi ratele de sinu-cidere la femei este supraunitar. Aceasta esteuna din diferenþele dintre sinucideri ºi tenta-tivele de sinucidere, ºi unul din motivele pentrucare cele douã fenomene sunt tratate diferit
14
:numãrul de tentative de sinucidere este maimare la femei decât la bãrbaþi. Diferenþa ar fiuna de scop: cei care încearcã sã se sinucidã ºinu reuºesc vor, mai degrabã decât sã moarã, sãatragã atenþia asupra problemelor lor. Ei suntdisperaþi, dar nu ºi-au pierdut orice speranþã.Ratele de sinucidere confirmã faptul cãintensitatea fenomenului este diferitã pentrucele douã sexe (raportul este în jur de 3), dar seobservã ºi trenduri diferite pentru perioadastudiatã (
Grafic 1
 ).

Activity (16)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
HEDY1977 liked this
Ale Alexus liked this
Corina Manea liked this
Jan Ţînţari liked this
Helena Sidor liked this
psihologulbv liked this
danherea7429 liked this
COSTESCU DORIN liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->