RASPUNDEREA ADMINISTRATIVA

1. Consideratii generale
Relatiile interumane din societate, în conditiile existentei statului, sunt reglementate prin norme
juridice care urmaresc desfasurarea acestora potrivit vointei celor aflati la conducerea statului,
care pot reprezenta interesele fie ale unor grupuri restrânse, în conditiile statelor totalitare, fie ale
întregii colectivitati, în conditiile statelor democratice .
În cazul încalcarii normelor juridice, fiind puse în pericol valorile sociale pe care acestea le
apara, intervine o raspundere juridica, în sensul ca persoanele care se fac vinovate de savârsirea
unor fapte ilicite trebuie sa suporte anumite consecinte juridice, adica sa fie pasibile de aplicarea
unor sanctiuni juridice. Raspunderea juridica poate fi utilizata fie în acceptiunea de ansamblu de
norme juridice care reglementeaza relatiile sociale ce se formeaza în cazul încalcarii normelor
juridice, fie de situatie juridica în care se afla persoana care a încalcat nomele juridice .
Stabilirea unei anumite forme de raspundere juridica pentru savârsirea unor fapte antisociale
depinde de vointa si interesele celor aflati la conducerea statului în acel moment, de importanta
valorilor sociale ce trebuie ocrotite, potrivit evaluarii date de guvernanti, în scopul deplinei
aparari a acestor valori .
Raspunderea juridica, în mod traditional, este analizata ca o institutie fundamentala a dreptului,
institutie care tinde sa ocupe centrul dreptului în totalitatea sa, reflectând stadiul de evolutie a
întregii societati, nivelul constiintei si responsabilitatii sociale.
Putem defini raspunderea juridica drept acea forma a raspunderii sociale constând în complexul
drepturilor si obligatiilor conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a producerii unor fapte
ilicite si care constituie cadrul în care se realizeaza sanctiunile juridice menite sa asigure
restabilirea ordinii de drept.
În cadrul formelor raspunderii juridice, un loc important îl ocupa raspunderea administrativa,
deoarece printre cele mai frecvente fapte antisociale se numara abaterea administrativa .
Raspunderea juridica administrativa este explicata de catre unii teoreticieni ai dreptului public
pornind de la conceptul de constrângere.
Prof. A. Iorgovan defineste constrângerea administrativa ca fiind “ansamblul masurilor (acte
juridice, operatiuni administrative, fapte materiale) luate de autoritatile administratiei publice, în
baza legii, cu folosirea puterii de stat si, daca este cazul, împotriva vointei unor subiecte de drept,
pentru a sanctiona încalcarea normelor de drept administrativ, a preveni savârsirea unor fapte
antisociale si a apara drepturile cetatenilor sau, dupa caz, pentru a asigura executarea actelor
autoritatilor judecatoresti, respectiv ale Avocatului Poporului, Curtii Constitutionale si Curtii de
Conturi” .
Daca prin constrângerea administrativa se urmareste autoreglarea sistemului social, raspunderea
urmareste restabilirea ordinei normative încalcate, precum si condamnarea faptei negative si a
autorului acesteia.
Prof. A. Iorgovan precizeaza ca putem vorbi despre trei categorii mari de ilicit administrativ:
ilicit administrativ propriu-zis, ilicit contraventional si ilicit cauzator de prejudicii materiale si
morale. Ca atare, pe planul abaterii si raspunderii administrative vom avea:
a) abaterea si raspunderea administrativa propriu-zisa (disciplinara);
b) abaterea si raspunderea contraventionala;
c) abaterea si raspunderea administrativ-patrimoniala.
Dreptul, realizarea dreptului şi răspunderea juridică. Constrângerea şi răspunderea în dreptul
administrativ.
Din perspectiva modului de formare a dreptului în societăţile democratice, acesta apare ca
regulatorul cel mai imperativ şi totodată legitim al vieţii sociale, a cărui realizare se face cel mai
adesea în mod voluntar de către subiecţii care cad sub incidenţa sa.
La nivelul structural al normei juridice este binecunoscută trihotomia acestora, reunind adesea
cele trei elemente: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea, aceasta din urmă tocmai pentru acele situaţii
cazurile că nerespectarea dispoziţiilor legale atrag răspunderea juridică, şi astfel restabilirea
dreptului prin aplicarea unor sancţiuni utilizând forţa de constrângere a statului.
Dreptul stabileşte cadrul legal în care se adoptă şi se realizează deciziile (condiţiile de
valabilitate, modul de executare şi efectele juridice); de asemenea, normele de drept
reglementează şi activitatea de control a executării deciziilor, inclusiv răspunderea juridică cu
privire la ele .
Încălcarea dreptului, urmată de aplicarea sa, constituie o situaţie de excepţie în realizarea
prevederilor legale. Acestea sunt situaţiile în care intervine constrângerea statală, ca modalitate
de realizare forţată a dreptului.
Prerogativa de a constrânge se află în strânsă legătură cu conceptul de răspundere, în doctrina
noastră răspunderea administrativă fiind explicată uneori tocmai pornind de la conceptul, mai
larg, de constrângere, în particular constrângere administrativă, văzută ca ansamblu de măsuri
(acte juridice, operaţiuni, fapte materiale), luate de către autorităţile administraţiei publice în
temeiul legii, cu folosirea puterii de stat şi, dacă este cazul împotriva voinţei unor persoane,
pentru:
- a preveni săvârşirea unor fapte antisociale,
- a apăra drepturile cetăţenilor, precum şi pentru
- a sancţiona încălcarea normelor de drept administrativ.
Ca formă a răspunderii sociale, răspunderea juridică este definită ca acea formă a răspunderii
sociale apărută prin încălcarea normelor de drept printr-un fapt ilicit şi care determină suportarea
consecinţelor corespunzătoare în persoana celui vinovat în vederea restabilirii ordinii de drept
încălcate, inclusiv prin utilizarea forţei de constrângere a statului. Aşadar, răspunderea juridică
poate interveni doar atunci când a fost săvârşită o faptă care încalcă o regulă de drept, când s-a
comis i faptă ilicită.
Răspunderea juridică declanşată în contextul constrângerii juridice are multiple valenţe:
- înlăturarea consecinţelor încălcării dreptului obiectiv şi, după caz,
- repararea vătămării cauzate dreptului subiectiv aparţinând celui lezat, cât şi
- supunerea la unele privaţiuni a celui vinovat prin aplicarea sancţiunilor corespunzătoare,
inclusiv
- reeducarea acestuia în scopul prevenirii săvârşirii în viitor a unor noi abateri.
La nivelul ştiinţelor juridice de ramură au fost consacrate, ca forme tradiţionale ale răspunderii
juridice, categoriile răspunderii civile şi ale răspunderii penale. Nivelul ridicat de reglementare,
gradul de maturitate, dar şi calitatea legislaţiei în aceste materii a făcut ca însăşi unele categorii şi
construcţii definitorii acestor instituţii juridice să fie utilizate pentru a explicaţii noi realităţi ale
fenomenului răspunderii juridice, precum cele ce vor fi relevate ca fiind specifice dreptului
administrativ.
O primă întrebare la care tema prelegerii noastre îşi propune a afla răspuns este „Ce răspundere
atrage încălcarea normelor de drept administrativ?”
Răspunsul la această întrebare aduce în atenţie o categorie juridică nouă, aceea a răspunderii
administrative.
II. Răspunderea administrativă
Ca instituţie a dreptului administrativ, răspunderea administrativă cuprinde totalitatea normelor
ce reglementează răspunderea juridică a celor care nesocotesc, care încalcă în principal normele
de drept administrativ . Folosim sintagma în principal, deoarece în condiţiile legii şi încălcare
unor norme aparţinând altor ramuri ale dreptului poate atrage răspunderea administrativă, cum de
altfel şi încălcarea unor norme de drept administrativ poate atrage răspuneri juridice de altă
natură decât administrativă.
Faţă de aceasta, s-ar cuveni a arăta, poate în primul rând, faptul că noţiunea de răspundere
administrativă nu este recunoscută de întreaga noastră doctrină. Cel puţin două precedente
istorice trebuie relevate în acest sens, pe de-o parte faptul că în perioada interbelică, care a
marcat la noi autonomizarea ştiinţei dreptului administrativ, nu s-a construit o teorie a
răspunderii administrative, iar, pe de altă parte, trebuie evocată situaţia legală şi doctrina din
perioada postbelică, când a existat un semnificativ curent teoretic ce considera că răspunderea
administrativă se identifica cu răspunderea contravenţională, mai precis că răspunderea
contravenţională era „unica” răspundere administrativă (Al. Negoiţă). În paralel cu aceste teorii
restrictive, şi în concordanţă cu evoluţia reglementărilor vremii, unii doctrinari au fundamentat şi
alte forme ale răspunderii administrative decât cea contravenţională (Ioan Santai, Antonie
Iorgovan), precum „răspunderea organelor administraţiei de stat pentru pagubele cauzate prin
actele lor ilegale” (Ilie Iovănaş). Se arată astfel în literatura recentă că răspunderea pentru
contravenţii nu reprezintă forma tipică a răspunderii administrative (represive), ci forma atipică,
imperfectă . Trebuie să fie considerată ca fiind proprie dreptului administrativ răspunderea
pentru încălcarea obligaţiilor din raportul administrativ de subordonare.
Sub aspectul scopului urmărit prin instituirea acestei forme de răspundere ea se încadrează, în
principal, în categoria formelor de răspundere sancţionatorie, alături de răspunderea penală
(pentru infracţiuni) şi cea disciplinară (pentru abateri de la disciplina reglementată de Codul
Muncii) între care ocupă o poziţie intermediară datorită periculozităţii sociale a abaterilor
administrative mai scăzută decât a infracţiunilor, dar mai ridicată decât a abaterilor disciplinare
ale angajaţilor.
Răspunderea administrativă este o formă eficientă de sancţionare a abaterilor de la lege prin
modul operativ şi simplu în care se declanşează şi se aplică, comparativ cu alte forme de
răspundere juridică.
Aria ei de cuprindere este foarte largă datorită numeroaselor reglementări privind abaterile de
natură administrativă care pot fi săvârşite de o gamă foarte diversă de subiecte de drept, cât şi
pentru că unele fapte penale, a căror pericol social scade, iar frecvenţa lor se micşorează
continuu, trec din sfera ilicitului infracţional în sfera abaterilor administrative.
În prezent sunt în general analizate 3 mari categorii de ilicit administrativ:
- ilicitul administrativ propriu-zis
- ilicitul contravenţional
- ilicitul cauzator de prejudicii materiale şi morale
iar corespunzător acestora, sunt consacrate trei instituţii ale răspunderii în dreptul administrativ,
respectiv răspunderea administrativă tipică, contravenţională şi administrativ-patrimonială,
fiecare având un conţinut propriu, o construcţie sistemică, un regim juridic aparte, toate de natură
a infăţişa răspunderea administrativă ca o macroinstituţie a dreptului administrativ .
Fundamentul obiectiv al răspunderii administrative îl constituie principiul legalităţii, care impune
stricta respectare a legilor şi a celorlalte acte juridice subordonate lor în activitatea organelor de
stat, inclusiv în activitatea executivă . Încălcarea legalităţii de către administraţia publică atrage
atât sancţionarea activităţii ilegale cât şi a autorului ei, funcţionarul administrativ , care poate
răspunde disciplinar, contravenţional sau penal , în funcţie de gravitatea încălcării săvârşite, cât
şi patrimonial sau material dacă fapta ilicită a cauzat prejudicii evaluabile pecuniar.