INTRODUCEREMare parte dintre noi suntem familiari cu marile cupole ale bisericilor şi basilicelorortodoxe. Precum putem vedea în spaţiul occidental stilul gotic al marilor domuri, la fel înrăsăritul ortoodox putem vedea marile cupole ortodoxe. În mare parte sentimentele legate deexperimentarea unei cupole ortodoxe variază. Unii se simt copleşiţi şi mici, alţii se simt înălţaţi,alţii se simt exaltaţi. Sentimentele legate de aceste cupole variază. În ori ce caz, mai tuturor nerămâne întipărită solemnitatea şi sipirtul sobru al cupolelor ortodoxe.
Fără să vrem cupoleleortodoxe ne copleşesec prin prezenşa lor dominatoare. Volumul prezent nu este unul care seleagă de frumuseţea sau magnitudinea cupolelor ortodoxe, ci mai mult de ceea ce este îninteriorul cupolelor. Dacă prima imagine vizuală pe care o avem când vedem cupoleleortodoxe este una de magnitudine, ceea ce este pictat în interiorul lor este şi mai sugestiv.Ceea ce nu se vede din experior în cadrul majesticilor turle ortodoxe care umplu spaţiul nostruurban este „liturghia îngerească” care este prezentă mai pe toate cupolele bisericilor.Volumul de faţă este un volum introductiv. Rostul acestui volum a fost de a calrificaunele aspecte legate de o temă profundă a teologei liturgice dar şi a teologiei ortodoxe îngeneral. Este vorba de liturghia îngerească.Prin urmare, imediat ce intrăm într-un lăcaş de cult ortodox, ne întrebăm ce este aceastăpictură a liturghiei îngereşti? Ceea ce se vede în primul rând pe cupolele ortodoxe este icoanaPantocratorului. Despre Pantocrator ştim că este vorba de Hristos sau Dumnezeu creatorul.Este vorba de Domnul Hristos binecuvântând. Ceea ce nu toţi observă când intră într-o BisericăOrtoodoxă în special din picturile care le pot vedea este că mai jos de pantocrator de obiceieste pusă icoana cu liturghia îngerească. Ei bine iubite cititorule aceast volum se leagă deliturghia îngerească. Este mai bine spus o explicaţie mai largă a acestei mari picturi pe care oputem vedea mai în toate bisericile ortodoxe pe cupolele ei.
Fără nici o îndoială că slujba centrală în Biserica Ortodoxă este liturghia. De laproscomidie şi binecuvântarea mare până la apolis, în cadrul liturghiilor ortodoxe efectuăm aşanumitul cult doxologic, de preamărire a lui Dumnezeu. Astfel, mai presus de orice liturghia esteo slujbă doxologică, adică de laudă a lui Dumnezeu. Se cuvine ca cel care participă la liturghiesă ştie acest lucru. Bineînţeles că pe Dumnezeu omul poate să Îl laude şi privat, în viaţa luiintimă sau personală. Datorită faptului că omul este o fiinţă a comuniunii, în trecutul Bisericii s-a elaborat o formă comună de preamărire a lui Dumnezeu. Această formă comună şi aacordului comun o numim liturghie. Mai presus de orice am putea spune că liturghia este o împreună lucrare de preamărire a lui Dumnezeu.
În Biserica Ortodoxă liturghia este slujba centrală. În cadrul ei se fac cereri cătreDumnezeu, de sănătate, folos sufletesc, folosc trupesc, şi altele asemenea. Dar de asemeneaşi rugăciuni de mulţumire şi ajutor de la Dumnezeu. De asemenea liturghia este şi o modalitatede a cânta imne. Imnul heruvimic, este un imn îngeresc. După Sfântul Dionisie Areopagitul
1
2
“
Absida
este o nişă semicirculară care închidea nava principală a unei bazilici romane şi în care se aşezauscaunele judecătorilor. Înarhitecturacreştină, este o nişă boltită, semicirculară, pătrată sau poligonală, aşezată înprelungirea navei mediane, opusă intrării şi rezervată altarului.”http://ro.wikipedia.org/wiki/Absid%C4%83.
3
Karl Christian Felmy,
De la cina cea de taină la dumnezeiasca liturghie a Bisericii Ortodoxe,
(Editura Deisis: Sibiu,2004).
2
Leave a Comment