Catrul cu clopoei Grigore Alexandrescu

1
Catrul cu clopoei Catrul cu clopoei Catrul cu clopoei Catrul cu clopoei
Deunzi un vcar de sat
Catrului i-a atrnat
Salb de clopoei,
Numindu-l el ngrijitor
i nainte mergtor
Ciredei de viei.
ns curnd s-a-ncredinat
C -a fcut mare pcat
Cu bietul dobitoc,
Care, ct s-a simit
Aa mpodobit,
Strig: "O, ce noroc!
n sfrit, iat-m chemat
La gradul ce am meritat.
Meritul meu recunoscut
De lumea toat e vzut.
Acum de sus am s tratez
Soiul dobitocesc;
Pe nimeni nu mai salutez,
Cci prea m umilesc."
Aa zicnd, aa fcu,
i plin de ngmfare
Catrul cu clopoei Grigore Alexandrescu

2
El clopoeii ncepu
S-i sune foarte tare;
Aa de tare i sun,
Ct mintea i s rsturn;
i el care june fiind
Trecea de cam smintit,
Acum mai mult mbtrnind
De tot a-nnebunit.

Cum socotii i dumneavoastr,
Dar eu gndesc c-n ara noastr
Se afl aa dregtor,
Numit chiar excelen,
Ce cu catrul suntor
Poate da concuren,
Care s crede om de stat,
Chiar i politic nsemnat,
i care netgduit
De clopoei este smintit.