• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
PREGĂTIREA MUSCULARĂ ŞI ACTIVITATEA SPORTIVĂ
Cuvinte cheie
:
 pregătire musculară, hipertrofie, forţă, metode
Introducere
Deşi este un termen mai puţin uzitat în literatura de specialitate din ţara noastră,,PREGĂTIREA MUSCULARĂ”, reprezintă un proces complex de metode bazat pe ofundamentare ştiinţifică, menit să contribuie la dezvoltarea uneia dintre cele maiimportante calităţi motrice – FORŢA.( Niculescu M. 2005)Tipurile de contracţii musculare, hipertrofia şi coordonarea intramusculară,antrenamentul dinamic pozitiv şi negativ, pliometria, combinările regimurilor decontracţii, antrenamentul body-building, efectele imediate şi întârziate ale diferitelor regimuri, constituie un conţinut apreciabil, care fac din pregătirea musculară ocomponentă obligatorie a domeniului - cultură fizică şi sport.
Conţinut
Tipurile de contracţie musculară 
În literatura de specialitate întâlnim trei tipuri de contracţie musculară:izotonicăizometrică
•
auxotonicăContracţii izotoniceCunoaştem că muşchiul este compus din elemente contractile şi elastice, care secomportă diferit în funcţie de contracţia musculară utilizată. În contracţia izotonicăelementele contractile din muşchi sunt contractate, iar elementele elastice nu-şi schimbălungimea, în felul acesta producându-se o scurtare a muşchiului. Termenul de izotonic poate fi întâlnit şi sub denumirea de anxiometric.
 
Contracţii izometriceÎn contracţia musculară izometrică, întâlnim în egală măsură o contracţie aelementelor contractile, elementele elastice fiind întinse, neputându-se constata omodificare de alungire sau scurtare a muşchiului.Contracţia musculară auxotonicăÎn cadrul acestei contracţii întâlnim o combinare între izometric şi izotonic. Sistemulneuromuscular, prin angajarea sau degajarea diferitelor unităţi motorii, se adapteazădiferitelor încărcături şi modificări de viteză în funcţie de execuţia unor mişcări specifice.
 Efectele antrenamentului de forţă asupra complexului nervi-muşchi
Efectele unui antrenament predominant de forţă sunt multiple, determinând lanivelul fibrei musculare atât schimbări cantitative cât şi calitative :
-
ameliorarea recrutării / coordonării / inervaţiei intra şi intermusculare
-
creşterea masei musculare, prin hipertrofieAmeliorarea recrutării / coordonării intra şi intermusculare
Reprezintă de fapt primul aspect adaptativ al muşchiului în faţa unei solicitări maximale,folosită înainte de a se produce orice hipertrofie. Lucru evident în practică, unde la o persoanăneantrenată, după o perioadă relativ scurtă de la instituirea unui antrenament de forţă, obţinem înscurt timp o creştere a forţei, fără o creştere a masei musculare, respectiv a secţiunii muşchiuluiîn ansamblul lui.
Diferenţa este dată de creşterea numărului de fibre musculare folosite pentru arealiza contracţia respectivă.Sunt de fapt două teorii referitoare la mecanismele implicate:
-
teoria sumaţiei
, fenomenul adaptativ involuntar şi explicat fiziologic, ce implicărecrutarea a mai multor fibre musculare, în urma unor stimulări maximale repetate(sumaţie spaţială), sau creşterea frecvenţei de stimulare a unităţilor motorii(sumaţie temporală)
 
-
teoria coordonării intramusculare
, respectiv posibilitatea de a contracta voluntar un mai mare număr de fibre musculare în acelaşi timp (sincronie), lucru explicat deunii autori printr-o mai bună inervaţie a musculaturii respective. Deşi foarte desfolosite, termenele de coordonare intramusculară şi de creştere a inervaţieimusculaturii sunt improprii, deoarece ceea ce poate fi crescut prin antrenament /condiţionare este frecvenţa stimulării. În mod voluntar putem modifica intensitateacontracţiei dorite, dar nu putem influenţa numărul de fibre implicate.Inervaţia propriu-zisă a musculaturii reprezintă o trăsătură structurală caracteristicăfiecărui individ, ceea ce explică de ce între 2 sportivi cu o masă musculară sau o secţiunemusculară egală, sportivul care are cele mai bune facultăţi de coordonare va realiza celemai importante performanţe de forţă. Din punct de vedere anatomic, modificări aleinervaţiei la nivelul muşchiului se vor produce doar concomitent / ulterior hipertrofiei.HipertrofiaHipertrofia = creşterea volumului muscular se face prin îngroşarea fiecăreia dintrefibrele musculare, datorită creşterii diametrului şi numărului miofibrilelor.Pentru a se obţine modificări substanţiale în muşchi, în direcţia hipertrofiei fibreimusculare, trebuie să se efectueze eforturi considerabile, pe perioade de timp relativ lungi.La om, ţesutul nervos şi muscular nu-şi înmulţeşte numărul elementelor în timpul vieţiiextrauterine, deci creşterea masei musculare se bazează pe hipertrofierea fibrelor musculare.În mod logic, dacă secţiunea muşchiului creşte, forţa lui va creşte de asemenea.Putem spune în general că secţiunea transversală a muşchiului reprezintă un factor cheiede care depinde forţa sa, pentru un calcul rapid putând lua în considerare valoarea mediede 6 kg pe cm² de secţiune, pentru a afla greutatea pe care un muşchi o poate ridica.Totuşi, această creştere a secţiunii, este şi funcţie de intensitatea antrenamentului(importanţa sarcinii aplicate muşchiului în kg de ex.) şi tipul de fibre musculare predominant într-un anumit muşchi – tip I (ST) sau tip II a, b şi c (FT). În ordineagreutăţii/sarcinii aplicate, iniţial, la sarcinile cele mai slabe sunt solicitate decât fibrele detip I, apoi pe măsura creşterii acestor valori (sarcini medii), intră progresiv în joc fibrelede tip II (mai întâi IIc, apoi IIa, şi în sfârşit fibrele cele mai performante în materie deforţă şi de forţă-viteză, fibrele IIb). Pentru sarcinile maximale însă, (> 80% din forţa
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...