Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
81Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Biologie

Biologie

Ratings: (0)|Views: 5,035|Likes:
Published by cva111
Legătura organismului cu mediul înconjurător
Legătura organismului cu mediul înconjurător

More info:

Published by: cva111 on Dec 10, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/20/2013

pdf

text

original

 
 
 
Legătura organismului cu mediul înconjurător, precum si reglarea activităţii ţesuturilor, organelor si sistemelor de organe sunt realizate de sistemul nervos. Prin intermediul acestuia, organismul seorientează in lumea înconjurătoare şi se adaptează la condiţiile de viaţă.Sistemul nervos reprezintă totalitatea ţesuturilor, diferenţiate în vederea primirii excitaţiilor atât dinafara cat şi din interiorul organismului, a analizarii lor, elaborării reacţiilor provocate în organism deaceste excitaţii si tansmiterii lor la organe şi ţesuturi.Excitaţiile culese din lumea exterioară asigură viaţa de relaţie a individului, iar excitaţiile culese dininteriorul organismului asigură viaţa şi funcţionarea tuturor organelor şi ţesuturilor.Sistemul nervos are rolul de a pune organismul in legatură cu mediul înconjurător, de a-l adapta faţăde condiţiile mereu în schimbare ale acestuia, stabilind prin aceasta unitatea dintre organism şi mediu, precum şi de a conduce şi coordona funcţiile tuturor ţesuturilor, organelor şi sistemelor de organe,realizând, prin aceasta, alaturi de sistemul conjunctiv si cel endocrin, unitatea organismului.Sistemul nervos îndeplineşte cea mai complexă şi mai înaltă funcţie integratoare. Prin intermediul luise realizează, pe de o parte integrarea organismului în mediu, iar pe da altă parte, a părţilor lui într-un totunitar. Unitatea lui se vădeşte prin originea comună a părţilor sale dar şi prin relaţiile sale fiziologice;astfel funcţiile de relaţie nu se pot efectua fără concursul celor vegetative şi nici cele vegetative fărăsprijinul celor de relaţie. Mecanismul fiziologic fundamental al sistemului nervos este reprezentat de actulreflex. Unitatea funcţională a sistemului nervos este
neuronul 
. Un neuron este format din
corp
(soma) sau pericarion şi prelungiri denumite
dendrite şi axoni
(cilindracşi). Axonii sunt prelungirile prin care excitaţia pleacă, iar dendritele, acelea care vin la soma. Forma corpului celular poate fi stelată, rotundă, piramidală,fuziformă, ovalară, piriformă etc.După numărul prelungirilor pe care le prezintă şi după felul în care pornesc acestea din corpul celuleinervoase neuronii se clasifică în neuroni unipolari, pseudounipolari, bipolari şi multipolari.Din punct de vedere funcţional neuronii pot fi
motori, senzitivi şi de asociaţie
. Neuronii motorisau efectori, de obicei sunt mari, multipolari, cu axonul lung ce se termină în organele efectoare (muşchi,glande). Neuronii motori pot fi somatomotori şi visceromotori. Neuronii senzitivi sau receptori au proprietatea de a primi excitaţiile recepţionate de celulelesenzoriale din mediul extern sau intern. Dendritele acestor neuroni senzitivi se distribuie la diferiţireceptori externi sau interni. Exemple de astfel de neuroni sunt neuronii pseudounipolari senzitivi,somatici şi vegetativi din ganglionul spinal, neuronii senzitivi din coarnele posterioare ale măduvei sauneuronii din ganglionii Corti şi Scarpa etc. Neuronii de asociaţie (intercalari), fac legătura între neuronul senzitiv şi cel motor. Sunt dedimensiuni mici, multipolari şi se găsesc în toate etajele sistemului nervos.Proprietăţile specifice neuronului sunt excitabilitatea şi conductibilitatea, proprietăţi generale aletuturor ţesuturilor vii.
 
Figura 2 - Curba excitabilităţii în funcţie de timpFigura 3a - Conducerea saltatoare Figura 3b - Curenţii Hermannde-a lungul unui axom mielinizatFuncţiile fundamentale ale sistemului nervos sunt
 funcţia reflexă şi funcţia de conducere
.
Funcţia reflexă.
 Reflexul reprezintă mecanismul fundamental de activitate a sistemului nervos. El reprezintăreacţia de răspuns a centrilor nervoşi la stimularea unei zone receptoare. Termenul a fost introdus în urmăcu 300 de ani de către matematicianul şi filosoful francez Rene Descartes. Răspunsul reflex poate fiexcitator sau inhibitor.La realizarea unui reflex participă cinci componente anatomice: receptorul, calea aferentă, centri,calea eferentă şi efectorul. Ele alcătuiesc împreună arcul reflex.
 Receptorul 
este de obicei o celulă sau un grup de celule diferenţiate şi specializate în celulesenzoriale (gustative, auditive, vizuale, vestibulare). Alţi receptori sunt corpusculii senzitivi alcătuiţi dincelule, fibre conjunctive şi formaţiuni nervoase dendritice (receptorii tegumentari şi proprioceptorii).Uneori rolul de receptor îl îndeplinesc chiar terminaţiile butonate ale dendritelor (receptorul olfativ,receptorii dureroşi).La nivelul receptorului are loc transformarea energiei excitantului în influx nervos. Fiecarereceptor este specializat în transformarea unei anumite forme de energie din mediu (excitanţi sau stimuli)în informaţie nervoasă specifică (influxul nervos sau potenţialul de acţiune) cu amplitudine proporţională

Activity (81)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Cristina Osip liked this
Andreea Dia liked this
Carmina Btr liked this
Rux Iliescu liked this
Dragos Dorian liked this
Bilibou Iustin liked this
Maria Radu liked this
Diana Mocanu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->