Mecanica cuantica

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Participan?ii la Conferin?a Solvay din 1927.
Placa memoriala Heisenberg pe insula Helgoland.[1]
Mormntul lui Schrdinger n Alpbach, Tirol, cu ecua?ia \scriptstyle i \hbar \dot \psi
\, = \, H \psi .
Bustul lui Dirac la St. John's College, Cambridge.
Mecanica cuantica este teoria mi?carii particulelor materiale la scara atomica.
Ea a aparut, n primele decenii ale secolului XX, ca rezultat al unui efort colect
iv de a n?elege fenomene care n fizica clasica nu-?i gaseau explica?ia: structura
atomilor ?i interac?ia acestora cu radia?ia electromagnetica. Mecanica cuantica
nerelativista a rezolvat problema structurii atomice; extinsa apoi pentru a ?ine
seama de principiile teoriei relativita?ii, ea a deschis drumul catre teoria cu
antica relativista a radia?iei, numita electrodinamica cuantica. Denumirea de me
canica cuantica a fost pastrata pentru a indica teoria fenomenelor atomice din d
omeniul energiilor nerelativiste, n care numarul de particule ramne constant; dezv
oltarile ulterioare, care studiaza procese de creare ?i anihilare de particule,
se ncadreaza n teoria cuantica a cmpurilor ?i are legatura cu ramuri experimentale
precum cea a fizicii nucleare ?i a particulelor elementare.
Descrierea data de mecanica cuantica realita?ii la scara atomica este de natura
statistica: ea nu se refera la un exemplar izolat al sistemului studiat, ci la u
n colectiv statistic alcatuit dintr-un numar mare de exemplare, aranjate n ansamb
lul statistic dupa anumite modele. Rezultatele ei nu sunt exprimate prin valori
bine determinate ale marimilor fizice, ci prin probabilita?i, valori medii ?i mpr
a?tieri statistice. Doua aspecte ale acestei descrieri, de o relevan?a care le-a
conferit rang de principiu, sunt no?iunile de incertitudine ?i complementaritat
e. Rela?iile de incertitudine pun n eviden?a existen?a unor perechi de marimi fiz
ice (cum sunt pozi?ia ?i impulsul, sau componente diferite ale momentului cineti
c) care nu pot fi determinate simultan orict de precis, limita de precizie fiind
impusa de existen?a unei marimi fizice fundamentale: constanta Planck ?i fundame
ntat teoretic de principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Descrierea fenomen
elor la scara atomica are un caracter complementar, n sensul ca ea consta din ele
mente care se completeaza reciproc ntr-o imagine unitara, din punctul de vedere m
acroscopic al fizicii clasice, numai daca ele rezulta din situa?ii experimentale
care se exclud reciproc.
Interpretarea statistica a mecanicii cuantice este n acord cu datele experimental
e, nsa persista opinii divergente asupra caracterului fundamental al acestei desc
rieri. Pe cnd n interpretarea de la Copenhaga descrierea statistica este postulata
ca fiind completa, reflectnd o caracteristica fundamentala a fenomenelor la scar
a atomica, teorii alternative sus?in ca statistica rezulta dintr-o cunoa?tere in
completa a realita?ii, provenind din ignorarea unor variabile ascunse. Aceste ve
deri contradictorii pot fi testate experimental; rezultate par?iale par sa favor
izeze interpretarea de la Copenhaga.[necesita citare]
Cuprins
1 Evolu?ia ideilor n fizica cuantica
1.1 Teoria cuantica veche
1.2 Mecanica matriciala, mecanica ondulatorie, mecanica cuantica
1.3 Teoria cuantica relativista
2 Principiile mecanicii cuantice
2.1 Func?ie de stare ?i spa?iu Hilbert
2.2 Observabile ?i operatori hermitici
2.2.1 Valori proprii ?i vectori proprii
2.2.2 Reprezentari
2.2.3 Spectru continuu
2.3 Dinamica ?i hamiltonian
2.3.1 Formularea Schrdinger
2.3.2 Formularea Heisenberg
2.3.3 Formularea de interac?ie
2.4 Interpretare statistica
2.4.1 Principiul cuantificarii
2.4.2 Principiul descompunerii spectrale
2.4.3 Principiul reducerii func?iei de stare
3 Algebra observabilelor: rela?ii de comutare
3.1 Pozi?ie ?i impuls
3.2 Moment cinetic
3.3 Energie ?i hamiltonian
4 Incertitudine
4.1 Rela?iile de incertitudine pozi?ie-impuls
4.2 Rela?ia de incertitudine timp-energie
5 Complementaritate ?i cauzalitate
6 Sisteme unidimensionale
6.1 Particula libera cu impuls bine determinat
6.2 Oscilatorul armonic
6.3 mpra?tierea pachetului de unde
7 Note
8 Bibliografie
9 Vezi ?i
10 Legaturi externe
Evolu?ia ideilor n fizica cuantica
Articol principal: Introducere n mecanica cuantica.
La sfr?itul secolului al XIX-lea, fizica clasica oferea imaginea unitara a unui U
nivers alcatuit din materie ?i radia?ie. Existau o teorie corpusculara a materie
i ?i o teorie ondulatorie a radia?iei, capabile sa descrie n mod coerent, pe baza
unor principii generale, cele doua categorii de fenomene. Dificulta?ile pe care
le-au ntmpinat aceste teorii n interpretarea interac?iunii dintre materie ?i radia
?ie au stimulat dezvoltarea ideilor care, treptat, au dus la formularea mecanici
i cuantice ?i apoi a electrodinamicii cuantice.
Teoria cuantica veche
n teoria radia?iei electromagnetice n echilibru termodinamic cu materia, distribu?
ia spectrala a intensita?ii radia?iei emise de un corp negru se afla n violent de
zacord cu experien?a. Planck (1900) a aratat ca dificultatea putea fi ocolita pe
baza ipotezei ca schimbul de energie ntre materie ?i radia?ie nu se face n mod co
ntinuu, ci n cantita?i discrete ?i indivizibile, pe care le-a numit cuante de ene
rgie (n latina quantum = ctime, cantitate). Einstein (1905) a dus ideea un pas mai
departe, postulnd ca un fascicul luminos consta dintr-un jet de particule (numit
e apoi fotoni), care reprezinta cuante de energie; pe aceasta baza el a elaborat
o teorie cantitativa a efectului fotoelectric, pe care teoria ondulatorie fuses
e incapabila sa-l explice. O confirmare ulterioara a teoriei fotonului n detrimen
tul teoriei ondulatorii a venit de la efectul Compton (1924). Analiza experiment
elor de interferen?a ?i difrac?ie arata ca lumina se propaga sub forma de unde;
aspectul corpuscular se manifesta nsa n procesul emisiei sau absorb?iei luminii de
catre materie. Acest caracter dual corpuscular ?i ondulatoriu al radia?iei este
incompatibil cu fizica clasica.
n teoria corpusculara a materiei, descoperirea electronului n razele catodice de c
atre J.J. Thomson (1897) ?i cercetarile asupra mpra?tierii razelor alfa efectuate
de Rutherford l-au condus pe acesta din urma la elaborarea unui model al atomul
ui (1911), constituit dintr-un nucleu de mici dimensiuni cu sarcina electrica po
zitiva, n jurul caruia graviteaza un numar de electroni. nsa atomul lui Rutherford
nu putea explica stabilitatea atomilor: electronii n mi?care accelerata, potrivi
t legilor electrodinamicii a lui Maxwell, trebuia sa piarda energie prin radia?i
e ?i sa sfr?easca prin a cadea pe nucleu. De asemenea, radia?ia emisa avea un spe
ctru continuu, n contradic?ie cu rezultatele experimentale ale spectroscopiei ato
mice, care indicau un spectru de linii cu o structura descrisa empiric de regula
de combinare Rydberg-Ritz (1905). Prelund ipoteza existen?ei cuantelor de lumina
, completata cu un postulat potrivit caruia energia atomului este distribuita pe
nivele discrete descrise de un numar cuantic, Bohr (1913) a elaborat un model a
tomic care elimina aceste dificulta?i; confirmarea experimentala a existen?ei ni
velelor discrete de energie n cadrul atomului a fost facuta n 1914 prin experiment
ul Franck-Hertz.
Realizarile n teoria structurii atomului din perioada 19001924 au primit numele de
teorie cuantica veche. Este vorba de fapt de un ansamblu de reguli de cuantificar
e arbitrare, aplicabile sistemelor multiperiodice din mecanica clasica ?i ghidat
e de principiul de coresponden?a. Formulat explicit de Bohr abia n 1920, acesta d
in urma cerea ca, la limita numerelor cuantice mari, teoria cuantica sa reproduc
a rezultatele teoriei clasice. Modelul atomic Bohr-Sommerfeld (19161919) rezultat
din teoria cuantica veche a permis evaluarea corecta a termenilor spectrali pen
tru un numar mare de atomi ?i molecule; teoria con?inea nsa lacune ?i contradic?i
i.
Mecanica matriciala, mecanica ondulatorie, mecanica cuantica
O analiza critica a teoriei cuantice vechi l-a condus pe Heisenberg la concluzia
ca no?iunea de traiectorie a unui electron n atom este lipsita de sens, ?i ca o
teorie atomica trebuie construita numai pe baza unor marimi observabile, cum sun
t frecven?ele ?i intensita?ile liniilor spectrale. Noua teorie propusa de Heisen
berg (1925) ?i dezvoltata de el mpreuna cu Born ?i Jordan a fost numita mecanica
matriciala. Interpretarea statistica a teoriei a fost data de Born (1926); o con
secin?a importanta a teoriei a fost prezentata de Heisenberg ca principiul incer
titudinii. Implica?iile ei privitor la limitele cunoa?terii realita?ii fizice, d
ezbatute n anii urmatori de Bohr ?i Heisenberg, au ramas cunoscute sub numele de
interpretarea de la Copenhaga.
n cautarea unei baze pentru o teorie unificata a materiei ?i radia?iei, Louis de
Broglie (1924) a extins conceptul de dualitate unda-corpuscul de la radia?ie la
materie, facnd sugestia ca unei particule microscopice i este asociat un fenomen o
ndulatoriu. Ipoteza existen?ei unor unde de materie a fost punctul de plecare pent
ru o teorie atomica propusa de Schrdinger (1925) sub numele de mecanica ondulator
ie; n anul urmator tot Schrdinger a aratat ca ea era echivalenta cu mecanica matri
ciala a lui Heisenberg. Proprieta?ile ondulatorii ale electronilor au fost confi
rmate de experimentul Davisson-Germer (1927).
La a cincea Conferin?a Solvay despre electroni ?i fotoni (1927), mecanica cuanti
ca a fost consacrata ca teorie a materiei la scara atomica. Conferin?a a marcat
?i punctul culminant al unei dezbateri, care avea sa dureze mai mul?i ani, ntre E
instein (care atribuia caracterul statistic al mecanicii cuantice faptului ca ar
fi fost o teorie incompleta) ?i Bohr (care, de pe pozi?iile interpretarii de la
Copenhaga, sus?inea ca ea da o descriere completa a realita?ii). Formularea gen
erala a teoriei, n care aspectele de mecanica matriciala ?i mecanica ondulatorie
rezulta dintr-un formalism matematic unic, a fost data de Dirac (1930).
Teoria cuantica relativista
Dirac (1928) a propus o teorie a electronului, compatibila att cu principiile mec
anicii cuantice ct ?i cu teoria relativita?ii. Pornind de la aceste principii fun
damentale, ecua?ia lui Dirac explica existen?a spinului electronic, care n teoria
nerelativista a lui Pauli (1927) trebuia postulata, ?i descria corect structura
hiperfina a liniilor spectrale. Ea indica ?i existen?a unor stari de energie ne
gativa, care au fost reinterpretate ca stari ale unei particule ipotetice avnd ac
eea?i masa ca electronul dar sarcina electrica opusa. Particula a fost observata
n camera cu cea?a de Anderson (1932), care a numit-o pozitron. Posibilitatea cre
arii/anihilarii de perechi electron-pozitron, concomitent cu absorb?ia/emisia de
fotoni, iese din cadrul mecanicii cuantice, n care numarul de particule material
e este considerat constant. Noua teorie a interac?iei dintre materie ?i radia?ie
propusa de Dirac a fost numita de acesta electrodinamica cuantica. Ea a fost el
aborata n forma definitiva, ca teorie cuantica relativista a interac?iei dintre e
lectroni ?i fotoni, n mod independent, de Tomonaga, Schwinger ?i Feynman (19461949
); echivalen?a celor trei formulari a fost demonstrata de Dyson (1949).
Principiile mecanicii cuantice
Func?ie de stare ?i spa?iu Hilbert
n mecanica cuantica o stare dinamica a unui sistem atomic este descrisa cantitati
v de o func?ie de stare (numita, ntr-o formulare particulara, func?ie de unda). C
omportarea ondulatorie a sistemelor atomice arata ca starile lor asculta de prin
cipiul superpozi?iei; pe plan teoretic, aceasta nseamna ca func?iile de stare sun
t elemente ale unui spa?iu vectorial.
Pentru interpretarea fizica a func?iei de stare e necesar ca vectorii din spa?iu
l starilor sa poata fi caracteriza?i prin orientare ?i marime. Acest lucru se re
alizeaza definind un produs scalar, ceea ce transforma spa?iul starilor ntr-un sp
a?iu prehilbertian. Produsul scalar a doi vectori \, u \, ?i \, v \, este un num
ar complex \, \left \langle u , v \right \rangle \, cu proprieta?ile
\left( 1 \right)\left \langle u , v \right \rangle = \left \langle v , u \ri
ght \rangle ^* , \; \left \langle u , u \right \rangle \ge 0 \, ,
unde asteriscul denota conjugata complexa. Marimea pozitiva
\left( 2 \right)\left \| u \right \| = \sqrt{\left \langle u , u \right \ran
gle}
se nume?te norma vectorului \, u .
n general, spa?iul starilor este infinit-dimensional; pentru a putea cuprinde n to
talitate starile sistemului, se impune condi?ia ca el sa fie complet, ceea ce l f
ace sa devina un spa?iu Hilbert.
Observabile ?i operatori hermitici
Starea unui sistem, la un anumit moment, este caracterizata prin valorile masura
te, n acel moment, ale unui numar de marimi fizice observabile. Analiza opera?iei
de masurare arata ca masurarea unei observabile modifica starea sistemului, iar
masurarea simultana (adica n succesiune imediata) a doua observabile poate da re
zultate diferite, n func?ie de ordinea n care au fost efectuate masuratorile. Teor
ia incorporeaza aceste constatari ata?nd fiecarei dintre observabilele \mathcal{A
}, \mathcal{B}, ... \, ale sistemului un operator liniar A, B, ... \, n spa?iul H
ilbert, opera?iei de masurare a observabilei corespunzndu-i aplicarea operatorulu
i reprezentativ asupra func?iei de stare. Algebra acestor operatori este necomut
ativa, adica n general AB \ne BA \, ; comutatorul a doi operatori A \, ?i B \, ,
notat \, \left[ A , B \right] \, , este operatorul
\left( 3 \right)\left[ A , B \right] = AB - BA \, .
Doua observabile \mathcal{A} ?i \mathcal{B} se numesc compatibile daca operatori
i ata?a?i comuta (comutatorul lor este nul).[2]
Valori proprii ?i vectori proprii
Se mai face ipoteza ca valoarea rezultata din masurarea unei observabile este un
a dintre valorile proprii ale operatorului ata?at, iar starea sistemului imediat
dupa efectuarea masuratorii este un vector propriu corespunzator acestei valori
; ntruct observabilele au valori reale, operatorii reprezentativi trebuie sa fie o
peratori hermitici. Un operator liniar este un operator hermitic daca pentru ori
ce pereche de vectori u \, ?i v \, din spa?iul Hilbert are loc rela?ia
\left( 4 \right)\left \langle Au , v \right \rangle = \left \langle u , Av \
right \rangle .
Ecua?ia liniara omogena
\left( 5 \right)Au = au \, ,
unde a \, este o constanta, are solu?ii nebanale (adica diferite de vectorul nul
) doar pentru anumite valori ale acestei constante, numite valori proprii ale op
eratorului A , iar solu?iile corespunzatoare se numesc vectori proprii.
Din rela?iile (1) ?i (4) rezulta ca ntr-adevar valorile proprii ale unui operator
hermitic sunt numere reale; mul?imea tuturor valorilor proprii constituie spect
rul operatorului. Spectrul este n general discret, adica o mul?ime numarabila, al
e carei elemente pot fi indexate printr-un numar ntreg, n forma \, \left\{a_0, a_1
, ... , a_n, ... \right\} . Vectorii proprii corespunzatori unor valori proprii
diferite sunt ortogonali: daca \, u_m \, ?i \, u_n \, sunt vectori proprii cores
punzatori, respectiv, valorilor proprii \, a_m \ne a_n \, , atunci \, \left \lan
gle u_m , u_n \right \rangle = 0 \, . Unei valori proprii i pot corespunde mai mu
l?i vectori proprii liniar independen?i, n care caz ea se zice degenerata, iar nu
marul maxim de vectori proprii liniar independen?i care i corespunde este ordinul
de degenerare; fenomenul se nume?te degenerescen?a. Ace?ti vectori nu sunt, n ge
neral, ortogonali, nsa exista metode de ortogonalizare prin care se poate constru
i, n subspa?iul invariant asociat unei valori proprii degenerate, un sistem echiv
alent de vectori ortogonali. mpar?ind fiecare vector propriu prin norma sa, se ob
?ine un sistem ortonormat complet de vectori proprii, caracterizat prin
\left( 6 \right)\left \langle u_m , u_n \right \rangle = \delta_{mn} \, ,
unde \, \delta_{mn} \, e simbolul Kronecker (care are valoarea 1 pentru indici e
gali ?i 0 pentru indici diferi?i).
Daca doua observabile \, \mathcal{A} \, ?i \, \mathcal{B} \, comuta, ele admit (
cel pu?in) un sistem ortonormat complet comun de vectori proprii ?i reciproc.[3]
n prezen?a degenerescen?ei, acest sistem nu este, n general, unic. Se poate nsa ga
si un ansamblu de observabile \mathcal{A}, \mathcal{B}, \mathcal{C}, ... \, care
comuta doua cte doua ?i admit un sistem ortonormat complet unic de vectori propr
ii; este ceea ce se numeste un sistem complet de observabile care comuta.
Reprezentari
Mul?imea vectorilor proprii ai unui operator hermitic \, A \, , ata?at unei obse
rvabile \, \mathcal{A} \, , formeaza un sistem complet n spa?iul Hilbert; orice v
ector de stare poate fi descompus n mod unic n aceasta baza, presupusa ortonormata
conform rela?iei (6), n forma
\left( 7 \right)\psi = \sum_n c_n u_n \, .
Coeficien?ii sunt da?i de
\left( 8 \right)c_n = \left \langle u_n , \psi \right \rangle
?i ei satisfac rela?ia de completitudine
\left( 9 \right)\sum_n | c_n | ^2 = \left \| \psi \right \| ^2 \, .
Starile rezultate din ac?iunea unui operator hermitic \, B , ata?at unei observa
bile \mathcal{B} , asupra bazei ortonormate alese pot fi descompuse la rndul lor
conform (7):
\left( 10 \right)B u_m = \sum_n B_{mn} u_n \, ,
unde coeficien?ii
\left( 11 \right)B_{mn} = \left \langle u_m , B u_n \right \rangle
se numesc elementele de matrice ale operatorului \, B .
Baza ortonormata de vectori proprii ai operatorului A \, define?te reprezentarea
observabilei \mathcal{A} \, , n care vectorilor de stare le corespund matrici co
loana \begin{bmatrix} c_n \end{bmatrix} , iar operatorilor matrici patrate \begi
n{bmatrix} B_{mn} \end{bmatrix} . n reprezentarea proprie, matricea unui operator
este diagonala ?i are drept elemente diagonale valorile proprii A_{mn} = \delta
_{mn} a_n \, . Trecerea de la o reprezentare la alta se realizeaza printr-o tran
sformare unitara n spa?iul Hilbert.
Spectru continuu
n situa?ii foarte idealizate (de exemplu n cazul particulei libere sa se mi?te n ntr
eg spa?iul), spectrul (sau numai o parte a spectrului) poate deveni continuu; pe
ntru vectorii proprii corespunzatori nu se poate defini o norma. Dificultatea se
ocole?te prin normarea la func?ia delta[4], n loc de simbolul Kronecker. Cu acea
sta conven?ie, rela?iile (6) ?i (7) devin, n cazul spectrului continuu[5],
\left( 12 \right)\left \langle u \left( \mu \right) , v \left( \nu \right) \
right \rangle = \delta \left( \mu - \nu \right) \, ,
\left( 13 \right)\psi = \int c \left( \nu \right) u \left( \nu \right) d \nu
\, ,
unde indicii discre?i au fost nlocui?i prin argumente continue, iar sumarea prin
integrare.[6]
Dinamica ?i hamiltonian
Evolu?ia temporala a sistemului sub ac?iunea for?elor existente (dinamica sistem
ului) trebuie sa respecte principiul cauzalita?ii, care cere ca starea sa la un
anumit moment sa determine n mod univoc starea sa la un moment ulterior. Modifica
rea func?iei de stare \psi ?i a oricarui operator hermitic A \, care reprezinta
o marime observabila, de la un moment ini?ial t_0 la un moment t > t_0 , \, poat
e fi descrisa de un operator U \left( t , t_0 \right) care trebuie sa fie liniar
?i unitar (pentru ca evolu?ia temporala sa pastreze superpozi?ia starilor ?i sp
ectrul observabilelor):
\left( 14 \right)\psi \left( t \right) = U \left( t , t_0 \right) \psi \left
( t_0 \right) \, ,
\left( 15 \right)A \left( t \right) = U \left( t , t_0 \right) A \left( t \r
ight) U^{-1} \left( t , t_0 \right) \, .
Se postuleaza ca operatorul de evolu?ie satisface o ecua?ie diferen?iala de ordi
nul nti n raport cu timpul, avnd forma
\left( 16 \right)i \hbar \frac{d}{dt} U \left( t , t_0 \right) = H U \left(
t , t_0 \right)
?i condi?ia ini?iala
\left( 17 \right)U \left( t_0 , t_0 \right) = 1 \, .
Operatorul hermitic H \, , care determina dinamica, se nume?te hamiltonianul sis
temului. Efectele cuantice sunt introduse n teorie de constanta universala \, \hb
ar , numita constanta Planck redusa, care are dimensiunile unei ac?iuni (energie
\times timp).
Formularea Schrdinger
n formularea data de Schrdinger mecanicii cuantice (mecanica ondulatorie), operato
rii hermitici A \, asocia?i observabilelor nu depind de timp. Func?ia de stare,
numita func?ie de unda, evolueaza conform ecua?iei lui Schrdinger
\left( 18 \right)i \hbar \frac{d \psi}{dt} = H \psi \, ,
care rezulta din rela?iile (14) ?i (16).
Daca hamiltonianul nu depinde de timp, el este operatorul asociat observabilei e
nergie. Ecua?ia (18) se integreaza n forma
\left( 19 \right)\psi \left( t \right) = e^{-iEt/\hbar} \; u \, ,
unde func?ia u \, satisface ecua?ia lui Schrdinger independenta de timp
\left( 20 \right)Hu = Eu \, ,
care determina valorile proprii ?i func?iile proprii ale energiei. Func?ia de un
da (19) descrie o stare de energie bine determinata E \, (stare sta?ionara).
Formularea Heisenberg
Aplicnd func?iei de unda \psi \left( t \right) ?i operatorilor independen?i de ti
mp A \, din formularea Schrdinger transformarea unitara dependenta de timp U^{-1}
\left( t, t_0 \right) \, , rezultatul va fi o func?ie de stare independenta de
timp ?i operatori dependen?i de timp care satisfac ecua?ia lui Heisenberg
\left( 21 \right)i \hbar \frac{dA}{dt} = \left[ A , H \right] \, .
n reprezentarea energiei, n care hamiltonianul este diagonal cu elemente E_n (valo
rile posibile ale energiei), ecua?ia precedenta are solu?ia
\left( 22 \right)A_{mn} \left( t \right) = e^{i \left( E_m - E_n \right)t /
\hbar} A_{mn} \left( 0 \right) \, .
Aceasta este formularea data de Heisenberg mecanicii cuantice (mecanica matricia
la). Ea eviden?iaza, printre altele, faptul ca, daca operatorul A \, comuta cu h
amiltonianul, observabila respectiva este o constanta a mi?carii.
Formularea de interac?ie
Exista formulari intermediare ntre cele doua extreme Schrdinger ?i Heisenberg. Ele
corespund mpar?irii hamiltonienei n doi termeni
\left( 23 \right)H = H^{(0)} + H^{(1)}
?i unei transformari unitare U^{{(0)}^{-1}} \left( t, t_0 \right) a func?iilor d
e stare ?i operatorilor care realizeaza trecerea de la formularea Schrdinger pent
ru H \, la formularea Heisenberg pentru H^{(0)} \, . Func?ia de stare va satisfa
ce ecua?ia lui Schrdinger cu hamiltonianul H^{(1)}
\left( 24 \right)i \hbar \frac{d \psi}{dt} = H^{(1)} \psi \, ,
iar observabilele ecua?ia lui Heisenberg cu hamiltonianul H^{(0)}
\left( 25 \right)i \hbar \frac{dA}{dt} = \left[ A , H^{(0)} \right] \, .
Reprezentarea de interac?ie e utila atunci cnd H^{(0)} este hamiltonianul liber al
unui sistem pentru care solu?ia ecua?iei (25) este cunoscuta exact, iar H^{(1)}
reprezinta o interac?ie pentru care solu?ia aproximativa a ecua?iei (24) este caut
ata prin metode perturbative.
Interpretare statistica
Articol principal: Operator statistic.
n interpretarea de la Copenhaga, se postuleaza ca starea unui sistem atomic este
descrisa complet de func?ia de stare n spa?iul Hilbert, iar aceasta descriere est
e de natura statistica. Ea nu se refera la un exemplar izolat al sistemului, ci
la un colectiv statistic alcatuit dintr-un numar mare de exemplare preparate n acee
a?i stare la un moment ini?ial ?i lasate sa evolueze neperturbate, conform dinam
icii con?inute n hamiltonian. Postulatele interpretarii statistice se refera la r
ezultatele masurarii unei marimi fizice (observabile), efectuata pe fiecare dint
re exemplarele colectivului statistic la un moment ulterior. Masurarea este pres
upusa ideala, n sensul ca rezultatele ei reflecta numai fenomene cuantice incontr
olabile, nu ?i efecte datorate condi?iilor de masurare, care sunt controlabile ?
i pot fi compensate.[7] Func?ia de stare \, \psi \, se presupune normata la unit
ate:[8]
\left( 26 \right)\left \| \psi \right \| ^2 = 1 \, .
Principiul cuantificarii
Rezultatul masurarii marimii fizice \mathcal{A} poate fi numai una din valorile
proprii \, \left\{a_0, a_1, ... , a_n, ... \right\} \, ale operatorului hermitic
asociat \, A \, .
Principiul descompunerii spectrale
Probabilitatea de a ob?ine ca rezultat al masurarii valoarea \, a_n \, din spect
rul operatorului hermitic asociat \, A \, este patratul normei proiec?iei func?i
ei de stare pe subspa?iul acelei valori proprii.
Introducnd un indice suplimentar care sa distinga ntre vectorii bazei ortonormate n
spa?iul Hilbert, corespunzatori unei valori proprii \, a_n \, degenerata de ord
in \, r \, , ?i ?innd seama de normarea func?iei de stare (26), descompunerea spe
ctrala (7) ?i rela?ia de completitudine (9) iau respectiv formele[9]
\left( 27 \right)\psi = \sum_n \sum_r c_{nr} u_{nr} \, ,
\left( 28 \right)\sum_n \sum_r | c_{nr} | ^2 = 1 \, .
Probabilitatea de masurare a valorii proprii \, a_n \, este atunci
\left( 29 \right)P_n = \sum_r | c_{nr} | ^2 \, ;
transcrisa n forma
\left( 30 \right)\sum_n P_n = 1 \, ,
rela?ia (30) arata ca normarea la unitate a func?iei de stare e echivalenta cu l
egea de sumare a probabilita?ilor pentru valorile marimii fizice \, \mathcal{A}
\, . Cunoscnd probabilita?ile, se poate calcula valoarea medie a observabilei:
\left( 31 \right)\left \langle A \right \rangle = \sum_n a_n P_n = \sum_n \s
um_r {c_{nr}}^* a_n \, c_{nr} = \left \langle \psi , A \psi \right \rangle \, .
Se ob?ine astfel o consecin?a importanta a principiului descompunerii spectrale:
Valoarea medie a unei marimi fizice \, \mathcal{A} , reprezentata prin operatoru
l hermitic \, A , \; pe colectivul statistic descris de func?ia de stare \, \psi
, este
\left( 32 \right)\left \langle A \right \rangle = \left \langle \psi , A \ps
i \right \rangle .
Principiul reducerii func?iei de stare
Daca rezultatul masurarii marimii fizice \mathcal{A} este valoarea proprie \, a_
n , \, func?ia de stare dupa masurare se afla n subspa?iul invariant asociat aces
tei valori proprii.
Reducerea func?iei de stare[10] reprezinta efectul cuantic, incontrolabil experi
mental, care define?te o masuratoare ideala; func?ia de stare dupa masuratoare s
e refera la un colectiv statistic n general diferit de cel dinaintea masuratorii.
Daca rezultatul masuratorii este o valoare proprie degenerata, ea nu va determi
na univoc func?ia de stare ?i colectivul statistic asociat: n acest caz masuratoa
rea este incompleta. Pentru a caracteriza complet starea sistemului, este necesa
ra masurarea simultana a unui sistem complet de observabile care comuta \mathcal
{A}, \mathcal{B}, \mathcal{C}, ... \, ; func?ia de stare va fi vectorul propriu
comun unic, corespunzator valorilor proprii masurate a, b, c, ... \, Sistemul at
omic este astfel preparat pentru o noua masuratoare (completa sau incompleta) a st
arii sale la un moment ulterior.[11]
Algebra observabilelor: rela?ii de comutare
Principiile mecanicii cuantice nu specifica forma operatorilor hermitici care re
prezinta marimi fizice observabile, sau rela?iile de comutare pe care ei le sati
sfac. Acestea se stabilesc, pentru sisteme simple care au un analog n mecanica cl
asica[12] sau n teoria cuantica veche, prin metode euristice n care intui?ia are u
n rol. Rezultatele sunt apoi extinse la sisteme complexe, generalizate ?i abstra
ctizate.[13]
Pozi?ie ?i impuls
Pozi?ia unei particule materiale este indicata prin componentele carteziene ale
vectorului de pozi?ie
\left( 33 \right)\mathbf{r} = \left( x, y, z \right)
care, n formularea Schrdinger ?i n reprezentarea pozi?iei, sunt operatori multiplic
ativi, deci comuta doua cte doua:
\left( 34 \right)[x, y] = 0 \, , \, [y, z ] = 0 \, , \, [z, x] = 0 \, .
Ipoteza lui De Broglie, prin care unei particule libere i se asociaza o unda pla
na, sugereaza pentru componentele carteziene ale operatorului impuls forma
\left( 35 \right)\mathbf{p} = \left( p_x, p_y, p_z \right) = \left( -i \hbar
\frac{\part}{\part x} \, , \, -i \hbar \frac{\part}{\part y} \, , \, -i \hbar \
frac{\part}{\part z} \right) = -i \hbar \nabla \, ,
unde \nabla \, este operatorul gradient (nabla). Rezulta rela?iile de comutare
\left( 36 \right)[p_x, p_y] = 0 \, , \, [p_y, p_z ] = 0 \, , \, [p_z, p_x] =
0
?i
\left( 37 \right)[x, p_x] = i \hbar \, , \, [y, p_z ] = i \hbar \, , \, [z,
p_x] = i \hbar \, ;
componente diferite ale pozi?iei ?i impulsului comuta.
Moment cinetic
Defini?ia momentului cinetic orbital este preluata din mecanica clasica, avnd n ve
dere ca n dezvoltarea produselor de operatori ordinea factorilor trebuie pastrata
:
\left( 38 \right)\mathbf{L} = \mathbf{r} \times \mathbf{p} = \left( y p_z -
z p_y , z p_x - x p_z , x p_y - y p_x \right) \, .
Rezulta rela?iile de comutare
\left( 39 \right)[L_x, L_y] = i \hbar L_z \, , \, [L_y, L_z] = i \hbar L_x \
, , \, [L_z, L_x] = i \hbar L_y \, .
Patratul momentului cinetic orbital
\left( 40 \right)\mathbf{L}^2 = L_x^2 + L_y^2 + L_z^2
comuta cu fiecare din componente:
\left( 41 \right)[\mathbf{L}^2 , L_x] = 0 \, , \, [\mathbf{L}^2 , L_y] = 0 \
, , \, [\mathbf{L}^2 , L_z] = 0 \, .
Aceste rela?ii sunt postulate valabile, n general, pentru orice moment cinetic (o
rbital, de spin, sau rezultatul compunerii unor momente cinetice).
Energie ?i hamiltonian
Hamiltonianul clasic pentru o particula de masa \, m \, aflata sub ac?iunea unor
for?e care deriva dintr-un poten?ial este suma energiei cinetice ?i a energiei
poten?iale:
\left( 42 \right)H = \frac{1}{2m} \, \mathbf{p}^2 + V \left( \mathbf{r} , t
\right) \, .
n cazul unei particule de sarcina electrica \, e \, aflata ntr-un cmp electromagnet
ic care deriva din poten?ialul vector \, \mathbf{A} \, ?i poten?ialul scalar \,
\Phi , \, rela?ia precedenta devine
\left( 43 \right)H = \frac{1}{2m} \left( \mathbf{p} - \frac{e}{c} \mathbf{A}
\left( \mathbf{r} , t \right) \right)^2 + e \Phi \left( \mathbf{r} , t \right)
\, ,
unde \, c \, e viteza luminii n vid.
n mecanica cuantica, hamiltonianul este operatorul de evolu?ie; daca nu depinde e
xplicit de timp, el este operatorul ata?at observabilei energie. Expresia sa e,
formal, cea din mecanica clasica, ?innd seama ca marimile dinamice
\left( 44 \right)\mathbf{r} \, , \quad \mathbf{p} = -i \hbar \nabla \, , \qu
ad \mathbf{p}^2 = -\hbar^2 \Delta
devin operatori; \, \Delta \, e operatorul laplacian.
Se constata ca ecua?iile lui Heisenberg (21) pentru operatorii pozi?ie ?i impuls
au aceea?i forma ca ecua?iile canonice din mecanica hamiltoniana, daca parantez
ele Poisson sunt nlocuite prin comutatorii respectivi, mpar?i?i la constanta \, i
\hbar \, .[14] Aceasta manifestare a principiului de coresponden?a sugereaza urm
atoarea generalizare a rela?iilor (34), (36) ?i (37) la sisteme alcatuite din ma
i multe particule:
\left( 45 \right)[x_i,x_j] = 0 \, , \,[p_i,p_j] = 0 \, , \,[x_i,p_j] = i \hb
ar \delta_{ij} \, ,
unde \, { x_i } \, ?i \, { p_j \,} sunt, respectiv, componentele carteziene ale
pozi?iilor ?i impulsurilor particulelor. Operatorul hamiltonian se ob?ine din ha
miltonianul clasic \, H \left( p_1, p_2, ... \, x_1, x_2, ... \right) , nlocuind
variabilele canonice prin operatorii respectivi cu precizarea ca produsele de op
eratori necomutativi trebuie simetrizate.[15]
Incertitudine
Conform interpretarii de la Copenhaga a func?iei de stare, marimile fizice sunt
distribuite statistic. Fluctua?iile unei observabile \, \mathcal{A} \, n jurul va
lorii medii (32) sunt date de mpra?tierea statistica, sau abaterea patratica medi
e:
\left( 46 \right)\Delta A = \sqrt{ \left \langle (A - \left \langle A \right
\rangle)^2 \right \rangle } \, .
Necomutativitatea observabilelor impune restric?ii asupra mpra?tierilor statistic
e, cunoscute sub numele de rela?ii de incertitudine. n formalismul matematic al m
ecanicii cuantice, ele sunt consecin?e ale inegalita?ii Schwartz
\left( 47 \right) | \langle u,v \rangle | ^2 \leq \langle u,u \rangle \cdot
\langle v,v \rangle \, ,
care are loc pentru orice pereche de vectori \, u \, ?i \, v \, din spa?iul Hilb
ert.
Rela?iile de incertitudine pozi?ie-impuls
Fie \, \psi \, func?ia de stare iar \, \mathcal{A} \, ?i \, \mathcal{B} \, doua
observabile. Inegalitatea Schwarz pentru vectorii u = \left( A - \left \langle A
\right \rangle \right) \psi ?i v = \left( B - \left \langle B \right \rangle \r
ight) \psi conduce la[16]
\left( 48 \right)\Delta A \cdot \Delta B \ge \frac{1}{2} | \left \langle [ A
, B ] \right \rangle | \, .
Pentru perechile de observabile pozi?ie-impuls \, \left( x_i , p_i \right) \,, c
are asculta de rela?iile de comutare (37), se ob?in rela?iile de incertitudine a
le lui Heisenberg:
\left( 49 \right)\Delta x \cdot \Delta p \ge \frac{\hbar}{2} \, .
Aceste rela?ii de incertitudine arata ca, pentru un sistem atomic, pozi?ia ?i im
pulsul nu pot avea simultan valori orict de bine determinate: produsul mpra?tieril
or statistice respective este marginit inferior de constanta Planck. No?iunea cl
asica de traiectorie, definita ca succesiune continua de stari cu valori precis
determinate ale pozi?iei ?i impulsului, are sens numai pentru obiecte macroscopi
ce, n cazul carora constanta Planck poate fi asimilata cu zero.
n formularea Schrdinger ?i n reprezentarea pozi?iei, starea n care incertitudinea n p
ozi?ie-impuls este minima e descrisa de func?ia de stare
\left( 50 \right)\psi_{min} \left( x \right) = \frac{1}{\sqrt [4] {2 \pi \le
ft(\Delta x\right)^2}} \; \exp \left\{ {- \frac{\left( x - \left \langle x \righ
t \rangle \right)^2} {4 \left( \Delta x \right)^2} + \frac{i \left \langle p \ri
ght \rangle x}{\hbar}} \right\} \, ,
numita pachet de unde minim.[17]
Rela?ia de incertitudine timp-energie
Utiliznd n acela?i mod inegalitatea Schwartz pentru observabila \, A \, ?i hamilto
nianul \, H , presupus independent de timp, se ob?ine[18]
\left( 51 \right)\Delta A \cdot \Delta E \ge \frac{1}{2} | \left \langle [ A
, H ] \right \rangle | \, ,
unde \Delta E \, este mpra?tierea statistica a energiei. Definind un timp caracte
ristic prin
\left( 52 \right)\Delta t = \frac{\Delta A}{| d \left \langle A \right \rang
le / dt |} \, ,
din ecua?ia de evolu?ie n formularea Heisenberg (21) rezulta rela?ia de incertitu
dine timp-energie
\left( 53 \right)\Delta t \cdot \Delta E \ge \frac{\hbar}{2} \, .
n rela?ia (52) timpul caracteristic a fost definit n raport cu o observabila parti
culara, dar considernd valoarea sa minima pe ansamblul observabilelor, el capata
o semnifica?ie generala: \, \Delta t \, este intervalul de timp minim n care modi
ficarea starii sistemului devine notabila, n sensul ca ea nu e mascata de mpra?tie
rea statistica. Interpretarea inegalita?ii (53) este ca, pentru a reduce mpra?tie
rea statistica n energie, sistemul trebuie sa evolueze un timp suficient, din mom
entul prepararii pna n momentul masurarii; n particular, starile de energie bine de
terminata sunt stari sta?ionare. Sensul rela?iei de incertitudine timp-energie e
ste cu totul diferit de cel al rela?iilor de incertitudine pozi?ie-impuls: \, \D
elta t \, nu e o abatere patratica medie, fiindca timpul nu e o variabila dinami
ca a sistemului, ci un parametru extern care se determina independent de sistem.
Complementaritate ?i cauzalitate
Articol principal: Interpretarile mecanicii cuantice.
Caracterul abstract al formalismului mecanicii cuantice ?i descrierea statistica
bazata pe func?ia de stare au generat obiec?ii: func?ia de stare nu ar con?ine
o descriere completa a realita?ii fizice, caracterul statistic ar rezulta din ig
norarea unor variabile ascunse, rela?iile de incertitudine ar exprima o nedeterm
inare a starii sistemului, reducerea func?iei de stare ar constitui o violare a
principiului cauzalita?ii. De pe pozi?iile interpretarii de la Copenhaga, Bohr a
raspuns la aceste obiec?ii printr-o analiza detaliata a procesului de masurare.
[19]
Descrierea fenomenelor la scara atomica este facuta utiliznd terminologia fizicii
clasice, pe baza unor date de observa?ie ob?inute cu ajutorul unor instrumente
macroscopice, a caror stare se presupune ca ramne neschimbata n cursul opera?iei d
e masurare. n realitate, la scara atomica nu se poate face o distinc?ie precisa nt
re fenomenul observat ?i instrumentul de masura, ntruct procesul de observare impl
ica o interac?ie, n urma careia starea ambelor sisteme este modificata. n consecin
?a, rezultatele observa?iilor facute n condi?ii diferite nu pot fi asamblate ntr-o
imagine unitara, din punctul de vedere al fizici clasice: ele sunt complementar
e. Dualismul particula-unda ?i rela?iile de incertitudine pozi?ie-impuls sunt ma
nifestari ale acestei complementarita?i.
Principiul cauzalita?ii se aplica, riguros, doar sistemelor izolate; de aceea, n
cazul unei opera?ii de masurare trebuie luat n considerare, odata cu fenomenul ob
servat, ?i instrumentul de masura. n cursul unei opera?ii de masura, starea ntregu
lui sistem (sistemul observat plus instrumentul de masura) evolueaza strict cauz
al, conform ecua?iei lui Schrdinger. Reducerea func?iei de stare a sistemului obs
ervat este rezultatul interac?iei cu instrumentul de masura, care e imprevizibil
a ?i incontrolabila, de vreme ce func?ia de stare totala nu e cunoscuta. Aceasta
manifestare a principiului cauzalita?ii la scara atomica nu vine n contradic?ie
cu faptele experimentale.
n contextul interpretarii statistice de la Copenhaga (func?ia de stare se refera
nu la un exemplar unic al sistemului fizic considerat, ci la un colectiv statist
ic de exemplare, toate aflate n aceea?i stare la un moment ini?ial), mecanica cua
ntica este strict determinista (func?ia de stare da descrierea completa a starii
sistemului la orice moment ulterior). Indeterminismul relevat de alte ?coli de gnd
ire se refera la complementaritatea inerenta a acesei descrieri ?i este rezultat
ul ignorarii fenomenului de reducere a func?iei de stare n urma unei opera?ii de
masura.
Sisteme unidimensionale
Sistemele unidimensionale ofera cele mai simple exemple de aplicare a principiil
or mecanicii cuantice. Adoptnd formularea Schrdinger ?i reprezentarea pozi?iei, sp
a?iul starilor unei particule care se mi?ca n lungul axei \, x \, este spa?iul fu
nc?iilor de coordonata, continue ?i derivabile, integrabile n modul patrat, cu un
produs scalar definit prin
\left( 54 \right)\left \lang u , v \right \rang = \int_{-\infty}^{+\infty} u
^* \! \left( x \right) v \left( x \right) dx \, .
Func?ia de unda \, \psi \left( x , t \right) \, satisface ecua?ia Schrdinger
\left( 55 \right)- \frac{\hbar ^2}{2m} \frac{\partial^2 \psi}{\partial x^2}
+ V \left( x \right) = - i \hbar \frac{\partial \psi}{\partial t} \, ,
unde \, m \, e masa particulei iar V \left( x \right) energia poten?iala. Marime
a \, | \psi \left( x , t \right) |^2 \, are semnifica?ia de densitate de probabi
litate n pozi?ie, iar func?ia de unda trebuie sa satisfaca condi?ia de normare
\left( 56 \right)\left \| \psi \right \| ^2 = \int_{-\infty}^{+\infty} | \ps
i \left( x , t \right) |^2 \, dx = 1 \, .
ntruct energia poten?iala este presupusa independenta de timp, variabilele se sepa
ra n (55); func?ia de unda are forma
\left( 57 \right)\psi \left( x , t \right) = u \left( x \right) \; e^{- iEt
/ \hbar} \, ,
unde \, u \left( x \right) \, e func?ie proprie a energiei, satisfacnd ecua?ia Sc
hrdinger independenta de timp
\left( 58 \right)- \frac{\hbar ^2}{2m} \frac{d^2 u}{d x^2} + V \left( x \rig
ht) = E u \, .
Particula libera cu impuls bine determinat
Daca \, V \left( x \right) e o constanta (care poate fi luata drept origine pe s
cara energiei), operatorii impuls ?i energie comuta. Valorile proprii sunt, resp
ectiv,
\left( 59 \right)- \infty \le p \le + \infty \,, \quad E = \frac{p^2}{2 m} .
Spectrul e continuu ?i coincide cu cel din mecanica clasica. Func?ia de unda com
una nu e integrabila n modul patrat; normata la func?ia delta, ea are forma
\left( 60 \right)\psi \left( p; x , t \right) = \frac{1}{\sqrt{2 \pi \hbar}}
\; e^{i \left( p x - E t \right) / \hbar} \, .
Aceasta este unda plana postulata de De Broglie ca unda de materie asociata unei p
articule libere. Densitatea de probabilitate n pozi?ie \, | \psi \left( x \right)
|^2 \, e constanta n ntreg spa?iul: conform rela?iei de incertitudine (49), mpra?t
ierea statistica zero n impuls atrage dupa sine o mpra?tiere statistica infinita n
pozi?ie.
Ipoteza ca particula e libera sa se ndeparteze la infinit e nerealista din punct
de vedere fizic; ea este cauza care produce o func?ie de unda nenormabila. Dific
ultatea matematica poate fi evitata limitnd mi?carea particulei la un interval fi
nit care, n cele din urma, sa fie lasat sa devina orict de mare, nsa finit.[20] Dac
a problema este restrnsa la intervalul \, - L / 2 \le x \le L / 2 \, , cu condi?i
i la limita periodice \, u \left( - L / 2 \right) = u \left( L / 2 \right) \, ,
spectrul impulsului devine discret:
\left( 61 \right)p = \frac{2 \pi \hbar}{L} n \, ; \quad n = 0, \pm1, \pm2, .
..
Func?ia de unda, normata la unitate n intervalul considerat, este
\left( 62 \right)\psi \left( p; x , t \right) = \frac{1}{\sqrt{L}} \; e^{i \
left( p x - E t \right) / \hbar} \, .
Cnd \, L \, e foarte mare, valorile discrete ale impulsului se ndesesc ?i la limit
a tind sa refaca spectrul continuu din (59).[21]
Oscilatorul armonic
Articol principal: Oscilatorul armonic liniar (cuantic).
Densitatea de probabilitate a pozi?iei pentru oscilatorul armonic n starile sta?i
onare cu numar cuantic n = 0, 1, 3 ?i 7.
Oscilatorul armonic este o particula supusa unei for?e orientate catre un punct
fix (care poate fi luat drept origine) ?i de intensitate propor?ionala cu distan
?a la acest punct. For?a \, f = - k x \, e reprezentata de energia poten?iala
\left( 63 \right)V \left( x \right) = \frac{k}{2} \, x^2 \, ,
unde \, k \, se nume?te constanta elastica a sistemului.
Pentru a fi integrabile n modul patrat, solu?iile ecua?iei Schrdinger independente
de timp (58) trebuie sa descreasca suficient de repede catre infinit ?i sa se c
omporte ca un polinom n vecinatatea originii. Cu aceste condi?ii la limita, valor
ile proprii ale energiei sunt
\left( 64 \right)E_n = \left( n + \frac{1}{2} \right) \hbar \omega \, ; \qua
d n = 0, 1, 2, ...
unde
\left( 65 \right)\omega = \sqrt{\frac{k}{m}}
e frecven?a oscilatorului armonic din mecanica clasica. Func?iile proprii coresp
unzatoare, normate la unitate, au forma[22]
\left( 66 \right) u_n \left( x \right) = N_n \; H_n \left( \xi \right) e^{-
\xi^2 / 2} \, ,
unde
\left( 67 \right)\xi = \alpha x\, , \quad \alpha = \sqrt {\frac{m \omega}{\h
bar}} ,\ \quad N_n = \sqrt{\frac{\alpha}{\sqrt{\pi} 2^n n!}} \, .
n starea fundamentala \, n = 0 \, , densitatea de probabilitate n pozi?ie \, | u \
left( x \right) |^2 \, are un maxim pronun?at n origine, n contradic?ie cu oscilat
orul armonic clasic. Starile excitate \, n \ge 0 \, prezinta un numar crescator
de oscila?ii care, pentru un numar cuantic suficient de mare, tind sa se grupeze
ca oscila?ii n jurul densita?ii de probabilitate clasice; e o ilustrare a princi
piului de coresponden?a formulat de Bohr. mpra?tierile statistice n pozi?ie ?i imp
uls satisfac inegalitatea
\left( 68 \right)\Delta x \cdot \Delta p = \left( n + \frac{1}{2} \right) \h
bar \, ,
n acord cu rela?ia generala (49), produsul de incertitudine ?i atinge valoarea min
ima n starea fundamentala ?i cre?te treptat n starile excitate.
mpra?tierea pachetului de unde
mpra?tierea pachetului de unde minim.
n contrast cu unda plana, care descrie o stare de impuls bine determinat dar cu o
pozi?ie complet nedeterminata, func?ia de unda n starea fundamentala a oscilator
ului armonic descrie o distribu?ie bine localizata n jurul valorii medii a pozi?i
ei ?i care minimizeaza produsul de incertitudine. Forma generala a func?iei de u
nda care are aceasta din urma proprietate este pachetul de unde minim (50). Pres
upunnd ca la un moment ini?ial \, t_0 \, colectivul statistic asociat unei partic
ule libere a fost astfel preparat nct sa fie descris de pachetul minim, adica
\left( 69 \right)\psi \left( x, t_0 \right) = \psi_{min} \left( x \right) \,
,
densitatea de probabilitate n pozi?ie
\left( 70 \right)| \psi \left( x, t_0 \right) |^2 = \frac{1}{\sqrt {2 \pi \l
eft(\Delta x\right)^2}} \; \exp \left\{ - \frac{\left( x - \left \langle x \righ
t \rangle \right)^2} {2 \left( \Delta x \right)^2 } \right\}
este un clopot Gauss centrat pe pozi?ia medie ?i avnd o largime de ordinul mpra?ti
erii statistice n pozi?ie. Func?ia de unda \, \psi \left( x, t \right) \, la un m
oment ulterior se ob?ine integrnd ecua?ia Schrdinger dependenta de timp pentru par
ticula libera; densitatea de probabilitate are aceea?i forma ca (70), nsa cu para
metri modifica?i:[23]
\left( 71 \right)\left \langle x \right \rangle \rightarrow \left \langle x
\right \rangle + \frac{\left \langle p \right \rangle}{m} \left( t - t_0 \right)
\, ,
\left( 72 \right)\Delta x \rightarrow \Delta x \, \sqrt{ 1 + \left( \frac{\h
bar \left( t - t_0 \right) }{2 m \left( \Delta x \right)^2} \right)^2 } \, .
n evolu?ia temporala a sistemului, distribu?ia de probabilitate ramne gaussiana; m
aximul se deplaseaza ca o particula clasica n mi?care uniforma, cu impuls \, \lef
t \langle p \right \rangle . Concomitent, largimea cre?te monoton: localizarea p
achetului devine tot mai imprecisa. O evaluare cantitativa a acestei mpra?tieri a p
achetului de unde e data de intervalul de timp \scriptstyle\, \tau = 2 \sqrt{3}
m {\left( \Delta x \right)}^2 / \hbar \, necesar ca mpra?tierea statistica sa se
dubleze; acesta depinde att de masa particulei, ct ?i de precizia localizarii ini?
iale. Pentru o particula atomica (masa de ordinul masei electronului, localizare
ini?iala de ordinul razei Bohr) t 10-16 secunde, pe cnd pentru o particula macro
scopica (masa de ordinul 1 g, localizare ini?iala de ordinul 1 cm) t 1020 ani.