Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
78Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Forma Statului - Structura de Stat, Forma de Guvernamant

Forma Statului - Structura de Stat, Forma de Guvernamant

Ratings: (0)|Views: 6,779 |Likes:
Published by florin-aurelian

More info:

Published by: florin-aurelian on Dec 12, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/11/2013

pdf

text

original

 
Capitolul V §Forma statului: structura de stat, forma de guvernământ1. Conceptul formei de stat
 – 
Forma de stat este un concept politico-juridic care exprimă modul de constituire şi exercitare aputerii, de organizare şi conducere a societăţii prin stat. Forma statului este unul dintre celemai vechi concepte rezultate din studierea fenomenului statal în general, a organizării şiconducerii statale, în special. În doctrina constituţională, forma de stat este analizată sub treiaspecte: forma structurii de stat; forma de guvernământ; regimul politic. Deşi distincte, cele treiaspecte sunt strâns legate şi condiţionate unele de altele.
 – 
Se poate spune că forma statului poate apărea sub o întreită înfăţişare, în funcţie de criteriidistincte. Aceste trei criterii sunt: modul de organizare şi exercitare a puterii suverane peteritoriul statului; caracteristicile şi prerogativele organismului învestit cu funcţiile de şef alstatului; metodele de guvernare. În funcţie de cele trei criterii, statul va căpăta o anumităformă: stat unitar/stat federal; monarhie/republică; va avea un regim politic democratic sauautocratic ori autoritar.
 – 
Opţiunea pentru o anumită formă de stat este în primul rând o opţiune politică. Dar nu astatului propriu-zis, reprezentat prin parlament sau prin şeful puterii executive şi cu atât maipuţin a guvernului. Decizia oricăreia dintre cele trei autorităţi publice menţionate, prin care s-ar hotărî adoptarea unei forme a statului sau a alteia, echivalează cu un act politic de guvernare.Opţiunea pentru oricare dintre formele de stat nu poate fi, însă, decât rezultatul unuireferendum popular. Caracterul real al unei astfel de opţiuni depinde de gradul de participare acetăţenilor la referendum, de sinceritatea votului şi, nu în ultimă instanţă, de faptul dacăpopulaţia cu drept de vot a avut reprezentarea exactă a semnificaţiei formei de stat faţă de careşi-a exprimat opinia.
§2. Structura de stat
 – 
Din punct de vedere conceptual, prin structura de stat se înţelege
modul de organizare şi exercitare a puterii în raport cu teritoriul statuui 
 – 
Este unanim acceptat în doctrina constituţională că din punct de vedere al structurii de stat,statele pot fi împărţite în două categorii: state unitare şi state compuse. În afară de aceste douăcategorii principale, istoria constituţională a unor state consemnează forme particulare alecategoriilor menţionate.
§3. Statul unitar
1
 
 – 
Statul unitar prezintă urtoarele caracteristici principale: a) este format dintr-unansamblu unic de organisme constituţionale prin care se exercită puterea politică la nivelcentral şi local; b) activitatea de guvernare se difuzează de la centru pe cale ierarhică; c) există osingură ordine juridică întemeiată pe o constituţie unică; d) populaţia are o singură cetăţenie.
 – 
Deşi statul este unitar, teritoriul său poate fi împărţit în uniţi administrativ-teritoriale.Subdiviziunile administrativ-teritoriale ale statului au caracter eminamente administrativ şi nuconstituie state în interiorul statului.
 – 
Structura unitară a statului s-a format, în general, odată cu apariţia statului însuşi. Acesta a fostcazul unora dintre cele mai vechi state europene (Franţa, Grecia ş.a.)
 – 
Trebuie menţionat că teoretic, exercitarea puterii presupune concentrarea acesteia la un centruunic de decizie care o va converti în decizii obligatorii pentru întreaga populaţie şi pentru întregul teritoriu al statului.
 – 
Din punct de vedere practic, conducerea centralizată prezintă avantajul că actele parlamentuluişi ale guvernului ar fi aplicate unitar pe întreg teritoriul statului. De asemenea, conducereacentralizată presupune dreptul de control al centrului asupra modului în care îi sunt respectatedeciziile şi posibilitatea de corecţie a actelor care nu sunt conforme cu ordinele autorităţilorcentrale.
 – 
O structură statală unitară concepută pe metode stricte de centralizare nu poate fi pusă înaplicare în condiţiile statului modern. Aceasta deoarece orice structură unitarigidă,supercentralizată presupune prin definiţie lipsa unor verigi intermediare, parţial autonome, între puterea centrală şi destinatarii deciziilor luate de guvernanţi. Astfel, în niciun stat modernnu se poate concepe ca membrii guvernului să se poată ocupa personal şi nemijlocit desoluţionarea tuturor problemelor guvernării ivite pe întreaga cuprindere a statului. Numaiactivitatea legislativă se desfăşoară la centru dar de către agenţi fie reprezentanţi ai naţiunii, fieai colectivităţilor locale.
 – 
Chiar dacă centralizarea absolută, adică conducerea statală exercitată exclusiv de la centru ar fitehnic posibilă, din punct de vedere politic nu ar fi dezirabil să se încredinţeze atributeleguvernării unui singur centru de decizie, deoarece acesta ar putea nesocoti interesele locale saus-ar putea chiar să nu le cunoască. Acesta este motivul pentru care în practică, centralizării i seaduc două corective, şi anume desconcentrarea şi descentralizarea.
 – 
Centralizarea presupune concentrarea competenţelor administrative şi a resurselor financiarela un unic centru de comandă – Guvernul – pe când descentralizarea este concepută ca odescongestionare a centrului şi o învestire a unor autorităţi publice reprezentative la nivel local,cu atribuţii de gestiune administrativă pe principiul autonomiei.Desconcentrarea ca formă alternată a centralizării, cât şi descentralizarea nu se exclud reciproc,ambele fiind modalităţi diferite de organizare a puterii în teritoriu. O gestiune administrativă şi bugetară eficientă presupune stabilirea unui echilibru şi a unei unităţi armonioase între centralizare(desconcentrare) şi descentralizare. Dacă o centralizare rigidă afectează interesele comunităţilorsociale şi teritoriale, cu repercusiuni asupra capacităţii guvernului de a gestiona crize la nivel local,
2
 
descentralizarea fără limită poate să ameninţe grav unitatea şi chiar integritatea unui stat. Iată de ceeste necesar ca prin lege să se stabilească cu precizie şi claritate sfera de funcţionare a desconcentrării,precum şi a descentralizării.
3.1. Desconcentrarea
- Desconcentrarea constă în diminuarea puterii centrale prin acordarea unei autorităţi publicelocale, ai căror titulari sunt numiţi de puterea centrală, a dreptului de a lua decizii pe plan local.
Prindesconcentrare, puterea centrală renunţă la o parte din prerogativele sale, pe care le distribuie unorautorităţi publice locale. Este vorba, aşadar, de repartizarea puterii de decizie a guvernului, în favoareaagenţilor locali (prefecţi) repartizaţi/numiţi de guvern în unităţi administrativ-teritoriale. Prefecţiisunt însărcinaţi transmişi ia toate măsurile pentru a asigura respectarea programuluiguvernului şi – în anumite limite – să decidă ei înşişi în calitate de împuterniciţi ai guvernului central.- Prin desconcentrare sunt scoase din competenţa puterii centrale anumite probleme de interes local,ce urmează a fi soluţionate de autorităţile locale înfiinţate în acest scop.- Desconcentrarea nu anulează autoritatea puterii centrale. Dimpotrivă, agenţii locali care reprezintăputerea centrală în unităţile administrative sunt numiţi de guvern şi sunt plasaţi sub controlul ierarhical acestuia. Autorităţile centrale exercită un control ierarhic asupra agenţilor locali desconcentraţi,având dreptul de a le aproba, suspenda, anula sau modifica actele emise. De asemenea, pot să emităordine, instrucţiuni obligatorii pentru autorităţile ierarhic inferioare. Controlul se exercită deopotrivăpentru motive de legalitate şi de oportunitate. Controlul ierarhic nu trebuie să fie prevăzut expres delege, întrucât este o consecinţă firească a centralizării.
3.2. Desconcentrarea serviciilor publice
- Prin noţiunea de
serviciu public se înţelege orice activitate a autorităţilor publice desfăşurată pentru satisfacerea unui interes general (la nivel comunitar), care este atât de importantă, încât trebuie să funcţioneze în mod regulat şi continuu
1
.
Atragem atenţia că prin serviciu public nu se înţelege organismul care desfăşoară în mod continuu şi regulat o activitate de interes general.- Desconcertarea serviciilor publice constă în înfiinţarea pe plan local a unor instituţii învestite prinlege cu atribuţia de a desfăşura un anumit serviciu public. Asemenea organisme se află sub controlulde ierarhic al centrului, de fapt, al unor autorităţi publice centrale care desfăşoară şi coordonează lanivel naţional activităţi publice cu acelaşi profil.
3.3. Descentralizarea
- Principiului centralirii i s-a adus, pe ngă desconcentrare un alt corectiv principal:descentralizarea. Aparent, descentralizarea este o alternativă la centralizarea excesivă şi constă în
 posibilitatea recunoscută de puterea centrală colectivităţilor locale de a adopta în anumite domenii 
1
3

Activity (78)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Dodon Stepan liked this
Dodon Stepan liked this
Denis Bordan liked this
Danna Daniella liked this
Danna Daniella liked this
AdelinaLuchian liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->