FRIEDRICH GULDA

Unul dintre cei mai mari compozitori si dirijori ai secolului al-XX-lea s-

a născut la 16 mai 1930 în Viena ca fiu al unui profesor, a început studiul pianului la
vârsta de 7 ani cu Felix Pazofsky; în 1942 a intrat la Academia de Muzică din Viena,
unde a studiat pianul şi teoria muzicală cu Bruno Seidlhofer şi Joseph Marx.

În 1946 a câştigat premiul întâi la Concursul Internaţional de la Geneva. Iniţial

juriul l-a preferat pe pianistul belgian Lode Backx ,dar când s-a dat votul final,
câştigătorul a fost Gulda. A început să susţină turnee de concerte pretutindeni în
lume. Împreună cu Jörg Demus şi Paul Badura-Skoda, Gulda a alcătuit ceea ce a
urmat să fie cunoscut ca "Viennese troika".Cu toate că a fost celebru pentru
interpretarea lui Beethoven, Gulda a fost un bun interpret al muzicii lui J.S.Bach,
Mozart, Schubert, Chopin, Schumann, Debussy şi Ravel.

Începând cu anii 1950 si-a cultivat interesul pentru jazz, cântând cu mulţi
muzicieni vienezi printre care Alexander Jenner, compunând el însuşi multe cântece
si piese instrumentale şi combinând jazz-ul şi muzica clasică de multe ori în
concertele sale. Gulda a scris un Preludiu şi Fugă pe o tema ce aduce a swing. Keith
Emerson a cântat-o pe The Return of the Manticore a lui Emerson, Lake & Palmer.
În plus, Gulda a compus "Variations on The Doors' 'Light My Fire'".

În 1982, Gulda a făcut un duo cu pianistul de jazz Chick Corea, care se afla
după ce a desfinţat formaţia Return to Forever şi înainte de formarea Elektric Band.
Astfel cu The Meeting (Philips, 1984), Gulda şi Corea au dialogat în lungi
improvizaţii combinând jazz-ul ("Some Day My Prince Will Come" şi mai puţin
cunoscuta piesă a lui Miles Davis "Put Your Foot Out") cu muzica clasică (Brahms'
"Wiegenlied" [Căntecul de leagăn]).

Printre altele şi-a câştigat pe nedrept eticheta de “pianistul terorist”; Gulda

având o puternică antipatie faţă de autorităţi precum: Academia din Viena, care i-a
oferit drept recunoaştere a ştiinţei sale interpretative, “Inelul lui Beethoven” dar pe
care el l-a refuzat. Cu toate acestea Gulda este pretutindeni privit ca unul dintre cei
mai mari pianişti ai secolului 20. Printre elevii săi s-au numărat :Martha Argerich şi
Claudio Abbado.Şi-a dorit să moră de ziua de naştere a compozitorului său preferat,
Mozart, şi chiar aşa s-a şi întâmplat, ca urmare a unui atac de inimă, la 69 de ani, pe
27 ianuarie 2000. Gulda a fost înmormântat în cimitirul din Steinbach lângă Attersee
în Austria. A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Paola Loewe şi apoi cu Yuko
Wakiyama. Doi dintre cei trei copii ai săi, Paul şi Rico Gulda (câte unul din fiecare
căsătorie) au ajuns pianişti.