PAULO COELHO
Alchimistul
(ALQUIMISTA, 1988)
PREFA
ŢĂ
Este important s
ă
spunem cîteva lucruri despre faptul c
ă
Alchimistul
este o cartesimbolic
ă
, diferit
ă
de
Jurnalul unui magician,
care n-a fost o lucrare de fic
ţ
iune.Unsprezece ani de via
ţă
am dedicat Alchimiei. Simpla idee de a transforma metalele înaur sau de a descoperi Elixirul tinere
ţ
ii f
ă
r
ă
b
ă
trîne
ţ
e era prea fascinant
ă
ca s
ă
treac
ă
neobservat
ă
de orice novice în ale magiei. M
ă
rturisesc c
ă
Elixirul tinere
ţ
ii f
ă
r
ă
b
ă
trîne
ţ
e m
ă
seducea cel mai tare: înainte de a în
ţ
elege
ş
i sim
ţ
i prezen
ţ
a lui Dumnezeu, ideea c
ă
totul se vasfîr
ş
i într-o bun
ă
zi m
ă
aducea la disperare. Astfel, aflînd despre posibilitatea de a ob
ţ
ine unlichid în stare s
ă
-mi prelungeasc
ă
pentru mul
ţ
i ani existen
ţ
a, am hot
ă
rît s
ă
m
ă
dedic trup
ş
i su-flet fabric
ă
rii lui.Era o perioad
ă
de mari transform
ă
ri sociale
―
începutul anilor '70
―
ş
i înc
ă
nu existau publica
ţ
ii serioase cu privire la Alchimie. Am început, la fel ca unul dintre personajele c
ă
r
ţ
ii,s
ă
cheltui pu
ţ
inii bani pe care îi aveam pe cump
ă
rarea unor c
ă
r
ţ
i din str
ă
in
ă
tate,
ş
i-mi dedicammulte ore din zi studiului simbologiei lor complicate. Am c
ă
utat dou
ă
-trei persoane serioasedin Rio de Janeiro care se dedicaser
ă
în mod serios Marii Opere, dar acestea au refuzat s
ă
m
ă
primeasc
ă
. I-am cunoscut
ş
i pe al
ţ
ii care î
ş
i spuneau alchimi
ş
ti, î
ş
i aveau laboratorul propriu
ş
i promiteau s
ă
m
ă
înve
ţ
e tainele Artei în schimbul unei adev
ă
rate averi; azi în
ţ
eleg c
ă
ace
ş
tia nu
ş
tiau nimic din ceea ce pretindeau s
ă
m
ă
înve
ţ
e.Dar cu toat
ă
st
ă
ruin
ţ
a mea, rezultatele au fost zero absolut. Nu se întîmpla nimic din ceeace manualele de Alchimie afirmau în limbajul lor complicat. Era un
ş
ir nesfîr
ş
it de simboluri,de dragoni, de lei, sori, luni
ş
i argint viu, iar eu aveam mereu impresia c
ă
mergeam pe un drumgre
ş
it, pentru c
ă
limbajul simbolic permite o cantitate uria
şă
de erori. În 1973, disperat deabsen
ţ
a oric
ă
rui progres, am comis un act de o iresponsabilitate suprem
ă
. În acel timp eramangajat la Secretariatul pentru Educa
ţ
ie din Mato Grosso, pentru a
ţ
ine cursuri de teatru în acelstat, a
ş
a c
ă
am hot
ă
rît s
ă
-mi folosesc studen
ţ
ii la ni
ş
te ateliere de teatru care aveau ca tem
ă
Tabla de Smarald. Aceasta, împreun
ă
cu unele incursiuni ale mele în zonele mocirloase alemagiei, au f
ă
cut ca în anul urm
ă
tor s
ă
pot sim
ţ
i pe propria piele adev
ă
rul proverbului: "Dup
ă
fapt
ă
,
ş
i r
ă
splat
ă
". Totul în jurul meu s-a pr
ă
bu
ş
it complet.Mi-am petrecut urm
ă
torii
ş
ase ani din via
ţă
într-o atitudine destul de sceptic
ă
în ceea ce prive
ş
te tot ce era legat de mistic
ă
. În acest exil spiritual am înv
ăţ
at multe lucruri importante:c
ă
accept
ă
m un adev
ă
r numai dup
ă
ce l-am negat din tot sufletul, c
ă
nu trebuie s
ă
fugim de propriul nostru destin
ş
i c
ă
mîna lui Dumnezeu este infinit de generoas
ă
, în pofida severit
ăţ
iiei.În 1981, am f
ă
cut cuno
ş
tin
ţă
cu RAM, organiza
ţ
ia ocult
ă
unde mi-am g
ă
sit
ş
i unMaestru, care avea s
ă
m
ă
readuc
ă
pe drumul ce-mi era scris.
Ş
i în timp ce el m
ă
preg
ă
tea înînv
ăţă
tura mea, m-am apucat din nou s
ă
studiez Alchimia pe cont propriu, într-o noapte, cînd
st
ă
team de vorb
ă
dup
ă
o epuizant
ă
sesiune de telepatie, am întrebat de ce limbajulalchimi
ş
tilor era atît de vag
ş
i de complicat.
―
Sînt trei tipuri de alchimi
ş
ti, spuse Maestrul meu. Aceia care sînt impreci
ş
i pentru c
ă
nu
ş
tiu ce vorbesc; aceia care sînt impreci
ş
i pentru c
ă
ş
tiu ce vorbesc, dar
ş
tiu
ş
i c
ă
limbajulAlchimiei este un limbaj adresat inimii
ş
i nu ra
ţ
iunii.
―
Ş
i al treilea tip? am întrebat.
―
Aceia care nu au auzit niciodat
ă
vorbindu-se despre Alchimie, dar care au reu
ş
it, prinexperien
ţ
a lor, s
ă
descopere Piatra Filosofal
ă
.A
ş
a s-a hot
ă
rît Maestrul meu
―
care apar
ţ
inea celui de-al doilea tip
―
s
ă
-mi predealec
ţ
ii de Alchimie. Am descoperit c
ă
limbajul simbolic, care m
ă
irita
ş
i m
ă
descump
ă
nea atît,era unicul mod de a atinge Sufletul Lumii, sau ceea ce Jung a denumit "incon
ş
tientul colectiv".Am descoperit Legenda personal
ă
ş
i Semnele lui Dumnezeu, adev
ă
ruri pe care ra
ţ
ionamentulmeu intelectual refuza s
ă
le accepte din cauza simplit
ăţ
ii. Am descoperit c
ă
a ajunge la Marea
Oper
ă
nu este misiunea unor ale
ş
i, ci a tuturor fiin
ţ
elor omene
ş
ti de pe fa
ţ
a P
ă
mîntului. Sigur c
ă
nu totdeauna vedem Marea Oper
ă
sub forma unui ou sau a unui flacon cu lichid, dar to
ţ
i putem
―
f
ă
r
ă
umbr
ă
de îndoial
ă
―
s
ă
ne cufund
ă
m în Sufletul Lumii.De aceea
Alchimistul
este
ş
i un text simbolic. De-a lungul paginilor sale, în afar
ă
defaptul c
ă
am transmis tot ce am înv
ăţ
at despre aceasta, am încercat s
ă
aduc un omagiu marilor scriitori care au reu
ş
it s
ă
ajung
ă
la Limbajul Universal: Hemingway, Blake, Borges (care afolosit
ş
i el istoria persan
ă
într-una din povestirile lui), Malba Tahan
ş
i al
ţ
ii.Pentru a completa aceast
ă
lung
ă
prefa
ţă
ş
i a ilustra ceea ce Maestrul meu voia s
ă
spun
ă
cu al treilea tip de alchimi
ş
ti, merit
ă
s
ă
amintim o întîmplare pe care el însu
ş
i mi-a povestit-oîn laboratorul lui.Sfînta Maria, cu pruncul Isus în bra
ţ
e, s-a hot
ă
rît s
ă
vin
ă
pe P
ă
mînt ca s
ă
viziteze omîn
ă
stire. Mîndri foarte, c
ă
lug
ă
rii au f
ă
cut un
ş
ir lung
ş
i fiecare s-a înf
ăţ
i
ş
at în fa
ţ
a SfinteiFecioare pentru a I se închina. Unul a declamat poeme frumoase, altul I-a ar
ă
tat miniaturilesale pentru Biblie, al treilea I-a recitat numele tuturor sfin
ţ
ilor.
Ş
i a
ş
a unul dup
ă
altul, fiecarec
ă
lug
ă
r
ş
i-a adus omagiul Maicii Domnului
ş
i Pruncului Isus.Dar ultimul din
ş
ir era cel mai umil c
ă
lug
ă
r din mîn
ă
stire, care niciodat
ă
nu înv
ăţ
aseîn
ţ
eleptele scrieri ale epocii. P
ă
rin
ţ
ii lui fuseser
ă
oameni simpli care lucrau la un vechi circ dinîmprejurimi
ş
i tot ce-l putuser
ă
înv
ăţ
a era s
ă
arunce mingi în sus
ş
i s
ă
fac
ă
cîteva jonglerii.Cînd a venit rîndul acestuia, ceilal
ţ
i c
ă
lug
ă
ri au vrut s
ă
pun
ă
cap
ă
t închin
ă
ciunilor, pentruc
ă
fostul scamator nu avea nimic important de spus
ş
i putea strica imaginea mîn
ă
stirii. Dar c
ă
lug
ă
rul sim
ţ
ea, în adîncul sufletului, o dorin
ţă
arz
ă
toare s
ă
d
ă
ruiasc
ă
ceva lui Isus
ş
i SfinteiFecioare.
Ru
ş
inat, sim
ţ
ind privirea mustr
ă
toare a fra
ţ
ilor lui, a scos cîteva
portocale din sutan
ă
ş
i a început s
ă
le arunce în sus
ş
i s
ă
jongleze cu ele, a
ş
acum
ş
tia el.
Ş
i doar în acel moment Pruncul Isus a zîmbit
ş
i a început a bate din palme în bra
ţ
ele
Sfintei Marii.
Ş
i Maica Domnului numai lui i-a întins bra
ţ
ele, l
ă
sîndu-l s
ă
-l ating
ă
pe Prunc.
AUTORUL
Ş
i pe cînd mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.
Ş
i ea avea o sor
ă
ce se numea Maria, care, a
ş
ezîndu-se la picioarele Domnului, ascultacuvîntul Lui.
Iar Marta se silea cu mult
ă
slujire
ş
i, apropiindu-se, a zis:
Doamne! au nu socote
ş
ti c
ă
sora mea m-a l
ă
sat singur
ă
s
ă
slujesc? Spune-i deci s
ă
-miajute.
Ş
i r
ă
spunzînd, Domnul i-a zis:
Marto, Marto, te îngrije
ş
ti
ş
i pentru multe te sile
ş
ti.
Dar un lucru trebuie: c
ă
ci Maria partea cea bun
ă
a ales, care nu se va lua de la ca.
LUCA, 10: 38-42
PROLOG
Alchimistul lu
ă
o carte pe care o adusese cineva din caravan
ă
. Tomul era f
ă
r
ă
copert
ă
,dar reu
ş
i s
ă
-i identifice autorul: Oscar Wilde. În timp ce-i r
ă
sfoia paginile, g
ă
si o povestiredespre Narcis.Alchimistul cuno
ş
tea legenda lui Narcis, frumosul b
ă
iat care-
ş
i contempla zilnic propriafrumuse
ţ
e într-un lac. Era atît de fascinat de el însu
ş
i c
ă
într-o bun
ă
zi a c
ă
zut în lac
ş
i a muritînecat. În locul acela, a ap
ă
rut o floare care s-a numit narcis
ă
.Dar nu a
ş
a î
ş
i încheia Oscar Wilde povestirea. El spunea c
ă
atunci cînd a murit Narcis, auvenit naiadele
―
zei
ţ
ele izvoarelor
ş
i ale p
ă
durii
―
ş
i au v
ă
zut lacul transformat dintr-unul cuap
ă
dulce, într-un ulcior cu lacrimi s
ă
rate.
―
De ce plîngi? au întrebat naiadele.
―
Plîng pentru Narcis, r
ă
spunse lacul.
―
Ah, nu-i de mirare c
ă
plîngi pentru Narcis, continuar
ă
ele. La urma urmelor, de
ş
i noiam alergat mereu dup
ă
el prin p
ă
dure, tu erai singurul care puteai s
ă
-i contempli de aproapefrumuse
ţ
ea.
―
Dar Narcis era frumos? întreb
ă
lacul.
―
Cine altul poate
ş
ti mai bine decît tine? r
ă
spunser
ă
, surprinse, naiadele. La urmaurmelor, doar pe marginile tale se apleca el în fiecare zi.Lacul r
ă
mase t
ă
cut o vreme. Într-un tîrziu, zise:
―
Îl plîng pe Narcis, dar niciodat
ă
n-am
ş
tiut c
ă
el era frumos. Îl plîng pe Narcis pentruc
ă
de fiecare dat
ă
cînd se apleca deasupra apelor mele, eu puteam s
ă
v
ă
d reflectat
ă
, în fundulochilor lui, propria-mi frumuse
ţ
e."Ce povestire frumoas
ă
", spuse Alchimistul.
of 00
PauloCoelho-Alchimistul
94 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | |
| Upload Date: | 12/12/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment