Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca Lector dr. biolog Dana MALSCHIFacultatea de Ştiinţa Mediului.Domeniul Ingineria Mediului,An II, semestrul 1, 2006, Disciplina: Hidrobiologie,
Cursul 12/20.12.2006
Bibliografie:Pricope, F., 2000, Hidrobiologie, Univ. Bacau, Fac. De Litere si Stiinte, Sectia Biologie ;Pora, E., Oros, I., 1974. Limnologie si Oceanologie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti;Tomescu, N., Gabos, M., 1989, Hidrobiologie, Univ. Cluj-Napoca, Fac. de Biologie, Geografie-Geologie.
MEDIUL SALMASTRUCuprins:1. Caracteristici generate ale mediului salmastru2. Marea Neagră
2.1. Caracteristici fizico-geografice şi hidrologice
Caracteristicile bazinului. Bilanţul hidric. Temperatura. Densitatea. Dinamica. Salinitatea. Raportul rhopic. Elementele biogene: azotaţii, fosfaţii, concentraţia oxigenului, hidrogenul sulfurat.
2.2. Proprietati biologice ale Marii Negre
Stratificarea chimică. Structura fizică. Biotopi diferiţi, biocenoze diverse.
2.3.Comunităţi de organisme din Marea Neagră
Planctonul, Nectonul, Bentosul
2.4. Poluarea in Marea Neagra
Mediul salmastru1. Caracteristici generate ale mediului salmastru
Apele salmastre, sub raportul conţinutului de săruri, se situează între apeledulci (cel mutt 0,5g/l) şi cele marine (30-40 g/l) deci au o salinitate cuprinsă între0,5-30‰. Din acest punct de vedere apele salmastre se încadrează în categoriaapelor mixohaline cu trei diviziuni: oligomixohaline (1-6 g/l), mezomixohaline (6-18g/l) şi polimixohaline (18-30 g/l). Termenul salmastru vine de la cuvântul latinesc
salmacidus
care defineşte un gust apropiat de cel al apei de mare.
După originea lor apele salmastre pot fi
de tip marin, de tip geologic şide evaporaţie.Apele salmastre de tip marin
sunt ape marine îndulcite prin aport exterior deape cu conţinut redus de săruri minerale. Scăderea salinităţii apei de mare are loc prin aport de ape fluviale, ape de precipitaţii sau ape provenite din izvoare freatice.
Apele salmastre de tip geologic
sau de zăcământ sunt ape provenite dinizvoare sau precipitaţii care sau acumulat în depresiuni ale scoarţei bogate înzăcăminte de tip sedimentar. Aşa sunt apele care umplu cuveta unor foste saline.
Apele salmastre de evaporaţie
sunt ape situate în regiuni aride, lipsite de precipitaţii, care în perioada de vară datorită unei evaporaţii puternice îşi mărescconcentraţia de săruri dar are loc şi o schimbare a raporturilor ionilor dominanţi.
Salinitatea globală
a bazinelor salmastre diferă de la un bazin la altul dar şi în cadrul aceluiaşi bazin datorită apelor dulci de origine fluvială sau de precipitaţiisau datorită curenţilor verticali care modifică salinitatea în profunzime. In funcţiede predominanţa apei dulci sau salmastre care se amestecă, în bazin vor rezultaape oligomixohaline, mezomixohaline sau polimixohaline. Totodată, are loc şi omodificare a raportului dintre ionii din ape, în special prin aportul de ioni decalciu prezenţi în cantitate mare în apele dulci.
1
Mediul salmastru
are un caracter mult mai complex decât cel marin
, atâtdin punct de vedere al caracteristicilor fizico-chimice cât şi a celor biologice.Salinitatea şi compoziţia ionică a apelor salmastre este specifică fiecărui bazin, înfuncţie de cantitatea de apă dulce care intră şi de calitatea ionilor aduşi de apadulce.
Flora şi fauna bazinelor salmastre
este specifică, organismele salmastreavând origine marină sau dulcicolă. Aceste organisme sunt euribionte, aumecanisme de reglaj termic, osmotic, ionic şi ropic foarte eficiente, sunt capabilesă-şi
adapteze organismul la schimbările care intervin în mediul salmastru.
Productivitatea apelor salmastre este mult mai mare
decât a celor marine sau a uscatului: de pe un hectar de ape salmastre se obţine de trei
orimai multă proteină decât de pe un hectar de uscat (Pora şi Oros, 1963).
Datorită largii variabilităţi a factorilor de mediu se consideră că în apelesalmastre
speciaţia este mult mai frecventă
decât în mediul marin unde parametrii fizico-chimici sunt mult mai constanţi.
Cele mai mari formaţiuni salmastre de pe Terra sunt Marea Neagră,Marea
de Azov, Marea Baltică, Marea Caspică, Marea Albă si Lacul Aral.2. Marea NeagrăIn Mi ocenul inferior şi mijlociu
vasta regiune ponto-caspică eraacoperită de
Marea Tethys
, o mare cu salinitate normală, populată cuspecii tipic stenohaline. Ca urmare a mişcărilor orogenetice din zonă apar primele
tendinţe de izolare
a unor bazine mai mici, însoţită de micşorareasalinităţii ca urmare a acumulărilor de ape continentale. Asfel,
în Miocenulsuperior
se formează
Marea Sarmatică
cu o salinitate comparabilă cu aMării Negre actuale.
In ter ţiar
Marea Sarmatică a suferit o importantă regresiune în urmacăreia sau format mai multe bazine, separate prin uscat:
Marea Aral, MareaCaspică şi Lacul Pontic.Î n decursul cuaternarului
datorită mişcărilor tectonice au avut locdese întreruperi ale comunicării Lacului Pontic cu Marea Mediterană.
•
Sub influenţa succesiunii perioadelor glaciare şi interglaciare auavut loc ample oscilaţii de nivel ale apei, cuprinse între +60 si -70m faţă de nivelul actual al Mării Negre.
•
Către sfârşitul acestei perioade, după revenirea la condiţiiclimatice mai blânde, are loc o creştere a nivelului apei cu cca. +10.
•
Ca urmare a unor noi mişcări ale scoarţei se redeschidstrâmtorile Bosfor şi Dardanele, apele bazinului Ponticnăvălesc spre Marea Egee şi se stabileşte un echilibru hidrostaticrelativ constant şi apropiat de nivelul 0 actual. Stabilirea acestuiechilibru s-a produs acum circa 9.500 ani. Din momentulstabilirii acestei legături vechiul lac Pontic s-a transformat înMarea Neagră de astăzi.
2
2.1. Caracteristici fizico-geografice şi hidrologice ale Mării Negre
Actualul bazin al Mării Negre este situat între 40
°
55,5' şi 46
°
32,5'latitudine nordică şi respectiv 27
°
27' şi 41
°
42' longitudine estică. Bazinul are oformă alungită, uşor îngustată la mijloc, cu o suprafaţă de 423 488 km
2
şi unvolum de 537 000 km
2
. Lungimea maximă a bazinului este de 1 149 km iar lăţimea maximă 630 km. Adâncimea maximă a Mării Negre este de 2 245 miar cea medie de 1 271 m. Comunică cu
Marea Marmara
prinStrâmtoarea Bosfor, lungă de 28,5 km, lată de 660 m si cu adâncimeaminimă de 45 m şi cu
Marea Azov
, prin Strâmtoarea Kerci, cu adâncimeartificială întreţinută de 12 m.Schimburile permanente de ape dulci şi sărate dintre Marea Neagră şi bazinele învecinate menţin caracterele de apa salmastră ale acestei mări, cuo salinitate relativ constantă.Tabel 1.
Bilanţul hidric al apei in Marea Neagră
(după Pora şi Oros, 1963)
Apa care intră
km
3
Apa care iese
km
3
Din fluvii294Prin evaoraie301Din precipitaţii254Prin Bosfor485Prin Bosfor229În M. Azov29Din Marea Azov38--TOTAL815TOTAL815
Temperatura
apelor Mării Negre variaza între -1,4°C şi 27°C, cuamplitudini ce nu depasesc 30
°
C în zona ţărmului şi 20
°
C în larg. Peverticală exista o
stratificare termică sezonieră
, cu variaşii locale reduse.
Iarna
temperatura creşte de la suprafaţă spre fund, unde ajunge la circa9
°
C.
Vara,
temperatura scade de la 23
°
C la suprafaţă la circa 7
°
C în pătura 50-75 m, apoi creşte din nou încât la 200 m adâncime temperatura este de 9
°
C.
Densitatea
apei variază atât la suprafaţă cât şi la adâncime în funcţie devariaţiile de salinitate şi temperatură. In timpul viiturilor de
primăvarădensitatea apelor scade mai ales în zonele de vărsare ale fluviilor.
Transparenţa
apei Mărri Negre este de circa
un metru
la varsare fluviilor şiajunge la
30 m
în zona centrală.
Dinamica
apelor in Marea Neagră este relativ redusă. Există un
curent anticiclonal paralel cu ţărmul şi doi curenţi ciclonali interiori
,
separaţiîn dreptul Peninsulei Crimeea. Aceşti curenţi au o viteza medie de 0,30m/secundă si maxima de 1 m/secundă şi se resimt până la adâncimi de 20 m.
Datorita curenţilor ciclonali
în Marea Neagră se disting două zonede adaptare, cu o importanţă majoră pentru hidrobionţi:
zona hipersalină
situatala est de Bosfor, unde pătrund din M. Marmara
ape cu o salinitate de 37‰ şi în care multe specii
mediteraniene se adaptează la salinitatea mai redusă dinMarea Neagră;
zona hiposalină
, în largul coastelor româneşti şi bulgăreştiunde se varsă apele dulci ale fluviilor şi unde salinitatea ajunge
la 5-10 ‰. Aceasta zona constituie un loc de adaptare a unor
specii dulcicole la apelesalmastre ale Mării Negre.
3
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
