Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
151Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Domeniul Public Si Domeniul Privat Al Statului

Domeniul Public Si Domeniul Privat Al Statului

Ratings: (0)|Views: 29,927|Likes:
Published by irina_ax

More info:

Published by: irina_ax on Dec 13, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/06/2013

pdf

text

original

 
AXINTE IRINA
(anul III, specializare complementara)Anul II, grupa AP23
 
DOMENIUL PUBLIC SI DOMENIUL PRIVAT AL STATULUIConceptul de domeniu
In stiinta dreptului administrativ, geneza teoriei domeniale este conferita dedoctrina si jurisprudenta.Categoria de domeniu – in special cea de domeniu public – are o istorieindelungata, ea primind de-a lungul timpului diverse interpretari stiintifice.Din vremuri stravechi s-a simtit nevoia ca anumite bunuri, datorita naturii lor saudin alte ratiuni, sa fie destinate, prin reglementari speciale, uzului sau folosintei colective.Epoca moderna a adus in discutie conceptul de serviciu public, iar pentru prestarea acestuia s-a relevat din nou necesitatea existentei unei categorii speciale de bunuri – bunurile publice.S-a conturat astfel teoria potrivit careia colectivitatile publice organizate juridic – statale sau locale – pot detine, ca si particularii, bunuri – mobile si imobile, corporale siincorporale – pe care le utilizeaza in procesul de asigurare a intereselor generale. Acesteasunt bunuri publice care apartin unei personae morale (juridice) de drept public.Regimul juridic aplicabil acestor bunuri cuprinde reguli specifice de forma si defond care privesc gestionarea, administrarea sau instrainarea lor. Unele dintre bunuriapartin proprietatii private, altele proprietatii publice.Ratiunea care justifica necesitatea existentei unor reglementari specifice,derogatorii de la reglementarile de drept comun, in material bunurilor administratiei publice, este reprezentata de interesul public, general, pe care administratia are misiunede a-l infaptui.Erast Diti Tarangul aprecia ca “[..]administratia are nevoie pentru girareaserviciului public de bunuri mobile si imobile. Aceste bunuri care fac parte din patrimoniul administratiei constituie domeniul administrativ[…]. Domeniuladministrative este, de obicei, impartit in doua categorii, si anume: domeniul public sidomeniul privat. Din domeniul public fac parte bunurile mobile si imobile aleadministratiei care sunt afectate unui interes general, fie ca ele sunt afectate unui serviciu public (ca, de exempu: cladirile, materialul rulant al cailor ferate, armamentul), fie ca elesunt afectate uzului tuturora (drumurile, pietele, malul marii etc.). Din domeniul privat aladministratiei fac parte bunurile mobile si imobile ale administratiei, ce nu sunt afectatein mod direct unui interes general.”Conceptul de domeniu isi are originea in latinescul
dominium
, care inseamnastapanire, proprietate.Existenta domeniului, a unor bunuri aflate in patrimonial detinatorilor deautoritate publica, este legata de scopul asigurarii de catre aceste autoritati a interesului public general al colectivitatii respective.Acest fapt a indus necesitatea supunerii domeniului unor reglementari specifice,distincte de cele aplicabile unor bunuri similare apartinand particularilor.
 
Legatura juridica dintre titularii domeniului si bunurile care alcatuiesc domeniuleste contituita prin intermediul intitutiei proprietatii. Exercitarea dreptului de proprietatede catre stat sau o colectivitate locala asupra bunurilor domeniului lor este supusa unoregulispecifice, care se suprapun or se adauga regimului general al proprietatiireglementat de dreptul comun.Domenialitatea impune chiar reglementarea unei forme specifice de proprietate –  proprietatea publica – apartinand doar titularilor puterii de a administra treburi publice,respectiv statul ori colectivitatile locale. Normele juridice care reglementeaza aceasta materie sunt norme exorbitante,derogatorii de la dreptul comun, ele apartinand diviziunii dreptului public.
Distinctia dintre domenii
Conceptul unei distinctii intre bunurile persoanelor publice, in functie deapartenenta acestora la domeniul public sau privat, este relativ recent, aparand la jumatatea secolului al XIX-lea.In Evul Mediu, “domeniul Coroanei” ingloba toate bunurile detinute de catremonarh de la investitura sa, precum si pe cele aduse de catre acesta in momentulaccesiunii la tron. Compozitia domeniului Coroanei era eterogena datorita prezenteidrepturilor incorporate (regale, fiscale, seniorale) alaturi de elemente materiale (drumuri,rauri etc.), supuse impreuna inalienabilitatii.Desi timid, in doctrina s-a manifestat si ideea ca in cadrul acestui ansamblutrebuie sa se distinga bunurile afectate folosintei tuturor (cai de comunicatie, malurilemarii) de alte componente ale domeniului regal. Primele nu erau susceptibile aproprierii,nici chiar din partea regelui, care nu era decat depozitarul si “superintendentul” acestora.Celelalte bunuri erau susceptibile aproprierii, “insusirii” private. Aceasta distictiedoctrinara nu a fost insa cosacrata si de catre dreptul public al vechiului regim francez.Revolutia de la 1789, punand in practica principiul suveranitatii nationale, vatransfera de la rege catre natiune sediul domeniului, caruia ii va da un nou continut“curatat” de toate drepturile incorporate. Codul domenial, adoptat prin Decretul din 22noiembrie – 1 decembrie 1790, renunta la principiul inalienabilitatii instaurat de vechiuldrept. Revolutionarii vor da o destinatie speciala diferitelor cai de comunicatie: tarmulmarii, radele porturilor, zonele riverane, strazi, piete, cursuri de ape navigabile s.a.,considerand ca acestea nu pot face obiectul unei aproprieri particulare. Era un prim pascatre distinctia domeniului public si a domeniului privat, fara a antrena insa consecinte juridice: bunurile mentinate faceau parte, ca si celelalte, din domeniul national.Codul napoleonian (art. 538 – 541) face din stat un proprietar ca oricare alta persoana. Toate bunurile detinute de catre stat alcatuiau domeniul sau public, fiind supuseaceluiasi regim juridic.Este meritul doctrinei de a fi contribuit la conturarea distinctiei actuale in masa bunurilor domeniale.V. Prudhon, profesor la Facultatea de Drept din Dijon, are meritul de a fisistematizat aceste ideiintr-un ansamblu coerent in lucrarea sa
Tratatul domeniului public
(1833 – 1834). Acest autor sustine necesitatea admiterii pentru anumite bunuri publice a

Activity (151)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Micu Cristi liked this
Catalin Deacu liked this
Adrianna Dns liked this
Oana Oanna liked this
Trohin Katea liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->