Professional Documents
Culture Documents
Clim Andreea
Anul II
Info:
Publicaţia a apărut între anii 1939-1942, costul estimativ al unui exemplar fiind
de 20 lei/bucata.
Conducerea publicaţiei
Din grupul revistei amintim câteva nume importante: Mihai Beniuc, Paul
Constantinescu, Ion Frunzetti, Vintilă Horia, Pericle Martinescu, Constantin Micu, Horia
Niţulescu, Grigore Popa, Ştefan Ştefănescu, Mircea Streinul, s.a.
Cuprinsul revistei nu este unul foarte vast datorită faptului că publicaţia conţinea
doar 50 pagini. Aceasta era împărţită în trei rubrici, fiecare fiind reprezentată de anumiţi
autori pregătiţi în anumite domenii fie din grupul revistei fie simpli colaboratori.
Despre revista apărută la Bucureşti în doar treisprezece numere fizice (lunare sau
combinate), nu s-a putut vorbi sau scrie până în 1990, nu atât datorită programului ei,
străin de orice extremism, cât datorită faptului că liderul grupării, Vintilă Horia, alesese
calea exilului (rămăsese în 1945 în Italia, emigrase în 1948 în Argentina şi se stabilise din
1953 la Madrid). Aşa se face că sintezele de istorie literară dinainte de 1990 nu o
pomenesc, nici Ov. S. Crohmălniceanu, nici Al. Piru, nici alţi cercetători. E ignorată până
şi de Dicţionarul cronologic al literaturii române, apărut în 1979 sub coordonarea lui I. C.
Chiţimia şi Al. Dima, care înregistrează aspecte şi evenimente mult mai mărunte. După
1990, Vintilă Horia, care a murit în Spania în aprilie 1992 fără să mai apuce să viziteze
România postdecembristă, ar fi dorit reluarea revistei şi a programului ei, dar a fost
imposibil. Gestul nu ar fi devenit, probabil, mai mult decât o formă de omagiere a unui
trecut cultural ce merita, fără îndoială, să fie mai bine cunoscut după o lungă interdicţie.
Despre Cultura
Omul suporta solitudinea sa atâta timp cât în universal lui interior e pace şi
certitudine perfectă, din momentul în care în suflet pătrunde demonul neliniştei şi a
deznădejdii, acesta devine un instrument în mâna forţelor oarbe, care tind să distrugă
energia şi înzestrările omului.
Acest lucru poate fi confirmat de către mulţi dintre oamenii de azi, care în
zbuciumata lor tinereţe au încercat această politică a struţului cu teama de a nu se pierde
în haosul lumii actuale. Atunci când fiecare a trebuit să se conducă singur în viaţă, fiecare
tânăr a apărut în haosul de după război neputând crede în altceva decât în cea mai crudă
şi monstruoasă realitate violenta şi fanatism, a detestat nevoile spiritului şi operele
culturii, nevoind să accepte decât ceea ce era evident şi răspundea direct şi imediat
fervoarei sale tinereşti
Târziu însă, după multe rătăciri şi credinţe false, fiecare şi-a dat seama că marea
importanţă pe care o acorda realităţii nu era defapt decât unul din mijloace ale
spiritualului de a-şi asigura integritatea şi triumful final definitiv.
Cea dintâi şi cea mai importantă manifestare a spiritului în umanitate este Cultura.
Aceasta este suma tuturor forţelor superioare, năzuinţelor, amintirilor şi aşteptărilor
omului de peste tot şi dintotdeauna.
Omul din cele mai vechi timpuri a fost înzestrat pe lângă foame, somn şi amor –
cu un spirit înfometat şi neliniştit a cărui foame nu şi-o putea potoli decât în opere
culturale - artă, dansul, muzica.
În negura strămoşilor primitive, omul neputând crea forme artistice noi, caută în
manifestările naturii expresia simbolurilor care se frământau în spiritual său.
Omul simte nevoia de a produce opere culturale, spiritul nostru este o imensă
rezervă de elemente creatoare, ei tânjesc veşnic să realizeze ceva. Însă unii se mulţumesc
doar să admire creaţiile altora. Din acest motiv, omul s-ar trezi pe neaşteptate mai singur
decât dacă şi-ar pierde glasul, auzul şi vederea dintr-o dată.
Legiunile lui Cezar au stăpânit cel mai vast imperiu din istorie, insă pe urma lor nu
au rămas decât amintirile transfigurate în legendă sau creaţii literare.
Din Gloria imperiilor de altă dată, n-au rămas decât creaţiile culturale menite să
poarte gloria artiştilor nemuritori.
Acolo unde nu există cultură e doar ambiţie şi zădărnicie. Cultură, acest lux
esenţial, garantează prosperitatea unui popor, ea trezeşte în oameni conştiinţa, căci numai
prin cultură o generaţie poate să ia cunoştinţă de existenţa înaintaşilor lor şi să transmită
mai departe valorile moştenite.
Sunt cazuri în care un poet, o legendă reprezintă mai bine un popor şi-l exprima în
toată divinitatea lui, decât sute de reprezentanţi sau milioane de soldaţi.