Rezolvarea ecuatiilor de gradul III si IV

Cardano s-a nascut intr-o localitate nu departe de Milano. Tatal sau era
jurisconsult. Conform izvoarelor istorice el era un om luminat si de
viata.Cunostea mai multe limbi straine, se ocupa de matematica, filosofie si
traduceri.
Fazzio Cardano(acesta era numele tatalui lui Girolamo) s-a ocupat
îndeaproape de educatia fiului. Cardano a ales însa sa studieze medicina. În
1524,an in care moare Fazzio, Cardano primeste titlul de doctor in medicina al
Universitatii din Padova. Se duce sa profeseze medicina la Milano.Acolo însa,
Colegiul de Medicina al orasului îi refuza autorizatia de practica: motivul era
acela ca Girolamo era in realitate fiul lui Fazzio. Evident, era vorba de un pretext,
în fapt, colegii de breasla ai lui Cardano erau speriati probabil de acesta, datorita
multiplelor sale cunoştinte, personalitatii sale iesite din obisnuit.
În 1534,Cardano încearca din nou sa obtina o slujba la Milano,dar abia peste
un an reuseste sa i se dea dreptul de practicare a medicinei în acest oras.
La Milano,Cardano are norocul sa vindece cateva personalitati de seama si
astfel începe ascensiunea sa si începuturile unei vieti materiale mai bune, care-i
permite sa se dedice exclusiv stiintei.
Astfel,in 1539,publica la Nurnberg (în limba latina) ,,Arimetica
practica’’,lucrare bine primita în Franta si Germania. In 1545 apare principala
lucrare a lui Cardano în domeniul matematicii,intitulata ,,Ars magna sive de
Regulis Algebraicis’’(,,Marea arta sau despre regulile algebrice’’),in care sunt
incluse solutiile ecuatiilor generale de gradul III si IV,ultima problema fiind
rezolvata de elevul sau Lodovico Ferrari.
Cardano mai calatoreste in Scotia ca medic al arhiepiscopului John
Hamilton ,pe care reuseste sa-l vindece de o boala grea.
Trebuie mentionat ca in tot decursul vietii Cardano a fost preocupat de
astrologie,ajungand datorita cunoştintelor (de astronomie,de fapt) un fel de
astrolog oficial al papei.Regele Frantei si regina Scotiei l-au luat si ei la randul lor
sub protectie,ceea ce este o dovada ca gloria sa stiintifica de medic si astrolog
practicant era destul de mare.
Astrologia îi va aduce totusi neplaceri lui Cardano. În 1554 scrie o carte
intitulata ,,Asupra semnificatiei stelelor’’ în care are proasta inspiratie sa includa
un horoscop al lui Iisus Hristos (alcatuit de el însusi).
Inchizitia reuseste pe aceasta baza sa obtina in 1570 întemnitarea sa. La
interventia unor prieteni supusi este eliberat peste doua luni ;mai ispaseste un
,,arest la domiciliu’’ de trei luni si primeste recomandarea de a nu mai preda sau
a mai scrie carti.
Cardano pleaca la Roma sa se puna direct sub protectia papei. In 1573,papa
îi acorda o pensie suficienta pentru a se putea dedica activitatii stiintifice. In
acesti ultimi ani ai vietii Cardano s-a scufundat printre manuscrisele sale.N-a mai
predat,n-a mai publicat nimic,n-a mai practicat medicina. A lasat foarte multe
1
lucrari nepublicate,printre care si o ,,Autobiografie’’, extrem de interesanta prin
modul in care Cardano surprinde caracteristici ale epocii respective.
In 1576, dupa unii biografi, Cardano s-a sinucis pentru a dovedi forta sa de
astrolog prooroc,acesta fiind anul in care ar fi trebuit sa moara. Totusi, se pare ca
Girolamo îsi proorocise disparitia exact la 5 decembrie 1573-deci cu trei ani mai
devreme.
Revenind la problema ecuatiei de gradul III, putem spune ca in realitate
Cardano ,,n-a furat’’ solutia lui Tartaglia, incluzand-o fara voia acestuia in Ars
Magna.Practic el a descoperit la Bologna manuscrisul lui del Ferro,dar care
ulterior pierzandu-se,s-a crezut ca Girolamo a mintit relativ la existenta
acestuia.Aproape patru secole mai tarziu, profesorul italian Ettore Bortolotti a
redescoperit manuscrisul lui del Ferro si astfel,specialistii au putut avea revelatia
faptului ca ,,magicianul Cardano “ a fost acuzat oarecum pe nedrept .
Cardano are însa meritul de a fi investigat ecuatia de gradul III mai profund
decat Tartaglia.
Este poate util sa recapitulam-pe puncte-aceasta încalcita istorie:
1.-in jurul anului 1515,Scipione del Ferro, profesor la Universitatea din
Bologna, da regula generala a rezolvarii ecuatiei:
x 3 + px = q

2.-secretul nu este divulgat decat la doua persoane(una dintre ele:

Antonio Fior).
3.-în 1530 are loc un turnir matematic (initiat de Giovanni Colla) la care se
propun spre rezolvare ecuatii particulare de tipul:
x 3 + px 2 = q, x 3 + q = px 2 , x 3 = px 2 + q .
4.-participa la turnir Niccolo Tartaglia care rezolva problemele în timp
record
5.-în 1535 Antonio Fior lanseaza si el un turnir, provocandu-l pe Tartaglia
-s-au propus ecuatii de tipul:
x 3 + px = q, x 3 + q = px , x 3 = px + q.
6.-Tartaglia rezolva din nou problemele si propune alte ecuatii pe care însa
Fior nu este în stare sa le solutioneze
7.-apare Cardano:scria în acest timp ,,Ars Magna” si roaga pe Tartaglia
sa-i divulge secretul formulei
-acesta refuza
-ulterior cedeaza,dar sub rezerva nepublicarii acesteia
8.-în 1539,împreuna cu Lodovico Ferrari,Cardano publica în ,,Ars Magna”
solutia lui del Ferro-Tartaglia
9.-Cardano da în plus reducerea unei ecuatii cubice complete la o ecuatie
cubica doar cu trei termeni
10.-socotit multa vreme ,,delapidator” al lui Tartaglia , Cardano este
,,reabilitat” prin redescoperirea,în 1923,a manuscrisului original al lui del Ferro
11.-în ,,Ars Magna” ,apare pentru prima oara solutia generala a ecuatiei de
gradul IV ,solutie dată de Ferrari

2
Ε cuaţia de gradul III, desi aparent simpla,ascunde în sine mare bogatie de idei
matematice.
Sa intram putin în lumea ecuatiei de gradul III. În mod normal ar trebui sa
începem cu rezolvarea ei.

Fie deci:
a0 x 3 + a1 x 2 + a2 x + a3 = 0, a0 ≠ 0, a i ∈Z , i =1,2,3,4.
Cu ajutorul transformarii x = y − a1 / 3a0 , facem sa dispara termenul în y2.
Ecuatia de gradul III se poate scrie în final :
x 3 + px + q = 0, p, q ∈R.

Cea mai utilizata metoda de rezolvare a acestei ecuatii este cea data de
matematicianul olandez J. Hudde (1628-1704), care, printre altele, a fost si
primar al Amsterdamului.
Ideea lui a fost sa scrie radacina sub forma x=u+v si sa scrie apoi
identitatea:
( u + v ) 3 − 3uv ( u + v ) − (u 3 + v3 ) = 0.
Se vede deci ca trebuie sa avem (
p = −3uv , q = − u 3 + v 3 )
sau de fapt:
 u 3 + v3 = − q

 3 3 p3
u v = − 3
 3
Alcatuim asadar ecuatia de gradul al doilea II z 2 + qz − ( p / 3) 3 = 0
cu radacinile:
3
 p
− q ± q + 4 
2

3
z1, 2 =
2

pe care le scriem astfel:

2
 q   p 
2
q
z1, 2 = − ±   + 
2  2  3 
Obtinem imediat:
2 3 2 3
q q  p q q  p
x1 = 3 − +   +  + − −   + 
2 2  3  2 2  3 

Celelalte doua radacini sunt x2 = αu + α 2v, x3 = α 2u + αv, α si α2 fiind

radacinile cubice ale unitatii.

3
 Ceea ce am scris mai sus poarta numele de FORMULA LUI CARDANO.
Expresia:
2 3
q  p
∆ =   + 
2  3 
poarta numele de ,,discriminantul ecuatiei de gradul III “ si ea joaca un rol
important în stabilirea naturii radacinilor acestei ecuatii. Sa examinam pe rand
situatiile posibile.
1) CAZUL ∆ =0. Evident, cel mai simplu, dar instructiv. Atunci:
q
u =3 −
2
care se mai poate scrie:
3
q
− 
 2 = − q q 3q
u=3 2
=− = .
q q
2
 p
3 2p
  23   23 −  
 2  2  3

deoarece daca ∆ = 0 ,  atunci:

2 3
q  p
  = − 
2 3
 Din rezolvarea ecuatiei , stim ca :
p p
uv = − , deci v = −
3 3u
adica:
  p 3  2
6−    q
6 
− 2 p2   3   2 3q
v= =−  =−   = ( = u ).
9q pq pq 2p

Prin urmare x1 =u+u=2u=3q/p.

Sa facem urmatoarea observatie: daca α este o radacina cubica a unitatii,
adica α = (−1 + i 3 ) / 2 atunci α2 = (−1 − i 3 ) / 2 si deci:
x1 = u + v

x2 = −
u +v
+i ⋅
(u − v) 3
2 2

x3 = −
u +v
−i ⋅
( u − v) 3
2 2
3q
Cum aici u=v,avem deci x2 =-u si x3 =-u ,adica x2 = x3 = −
2p
Iata deci ca în cazul ∆ =0, radacinile ecuatiei x 3 + px + q = 0 pot fi scrise
direct,si anume, x1 = 3q / p, x2 = x3 = −3q / 2 p.
EXEMPLU (L.Ya. Okunev, 1951):ecuatia x 3 − 12 x + 16 = 0 are radacinile x1 =-
4 si x2=x3 =2 . Într-adevar :

4
 2 3 2 3
q  p  16   12 
∆ =   +   =   +  −  = 64 − 64 = 0.
2  3  2  3
deci:
3q 3 ⋅16 − 48
x1 = = = −4, x2 = x3 = = 2.
p −12 − 24

2)CAZUL ∆>0. De fapt ,ca si în cazul ∆<0 exista trei radacini distincte.O
demonstratie frumoasa este prin reducere la absurd. Presupunem ca radacinile
nu ar fi distincte ,deci cel putin doua ar coincide: x1 = x2 şi x3 ≠ x1.
Atunci relatiile lui Viete dau:
2 x1 + x3 = 0,

x12 + 2 xi x3 = p,
− x12 x3 = q
Avem deci:
x3 = −2 x1 , p = −3 x12 , q = 2x13 .
Prin urmare:
2 3
q  p
∆ =   +   = x16 − x16 = 0
 2  3 
ceea ce contrazice ipoteza ∆  ≠ 0.
Precizarea în plus la cazul nostru (∆ >0) este aceea ca numai o singura
radacina este reala. Daca q>0, atunci aceasta radacina este negativa; iar daca
q<0 atunci ea este pozitiva .
Sa dovedim aceste fapte.Avem deci :
q
u =3 − + ∆
2
Fie acum p>0.Atunci:
q
− < ∆
2

si deci u este pozitiv ,iar

q
v =3 − − ∆
2

este evident negativ.

Daca q>0, avem:
q q
− + ∆ < − − ∆
2 2
iar daca q<0, avem inegalitatea ,,pe dos”.
Prin urmare ,daca q>0, atunci u < v si deci x1 = u + v va fi negativ; daca
q<0 atunci u >v si deci x1 va fi pozitiv .
Sa vedem ce se întampla daca p<0. Ei bine, situatia se mentine, deci
concluzia enuntata mai sus ramane valabila.
3)CAZUL ∆<0 furnizeaza trei radacini reale distincte .
5
 Demonstratia e relativ simpla , dar nu banala.
Daca ∆<0, atunci fie
∆ = − A2 (A real pozitiv), atunci:
q
u =3 − + Ai
2
Întrucat avem de-a face cu un numar complex,
 q 
 − + Ai  ,
 2 
sa-ncercam sa-l scriem sub forma trigonometrica.
Evaluam mai întai modulul:
2
 q q2 q2 q2 p3 p3
ρ= −  + A =
2
−∆ = − − = −
 2 4 4 4 27 27

Functiile argumentului θ sunt :

−q A
cos θ = , sin θ = ( > 0)
2ρ ρ
Asadar:
u = 3 ρ ( c o sθ + i sinθ ) = 3 ρ ⋅  cos
θ + 2kπ θ + 2kπ 
+ i sin , unde k=0,1,2.
 3 3 
Se observa deci ca modulul lui u este

3
 p p
3
ρ = 3 −  = −
3  3

p p
Patratul sau este − . Dar uv = − deci implicit v=u, deoarece stim ca în
3 3
general uu = u .
2

Asadar :
  θ + 2kπ   θ + 2kπ 
v= 3
ρ ⋅  cos  − i sin    ⋅ k = 0,1,2.
  3   3 
În final, se obtin solutiile ecuatiei de gradul III sub forma trigonometrica:
θ
x1 = 2 3 ρ cos
3
θ + 2π
x2 = 2 3 ρ cos
3
θ + 4π
x3 = 2 3 ρ cos
3
p
unde ρ = −
3
Dupa cum bine se vede, x1, x2 , x3 ∈ R si x1 ≠ x2 ≠ x3. În plus, daca q>0
avem doua radacini pozitive , iar daca q<0 avem o singura radacina pozitiva.
Direct se procedeaza astfel: se considera binecunoscuta formula:
θ θ
cos θ = 4 cos 3 − 3 cos
3 3
care se scrie si asa:

6
 θ 3 θ 1
cos 3 − cos − cos θ = 0
3 4 3 4
θ
Se alege ca necunoscuta x = ρ cos în x3 +px+q=0 si se obtine:
3
θ p θ q
cos 3 + 2 cos + 3 = 0
3 ρ 3 ρ
Identificand cele doua ecuatii gasim imediat:
p 3 q 1
=− , = − cos θ
ρ3 4 ρ3 4
Prima relatie este satisfacuta daca se ia:
p
ρ =2 −
3
În timp ce a doua ne furnizeaza:
3q
cosθ =
2p − p/3
Existenta ,,legala” θ a lui este asigurata daca p<0 si:

9q 2
≤1
4 p 2 ( − p / 3)

Dar aceasta din urma relatie se mai scrie:

2 2
q  p
27 q + 4 p ≤ 0
2 3
sau   +  = ∆ ≤ 0
2  3 

Evident, ∆<0 trebuie sa implice p<0, deci solutii sub forma trigonometrica
nu se pot da decat în cazul ∆<0.
EXEMPLU (Kahane ,1958): Sa se rezolve trigonometric ecuatia:
x3 –21x-20=0

Formula lui Cardano ne da:

x1 = 10 + 9i 3 + 3 10 − 9i 3
unde:
2 3
 20   21 
∆ =  −  +  −  = 100 − 343 = −243 < 0
 2   3
Se va alege :
10 + 9i 3 = ρ( cos θ + i sin θ )
în care:

10 10
ρ 2 = 343 = 73 , cos θ = =
343 7 7
Asadar:

 θ + 2kπ θ + 2kπ 
u = 3 10 + 9i 7 = 7  cos + i sin 
 3 3 

7
 si
 θ + 2kπ θ + 2kπ 
v = 3 10 − 9i 7 = 7  cos + i sin 
 3 3 

unde k=0,1,2.
Radacinile sunt deci:
θ θ + 2π θ + 4π
x1 = 2 7 cos , x2 = 2 7 cos , x3 = 2 7 cos
3 3 3

Avem:
3 3
lg cos θ = lg 10 − lg 7 = 1 − ⋅ 0,845098 = 1,732353
2 2
θ
Rezulta din tabele : θ ≈ 57 °13 '11' ' ⇒ ≈ 19 °6'23 ' '
3
Atunci :
1 θ
lg x1 = lg2 + lg7 + lgc o s ≈
2 3
≈ 0,30103 + 0,422549 +1,975391 = 0,69897

Exista si alte metode de rezolvare a ecuatiei de gradul III.

Într-un curs mai vechi de algebra al lui Niewenglowski(1921)am gasit un
procedeu care foloseste asa-numitul ,,Hessian” al polinomului de gradul III.

f ( x, y ) = ax 3 + 3bx 2 y + 3cxy 2 + dy 3

LODOVICO FERRARI
şi înfrângerea ecuaţiei de gradul IV

Rezolvarea ecuatiei complete de gradul IV are loc relativ cam în aceeasi

perioada cu aceea a ecuatiei de gradul III.
Conform scrierilor istorice,Cardano înfiaza practic pe un elev al sau ,pe
nume Lodovico Ferrari din Bologna ,talent ,matematic de mare forta.
Ferrari(1522-1565), a fost, în limbaj modern, asistentul lui Cardano.L-a
însotit pe acesta în calatoriile sale stiintifice, l-a ajutat în redactarea
monumentalei ,,Ars Magna” în care de fapt Cardano a si inclus metoda lui Ferrari
de rezolvare a ecuatiei de gradul IV.
Ferrari a ajuns la solutia generala a ecuatiei de gradul IV tot în urma unei
întreceri publice.

8
 Conform cu Pietro Cossali(1748-1815), care a scris prin 1797 o istorie a
algebrei, Giovanni Colla a propus lui Tartaglia o problema ce conduce la
urmatorul sistem de ecuatii:

x+ y+ z = 20

x y
 =
y z
 x y = 8

Prin eliminarea lui y si z, Tartaglia obtine ecuatia de gradul IV

x 4 + 8 x 2 + 64 = 20 x 3

Venind în contact cu disputa între Colla si Tartaglia ,Cardano îl atrage pe

Ferrari în rezolvarea problemei. Acesta o rezolva în timp record, Cardano avand
timpul necesar sa includa metoda în celebra ,,Ars Magna” (1545).
Practic, Ferrari a considerat o ecuatie de tipul:
x 4 + nx 2 + q = px , p, q, n ∈ R
pe care, dupa o serie de artificii convenabile, o aduce la o asa-numita rezolventa
de gradul III:
 1 
( 1
)
t 3 +  3 q − n t 2 + 2q − n q t − p 2 = 0
 2  8

Sa consideram acum ecuatia de gradul IV sub forma uzuala:

x4 +px2 +qx+r=0
Pentru orice λ real, are loc identitatea:

x 4 + px 2 + qx + z = ( x 2 + λ ) −
2 1
[ ( 2λ − p ) x 2
+ ( − q ) x + ( λ2 − r ) ]
Îl vom determina pe λ astfel încat sa aiba loc relatia:
( − q ) 2 − 4( 2λ − p ) (λ2 − r ) = 0 (adica discriminantul trinomului din
paranteza dreapta sa fie nul).
Ecuatia respectiva este de gradul III (rezolventa 1), deci odata
determinat se poate scrie:
( 2λ − p ) x 2 + ( − q ) x + ( λ2 − r ) = (αx + β ) 2
Asadar ecuatia de gradul IV se reduce la ( x 2 + λ ) − (αx + β ) 2 = 0
2

sau ( x 2 + λ + αx + β ) ⋅ ( x 2 + λ − αx − β ) = 0, adica la doua ecuatii simple de grad II

.

9
 Consideram polinomul general de grad IV P(x)=x4 +ax3 +bx2 +cx+d si
dorim sa-l transformam astfel ca acesta sa poata fi scris ca diferenta a doua
patrate perfecte:
  ax   ax   
2
a2  
( )
P( x ) =  x 2
2
+ 2 x 2   +    +  b −  x 2 + cx + d 
  2   2    4 
sau
ax   
2
 a2 
P ( x) =  x 2 +  +  b −  x 2 + cx + d 
 2   4 
Introducem o necunoscuta auxiliara z în felul urmator :
2
 ax   a2  2  2 ax 
P( x) =  x 2 + + z +
 b − 
x + cx + d − 2 x + 2 z − z
2

 2   4   
sau înca:
2

+ z  − (αx 2 + βx + γ ),
 ax 
P ( x) =  x 2 +
 2 
unde evident:
α = 2 z + a 2 / 4 − b, β = az − c, γ = z 2 − d.

Bineînteles, polinomul αx 2 + βx + γ este un patrat perfect, daca β 2 = 4αγ

adica:

 
− b ( z 2 − d )
a2
( az − c ) 2 = 4 2 z +
 4 
care nu este altceva decat rezolventa în cazul general.
Facem o observatie interesanta: daca z0 este o radacina rationala a
rezolvantei de mai înainte si expresiile:
a2
2 z0 + −b, z02 − d
4
sunt numere rationale, atunci polinomul P(x)= x4 +ax3 +bx2 +cx+d este reductibil
în campul numerelor rationale.

EXEMPLU: fie polinomul P(x)=6x4 –7x3 +x2 –2.

Consideram polinomul înrudit :
1 7 1 1
P0 ( x) = P ( x) = x 4 − x 3 + x 2 −
6 6 6 3
si alcatuim rezolvarea acestuia:
2
 7   49 1  2 1 
 − z  = 4 2 z + −  z + 
 6   144 6  3
sau, prin substitutia 2z=u, obtinem rezolventa 180u3 –18u2 +144u+25=0
Aceasta ecuatie are radacina rationala u0 = −1 / 6 deci z0 = −1 / 12 .
Calculam pe rand expresiile:

10
 a2 1 49 1 1 1
2 z0 + −b = − + − = =
4 6 144 6 144 12

1 1 49 7
z02 − d = + = =
144 3 144 12

Polinomul nostru se poate scrie în final

P ( x ) = 6 P0 ( x) = ( 2 x 2 − x + 1)( 3 x 2 − 2 x − 2 ) ,
deci este reductibil.

11