ANATOMIA APARATULUI GENITAL MASCULIN

ORGANELE GENITALE INTERNE

TESTICOLUL
Testicolul - organ pereche - este o glanda genitala masculina care indeplineste
doua functii:
 spermatogeneza, formarea celulelor sexuale (spermii), ce se desfasoara
la nivelul tubilor seminiferi contorti;
 functia endocrina, prin care celulele interstitiale Leyding ale
parenchimului testicular secreta hormoni androgeni (testosteron), ce
determina maturizarea organelor sexuale si stimuleaza evolutia
caracterelor sexuale secundare masculine.
Initial, testiculii se formeaza in regiunea lombara, apoi, incepand din luna a 3-
a, coboara prin canalul inghinal in bursele scrotale. Coborarea testicolului in bursele
scrotale este determinata de temperatura mai coborata din bursa (36.5C), temperatura
la care procesul de spermatogeneza se poate desfasura in conditii optime. In caz ca
testicolele nu coboara in bursele scrotale, vorbim de ectopie testiculara, care poate fi
uni sau bilaterala. In testicolul ectopic nu are loc procesul de spermatogeneza.
Testicolul are o greutate de aproximativ 25 grame si avand forma unui ovoid turtit
transversal, situat in bursa scrotala, la nivelul perineului anterior. De fiecare testicol
este anexat un organ alungit, epididimiul, care prezinta primul segment extratesticular
al conductelor seminale. Epididimul are lngimea de 5-6 cm, forma unei virgule,
asezat pe extremitatea superioara si marginea posterioara a testicolului, pana la polul
inferior al acestuia. Contine canalul epindimar, care se continua cu canalul deferent.
Testicolul este invelit la suprafata de o conjuctiva alba-sidefie, numita albunigee,
rezistenta si inextensibila, tiannd in tensiune parenchimul testicular (rol in progresia
spermiilorde-a lungul epidimului si canalului deferent). La marginea postero-
superioara a testicolului, albugineea prezinta o ingrosare de forma piramidala, numita
mediastinul testicolului.de la mediastin pleaca radiar septuri conjunctive ce strabat
parenchimul, delimitand lobii testicolului (care contin parenchimul glandei), de forma
piramidala, cu varful spre mediastin. Lobulii testiculari, spermatici, sunt in numar de
250-300 pentru fiecare testicul; sunt formati sin 2-3 tubi subtiri sinuosi, incolaciti,
numiti tubi seminiferi contorti (400-800 intr-un testicul), in care se desfasoara
spermatogeneza, si din tesut conjunctiv interstitial (celulele Leyding), situate intre
tubii seminiferi contorti, cu rol in secretia endocrinaa testicululi. Tubii seminiferi
contorti incep printr-o extremitate libera in fundul de sa c la baza piramidelor. In
structura lor interna intra o membrana bazala si un epiteliu stratificat cu celule
seminale, care prin spermatogeneza formeaza spermiile, si cu celule cu rol trofic si de
sustinere, celulele Sertoli.
La varful fiecarui lobul, in apropiere de mediastin, tubii seminiferi contorti iau
un traiect rectiliniu si devin tubi drepti (primul segment al cailor spermatice), patrund
in mediastin, unde conflueaza, constituind o retea anastomozata, numita reteaua
testiculara (reteteris), care prezinta al doilea segment al cailor spermatice. Din aceasta
retea se desprind 10-15 canale eferente care trec din mediastin in capul epidimului si
se deschid intr-un canal unic, canalul epindimar (este foarte incolacit si are o lungime
de 4-6 m). El alcatuieste corpul si coada epidimului si se continua cu canalul deferent.
Epiteliul canalrlor eferente si al canalului epindimar secreta un lichid ce intra in
compozitia spermei.
Vascularizatia testicului si a epidimului este asigurata de artera testiculara,
ramura din aorta abdominala, si din artera diferentiala, ramura din artera iliaca
interna. Venele formeaza plexul pampiniform, din care rezulta vena testiculara, care
se varsa in veca cava inferioara la dreapta, in timp ce vena testiculara stanga se
deschide in vena renala homolaterala.
Inervatia testicululi si a epidimului provine din plexul solar prin plexul
spermatic si din plexul hipogastric prin plexul veziculo-deferential.

DUCTELE SPERMATICE
Caile spermatice sunt conducte de eliminare a spermiilor si lichidului
spermatic.
Ele sunt intratesticulare si extratesticulare.

Caile intratesticulare sunt tubii seminiferi drepti si reteaua testiculara,

constituind primele doua segmente ale cailor spermatice.
Caile extratesticulare sunt: canalele eferente, canalul epidimar, canalul
deferent, canalul ejaculator si uretra. Canalul deferent continua canalul pedidimar si
are o lungime de 50 cm, pleaca de la coada epididmului, terminandu-se la baza
prostatei, prin portiunea ampulara (mai dilatata), care se uneste cu ductul excretor, al
veziculei seminale, formandu-se ductul ejaculator care strabate prostata si se deschide
in uretra prostatica, la nivelul coliculului seminal. Distingem canalului deferent o
portiune epidimo-testiculara, situata in bursele scrotale, o portiune inghinala, cand
strabate canalul inghinal, si o portiune pelvina situata in pelvis. Portiunea pelvina se
termina cu particula ampulara a canalului deferent.
Structura anatomica a canalului deferent este formata dintr-otunica conjunctiva
externa, o tunica musculara cu trei straturi de fibre netede, si dintr-o tunica interna,
mucoasa (epiteliu prismatic).

GLANDELE ANEXE
VEZICULA SEMINALA
Este un organ pereche, situat deasupra prostatei, intre vezica urinara si rect,
lateral de ampulele deferentiale. Are rol secretor, produsul adaugandu-se lichidului
seminal.
Vezicula seminala are forma ovoidala, lunga de 4-5 cm, si lata de 2 cm. Este un
tub intortochiat, cu multe sinuozitati unite prin tracturi fibroase, dandu-i un spect
vezicular (alveolar).
In interior, cavitatea vezicului seminale este neregulata, cu lumenul
compartimentatla mai multe diverticule, formate din plici ale mucoasei si care
comunica unele cu altele. Peretele veziculei est eformat dintr-o tunica conjunctiva
externa, o tunica musculara si o mucoasa epiteliala, cubica, cu celule secretoare.
Vascularizatia este asigurata de artera deferentiala, artera vezicala inferioara si
artera rectala mijlocie; venele formeaza plexul seminal care se deschide in plexul
prostatic.
Inervatia este data de ramuri ale plexului hipogastric.

PROSTATA
Este un organ glandular (functie exocrina), impar, situat in jurul portiunii
initiale ale uretrei, produsul de secretie participand la formarea spermei. Este
localizata in cavitatea pelviana, cuprinsa intre vezica urinara (superior), rect
(posterior), perineu (inferior) si simfiza pubiana (anterior).
Uretra strabate prostata vertical, iar cele doua canale ejaculatoare o strabat
oblic, deschizandu-se in uretra prostatica. Are forma unui con turtit, cu varful
indreptat in jos si inainte, si I se descriu: o baza, varful, fata anterioara si fata
superioara.
Structura prostatei este alcatuita dintr-o stroma conjunctivo-musculara si un
parenchim glandular, predominant. Stroma formeaza la exterior o capsula
conjunctivo-musculara groasa, care trimite spre interioer septuri conjunctivo-
musculo-elastice, impartind parenchimul glandular in lobuli. Un lobul corespunde
unei glande prostatice. Lobulii glandulari (20-30) se deschid printr-un numar mai mic
de orificiiin uretra prostatica. Parenchimul glandular este format din glande
periuretrale, mici, mucoase, situate in tesutul din jurul uretrei, si glande prosattice
propriu-zise (30-50), de tip bulbulo-alveolar, lungi si puternic ramificate. Prostata
secreta un lichid lactescent, care se adauga spermei cu miros caracteristic si reactie
usor alcalina, favorizand mobilitatea spermiilor.
Vascularizatia este asigurata de ramuri ale arterei prostatice, cat si ale arterei
vezicale inferioare si arterei rectale mijlocii; venele se deschid in plexul vezico-
prostatictributar venei iliace interne.
Inervatia apartine plexului hipogastric.
GLANDELE BULBO-URETRALE
Sunt doua formatiuni uretrale ovoide, de dimensiunile unui bob de cireasa,
situate de o parte si de alta a bulbului uretral. Se deschid, prin doua canale, in uretra
spongioasa. Secretea un lichid clar, vascos, asemanator cu cel prostatic, care se
adauga lichidului spermatic.

ORGANELE GENITALE EXTERNE

PENISUL
Este un organ genital si urinar, situat deasupra scrotului, inaintea simfizei
pubiene. Prezinta o prtiune perineala, radacina penisului si o portiune libera, corpul
penisului, care, la extremitatea sa anterioara, se termina cu o parte ma voluminoasa,
numita gland. Radacina este fixata, prin cei 2 corpi cavernosi, de ramurile ischio-
pubiene ale coxalului, iar cirpul este fixat de simfiza pubiana prin ligamente fibroase,
unul superior si altul inferior.
 Corpul penisului are o forma cilindrica, usor turtit, prezentand o fata superioara
(dorsum penis) si una inferioara, uretrala.
Glandul cu baza sa inconjoara circumferinta corpului, depasindu-l ca o
coroana, la acest nivel existand santul balano-preputal. La varful sau, orientat spre
fata uretrala, se afla orificiul estern al uretrei.
Invelisul tegumentar al penisului se continua, la nivelul glandului, cu preputul,
un manson cutanat care se termina in fund de sac.
Penisul este format dintr-un aparat erectil si invelisuri. Organele erectile sunt
formatiuni fibro-musculare areolare, fiind reprezentate de doi corpi cavernosi si un
corp spongios, si care, umplute cu sange, determina erectia. Cei doi corpi cavernosi
au forma cilindrica si formeaza cea mare parte a penisului, ocupand fata dorsala,
laturile si, partial, fata uretrala. Extremitatile lor posterioare se insera pe ramurile
osoase ischio-pubiene.
Corpii cavernosi se unesc pe linia mediana prin intermediul unui sept
conjunctiv, iar extremitatile anterioare vin in contact cu fata posterioara a glandului,
print-o lama conjunctiva. Sunt acoperiti de un invelis fibros, foarte rezistent, numit
tunica albuginee, de la care pornesc septuri conjunctive care separa un sistem
cavernos ce contine tesut erectil vascular.
Corpul spongios al uretrei este o formatiune unica ce intra in alcatuirea
penisului, ocupand spatiul median dintre corpii cavernosi. Este format din tesut
cavernos si inveleste uretra care il strabate de la un capat la altul. Extremitatea sa
posterioara incepe printr-o portiune mai dilatata – bulbul uretral, iar cea anterioarase
continua cu glandul. La exterior, corpul spongios este invelit de o tunica albuginee,
iar tesutul sau spongios este format din caverne ce corespund lacunelorvenoase.
Invelisurile penisului este format din piele, care se continua cu pielea scrotului
si a regiunii pubiele. Sub aceasta se gaseste o lama musculara subtire care formeaza
dartosul penian.
In interior se afla o tunica laxa, in care se afla vase superficiale, iar mai profund
fascia penisului, continuare a fasciei superficiale a abdomenului care inveleste corpii
spongiosi si cavernosi.
Vascularizatia este asigurata de ramuri din artera rusinoasa interna; venele se
deschid in vena rusinoasa interna si de aici in vena iliaca interna.
Inervatia invelisurilor este data de nervul rusinos si de ramuri genitale ale
plexului lombar, iar organele erectile de ramuri simpatice si parasimaptice ale
plexului hipogastric, cu rol dilatator.

SCROTUL (BURSELE SCROTALE)

Formeaza partea organelor genitale esterne in care sunt localizate testicolele.
Este un sac median, situat sub penis, format din mai multe tunici concentrice, care se
continua cu planurileperetelui anterior abdominalsi cu invelisurile penisului. La
exterior apare ca o punga cutanata, situata in partea inferioara a peretelui abdominal,
avand pe fata antero-inferioara un sant longitudinal median, corespunzator rafelului
scrotal,care separa cele doua burse scrotale.
Arterele care vascularizeaza scrotal sunt: arterele rusinoase externe (din artera
femurala) si ramuri scrotale (din artera rusinoasa interna). Sangele venos este drenat
prin venele rusinoase externe in vena femurala si prin venele rusinoase interne in
vena hipogastrica.
Inervatia este asigurata de ramuri ale plexului lombar.
ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ

ORGANELE GENITALE INTERNE

OVARUL
Situat in cavitatea pelvina, este un organ pereche, cu functie mixta, exocrine
(produce ovule) si endocrina (secretia hormonilor foliculina si luteina –
progesteronul). Are forma unui ovoid turtit, de 6-8 g, cu diametrul de 3-5 cm. Prezinta
doua fete, doua margini si doaua extremitati. Fata laterala se afla pe peretele lateral al
cavitatii pelvine, in fosa ovariana, fata mediala este acoperita de pavilionul trompei.
Marginea anterioara da insertie mezoovarului (plica peritoneala), care uneste ovarul
cu ligamentul lat al uterului; aici se gaseste hilul ovarului, ce contine elemente
vasculare si nervoase. Marginea posterioara (libera) este mai groasa. Extremitatea
superioara (tubara) da insertie ligamentului suspensor al ovarului si celui tubo-
ovarian, iar extremitatea inferioara (uterina) da insertie ligamentului propriu al
ovarului (ligamentul utero-ovarian).