Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
371Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Excel - Programe de Calcul Tabelar

Excel - Programe de Calcul Tabelar

Ratings: (0)|Views: 33,703 |Likes:
Published by zahariavadureanu1

More info:

Published by: zahariavadureanu1 on Dec 18, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/20/2013

pdf

text

original

 
CAPITOLUL 6
PROGRAME DE CALCUL TABELAR
 6.1 Programele de calcul tabelar – instrumente de sprijinire adeciziilor
Programele de calcul tabelar sunt produse program integrate ce cuprind facilităţi delucru cu tabele, baze de date, diagrame, simulări etc. Aceste programe au fost concepute pentru a
 prelua
cea mai mare parte a activităţilor de rutină din sarcina “funcţionarilor” dindiverse domenii, cărora le rămâne doar partea creativă (definirea prelucrărilor, elementele degrafică şi formatare etc.). Spre deosebire de limbajele de programare propriu-zise, aceste produse sunt special concepute pentru a fi manevrate de utilizatorii neinformaticieni. Tehnica programării este redusă la minimum posibil, o aplicaţie creată cu un astfel de produs având oflexibilitate deosebit de ridicată. Iniţial pentru aceste programe a fost folosit termenul de“spreadsheet” (
 spread 
– întindere, foaie, desfăşurare, centralizator;
 sheet 
- schemă, diagramă,tabel), ulterior apărând şi alţi termeni precum worksheet, tableur etc.Un pachet de calcul tabelar performant trebuie asigure următoarele cerinţeminimale:
 posibilitatea de lucru simultană cu mai multe tabele;
 posibilitatea căutărilor, de la rezultatul unui calcul, la valorile care l-au generat; folosireacomenzilor şi funcţiilor de editare şi formatare;
 posibilitatea reprezentării grafice a datelor din tabele şi de definire a obiectelor de tipgrafic;
folosirea funcţiilor predefinite pentru efectuarea unei game variate de operaţii (calculematematice, statistice, financiare, căutări etc.);
organizarea şi gestionarea datelor în baze de date (sortare, interogare, filtrare etc.);
utilizarea scenariilor pentru estimarea rezultatelor;
apelarea componentei VBA (
Visual Basic for Applications
) în generarea aplicaţiilor;
 posibilitatea utilizării procedurilor de înglobare şi legare prin DDE (
 Dynamic Data Exchange
) şi prin OLE (
Object Linking and Embedding 
) precum şi a celor de import/export de la /către alte aplicaţii .Componenta principală într-o aplicaţie realizată cu un program de calcul tabelar îlreprezintă
 foaia de calcul (worksheet)
, care trebuie privită ca un centralizator “uriaş” cu liniişi coloane, la intersecţia cărora sunt celulele în care se introduc date, formule şi funcţii.Fiecare celulă se identifică cu ajutorul unei adrese unice obţinuprin concatenareaidentificatorului de coloană cu a celui de linie.Deschiderea unei sesiuni de lucru Excel se realizeafie din butonul
 Start 
 Programs
 
 Microsoft Office
 Microsoft Excel 
, fie accesând pictograma de pe desktop,dacă a fost creată o “scurtătură” Excel. Ca rezultat, se deschide fereastra standard de lucru înExcel (figura 6.1). e suprafaţa de lucru, implicit, sunt disponibile bara meniu şi două bare cu
 
Programe de calcul tabelar instrumente (
Standard 
şi
 Formatting 
) care asigură exploatarea facilităţilor prezente în toatecomponentele Microsoft. Sub aceste bare este plasată
bara de formule
care vizualizează, înstânga, în caseta de nume, adresa celulei curente sau numele simbolic atribuit unui domeniu(grup de celule), iar în dreapta conţinutul celulei (date, formule sau funcţii). Între acesteelemente sunt disponibile şi butoanele:
=
pentru a construi formule de calcul,
 X 
-Cancel
 pentru anularea introducerii şi restaurarea vechiului conţinut al celulei curente şi
√ - Enter
 pentru confirmarea /acceptarea datelor introduse. Atunci când este lansat constructorul defuncţii în locul butonului
=
apare butonul
 fx 
.
La activarea barei de formule, în locul casetei denume este afişată caseta
 Paste Functions
care poate fi consultată în vederea alegerii din listasubordonată ei a funcţiei dorite de utilizator pentru celula curentă.
Casetă cu adresa celulei activeButon Zonă - conţinut celulă activă Bară meniuBară standardBară deformatareBară deformuleZona Task PaneFoaie decalculCelulăcurentăEtichetă
Figura 6.1
 Fereastra EXCEL
Foaia de calcul (
Worksheet 
) este o colecţie bidimensională de linii şi coloane. Foile decalcul sunt organizate în
agende
sau
registre
 
de
 
lucru
numite, la rândul lor,
Book<n>
(
workbook 
). Începând cu versiunea Excel 7 într-un registru de lucru, implicit, sunt trei foi decalcul numite Sheet<n>,
 
numărul maxim putând fi de 255. Adăugarea de noi foi de calcul înregistrul de lucru curent se realizează din meniul
 Insert 
folosind opţiunea
Worksheet 
.O foaie de calcul are 256 de coloane identificate cu ajutorul literelor de la A la IV(A,B,..,Z, AA, AB,..,AZ, BA,BB,...,BZ,....,IA,…IV) şi 65536 de linii identificate cu ajutorulcifrelor. Celulele obţinute la intersecţia coloanelor cu liniile se reperează cu ajutorul adreselor.La rândul lor adresele de celule pot fi
relative
şi
absolute
. Cele
relative
sunt implicite şi semodifică automat în formule şi funcţii sau în operaţiunile de copiere sau mutare în zonadestinaţie stabilită de utilizator. Acest tip de adrese se obţine prin combinarea simplă acodurilor de coloană cu a celor de linie (de exemplu, A1, BD23, IV65536). Adresele
absolute
se stabilesc explicit de către utilizator prin plasarea semnului $ înaintea codului decoloană şi a celui de linie (de exemplu, $A$1, $BD$23, $IV$65536). Avantajul adreselor absolute constă în faptul că la copiere sau mutare ele nu se modifică. O combinaţie a acestor două tipuri de adrese o reprezintă adresele
mixte
(combinate) în care numai una dintrecoordonate se modifică, la copiere sau mutare, în funcţie de zona destinaţie (de exemplu,
$A$5, $BD$23
).Când aceeaşi operaţie urmează a fi aplicată asupra unui ansamblu de celule, pentrucreşterea vitezei de lucru, la regăsirea şi scrierea formulelor, ele sunt grupate într-un
domeniu
116
 
Tehnologii informaţionale pentru Administraţie Publică
(range).
Domeniile la rândul lor pot fi contigue (când celulele sunt adiacente /înlănţuite) saunecontigue (când celulele nu sunt conectate /învecinate). În primul caz operatorul de referire(numit operator de domeniu) este caracterul două puncte(exemplu: domeniul
A3:E25
) .În celde al doilea caz operatorul de referire (numit operator de reuniune) este caracterul virgula (deexemplu, domeniul
A3, F5, N3
). Pentru referirea tuturor celulelor de pe anumite rânduri saucoloane domeniul se precizează astfel
5:7
(toate casuţele de pe rândurile de la 5 la 7) sau
D:F
(toate căsuţele de pe coloanele D la F). Pentru referirea unei celule din altă foaie de calcul aaceluiaşi registru adresa celulei va fi precedată de semnul
!
şi numele foii
(Sheet3!B5;Primarii!G2).
Dacă foaia de calcul este din alt registru, adresa va conţine numele registruluiîntre paranteze pătrate
,
numele foii de calcul şi adresa precedată de
!
(
[Adm-Publ]Curs!A20;[Sit-Imp]Cladiri!B23]
). Celula în care este plasat prompterul sistem se numeşte celulă
curentă 
sau
activă 
şi este evidenţiată printr-un chenar trasat cu o linie îngroşată
.
 
6.2 Meniurile în EXCEL
În principal, facilităţile oferite de Excel sunt apelate prin intermediul opţiuniloorganizate într-o reţea de meniuri specializate ce respectă principiileWindows.Implicit, în bara meniu sunt disponibile meniurile
File
,
 Edit 
,
View 
,
 Insert 
,
Format 
,
Tools
,
 Data
,
Windows
şi
 Help
. În funcţie de comanda lansată la un moment dat, în barameniu devin disponibile şi alte meniuri cu propriile opţiuni (de exemplu, la lansareageneratorului de grafice în bara meniu apare meniul Chart ale rui opţiuni permitreprezentarea grafică a datelor din foaia de calcul curentă).
6.3 Deplasarea şi derularea în foaia de calcul
Trecerea de la o celulă la alta poate fi realizată de la tastatură (cu tastele direcţionale)sau cu ajutorul mouse-ului. Pentru deplasări ample şi rapide se poate folosi opţiunea
Go To
din meniul
Edit
sau tasta funcţională
F5,
utilizatorul trebuind să specifice adresa locaţiei încare va fi plasat prompterul sistem. În tabelul 6.1 sunt prezentate tastele folosite la deplasareaîntr-o foaie de calcul, cu precizarea că pentru a face “salturi” prin foi de dimensiuni mari,metoda cea mai eficientă o reprezintă folosirea tastaturii.Tabelul 6.1
 Deplasarea într-o foaie de calcul cu ajutorul tastelor 
Tasta /combinaţia de tasteEfectulHome
Mutarea punctului de inserare la început de linie
PgUp/PgDn
Mutarea cu o fereastră în sus sau în jos
Ctrl + Home
Deplasarea în colţul stânga-sus al foii de calcul
Ctrl + End
Mutarea în colţul dreapta-jos al secţiunii de date din foaia de calcul
Ctrl + PgUp
Mutarea în celula activă din foaia de calcul anterioară
Ctrl + PgDn
Mutarea în celula activă din foaia de calcul următoare
F5 /Ctrl + G <adresa celulă>
Mutarea într-o anumită celulă sau zonă din foaia de calcul
Tab
Deplasarea de la stânga la dreapta sau de sus în jos într-un domeniu selectat
Shift + Tab
Deplasarea în direcţia inversă într-un domeniu selectat
Pentru derularea foii de calcul sunt folosite barele şi butoanele de defilare / deplasareverticală sau orizontală, plasate în dreapta şi respectiv la baza foii de calcul.
6.4 Selectarea celulelor
Selectarea celulelor este o operaţie necesară atunci când se lucrează cu grupuri decelule (copiere, mutare, formatare, tipărire etc.). Pentru selectarea celulelor înlănţuite(domeniu contiguu) se execută clic pe celula dintr-o extremitate a domeniului şi se deplaseazăindicatorul mouse-ului în cealaltă extremitate. Pentru a selecta un domeniu necontiguu se
117

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->