Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
24Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Lohanul Nr. 10

Lohanul Nr. 10

Ratings: (0)|Views: 1,253 |Likes:
Published by Lazar Florin
Revista cultural-stiintifica
Husi, jud. Vaslui, Romania
Revista cultural-stiintifica
Husi, jud. Vaslui, Romania

More info:

Published by: Lazar Florin on Dec 20, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/13/2013

pdf

text

original

 
Noiembrie 2009
 
1
Fenomen meteorologic ineditDezlănţuirea Naturii 
Prof. Vicu Merlan
 
Cea mai mare viitură din ultimii 150 de ani din satul Isaiia jud Iaşi 
.
Viitura de la Isaiia a reprezentat un fenomen hidric extrem, o dovadă căforţele Naturii pot fi dezlănţuite având drept cauză nechibzuinţa omului prindefrişările masive zonale, prin poluare şi alţi factori majori pe care şi-iatribuie de a lungul timpului
.Sâmbătă 5 septembrie 2009, între orele 17 şi 18 s-a produs o descărcăre masivă de precipitaţii în partea de vest a satului Isaiia, pe platoul (dorsala cuestei) denumit de localnici,,În Poiană”. Deoarece în acest sector nu exista nici o staţie meteo sau punct hidrologic nu am putut şti cu exactitate volumul de apă căzut. Calculând nivelul de etiaj din albia minoră şideversările adiacente, am putut deduce probabilistic şi analogic, cantitatea aproximativă căzută pe metru pătrat într-o unitate de timp.Datorită atitudinii de peste 250 m, în punctul ,,În Poiană “ s-au creat condiţiile necesareunei ,,ruperi de nori”, unui dezechilibru hidric care a permis angrenarea volumului de apă pecursul ravenii din această porţiune a satului. Deoarece ravena era împădurită şi pe alocuriîngustă, în spatele acestor strâmturi s-a acumulat un volum mare de apă, care apoi prinînlăturarea obstacolului (barajului) a permis declanşarea unei viituri în serie, ajungându-se caalbia majoră din cursul mijlociu, cu o lăţime de peste 50 m şi adâncime 30 m, să depăşească, lanivelul undei de şoc, peste 5 m înălţime.
 
AAAnnnuuulllIIIIIIIII,,,nnnrrr...444(((111000)))nnnoooiiieeemmmbbbrrriiieee222000000999
eeevvviiissstttăăăcccuuullltttuuurrraaalll---şşştttiiiiiinnnţţţiiiiiicccăăăFFFooonnndddaaatttooorrr:::VVViiicccuuuMMMeeerrrlllaaann
 
Din cuprins
Pagina 2Tradiţia spirituală dacică…Prof. Dragoş TudoranPagina 4Despre cunoştinţele esotericemedicale ale dacilor
 
Prof. Dragoş TudoranPagina 4Schitul ZguraProf. Costin ClitPagina 9Huşii acum 50 de ani
 
Prof. Valeriu NeştianPagina 12
 Divinul 
, discutabil…Prof. Valeriu NeştianPagina 14Moş Ion Roată la HuşiIon N. OpreaPagina 15Simpozionul „Marea Unire…“Prof. Costin ClitPagina 17Biblia, istorie, cultură şi civilizaţie
 
Ec. Aurel CordaşPagina 21Despre liberalism, neoliberalism…
 
Ec. Aurel CordaşPagina 22Istoria ceculuiEc. Aurel CordaşPagina 24Laureaţii premiului Nobel…Prof. dr. ing. A.TudosiePagina 25Noi perspective în domeniulinteracţiunilor cuantice…Dr. ing. Octav Gheorghiu Pagina 29Adnotări din revisteProf. Lina Ccodreanu
 
ISSN 1844-7686
 
Lohanul nr. 102
 Unda maximă de viitură a fost apoi preluată prin divagare în zonaParcului , când volumul excedentar a fost direcţionat spre stânga (ladrumul pietruit). Practic până la acest sector nu au existat pentrulocalnici decât pagube minore, datorită lărgimii relative mari aalbiei majore.Pentru că în zona Parcului există un pod din lemn, colmatatde-a lungul timpului, volumul de apă mare al viiturii a fost iarăşi barat (la acesta adăugându-se şi pietrele de peste o tonă greutateaduse de forţa apei din amonte şi copacii smulşi). Cursul s-a drenatastfel în dreapta şi în stânga (prin curţile localnicilor Gorgos Tenţaşi Gorgos Ionel, distrugând grajdurile animalelor, culturile agricole porumb, viţa–de–vie etc).Trecând şi de acest obstacol, viitura atenuată şi-a continuattumultul zgomotos pe partea stângă, distrugând gardul cetaţeanuluiPintilie Titi traversând apoi şoseaua national (pe care a blocat-o prin pietrele mari aduse de torent) spre şesul larg al pârâuluiBohotin. Pe partea dreaptă după ce a tranversat grădina familieiGorgos Ghiniţa, forţa apei a doborat gardul şi fundaţia dincărămidă a cetăţeanului Gorgos Dudu, traversând şoseauanaţională, în curtea familiei vecine Nistor Ana, distrugând uşacasei, pătrunzând în interiorul acesteia şi împrejur, în grădină. Şi-acontinuat cursul pe sesul albiei majore a pârâului Bohotin, fapt carea permis atenuarea forţei virulente a torentului, după care s-arevărsat în cascadă în albia minoră, confluând cu pârâul Bohotin, înlocul numit ,,La Urzici”.Albia şi talvegului pârâului Isaiia, care se direcţionează pe unax V-E, a fost colmat integral în sectorul inferior, prin depunerimasive de stânci din gresie si calcar oolitic, bolovanii masivi dinloess şi argilă vânătă (humă) şi aluviuni (mâl şi crengi de copaci).De asemenea, în momentul în care torentul tumultos a pătruns peşesul albiei pârâului Bohotin (partea dreaptă), forţa apei s-adiminuat şi ca urmare numeroase pietre şi bolovani de dimensiunimari (de sute de kg) au rămas în urmă sub forma unui aluvionar gros care a determinat ca apa să se extindă pe o suprafaţă şi maimare, luând aspectul unui luciu de lac, sau a unui ,,fluviu” alene …Debitul înregistra o lăţime de peste 300 m, cu o adâncimecuprinsă între -0,50-1 m (în zona centrala).Ca urmare a debitului masiv, în sectorul superior şi mijlociual pârâului Isaiia, au fost dislocate numeroase stânci şi bolovani ,erodând adânc albia minoră, adâncindu-o şi laţindu-o, în unelelocuri cu peste 5-6 m .Cetăţeanu Huhurez Neculai în vârstă de 96 de ani nu-şiaminteşte să fi întâlnit de-a lungul anilor o astfel de viitură.Pomeneşte doar că prin anii 60 a mai existat o viitură mare, dar cuo forţă cu mult mai mică decât cea din 5 septembrie 2009.Pagubele materiale sunt estimate la peste 100.000 lei Ron,cea mai afectată fiind gospodăria cetaţeanului Gorgos Ionel.Eroziunea puternică au suferit şi malurile albiei minore a pârâului Bohotin, pe partea dreaptă din dreptul satului Isaiia şi înaval de acesta.În concluzie, viitura de la Isaiia a reprezentat un fenomenhidric extrem, o dovadă că forţele Naturii pot fi dezlănţuite avânddrept cauză nechibzuinţa omului prin defrişările masive zonale, prin poluare şi alţi factori majori pe care şi-i atribuie de a lungultimpului.Pentru a se evita repetarea unor astefel de fenomenecatastrofice, este necesar o conştientizare cât mai mare a cetăţenilor din zonă, pentru a se relua acţiunile de împădurire, măcar pe zonelede coastă ale cuestei şi chiar unele porţiuni nefertile din Poiană.Prin mărirea suprafeţelor împădurite şe micşorează astfel potenţialele pericole hidrice pe viitor.
Tradiţia spirituală dacicăşi istoria furată a poporului român
 
Tracii erau un popor al cărui nivel decivilizaţie, forţă şi cultură s-a bucurat demultă consideraţie în antichitate.Prof. Dragoş Tudoran – 
Bucureşti
 
espre daco-geţi sau daci, poporul trac din zonaCarpaţilor şi a Dunării, Vasile Pârvan ne spune că :“ofereau grecilor şi romanilor o consistenţă spiritualăsuperioară şi foarte caracteristică, pe care literatura antică aînsemnat-o cu mirare şi admiraţie, făcând din ei aproape un popor fabulos prin vitejia, înţelepciunea şi spiritul lui de dreptate”.Studiul spiritualităţii unui popor antic nu este uşor de realizat,datorită opiniilor contradictorii ale istoricilor şi de asemeneadatorită absenţei unor dovezi directe şi clare. În ceea ce-i priveşte pe daci, mărturiile istorice ne oferă totuşi nişte puncte de plecarefoarte clare care atestă specificitatea spirituală a acestora în cadrulculturilor antice europene, şi chiar înrudirea spiritualităţii dacicemai degrabă cu tradiţiile orientale.Dacii, ne spun mai mulţi istorici, credeau în nemurire, erauconvinşi că sunt nemuritori. De aici, deduc marii cronicari aiantichităţii, decurgea eroismul lor legendar care le-a adus faima dea fi “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Oricum, lipsa fricii demoarte atestă un nivel spiritual elevat, întrucât teama de moarteeste considerată în toate tradiţiile spirituale autentice unul dintrecele mai dificile obstacole pe calea spirituală.Regalitatea la daco-geţi era considerată de autorii antici caavând un caracter sacru. Cu toate că nici Burebista, nici Decebal nu
D
 
   I  s   t  o  r   i  e
 
Noiembrie 2009
 
3
şi-au asumat prerogative de ordin religios, totuşi se credea, dupăcum nota Criton, medicul împăratului Traian, că Marele Preot îitransmitea regelui anumite puteri supranaturale. În tradiţiaorientală, în special indiană şi chineză (taoistă) se insistă asuprafaptului că toţi conducătorii naţiunilor trebuie să fie în primul rândmari înţelepţi sau sfinţi, iar textul fundamental al tradiţiei taoiste(Tao Te King, Cartea cărării şi a virtuţii), conţine multe îndrumărispirituale destinate conducătorilor neamurilor. În plus, existauanumite iniţieri spirituale şi mistere destinate doar acestora.„Zeul Suprem al dacilor este fără nume, fără calificare”, nespune Strabon, şi recunoaştem aici credinţa vedică în existenţa unuiDumnezeu– Suprem Absolut – fără nume, atribute, sau formă, fărăechivalent în tradiţiile europene antice, DumnezeuTatăl dincreştinism.Medicul grec Dioscoride (sec I e.n.) ne-a transmis olistă de 42 de plante medicinale folosite de daci. Înconcepţia medicală a dacilor, trupul trebuie tratatca un ansamblu, împreună cu psihicul, chiar Platon relatând faptul că învăţăturile luiZalmoxis spuneau că trupul trebuie tratatîmpreună cu sufletul. Remarcăm aiciviziunea asemănătoare cu a mediciniitradiţionale indiene, sistemul Ayurveda.Dacii erau vegetarieni, lucru remarcabil înantichitatea europeană, viziunea istoricăsimplistă fiind aceea că omul primitiv eraun vânător.Religia dacilor era iniţiatică şimisterică, caracterizată de actul iniţiatical retragerii temporare în ceea cesemnifica “cealaltă lume”, adică olocuinţă subterană sau grotă. Herodotconfirmă faptul că dacii aveau asociaţiispirituale secrete formate din iniţiaţi.Toate aceste elemente suntatestate de documente istorice antice. În plus, viziunea unor faimoşi istorici saufilozofi precum Anton Dumitriu, NicolaeDensuşianu, Vasile Lovinescu, MirceaEliade şi Nicolae Miulescu dau o nouădimensiune spiritualităţii dacice. Trebuie însă să clarificăm faptulcă în această viziune iniţiatică, filonul spiritual al tradiţiei daciceeste mult mai vechi decât mărturiile istorice citate anterior, acesteafiind doar „rămăşiţele” acestuia. Este cunoscut faptul că deja învremea lui Burebista s-a interzis cultura viţei de vie (din iniţiativa preotului iniţiat Deceneu), iar sacrificiul uman practicat de daci învremea lui Herodot atestă de asemenea decăderea acesteispiritualităţi, pentru că nici o tradiţie spirituală autentică nu admitesub nici o formă sacrificiul uman, şi nici măcar animal.Sintetizând informaţiile diferiţilor autori, ne putem reprezentao imagine a spiritualităţii dacice, în perioada sa de glorie: un cult preponderent solar, generând o extraordinară forţă interioară(confirmată de lipsa fricii de moarte). Iniţiaţii daci aveau fărăîndoială o stare foarte profundă de comuniune cu natura şi chiar detaşare de aspectele materiale, trăiau în grupuri spirituale (cel mai probabil, separat – bărbaţii şi femeile). Se mai spune despre ei căstăpâneau dedublarea astrală şi aveau stări profunde de transăextatică, iar iniţierile propriu-zise erau însoţite sau condiţionate deteste iniţiatice extrem de dificile...Silviu N. Dragomir, în lucrarea «Controverse» evidenţiază unaspect tulburător legat de pierderea, în decursul timpului, anumeroase documente istorice care ar fi fost foarte preţioase pentrurestabilirea adevărului istoric în ceea ce-i priveşte pe strămoşiinoştri, dacii. De exemplu, despre limba dacilor nu ne-au parvenitdin istorie nici un fel de date certe, toate lucrările de referinţă fiind pierdute una câte una, într-un mod cu totul straniu. Astfel, Dacia, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut cu totulilogic; Getica, scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, aavut aceeaşi soartă; Istoria geţilor, a prelatului-filozof DiosChrysostomos, numit şi Ioan Gură de Aur, s-a pierdut şi ea într-unmod total nejustificat pentru o lucrare scrisă de un filozof de oasemenea talie; Getica, o sinteză realizată de nepotul acestuia dinurmă, cunoscut sub numele de Dios Cassius Coceianus, a dispărutîn mod similar fără nici o urmă, iar din impresionanta lucrareIstoria Romanilor, scrisă în 24 de volume deAlexandrinul Appianus, un istoric grec care a relatat înmod special cuceririle romane, s-a pierdut numaicartea a XIII-a, exact cea care se referea la geto-daci. Şi există încă multe alte exemple dememorii, istorii etc., printre care merită sămenţionăm şi poeziile lui Ovidiu scrise înlimba geţilor în cursul exilului său înDacia, la rândul lor singurele versuridispărute din întreaga sa operă rămasăaproape intactă.Dovezile arheologice nu au fost niciele cruţate: Munţii Orăştie, păstrători decultură şi civilizaţie geto-dacă, au fostsistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurelelor istorice, începând desigur cudistrugerea realizată de romani. În EvulMediu, Regii Ungariei şi Austriei, MateiCorvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş şi pe Dunăre, purtând plutitspre Budapesta şi Viena, interminabileconvoaie de transport cu relicvearheologice destinate pierzării. În lunaseptembrie a anului 1832 arheologul J.Ackner a descoperit la Sarmisegetuza ofoarte frumoasă, interesantă, dar şiextrem de reprezentativă piesă arheologică: Victoria dacicăînconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamentevegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau unînscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără nici o urmă. Întrebat în epocă,arheologul maghiar E. Ballum ar fi declarat că el ştie unde se aflăacest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice”.Pe la 1840, de-a valma cu statui sfărâmate, pieselearheologice erau folosite fără nici un scrupul la construireaşoselelor, a podurilor şi a terasamentelor de cale ferată. Toateacestea l-au făcut pe Gheorghe Bariţiu ca, în 1882 – la un congresdin Sibiu, în plin public – să izbucnească în plâns la mărturisireacelor două mari nereuşite ale sale: salvarea Sarmizegetusei şideschiderea unei universităţi româneşti în Ardeal.Pe Insula Şerpilor (pe care fostul preşedinte al României,Emil Constantinescu, a „dăruit-o” complet nejustificat Ucrainei) semai găseau încă, în secolul XIX, ruinele unui imens templu antic,despre care N. Densuşianu ne spune că era închinat lui Apollo. Însecolul XIX, acest templu a fost practic „demontat” şi transportat laMoscova, unde a dispărut cu desăvârşire.
Călăreţul tracBasorelief expus la Muzeul Histria
   I  s   t  o  r   i  e

Activity (24)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Diana Furculita liked this
Elena Vieru liked this
scribdeugen liked this
Almayaya liked this
adrian_d liked this
Dan liked this
Dan liked this
adrian_d liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->