Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol.5)
1
“
Iubi
ţ
ilor, nu da
ţ
i crezare oric
ă
rui duh, ci cerca
ţ
i duhurile dac
ă
sunt de la Dumnezeu, fiindc
ă
mul
ţ
i prooroci mincino
ş
i au ie
ş
it în lume.În aceasta s
ă
cunoa
ş
te
ţ
i duhul lui Dumnezeu: orice duh care m
ă
rturise
ş
te c
ă
Iisus Hristos avenit în trup, este de la Dumnezeu.
Ş
i orice duh, care nu m
ă
rturise
ş
te pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul luiantihrist, despre care a
ţ
i auzit c
ă
vine
ş
i acum este chiar în lume.
”
(1. Ioan 4, 1-3)
Marea Evanghelie a lui Ioan
Vol.5Iisus
în ţinutul Cezare
ii lui Filip.
Evanghelia după Matei Capitolul 16
- continuare
Capitolul 1
Ospăţul cel miraculos
1. Eu am spus: „A trecut deja de ora amiezii. Marcu, du
-
te şi pregăteşte cele necesare pentruospăţ. Rafael al Meu te va
ajuta! După ce ne vom ospăta, vom vedea ce ne va mai aduce această zi.Acum, să ne aşezăm cu toţii la masă. Tu, Rafael, înainte de toate, du aceste două grămezi de creier de pe masa noastră ş
i apoi mergi de-l
ajută pe Marcu!”
2. Rafael a făcut într
-o cli
pită ceea ce i
-
am cerut şi apoi i s
-
a adresat lui Marcu: „Vrei să te
ajut în felul vostru, al oamenilor, sau în felul meu? Spune-
mi cum ţi
-
ar plăcea mai mult! Dacă te
-
aş
ajuta în modul omenesc, a
ş
atrage mai puţin atenţia asupra mea; dar dacă aş face
-o în felul meu, am
economisi mai mult timp, iar timpul este foarte preţios. Voi face însă cum vrei tu, ca să nu ai ce să
-mi
reproşezi.”
3. Marcu i-
a răspuns: „Prietene din ceruri, ar fi într
-
adevăr mult mai avantajos să mă ajuţi înfelul tău să aduc bucatele pe mese, căci, cu tot ajutorul slugilor lui Cyrenius, servitul bucatelor pentruatâţia oameni ar dura destul de mult timp şi, pe lângă aceasta, mâncarea încă nici nu este gata. Ar fi binevenit un ajutor supranatural, altfel numai gătitul ar mai dura cel puţin o jumătate de ceas!”
4. Rafael i-
a spus cu blândeţe lui Marcu: „Aşa mă gândeam şi eu. Voi pregăti repede toate bucatele şi la fel de repede le voi aşterne pe masă. Crede
-
mă, trebuie doar să încuviinţezi şi totul este posibil! Dacă am încuviinţarea ta, în cel mai scurt timp toate
bucatele se vor afla pe mese, frumos
aranjate în faţa oaspeţilor!”
5. Marcu a spus: „Ar fi într
-
adevăr foarte simplu, dar s
-
ar putea ca oamenii să vadă în aceastăacţiune a ta o vrăjitorie cerească şi să le fie teamă să mănânce. Cu greu ar îndrăzni să se atingă de bucate şi să le savureze, mai ales negrii, care sunt atât de atenţi la tot ce se petrece aici, de parcă nu ar vrea să piardă
nici cel mai mic amănunt!”
6.
Rafael a zis: „O, nu
-
ţi fă griji din cauza lor; ei s
-
au obişnuit de mult cu toate aceste mi
nuni!Î
n afară de aceasta, este şi foarte târziu, iar Domnul doreşte să realizeze ceva foarte important dupămasă
-
doar El singur ştie despre ce este vorba
-
şi de aceea e mai bine să facem totul prin intermediulrapidităţii mele cereşti. Pe de
-o parte, acesta este ultimul prânz pe care Domnul îl mai ia în acest loc,
iar pe de altă parte, nu strică un mic miracol! Eşti de acord cu mine?”
7.
Marcu a răspuns: „
Î
ntru totul; căci tu, ca unul dintre primele spirite cereşti, ştii şi pricepi
mult mai bine decât m
ine ce se petrece şi ce este cel mai bine de făcut acum! Fă deci după cum
consideri!
”
8. După ce Marcu i
-
a spus aceste cuvinte lui Rafael, au mers împreună la bucătărie, unde seaflau soţia lui Marcu, fiicele şi fiii săi, precum şi o mulţime de slugi ale lui Cyrenius, care nu ştiau pe
Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol.5)
2
ce să pună mâna mai repede de atâta treabă. Cu toate aceste ajutoare, bucatele nu erau nici pe jumătate pregătite.
9. Marcu a spus atunci: „O, va mai dura cel puţin un ceas până să fie totul gata!”
10. Soţia lui a zis: „Da, iubitul meu soţ. Noi nu putem nici să facem miracole pentru a grăbilucrurile şi nici să lăsăm totul baltă. Trebuie deci să ne continuăm cu răbdare munca până la capăt.”
11. Marcu a spus: „Ştiţi ceva, lăsaţi mai bine totul deoparte. Rafael este un bucătar de
osebit
de rapid şi va termina în curând tot ceea ce este de făcut!”
12. Soţia i
-
a zis: „Ar fi foarte bine, căci suntem cu toţii destul de obosiţi!”
13.
Toţi bucătarii şi bucătăresele s
-
au oprit din lucru, iar Rafael a spus: „Acum puteţi mergeşi voi să vă aşezaţi la masă! Bucatele vor fi duse imediat şi toţi se vor bucura de ele. Bătrâne Marcu, prietene, aş
e
ază
-
te lângă mine la masă. De această dată mănâncă tu din bucatele mele şi spune
-mi
apoi dacă mă pricep la gătit! Soţia şi copiii tăi au şi ei masa lor afară, în faţa casei, ş
i ea este deja
plină cu aceleaşi bucate şi băuturi.”
14. Toţi au ieşit din bucătărie, iar Marcu, văzând sutele de oameni care mâncau şi beau dejala mese, a spus cu mare mirare: „Dar cum a fost cu putinţă? Nu ai plecat nici o clipă de lângă mine,iar mesele sunt deja pline... chiar prea pline! Când ai pregătit toate bucatele şi când le
-ai pus pemese?! Te rog, spune-
mi cum ai făcut
toate acestea, căci eu înţeleg multe lucruri, dar nu pricep cumde poţi fi atât de rapid, mai a
le
s în lucruri de felul acesta, care pe acest pământ necesită o anumităsuccesiune temporală! Te rog încă o dată: spune
-
mi, cum ai pregătit mâncarea şi din ce p
rovizii?! Pe
mese nu a ajuns nimic din bucatele pe jumătate pregătite în bucătăria mea, căci doar tocmai le
-am
văzut acolo, aşteptând să fie
terminate!
”
15. Rafael i-
a răspuns: „
Î
nseamnă că nu te
-
ai uitat îndeajuns de bine, căci altfel ai fi observatcă pr
oviziile tale nu mai sunt în locul în care le-
ai văzut ultima oară! Ia mergi şi te uită încă o dată!”
16. Marcu s-
a dus în bucătărie, a aruncat o privire şi a găsit bucătăria şi cămara în perfectăordine şi curăţenie, toate lucrurile fiind strânse, El
s-
a întors şi mai uluit, spunând: „Ah, prietene, egreu de rezistat cu tine! Trei zile nu voi mai pune în gură nici o îmbucătură dacă nu
-mi spui cum a
fost cu putinţă aşa ceva!”
17.
Rafael a spus: „Să mergem mai bine la masă. Acolo vom discuta puţin despr
e aceasta!
”
18.
Ei au venit apoi împreună la masa noastră, unde era
multă voie bună. Rafael a luatimediat un peşte frumos, pe care i
l-
a pus lui Marcu în faţă, poftindu
-l
să
-l
mănânce. Dar pentru căMarcu a început din nou cu întrebările sale, Rafael i
-a
răspuns prietenos: „Acu
m
mănâncă şi bea,iubit prieten! După ce ne vom întări amândoi trupul cu această hrană şi băutură binecuvântată, îţi voiexplica cum am reuşit să pregătesc atât de repede mâncarea şi cum, la fel de repede, am aşternut şi
masa!
”
19.
Urmând sfatul lui Rafael, Marcu a început să mănânce şi să bea cu poftă.
Capitolul 2
Cum se fac miracolele
1.
După ce a terminat de mâncat, Marcu i
-
a spus lui Rafael: „Ei, prietene ceresc, vrei să
-mispui acum câte ceva?!
”
2. Rafael a
răspuns: „Vezi, prietene, eu vreau să
-
ţi explic totul, dar oricât ţi
-
aş explica, ceeace am făcut mai devreme va rămâne în continuare pentru tine ceva miraculos, atâta timp cât nu vei fi botezat şi tu cu Duhul cel Sfânt din ceruri! O dată ce Spiritul Domnu
lui va fi pe deplin revelat în
sufletul tău, iar sufletul tău va fi una cu El, vei înţelege totul până în cele mai mici detalii, fără nici oexplicaţie. Acum însă şi cea mai clară explicaţie nu
-
ţi va aduce decât foarte puţină lumină! Nici chiar
sufletul de
săvârşit nu poate pricepe ceea ce ţine numai şi numai de spirit. Doar spiritul din el poate să pătrundă aceste taine! Dar pentru ca totuşi să
-
ţi faci măcar o idee, priveşte puţin împrejurul tău şi
spune-mi ce vezi!
”
Marea Evanghelie a lui Ioan (Vol.5)
3
3. Marcu a privit în jurul său şi mare i
-
a fost mirarea văzând pe la mese o mulţime de tinericu înfăţişarea lui Rafael, care îi serveau pe oaspeţi şi aveau grijă ca aceştia să aibă tot ce le trebuie.Alţi tineri aduceau peşti proaspeţi din mare, îi duceau repede la bucătărie şi îi preparau, iar
apoi, tot lafel de
repede, îi serveau la mese, căci negrii erau flămânzi, iar bucatele erau pe gustul lor.
4. Rafael l-
a întrebat pe Marcu: „Acum înţelegi cum de am putut face totul atât de repede şicu atâta uşurinţă? Te
-
ai convins acum că spiritul
- pr
incipiul cel mai profund şi atotpătrunzător aloricărei fiinţe şi al oricărui lucru
-
poate lucra după
bunul său plac, permanent şi foarte eficient, chiar şi asupra materiei? Nimic nu i se poate opune! Un arhanghel ca mine are eoni de slujitori ce se supun
în fiecare moment voinţei sale, care, la rândul ei, împlineşte în fiecare moment Voia Domnului. Dacă,de exemplu, Domnul îmi inspiră o dorinţă, ea
este îndeplinită de nenumăraţii slujitori supuşi mie, cuo rapiditate pe care nici nu ţi
-
o poţi imagina. Eu personal nu trebuie să fac nimic, dar voinţa meaabsolută de arhanghel determină nenumăraţii slujitori să acţioneze, din profunzimile fiinţei lor.
În
felul acesta este dusă la îndeplinire, cu o mare rapiditate, acţiunea cerută. Totul decurge cu atâta
preci
zie deoarece Domnul a gândit şi a pregătit deja, cu mult înaintea noastră, până în cele mai micidetalii, planul oricărei acţiuni vizibile.
5. Ai văzut doar cum a luat fiinţă o măgăriţă, acolo sus, pe munte. Exact aşa ia naştere totul.
Voi
nţa noastră, unită cu Voinţa Domnului, cheamă la acţiune elementele primordiale ale naturii, care,în conformitate cu gândurile noastre, creează tot ceea ce noi voim! Fie ca aceste lucruri pe care ţi le
-
am spus să
-
ţi ofere explicaţia pe care ţi
-ai dorit-o! Mai mult decât a
tât nu pot să te lămuresc, deoarecelimbajul omului este foarte limitat! Nu mai continua să întrebi despre aceasta, căci, atâta timp cât nuvei deveni una cu spiritul pe deplin revelat din tine, nu vei înţelege mai mult! Iar la cunoaştereaobţinută prin revelarea spiritului pur nu poate accede nici o creatură, cu puterile ei limitate!
Î
ţi este
mai clar acum?
”
6.
Pe deplin mulţumit, Marcu a răspuns: „
Î
ţi mulţumesc pentru această explicaţie atât de bună. Punând cap la cap lucrurile pe care le
-
am văzut ş
i le-a
m auzit, înţeleg, spre deplina meamulţumire, cum faci aceste miracole, iubitul meu prieten ceresc, înţeleg mai ales cum de este posibilsă realizezi orice acţiune cu atâta rapiditate. Pot spune acum că, în cazul fiecărui miracol, lucrurile
decurg într-o o
arecare măsură în mod natural şi că fundamentul oricărei acţiuni aparent miraculoaseeste întotdeauna rezultatul unei uniri impresionante de forţe divine. Cred că există o anumităasemănare între acţiunile voastre spirituale şi
vrăjile magicienilor pământeni. Punctul comun constă
în acea prevedere
şi
pregătire despre care mi
-ai vorbit!
7. Vezi tu, prietene ceresc, eu spun acum exact ceea ce gândesc! Cred că v
-ar fi la fel de greu
şi vouă ca şi
unui magician să faceţi dintr
-
o dată un mare miracol, dacă acesta nu ar fi pregătit şi prevăzut dinainte. Şi magicianul îşi pregăteşte cu grijă acţiunea, având ca susţinere şi
unele înţelegerifăcute cu anumiţi oameni de
-
ai lui. Bineînţeles că toţi ceilalţi nu trebuie să afle nimic, altfel s
-a
terminat cu vrăjitoria! Eu trag deci următoarea concluzie, care cred că este greu de contrazis:
Domnului -
iar prin El şi vouă
- Î
i sunt cu putinţă toate lucrurile, dar nu pe neaşteptate, ci pregătitedeja din punct de vedere spiritual din veşnicie şi încadrate într
-
o anumită succ
esiune de evenimente!
Ceea ce apare aici ca faptă exterioară a fost cu mult timp înainte prevăzut şi pregătit în spirit!
8.
Astfel, un pământ ca acesta pe care trăim acum nu poate apărea dintr
-o
dată aşa desăvârşit
cum este printr-un simplu
Fiat!
('Să fie!') atotputernic, ci în timp, după pregătiri îndelungate; şi acest pământ, ajuns în faza de acum, îşi va continua prin necesitate existenţa, conform aceluiaşi principiu.Din acelaşi motiv, cred că este imposibil ca un lucru ce nu a fost pregătit şi gândit anterior să ia fiinţă
dintr-
o dată şi să aibă o viaţă desăvârşită şi durabilă. Ceea ce apare dintr
-
o dată va dispărea la fel derapid. De exemplu, fulgerul apare foarte repede, dar dispare la fel de repede. Pe când, o existentădurabilă este imposibil să dispară dintr
-
o dată. Ea poate dispărea doar treptat, în timp, exact aşa cum aşi luat fiinţă. Ceva ce nu a fost prevăzut şi pregătit nu poate deci să ia fiinţă, nici dacă ar cere
-
o voinţacea mai fermă, susţinută şi de cuvinte magice. Aşadar, putem
privi totul ca fiind o lucrare
miraculoasă, însă fiecare fenomen care se petrece nu este nimic altceva decât urmarea necesară a
multor altor fenomene care l-au precedat.
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Capitolul 189 for Marea Evanghelie a Lui Ioan (Vol 5) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
„ Ah, acum m-am luminat! Stravechii egipteni, care si-au cladit scolile în forma de piramida, au fost desigur suflete omenesti pure, deci pline de stralucire interioara, care-si puteau vedea constructia organica a trupului! Cu siguranta ca…
7.2K
Reads
78
Readcasts
20
Embed Views
Recommended
More From This User
Notes
Load more
