IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Porunca a IV-a din Decalog ºi Familia

IV-a
Porunca a patra, aºa cum citim în Catehismul Bisericii Catolice, „deschide cea de-a doua tablã a Legii. Ea indicã
ordinea iubirii. Dumnezeu a voit ca, dupã El, sã ne cinstim pãrinþii, cãrora le datorãm viaþa ºi care ne-au transmis
cunoaºterea lui Dumnezeu. Suntem obligaþi sã-i cinstim ºi sã-i respectãm pe toþi aceia pe care Dumnezeu i-a
învestit cu autoritatea sa, spre binele nostru. Aceastã poruncã este exprimatã în forma pozitivã a unor îndatoriri de
împlinit. Ea vesteºte poruncile urmãtoare, care se referã la un respect deosebit faþã de viaþã, de cãsnicie, de bunurile
pãmânteºti, de cuvânt. Ea constituie unul dintre fundamentele doctrinei sociale a Bisericii.
Porunca a patra se adreseazã în mod expres copiilor în relaþiile cu tatãl ºi cu mama lor, pentru cã aceastã relaþie
este universalã. Ea se referã, de asemenea, la relaþiile de rudenie cu membrii grupului familial. Ea cere sã se
acorde cinstire, afecþiune ºi recunoºtinþã bunicilor ºi strãbunilor. În sfârºit, se extinde la îndatoririle elevilor faþã de
profesor, ale angajaþilor faþã de patroni, ale subordonaþilor faþã de ºefii lor, ale cetãþenilor faþã de patria lor, faþã de
cei care o administreazã sau o guverneazã.
Aceastã poruncã implicã ºi subînþelege îndatoririle pãrinþilor, tutorilor, profesorilor, ºefilor, magistraþilor,
guvernanþilor, ale tuturor celor care exercitã o autoritate asupra altora sau asupra unei comunitãþi de persoane.
Acelaºi catehism vorbeºte despre: familie în planul lui Dumnezeu, familie ºi societate, îndatoririle membrilor
familiei, relaþia dintre familie ºi Împãrãþia lui Dumnezeu, autoritãþi în societatea civilã. Vedem, în expunerea catehismului
despre porunca a patra din Decalog, cât de larg este câmpul acestei porunci: familia creºtinã, familia societãþii
civile, familia Împãrãþiei lui Dumnezeu. Vã îndemn sã citiþi din catehism cele privitoare la porunca a patra. Sper cã în
fiecare familie catolicã sau familie mixtã existã un catehism de-al nostru.
La 2 februarie 1994, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a emis un document, Scrisoare cãtre familii, din care
doresc sã citez în continuare:
„Porunca a patra a Decalogului priveºte familia, unitatea sa interioarã; am putea spune, solidaritatea sa.
În felul în care este formulatã, porunca nu vorbeºte în mod explicit de familie. ªi totuºi, chiar despre familie este
vorba. Pentru a exprima legãtura între generaþii, legislatorul divin nu a gãsit cuvânt mai potrivit decât acesta: „Cinsteºte
...” (Ex 20,12). Este un alt mod de a exprima ce este familia. O astfel de formulare nu prezintã familia în mod „artificial”,
ci pune în luminã subiectivitatea ei ºi drepturile care rezultã din aceasta. Familia este o comunitate de relaþii
interpersonale deosebit de profunde: între soþi, între pãrinþi ºi fii, între generaþii. Este o (com)unitate care trebuie sã fie
asiguratã în mod deosebit. ªi Dumnezeu nu gãseºte garanþie mai bunã decât aceasta: „Cinsteºte”.
„Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti ani mulþi pe pãmântul pe care Domnul Dumnezeul
tãu þi-l va da þie” (Ex 20,12). Aceastã poruncã urmeazã celor trei porunci fundamentale care privesc raportul omului ºi al
poporului lui Israel cu Dumnezeu: „Shema, Izrael ... Ascultã, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Dt
6,4). „Sã nu ai alþi dumnezei în afarã de Mine” (Ex 20,3). Iatã prima ºi cea mai mare poruncã, porunca iubirii de Dumnezeu
„mai mult decât orice lucru”: el trebuie iubit „din toatã inima, din tot sufletul ºi din toate puterile” (Dt 6,5; cf. Mt 22,37). Este
semnificativ cã porunca a patra se înscrie tocmai în acest context: „Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta”, pentru cã ei
sunt pentru tine, într-un anumit sens, imaginea Domnului, cei care þi-au dat viaþa, care te-au introdus în existenþa
umanã: într-un neam, într-o naþiune, într-o culturã. Dupã Dumnezeu, ei sunt primii tãi binefãcãtori. Dacã Dumnezeu
singur este bun, adicã este binele însuºi, pãrinþii participã într-un mod singular la aceastã bunãtate supremã. Deci:
cinsteºte-þi pãrinþii! Aceastã cinste este asemãnãtoare cultului datorat lui Dumnezeu.
Porunca a patra este în strânsã legãturã cu porunca iubirii. Între „cinsteºte” ºi „iubeºte” legãtura este profundã.
Cinstea, în ceea ce reprezintã, este legatã de virtutea dreptãþii, însã aceasta, la rândul ei, nu poate sã fie înþeleasã pe
deplin fãrã raportarea la iubire: de Dumnezeu ºi de aproapele. ªi cine e mai apropiat decât rudele, pãrinþii ºi copiii?
Acest raport interpersonal indicat de porunca a patra comportã, oare, un sens unilateral? Înseamnã aceasta
sã-i cinsteºti doar pe pãrinþi? În sens literal, da. Indirect putem vorbi ºi de „cinstea” datoratã fiilor. „Cinsteºte” înseamnã:
recunoaºte! Adicã sã recunoºti valoarea persoanei, mai întâi a tatãlui ºi a mamei, ºi apoi a celorlalþi. Cinstea este o
atitudine în mod esenþial dezinteresatã. S-ar putea spune cã este „un dar sincer al unei persoane cãtre o altã
persoanã”, ºi în acest sens cinstea coincide cu iubirea. Dacã porunca a patra pretinde cinstirea tatãlui ºi a mamei,
pretinde aceasta þinând seama de binele întregii familii. Tocmai de aceea, porunca implicã exigenþe care-i privesc
pe pãrinþi. Pãrinþi (pare sã le aminteascã porunca divinã), acþionaþi astfel încât comportamentul vostru sã merite
cinstea (ºi iubirea) fiilor voºtri! Nu lãsaþi sã se piardã în van porunca divinã a cinstei ce vã este datoratã! În definitiv,
este vorba de o cinste reciprocã. Porunca „cinsteºte-l pe tatãl tãu ºi pe mama ta” spune în mod indirect pãrinþilor:
cinstiþi-i pe fiii ºi pe fiicele voastre. Ei meritã aceasta pentru cã existã, pentru cã sunt ceea ce sunt: acest lucru e
valabil din primul moment al zãmislirii. Astfel, aceastã poruncã, ce exprimã legãtura intimã a familiei, pune în
luminã fundamentul unitãþii sale interioare”.

nr. 3/2005 1
Ep. CORNEL DAMIAN Parohia Sfânta Cruce

Cãsãtoria, izvor de har

„O atenþie specialã trebuie sã fie datã pastoraþiei familiei, mult mai
necesarã într-un moment istoric ca acela de azi, care înregistreazã o crizã
rãspânditã ºi radicalã a acestei instituþii fundamentale. În viziunea creºtinã
despre cãsãtorie, relaþia dintre bãrbat ºi femeie - relaþie reciprocã ºi totalã,
unicã ºi indisolubilã - rãspunde planului originar al lui Dumnezeu, umbrit
în istorie de “împietrirea inimii”, dar pe care Cristos a venit sã-l restaureze
în splendoarea sa originarã, dezvãluind ceea ce Dumnezeu a voit încã
de “la început” ( Mt 19,8). Prin cãsãtorie, ridicatã la demnitatea de
sacrament, este exprimat apoi “marele mister” al iubirii nupþiale a lui
Cristos pentru Biserica sa (cf. Ef 5,32)” (Nuovo milenio ineunte, 47).
Acest citat este unul dintre multele care ar putea fi amintite ºi care
aratã grija pe care Biserica o are faþã de instituþia cãsãtoriei ºi faþã de
familie. Din el amintim necesitatea unei munci pastorale mai susþinute
pentru ºi cu familiile creºtine. Cu familiile creºtine deoarece ºi ele sunt
chemate sã fie, din ce în ce mai mult, protagoniste ale credinþei în Isus
Cristos Mântuitorul. Diferitele întâlniri cu credincioºii ºi familiile, pe care,
din iniþiativa Î.P.S. Ioan Robu, le voi avea de-a lungul acestui an pastoral,
sunt pentru mine o ocazie de a cunoaºte în mod nemijlocit situaþia din
comunitãþile noastre parohiale, de a-i întâlni pe credincioºi, de a-i asculta,
de a dialoga, de a-i sensibiliza cu privire la frumuseþea unei vieþi de familie
care îl are pe Cristos în centrul existenþei ºi misiunii sale, ºi nu în ultimul
rând, de a le vorbi despre învãþãtura Bisericii cu privire la taina cãsãtoriei.
Asupra acestui ultim aspect aº vrea sã insist. Sunt convins cã nu poate
exista o muncã pastoralã rodnicã pentru ºi cu familiile, dacã soþii creºtini
nu cunosc îndeajuns taina prin care ei au devenit „una” cu Cristos ºi cu
Biserica sa; este vorba, desigur, despre sacramentul cãsãtoriei. Prin
instituirea anului „Euharistia ºi familia”, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu punea
taina centralã a credinþei noastre, Euharistia, alãturi de familie, arãtând
cã, în felul lor propriu, atât una, cât ºi cealaltã sunt loc de comuniune, de
împãrtãºire, de viaþã ºi iubire. De aici am putea sã ne întrebãm dacã
prezenþei reale a lui Isus sub chipul pâinii ºi al vinului din Euharistie nu ar
trebui sã-i corespundã o permanenþã a harului cu care cei cãsãtoriþi în
Domnul sunt asistaþi de-a lungul întregii lor vieþi? Rãspunsul îl aflãm în Parohia Adormirea Maicii Domnului
Familiaris consortio, nr 56: „Darul lui Cristos Isus nu se încheie odatã cu
ceremonia Sacramentului Cãsãtoriei, ci îi însoþeºte pe tot parcursul vieþii
lor (…). De aceea, pentru datoriile ºi demnitatea stãrii lor, soþii creºtini
sunt întãriþi ºi consacraþi de un sacrament special. Iar ei, împlinindu-ºi
obligaþiile conjugale ºi familiale în puterea acestui sacrament, pãtrunºi
de Duhul lui Cristos, în virtutea cãruia toatã viaþa lor este pãtrunsã de
credinþã, speranþã ºi dragoste, tind sã se perfecþioneze tot mai mult ºi sã
se sfinþeascã reciproc, participând la preamãrirea lui Dumnezeu”.
În cuvinte simple, celebrarea în Bisericã a Cununiei este doar începutul.
Consimþãmântul este doar punctul de plecare, ºi nu cel de sosire. De la
altarul de jertfã a lui Cristos care devine Euharistie, soþii învaþã cã ºi viaþa
lor trebuie sã fie asemenea Euharistiei, adicã o permanentã dãruire de
sine unul altuia, ºi împreunã, fiilor, Bisericii, societãþii. Din dãruire izvorãºte
viaþa frumoasã. Acum aº putea sã precizez ºi mai bine de ce am intitulat
aceste gânduri „cãsãtoria, izvor de har”. Harul este lãuntric unui
sacrament. Cãsãtoria ca sacrament permanent este o continuã conlucrare
cu harul lui Cristos, fapt ce duce la împreuna creºtere în comuniune a
soþilor. ªi cum s-ar putea, oare, ca aceastã comuniune care, de fapt, este
expresia iubirii, sã nu fie vizibilã? Ce-ar fi dacã am putea spune pentru
cât mai mulþi dintre soþii noºtri creºtini „priviþi-i cum se iubesc!”? Atunci
când iubirea soþilor devine vizibilã, ea se constituie cu siguranþã într-un
izvor de har: pentru copii, pentru Bisericã, pentru societate…

2 nr. 3/2005
 Parohia Sfânta Elena
Vizita în parohii
Pãrintele FABIAN MÃRIUÞMÃRIUÞ,, în anul
dedicat „Euharistiei ºi familiei” are
misiunea de a pregãti întâlnirile
episcopilor noºtri, Înaltpreasfinþitul Ioan
Robu ºi Preasfinþitul Cornel Damian, cu
familiile ºi credincioºii din diferite parohii
ale Arhidiecezei.
- Ce se aºteaptã de la aceastã serie
de întâlniri?
- Înainte de a rãspunde la aceastã
întrebare, aº vrea sã fac douã mici
consideraþii. Prima þine de învãþãtura ºi
convingerea Sfântului Pãrinte, pentru
care „ Familia este calea Bisericii ”
(Scrisoarea cãtre familii, nr. 2). Cred cã
Parohia Sfânta TTereza
ereza spiritul profetic al lui Ioan Paul al II-lea
este contagios. La nivelul Bisericii
universale sunt tot mai dese acþiunile ºi
iniþiativele care vor sã apere ºi sã
promoveze familia. Este vorba desigur de
familia în care nucleul sãu primordial,
bãrbatul ºi femeia, sunt uniþi în Domnul
prin taina cãsãtoriei. A doua consideraþie
þine de propovãduirea Evangheliei.
Biserica, prin esenþa ei, este
evanghelizatoare. Ca Biserica sã rãmânã
mereu vie, este necesar ca familia, celula
sa, sã fie în stare sã genereze viaþa. Iatã
de ce, într-o viziune organicã, Biserica,
în calitate de Trup Mistic al lui Cristos,
trãieºte, crede, sperã, iubeºte, acolo
unde sunt persoane capabile de
aceasta. Acum, pentru a rãspunde la
întrebarea dumneavoastrã, aº putea
spune cã scopul imediat al acestor
Parohia Sf. Ap. Petru ºi Paul întâlniri este dublu. Mai întâi se încearcã
o încurajare a familiilor în credinþã,
plecând de la o consideraþie simplã:
fiecare familie, prin însãºi natura ei, este
un tezaur inestimabil. Cu cât membrii
unei familii sunt mai conºtienþi de
aceastã bogãþie, cu atât ei ar putea fi o
familie mai închegatã, mai puternicã. În
al doilea rând, intenþionãm „o
contaminare” a parohiilor cu spiritul
familiei, ceea ce presupune ca parohul,
ºi fiecare preot în parte, sã devinã o punte
de legãturã între credincioºi ºi între
familiile din parohia sa. Diferitele grupuri
parohiale pot fi expresia vitalitãþii
parohiei. De dorit ar fi constituirea unor
grupuri de familii care, gândind în modul
specific familiei, sã contribuie la
reînnoirea propriilor lor familii dar ºi a
parohiilor.
- În ce ar consta aceastã reînnoire?
- Mulþumesc mult pentru întrebare.
Nu este vorba nici despre invenþii, nici
despre inovaþii. Prin prisma credinþei,
unicul în stare sã creeze ceva nou este
Duhul Sfânt. El schimbã inimile împietrite
în inimi de carne. Aºadar, noutatea
priveºte înainte de toate inima fiecãrui
credincios în parte. Cred cã timpul
Postului Mare este oportun pentru a
vorbi oamenilor la inimã, mai mult, a
vorbi de la inimã la inimã. Apoi, de
reînnoirea inimii este strict legatã ºi
slujirea în familie, în Bisericã ºi, de ce nu,
în societate. Dar cred cã o serie de
iniþiative pot fi expresia noutãþii, ele au
menirea de a face parohia din ce în ce
mai mult „o familie de familii”. În pliantul
care anunþã vizita episcopului sunt
sugerate o serie de iniþiative.
- Cum ar putea sã se întâmple acest
lucru din moment ce noi avem o relaþie
aproape standardizatã cu Dumnezeu,
dar ºi cu aproapele?
- Cred cã unul dintre cei mai mari
duºmani ai Duhului este rutina. Acest
lucru se poate întâmpla atât în trãirea
vieþii zilnice, cât ºi în viaþa de credinþã.
Rutina, apoi, este semnul unor aºteptãri,
absenþa aspiraþiilor. În cadrul întâlnirilor
pregãtitoare pentru vizita episcopului am
constatat, ºi o spun cu mare bucurie, cã
într-un mare numãr de credincioºi ºi de
familii existã o anumitã aºteptare. De
fapt, aceastã iniþiativã a întâlnirilor din
timpul Postului Mare se naºte dintr-o
aºteptare. Ea este rodul discuþiilor avute
cu circa cincisprezece familii provenite
din aproape toate parohiile decanatelor
de Bucureºti. Mi se pare cã sintagma
„relaþie standardizatã” ar putea foarte
bine sã caracterizeze acele familii ºi
parohii unde se gândeºte doar în termeni
de „strict necesar”. În fiecare existã,
poate, tentaþia de a spune cã „mi-am
fãcut datoria”, executând automat doar
strictul necesar. ªi poate cã a crede cu
adevãrat înseamnã ceva mai mult! Sã fie
oare vorba de acel „zel al casei tale care
mã consumã!?”.
- Pãrinte Fabian vã mulþumim pentru
aceste gânduri.
- Vã mulþumesc ºi eu. Aº vrea sã mai
adaug un rând. Þin sã mulþumesc din
suflet pãrinþilor parohi ºi pãrinþilor vicari.
Cu mare disponibilitate ºi-au dat
concursul la organizarea acestui ºir de
vizite în parohii. A.C.
nr. 3/2005 3
 Pregãtirea pentru cãsãtorie
Pe 8 februarie, la Biroul de Presã al Sfântului Scaun, în cadrul
unei Conferinþe de presã a fost prezentatã Instrucþiunea Dignitas
Connubii (Demnitatea cãsãtoriei). Aceasta se adreseazã
Tribunalelor diecezane ºi inter-diecezane în abordarea cazurilor
de nulitate a cãsãtoriei. Documentul exprimã „dorinþa Bisericii
de a contribui la un obiectiv important, obiectiv central ºi pentru
pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea: binele cãsãtoriei ºi al familiei”.
Arhiepiscopul Domenico Sorrentino, secretarul Congregaþiei
pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor sublinia, în cadrul
aceleiaºi Conferinþe de presã, faptul cã numãrul ridicat al cazurilor
de cãsãtorii declarate nule indicã necesitatea unei pastoraþii
„preventive” a tinerilor care se pregãtesc pentru cãsãtorie.
Familiaris consortio
consortio
Pregãtirea tinerilor pentru cãsãtorie ºi
pentru viaþa de familie este necesarã în
zilele noastre poate mai mult ca oricând.
Eºecurile numeroaselor cupluri sunt
consecinþa faptului cã tinerii nu au o
ierarhie justã a valorilor ºi nici criterii
sigure de comportament ºi de aceea nu
ºtiu cum sã facã faþã dificultãþilor care
apar în viaþa de cãsãtorie. Pentru a se
putea trece cu demnitate peste
momentele critice ºi pentru a nu se
ajunge la un eºec iremediabil al vieþii de
cuplu, Scrisoarea Apostolicã “Familiaris Consortio” propune o
pregãtire gradualã ºi continuã marcatã de trei momente:
pregãtirea îndepãrtatã, care începe chiar din copilãrie, printr-o
înþeleaptã pedagogie familialã; pregãtirea apropiatã, care
înseamnã o pregãtire deosebitã ºi serioasã la sacramente
ºi“pregãtirea imediatã, pentru celebrarea Sacramentului
Cãsãtoriei, trebuie sã aibã loc în ultimele luni ºi sãptãmâni care
preced cãsãtoria, pentru a da o nouã semnificaþie, un nou
conþinut ºi o formã nouã acelui examen prematrimonial recerut
de dreptul canonic. Aceastã pregãtire, necesarã în fiecare caz,
se impune cu urgenþã pentru cei logodiþi, care prezintã lipsuri
ºi dificultãþi în ce priveºte doctrina ºi viaþa creºtinã”.
Cãsãtoria - sacrament ºi vocaþie
Mulþi dintre tinerii care vor sã se cãsãtoreascã, atunci când
se vorbeºte despre pregãtirea pentru pasul pe care urmeazã
sã-l facã, abordeazã subiectul doar din punct de vedere
material sau comercial. Încep sã povesteascã despre rochia
de mireasã ºi accesorii, despre restaurante selecte ºi invitaþi,
despre muzicã ºi fotograf. Prea puþini sunt cei care se gândesc
la o pregãtire serioasã care sã-i ajute sã încheie sacramentul
cãsãtoriei cu responsabilitate ºi maturitate. Fie cã lucrul acesta
convine sau nu lumii de azi, cãsãtoria este o realitate în care
este implicat ºi Dumnezeu; nu este doar o realitate umanã
care dureazã numai atât cât mirii se aflã în faþa altarului
înconjuraþi de prieteni ºi familie; cãsãtoria nu este un ritual
frumos ºi emoþionant urmat de o masã festivã ºi de o petrecere
dansantã. Cãsãtoria este mult mai mult de-atât; cãsãtoria este
un sacrament ºi o vocaþie, este o stare de viaþã ºi izvor de har
pentru cei doi soþi. Tocmai din aceastã cauzã, ºi gândindu-ne
la importanþa cãsãtoriei, se impune o pregãtire adecvatã care
sã preceadã DA - ul spus în faþa altarului, pregãtire în cadrul
cãreia ar trebui sã fie abordate ºi problemele cele mai delicate
4 nr. 3/2005
pe care le presupune sau care pot apãrea în viaþa unui cuplu.
Tinerii care privesc sacramentul cãsãtoriei cu seriozitate,
se adreseazã unui preot cu care discutã aspecte legate de
formarea lor religioasã, acesta încercând, dupã caz, sã
îmbogãþeascã sau sã consolideze bagajul de cunoºtinþe al
celor doi. Pregãtirea cateheticã de dinaintea cãsãtoriei este
binevenitã, pentru cã ea are menirea sã reia ºi sã aprofundeze
noþiunile legate de religie, noþiuni pe care cei doi ºi le-au însuºit
în anii anteriori, în cadrul pregãtirilor premergãtoare altor
sacramente (Sf. Împãrtãºanie, Mirul). Preotul trebuie sã spunã
lucrurilor pe nume, sã prezinte cu tãrie adevãrurile despre
cãsãtorie ºi despre viaþa de familie, chiar dacã prin atitudinea
sa ar putea deranja pe cineva. Sacramentul instituit de Cristos
nu trebuie tratat cu superficialitate.
Cãsãtoria are legile ei care trebuie
prezentate cu claritate: este un
sacrament care se încheie doar între
un bãrbat ºi o femeie, în urma
consimþãmântului liber exprimat.
Consimþãmântul exprimã dorinþa
celor doi ca legãtura lor sã fie unicã
ºi indisolubilã. Viaþa pe care o încep
va fi una plinã de speranþe ºi de
bucurii, dar ºi de responsabilitãþi ºi
momente dificile, de aceea trebuie
sã înceapã în faþa lui Dumnezeu ºi
cu binecuvântarea Sa.
Mãrturia poate aduce roade
Pentru cã societatea oferã adevãruri distorsionate ºi soluþii
facile sau surogate de fericire, pregãtirea tinerilor pentru cãsãtorie
ar trebui sã atingã toate aspectele legate de viaþa de familie:
scopurile cãsãtoriei, importanþa respectãrii celor douã însuºiri
esenþiale ale cãsãtoriei (unitate ºi indisolubilitate), rolul iubirii în
viaþa de cãsãtorie, sexualitatea ºi castitatea conjugalã,
planificarea familialã. Aici poate interveni nedumerirea sau
neîncrederea! Poate un preot sã înveþe ºi sã dea sfaturi legate
de viaþa de familie? Responsabilitatea în munca de îngrijire a
sufletelor, studiul dar ºi experienþa pe care preotul o dobândeºte
în timp, îi conferã acestuia autoritatea sã înveþe chiar ºi în materie
de probleme familiale. Pe lângã informaþiile teoretice pe care
preotul le pune la dispoziþia tinerilor, pentru aceºtia ar fi binevenitã
mãrturia unor cupluri deja închegate, care ºi-au clãdit viaþa de
familie pe stâncã, chiar dacã nu au lipsit intemperiile care au
fãcut-o uneori sã se clatine. Vorba învaþã, exemplul convinge!
Aceste mãrturii ar putea fi dovada faptului cã se poate clãdi o
cãsnicie frumoasã ºi durabilã chiar ºi în zilele noastre, când
imaginea tradiþionalã a familiei este în concurenþã cu “cãsãtoriile
de probã” care sunt preferate pentru cã exclud obligaþiile
irevocabile ºi pe termen lung. ªi experienþa unor parohii în ceea
ce priveºte tinerii aratã cã lucrul acesta - mãrturiile de viaþã ale
cuplurilor cu experienþã – funcþioneazã ºi aduce roade.
Pentru a avea o cãsnicie bunã ºi fericitã, pregãtirea este
absolut necesarã. Aºa cum orice meserie sau vocaþie cere o
pregãtire serioasã ºi maturã, la fel ºi vocaþia de soþ sau soþie,
ºi, mai târziu, de pãrinþi buni ºi responsabili, are nevoie de o
pregãtire serioasã. În felul acesta, casa clãditã pe stâncã va
rãmâne neclintitã atunci când “ploaia, puhoaiele ºi vânturile” îi
vor pune la încercare trãinicia.
CRISTINA ªOICAN

O nouã ediþie a revistei
Familia creºtinã
Mai întâi, trebuie sã vã spunem cã aceastã
revistã apare de patru ori pe an, urmând
succesiunea anotimpurilor.
Numãrul de primãvarã se aflã deja în
librãria Sfântul Iosif ºi în alte puncte de difuzare
din þarã. Are 60 de pagini ºi costã 25 000 lei.
Din sumarul acestui numãr: Dossier –
Fidelitatea soþilor ne priveºte pe toþi; Secvenþe
din viaþa de familie (Ne-am hotãrât sã avem
copii mulþi, Atenþie: copilãria pe cale de
dispariþie; Cum îi învãþãm pe copii dãruirea de
sine; Rolul pãrinþilor în relaþia copil-televizor),
Cultura vieþii (În apãrarea vieþii cu „armele” artei,
Drumul eutanasiei…drumul morþii),
spiritualitate (De vorbã cu preoþii despre
Spovadã; Obiceiuri de Paºti; Familia – gingãºia
ºi tandreþea); obiºnuitele pagini pentru copii ºi
pentru tineri; Popasuri creºtine – Casa din
Loreto a Fecioarei Maria; Sexualitate – Unu ºi
cu una fac sex? Paginã culturalã, rezervatã
unei recente apariþii editoriale, „Mica Biblie”,
pagini dedicate filmului, profil V.I.P. – Robin
Williams, sfaturi pentru gospodine etc.
Am putea scrie cãrþi întregi despre criza prin
care trece familia, dar este o realitate evidentã
pentru oricine.
Am putea sã ne plângem de dificultãþile cu
care ne confruntãm ca familie, dar nu am
rezolva nimic.
Am preferat însã sã facem ceva – o revistã,
sã oferim ceva – un prieten, sã aducem ceva
– o luminã.
Pentru cã ºi noi, ca ºi Dvs., credem în ea,
pentru cã suntem de partea familiei ºi pentru
familie!
WwwProFamilia.ro
-
13 Februarie 2005
NE SCRIU CITITORII
Sãrbãtoarea familiilor
în Parohia
Adormirea Maicii Domnului
Dragi cititori, avem deja un prim ecou de la întâlnirile cu familiile din parohii
bucureºtene:
Duminicã, 13 februarie 2005, Parohia Adormirea Maicii Domnului (din
cartierul Drumul Taberei) a sãrbãtorit “Ziua Familiilor”.
Un element central al acestei sãrbãtori a fost vizita Preasfinþitului Cornel
Damian, Episcopul nostru auxiliar, în cadrul întâlnirilor pe care Preasfinþia sa
le are cu familiile din toate parohiile Arhidiecezei de Bucureºti.
Deja la ora 8.30 dimineaþa, biserica parohialã era plinã ºi fremãta de
aºteptare. Dupã intrarea Preasfinþitului Cornel, urmat de preotul paroh, Dominic
Carol Hîrja ºi de preoþii Alois Hîrja ºi Fabian Mãriuþ, a urmat Liturghia solemnã.
În predica sa, Preasfinþitul a subliniat provocãrile la care este supusã familia
de astãzi, în lume ca ºi în România, arãtându-ne cã unica modalitate de a
salva familia este reîntoarcerea la Isus, prin adoraþie ºi rugãciune, ºi la
sacramente, în special la Euharisite ºi Cãsãtorie. Dupã predicã a urmat un
moment cu adevãrat emoþionant, unic în cei ºase ani de când avem Liturghii
în Biserica noastrã: Preasfinþitul a dat diplome de onoare unui numãr de 27
de familii ale parohiei, care împlinesc anul acesta o “cifrã rotundã” de ani de
la cãsãtorie. Este vorba de familiile Covaci, Alexandru (5 ani), Arredondo,
Cobuleanu (10 ani), Zediu, Rusu, Cãlin, Boerescu, Radu, Ghinga, Straton (15
ani), Criste, Papa, Ivan, Petriºor, Pogar (20 de ani), Cobzaru (25 de ani), Bãlan,
Stoica, Neagu, Romila (30 de ani), Ciobanu, Gherman, Simache (35 de ani),
ªtefãnescu (45 de ani), Voicu ºi Cãtanã (50 de ani). Pe bunã dreptate, ultimele
trei familii, care împlineau 45 respectiv 50 de ani au fost aplaudate “la scenã
deschisã”. Acest moment emoþionant, ca ºi prezenþa foarte multor tineri în
bisericã, demonstreazã cât de vie ºi de tânãrã este Parohia nostrã. Pentru
aceastã iniþiativã, de marcare solemnã a trecerii timpului, cu folos ºi cu
binecuvântarea lui Dumnezeu, asupra familiilor din Parohie, tot meritul îi revine
Pãrintelui Paroh, Dominic Hîrja, care, dupã cum s-a exprimat chiar Sfinþia Sa,
s-a lãsat condus de Duhul Sfânt.
Dupã sfârºitul Liturghiei a avut loc întâlnirea Preasfinþitului Cornel Damian
cu familiile din parohie. Pãrintele Fabian Mãriuþ a prezentat un foarte interesant
material despre doctrina Bisericii ºi a Sfântului Pãrinte despre familie “Calea
Bisericii” cât ºi despre parohie, vãzutã ca “familie de familii”. De asemenea,
pãrintele Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în Arhidiecezã, a prezentat
proiectele pe termen scurt (întâlnirea cu toate parohiile Arhidiecezei,
organizarea procesiunii din sãrbãtoarea Trupul Domnului, pe 29 mai) ºi pe
termen ceva mai lung (mai buna cunoaºtere reciprocã a enoriaºilor din fiecare
parohie ºi chiar crearea unei organizaþii diecezane a familiilor catolice). Spre
sfârºitul întâlnirii, doi enoriaºi ai parohiei Adormirea Maicii Domnului, Virgil
Criste ºi Bogdan Radu, au luat cuvântul, primul prezentând Episcopului ºi
oaspeþilor din alte parohii activitatea parohiei noastre, axatã pe adoraþie,
rugãciune în comun ºi multã muncã cu tinerii ºi copiii; cel de-al doilea a
prezentat câteva aspecte ale vieþii de familie ºi ale rugãciunii într-o familie
relativ numeroasã (pãrinþii ºi patru copii). Cuvântul de încheiere a aparþinut
Episcopului, care a insistat din nou asupra cunoaºterii reciproce ºi asupra
solidaritãþii laicilor catolici între ei ºi cu Episcopii lor.
La sfârºit a avut loc o micã agapã frãþeascã la care au luat parte Preasfinþitul
Cornel, preoþii ºi familiile sãrbãtorite, încã un prilej de a arãta “cât de bine ºi
de plãcut este sã locuiascã fraþii împreunã” (Ps 132).
BOGDAN RADU
nr. 3/2005 5
 Monseniorul Ghika ºi strãlucirea aurului olimpic
“Sfinþenia unui om ar trebui sã fie,
asemenea sfinþeniei lui Dumnezeu, discretã,
blândã, universalã ºi radioasã. Dumnezeu va
fi al nostru în mãsura în care ºi noi am fost ai
Lui”.
Îl recunoaºtem pe Monseniorul Ghika, în
statura sa sfântã, a totalei desprinderi de “aurul
lumii”, dupã opera alcãtuitã din cuvinte, prin
care strãlucesc profunzimile sufletului sãu.
Opera faptelor lui, construitã pe
fundamentul caritãþii, este într-o impresionantã
coerenþã cu înþelesurile cuvintelor ºi continuã sã
ni se dezvãluie – chiar aº putea folosi un termen
îndrãzneþ: sã ni se reveleze – prin ecouri care
nu întârzie sã aparã, de la diferiþi martori ai
vremii.
Mihaela Peneº se numãra, în anul 1964,
printre campionii olimpici de la Tokio. Avea 17
ani. Recunoºtinþa faþã de cel datoritã cãruia
Mihaela era în viaþã o împãrtãºeau doar
persoanele foarte apropiate de ea, în primul
rând mama: nu puteau fi uitate mâinile întinse
pentru a salva familiile din lipsurile ºi greutãþile
astãzi departe de a fi imaginate, cu care s-au
confruntat în anii comunismului. Despre
Monseniorul Ghika - cel care, în faþa atrocitãþilor
din anii de întronare a comunismului în
România, organizase o rezistenþã prin opere de
caritate pentru subzistenþa semenilor ºi pentru
supravieþuirea conºtiinþei, murind ca martir
datoritã curajului de a înfrunta dictatura - se
vorbea în ºoaptã, discret, în imperiul fricii.
Mihaela Peneº ne spune mai multe. (M.F (M.F.).)
Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar
51 de ani de la moartea sa
A trecut aproape neobservatã
împlinirea, anul trecut, a unei jumãtãþi
de secol de la moartea unei
personalitãþi legendare a Bisericii
noastre locale, Arhiepiscopul Al. Cisar
(1880-1954). Preot evlavios, profesor ºi
prefect al Seminarului „Sfântul Duh”,
director al Convictului „Sfântul Andrei”,
a fost numit în 1920 Episcop de Iaºi, iar
în 1924 Arhiepiscop de Bucureºti. A fost
începutul unei perioade de mari
realizãri pastorale, materializatã în
construcþii de biserici, case parohiale,
orfelinate ºi ºcoli, aducerea în þarã a
unor congregaþii de cãlugãri ºi
cãlugãriþe etc. Tot el este ctitorul
actualului palat arhiepiscopal ºi
fondatorul unor ziare ºi reviste catolice
importante, dar ºi apãrãtorul drepturilor
6 nr. 3/2005
Cuvintele care se rostesc sunt puþine ºi
nu pot cuprinde gândurile pioase încãrcate
de recunoºtinþã pentru cel care a fost o torþã
vie a dragostei de oameni, dãruind
speranþã, iubire ºi credinþã celor în nevoie.
La moartea sa nu împlinisem încã
ºapte ani ºi doar urmam, în clandestinitate,
cursurile de religie la catedrala “Sfântul
Iosif” sub îndrumarea pãrintelui Demeter.
Anul în care m-am nãscut – 1947 – a
fost unul dramatic. În acele timpuri de
disperare, de foamete, de luptã acerbã
pentru existenþa de zi cu zi, salvarea a venit,
pentru ai mei, de la fundaþia “Saint Vincent
de Paul” a Monseniorului Ghika. Cutiile cu
lapte praf, pachetele cu fulgi de ovãz, uleiul
de peºte, distribuite de surorile fundaþiei,
au fãcut ca mii de copii sã nu moarã de
foame. Printre aceºti copii salvaþi mã
numãram ºi eu. Pe lângã hrana
alimentarã, în comuniune cu Biserica,
mama mea mi-a dat ºi imboldul de-a
urma calea credinþei. Tot ea m-a fãcut sã
þin minte cât de mult îi datorez
Monseniorului Ghika.
Monseniorul Ghika a fost - ca pentru
alþi copii ai generaþiei mele – salvatorul
meu la început de drum...
Un gând pios de recunoºtinþã ºi o rugã
fierbinte ca urmaºii sãi spirituali sã-l
onoreze aºezându-l la locul cuvenit: printre
sfinþi. Fie ca Cel de Sus sã asculte rugile noastre ºi acest act
de dreptate sã se împlineascã cât mai curând.
sa operã lingvisticã (un dicþionar de
4000 de pagini), a îndurat mari
privaþiuni, fiind urmãrit permanent de
securitate. A revenit la Bucureºti în
septembrie 1953, dupã ce
Bisericii Catolice, inclusiv în
fusese repus în drepturi de
anii regimului ateu
autoritãþi, însã s-a stins din
comunist.
viaþã la 7 ianuarie 1954,
În septembrie 1948, a
dupã ce se îmbolnãvise
fost „pus în retragere” de grav (o dublã pneumonie
guvernul Groza, iar la 17 care a condus la o
ianuarie 1949 a demisionat congestie pulmonarã). A
din funcþia de arhiepiscop, fost înhumat în capela
în urma presiunilor „Sfânta Ana” din cimitirul
exercitate asupra sa. Dupã Bellu, alãturi de
arestarea episcopului arhiepiscopul I. Paoli.
Durcovici, în iunie acelaºi Pentru a-i cinsti
an, a fost numit de Sfântul memoria, Centrul „Biserica
Scaun Administrator ºi Istoria” a demarat
Apostolic ad nutum sedis al Arhidiecezei cercetãri care vizeazã realizarea unor
de Bucureºti, pentru ca în mai 1950 biografii dedicate celui a cãrui viaþã a
guvernul comunist sã-i fixeze domiciliul fost închinatã în exclusivitate lui
obligatoriu la Orãºtie. Dumnezeu ºi Bisericii.
La Orãºtie, unde a lucrat la marea Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª
 Euharistia în Istoria Mântuirii
Euharistia – eveniment
La împlinirea timpurilor, Euharistia nu
mai este prezentã ca figurã, ci ca
realitate. Nu a fost distrus, sau uitat,
conþinutul vechi al Paºtelui, ci acestuia i
s-a suprapus un alt conþinut, infinit mai
important, care îl inverseazã ºi îl
depãºeºte pe primul. Noutatea ne-o
dezvãluie Apostolul Paul: «Cristos,
Paºtele nostru, a fost jertfit» (1 Cor 5,7).
Astfel, Euharistia poate fi numitã «mister
vechi ºi nou: vechi, în ceea ce priveºte
prefigurarea, nou, în ceea ce priveºte
realizarea» (Sf. Efrem, Imnuri închinate
rãstignirii, 3,2).
În ce constã evenimentul
care fondeazã Euharistia?
În acest sens, Evangheliile ne dau
douã rãspunsuri diferite comple-
mentare, care ne permit sã avem o
viziune mai cuprinzãtoare a misterului.
Paºtele ebraic – am vãzut în articolul
precedent – se desfãºura în douã etape
ºi în douã locuri diferite: jertfirea mieilor
mieilor,
la templu ºi cina, servitã în case.
Evanghelistul Ioan priveºte cu preferinþã
spre momentul jertfirii; pentru el, Paºtele
creºtin – ºi deci Euharistia – este instituit
pe cruce, în momentul în care Isus,
adevãratul Miel al lui Dumnezeu, este
jertfit. Este ca ºi cum Ioan ºi-ar fi însuºit,
în acest moment, cuvintele lui Ioan
Botezãtorul ºi, arãtând cu degetul spre
Isus de pe cruce, ar proclama în mod
solemn, în faþa lumii: «Iatã Mielul lui
Dumnezeu, iatã pe acela care ia asupra
sa pãcatele lumii!» (In 1,29).
Ceilalþi trei Evangheliºti privesc, de
preferinþã, spre momentul cinei cinei. Pentru
ei trecerea de la vechiul la noul Paºti se
realizeazã în momentul cinei, mai
precis, în instituirea Euharistiei. De mare
relevanþã este pregãtirea ultimei cine
pascale, celebratã de Isus înainte de a
muri: «Unde este camera în care sã
mãnânc Paºtele cu discipolii mei?» (Lc
22,11). Putem spune cã cina, la Sinoptici,
anticipeazã ºi conþine deja evenimentul
pascal al sacrificiului lui Cristos, aºa cum
acþiunea simbolicã anticipeazã, uneori,
la profeþi, evenimentul anunþat.
În aceastã luminã, gestul pe care
Isus îl face la ultima cinã, frângând
pâinea ºi instituind Euharistia, este
suprema acþiune simbolicã ºi profeticã
a istoriei mântuirii. În instituirea
Euharistiei, Isus anunþã, în mod profetic,
ºi anticipeazã, în mod sacramental,
ceea ce urma sã se întâmple peste puþin
timp – moartea ºi învierea sa – inserând
deja viitorul în istorie. Predica lui Isus
anunþa apropiata venire a Împãrãþiei lui
Dumnezeu; instituirea Euharistiei este
acþiunea profeticã ce anticipeazã
împlinirea acestui anunþ, care va deveni
realitate în moartea ºi învierea Sa.
Evenimentul care fundamenteazã ºi
instituie Euharistia este, deci, moartea
ºi învierea lui Cristos. Îl numim
„eveniment” deoarece este ceva care
s-a petrecut din punct de vedere istoric.
Este un fapt unic, în timp ºi spaþiu,
întâmplat o singurã datã ºi de
nerepetat: Cristos, «la împlinirea
timpurilor, s-a arãtat o singurã datã ca
sã distrugã pãcatul prin jertfa lui» (Ev
9,26).
Euharistia:
iubire a Sfintei TTreimi
reimi
Motivul dãruirii de sine, al jertfei, este
iubirea. Euharistia se naºte din iubire;
totul se explicã prin acest motiv:
deoarece ne iubeºte, «Cristos ne-a iubit
pe noi ºi s-a oferit lui Dumnezeu pentru
noi ca ofrandã ºi jertfã de bunã
mireasmã» (Ef 5,2). Iatã cea mai bunã
descriere a originii ºi a esenþei
Euharistiei. Ea ne apare ca lucrare ºi dar
al întregii Sfinte Treimi; întreaga Sfântã
Treime este implicatã în instituirea
Euharistiei: Fiul este cel care se oferã,
Tatãl este cel cãruia i se oferã ºi Duhul
Sfânt este cel în care se oferã (cf. Ev 9,14).
Înþelegerea acestui lucru ne ajutã sã
corectãm o idee greºitã pe care am
putea-o avea despre Tatãl. Astfel, Tatãl
este imaginat impasibil, în înaltul cerului,
gata sã primeascã ofranda sângelui, în
timp ce Fiul moare pe cruce. Un Tatã
care doar primeºte ºi nu se oferã, care
cere sângele propriului Fiu, ca preþ de
rãscumpãrare, nu ar putea sã ne inspire
decât teamã ºi repulsie.
Aceastã reprezentare a lui
Dumnezeu Tatãl este cu totul greºitã.
Sfântul Paul spune cã Tatãl «nu l-a cruþat
pe propriul sãu Fiu, ba chiar l-a dat la
moarte pentru noi toþi» ( Rm 8,32).
«Pentru noi toþi»: aici se aflã cheia de
înþelegere deplinã a realitãþii. Tatãl aflã
plãcere în sacrificiul Fiului, pentru cã
acest sacrificiu i-a restituit «pe toþi fiii
ANUL P
PASTORAL
rãtãciþi» (cf. In 11,52), pentru cã îi permite
ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ
sã realizeze cea mai mare voinþã a Sa,
care este «ca toþi oamenii sã fie mântuiþi»
(cf. 1 Tm 2,4). Tatãl îl iubeºte pe Isus cu o
iubire nemãsuratã, pentru cã s-a
sacrificat pentru fraþi. Motivul acestei
iubiri nu este doar sacrificiul, ci sacrificiul
fãcut pentru fraþi. Dumnezeu rãmâne în
permanenþã un Dumnezeu care «vrea
milã ºi nu jertfã» (Oz 6,6); dacã i-a plãcut
sacrificiul Fiului este pentru cã acest
sacrificiu i-a dat posibilitatea sã se
manifeste cu milostivire faþã de oameni.
Tatãl nu este, aºadar, numai cel care
primeºte sacrificiul Fiului, ci ºi cel care
dã spre sacrificiu pe Fiul sãu; cel care
se sacrificã sã ni-l dea pe Fiul sãu! Dacã
Isus – aºa cum spune Paul – s-a oferit
pe sine lui Dumnezeu, «pentru noi»,
atunci destinatarul sacrificiului este într-
adevãr Dumnezeu, dar beneficiarul nu
este Dumnezeu, ci omul: suntem noi, iar
acest lucru distinge sacrificiul creºtin de
oricare alt sacrificiu.
Oricât am vorbi despre evenimentul
de pe Calvar, de la care derivã
Euharistia, nu vom reuºi niciodatã sã-i
epuizãm bogãþia. În acel eveniment,
care în mod aparent este aºa de mic în
comparaþie cu istoria lumii, este
încorporatã atâta energie, încât pe ea
se bazeazã mântuirea întregii istorii a
lumii. Referindu-se la acel moment, Isus
spunea cândva: «Foc am venit sã arunc
pe pãmânt ºi ce altceva vreau decât sã
se aprindã!» (Lc 12,49). În mod real, pe
cruce «totul s-a împlinit»: nu existã nimic
mai mãreþ care ar putea fi gândit sau
fãcut; în cruce se fundamenteazã toate
resursele divine ºi umane: tot rãul este
înfrânt din rãdãcinã, întreaga mântuire
obþinutã ºi toatã mãrirea adusã Sfintei
Treimi.
Pr
Pr.. VENIAMIN AENêOAEI
În Anul Pastoral
al Euharistiei, pro-
punem din nou
cartea lui Raniero
Cantalamessa
„Euharistia: sfinþirea
noastrã”, o culegere
de meditaþii care au
fost þinute în faþa
Sfântului Pãrinte ºi a
Capelei Pontificale.
nr. 3/2005 7
 O zi de reculegere în viaþa noastrã În drum spre
SUFLET TÂNÃR

Perioada postului este menitã a ne ajuta sã creºtem în credinþã, sã ne Köln...

facem plãcuþi în faþa Domnului ºi nu în ultimul rând sã ne închinãm Lui Lui. Înaintea oricãrei
În acest scop a fost organizatã ºi o zi de reculegere la Mãnãstirea Sfânta excursii sau oricãrui
Agnes. Au participat mulþi tineri dornici de a-L cãuta pe Domnul ºi de a i pelerinaj e musai sã te
se închina. Iatã câteva gânduri pe care un alt suflet tânãr doreºte sã þi le pregãteºti ºi nu mã
împãrtãºeascã... refer numai la bagaje ci
Înaintea zilei de reculegere ºi la „sufleþelul” nostru.
„De ce se organizeazã zile de reculegere? Oare chiar nu vede nimeni Tocmai de aceea, sâmbãtã – 5 martie – a avut
cã nu au nici un rost? De multe ori plecãm de la mãnãstire mai pãcãtoºi loc, la iniþiativa Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul
decât eram înainte, sau cu sufletul mai apãsat ca niciodatã!” al II-lea, o zi de veghe. Aºadar, tineri din întreaga
Aºa gândeam eu acum câþiva ani (nu mulþi!). În rãzvrãtirea ºi lume (Zagreb, Lisabona, Berlin, Bari, Bucureºti,
indignarea mea de adolescent, am mers într-o zi la un preot ºi i-am spus Madrid) s-au rugat împreunã, în acelaºi timp
tot ce gândesc. Preotul mi-a spus: „Într-adevãr, zilele de reculegere pe chiar. Pe lângã faptul cã aceastã zi de veghe a
care le organizãm pentru toþi tinerii nu aduc roade imediat! Acum se fost transmisã prin satelit, emoþionantã a fost
sãdeºte sãmânþa! Roadele se vor vedea cu timpul. Ai rãbdare ºi deschide-þi aceastã comuniune dintre atâþia tineri care
inima!” Pe moment aparþin unei alte culturi, dar totuºi aceluiaºi Isus...
nu am înþeles mare Dacã încã nu ºtii pentru ce se pregãtesc tinerii,
lucru, însã în fii gata sã afli rãspunsul!
mintea mea s-a Pentru ce ne pregãtim?
nãscut atunci un Cea de-a XX-a Zi Mondialã a Tineretului.
semn de Te intereseazã deja, nu? V rei sã ºtii unde ºi
Vrei
întrebare... când va avea loc?
Dupã o zi de Koln, 11-21 august 2005.
reculegere Tema...?
De ce vã spun „Am venit sã ne închinãm Lui” (Mt 2,2)
toate acestea? Vrei sã ºtii câþi tineri participã?
Pentru cã mã simt Din Arhidieceza de Bucureºti vor participa 144
datoare sã o fac. de tineri.
ªtiu cã ºi alþii Vrei sã participi ºi tu?
gândesc cum Înscrie-te ºi pregãteºte-te, atât personal cât
gândeam eu ºi e pãcat sã se îndepãrteze. ºi în cadrul programului de la Centrul Diecezan
Dragii mei prieteni, participaþi cu inima deschisã la zilele de reculegere pentru Pastoraþia Tineretului!
ºi la orice activitãþi cu nuanþã tinereascã organizate de Bisericã! Lãsaþi sã Persoane de contact?
intre în inimile voastre tot ceea ce auziþi, tot ceea ce simþiþi, tot ceea ce Claudiu Roznovszky: 0724 376 455
gândiþi... Dar, mai ales, învãþaþi sã preþuiþi TÃCEREA! E cea mai importantã, Pr. Daniel Bulai: 0744 349 516; 021/ 3141857
pentru cã Dumnezeu „ºtie codul bunelor maniere” ºi vorbeºte numai atunci Mai multe detalii?!
când noi am terminat de vorbit. Ascultaþi-L pentru cã are multe sã vã www.tic.ro
spunã! ªtiu, mie de multe ori îmi este fricã de ceea ce voi auzi! Dar sã nu Nu uita...
ne fie fricã de ceea ce o sã ne spunã! Cu siguranþã nu va þipa, ci ne va da sã reprezinþi cu cinste Arhidieceza Romano-
sfaturi pentru binele sufletului nostru. Tatãl ceresc ne iubeºte ºi cred cã Catolicã de Bucureºti pe toatã durata programul
nu se simte bine când vede cã ne este fricã sã înfruntãm Rãul din lume. din Germania!!
CRISTINA NICA R O X A N A R O T A R U

Pe cuvânt de cercetaº Semnificaþiile cravatei Scout

Sâmbãtã, 26 februarie, grupul
de cercetaºi de la Catedralã s-a
îmbogãþit cu 9 membri. Alãturi de
asistentul lor spiritual, Pr. Dominic
Soare, la ceremonia depunerii
promisiunii au participat IPS Ioan
Robu, PS Cornel Damian, Mons.
Vladimir Petercã, Pr. Daniel Bulai ºi
Pr. Ciprian Barticel.
Ceremonia a avut loc în
contextul sãrbãtorii cercetaºilor, din
22 februarie, aniversarul naºterii lui
Baden Powel, cel ce a iniþiat
scoutismul.
Tot înainte!
Cravata Scout reprezintã simbolul
promisiunii membrilor asociaþiei. Cele trei
colþuri reprezintã Sfânta Treime. Culorile
cravatei centrului scout Sfântul Iosif sunt:
albastru, alb ºi bleu. Ele simbolizeazã:
unitatea, puritatea ºi speranþa. Cravata
este un semn distinctiv al scoutiºtilor din
întreaga lume, fiind un element de unitate
ºi fraternitate. Odatã depusã
promisiunea, tânãrul devine scoutist
pentru toatã viaþa, alãturându-se marii familii Scout. Ceremonialul se realizeazã în faþa
lui Dumnezeu, jurãmântul fiind asumat în faþa Sa, a grupului ºi a propriei persoane.
Nodul ºi rozeta ataºate cravatei simbolizeazã unitatea respectiv drumul scoutistului însoþit
mereu de rugãciune.
UN EXPLORA
EXPLORATOR TOR

8 nr. 3/2005
 ia
Moº Arcuº, aºa îi spunea lumea vestitului meºter de

PAGINA MICULUI PRINÞ

instrumente muzicale cãruia îi veni în minte sã ciopleascã o
m i l
vioarã mãiastrã, în stare sã cânte de una singurã, fãrã a fi
Fa
lu i
mânuitã de careva. ªi, vãzând cã ideea viorii îi reuºi,
nãstruºnicul meºter se gândi sã însoþeascã vioara cu un
contrabas, o violã ºi un violoncel. „Acum – se gândi Moº Arcuº
rc u º
– am un cvartet pe care am sã-l instruiesc încât sã minuneze
o lume întreagã cu încântãtoarea sa muzicã”. Tu ºtii, copile
o º A
dragã, cã un cvartet este o formaþie muzicalã alcãtuitã din
patru voci sau din patru instrumente care executã împreunã
M
o compoziþie muzicalã? foc decât sã mai audã gâlceava lor, dar i-ar fi pãrut rãu sã le
Zi de zi, maestrul se ostenea sã-ºi înveþe instrumentele pedepseascã în aºa hal, fiindcã le cioplise cu drag.
sã cânte împreunã, în armonie, dar, oricât se strãduia el sã Cum sã facã, cum sã dreagã pentru a le convinge sã cânte
le explice, cele patru în armonie? Se gândi Moº
instrumente nu reuºeau sã-ºi Arcuº ce se gândi ºi, în cele din
potriveascã sunetele între ele urmã, gãsi soluþia. Chemã la el
ºi sã le îmbine în mod plãcut. cele patru instrumente ºi le
Luat în parte, fiecare spuse: „De astãzi înainte nu mai
instrument cânta minunat dar, sunteþi o mini-orchestrã de
împreunã, nu ajungeau la camerã, ci o familie, familia
bunã înþelegere. instrumentelor cu coarde ºi
Contrabasul voia sã batã el arcuº. Fiecare dintre voi este
mãsura, dat fiind cã era cel într-atât de important încât nu
mai mare ca dimensiuni ºi cu poate fi înlocuit. Veþi avea roluri
vocea cea mai gravã, adicã diferite, dar cu însemnãtate la
cea mai joasã ca tonalitate. La fel de mare pentru reuºita
rândul ei, vioara dorea, cu familiei. Antrenaþi-vã urechea ºi
orice preþ, sã fie solistã, în timp învãþaþi sã vã ascultaþi între voi
ce suratele ei considerau cã pentru a urma tonul potrivit, aºa
are o voce prea stridentã încât sã fiþi în acord, în
pentru un astfel de rol. armonie”.
Capricioasã, viola revendica Ce a urmat? Sigur cã cele
pentru ea însãºi onoarea de a patru instrumente nu au devenit
fi prim-solistã, afirmând cã o familie peste noapte. A fost
vocea ei caldã le întrece pe nevoie de timp, rãbdare ºi
toate celelalte, iar violoncelul renunþãri, dar vã asigur cã
nu se lãsa nici el mai prejos, impunându-se cu vocea lui efortul lor a meritat, cãci familia lui Moº Arcuº a ajuns sã nu
expresivã. aibã egal în lume pentru frumuseþea muzicii pe care o cântã.
Imagineazã-þi, dragã copile, cât zgomot puteau face cele Muzica de care-þi vorbesc, copile dragã, este aceeaºi cu
patru instrumente doritoare de a se afirma între ele, de a se bucuria ºi seninãtatea pe care le simþi în suflet atunci când în
impune ºi de a-ºi face auzitã propria voce, încât nici vorbã familia ta este iubire, înþelegere ºi seninãtate. Ea poartã
de muzicã ºi de armonie. Bietul Moº Arcuº era sãtul de numele ARMONIE ºi este un semn al prezenþei lui Dumnezeu.
certãreþele instrumente, pe care le-ar fi pus mai degrabã pe ANCA MÃRTINAª GIULIMOND
GIULIMONDII

Isus a suferit ºi a murit pentru Tot pentru copii este ºi „Prima mea carte de
ca toþi oamenii sã fie salvaþi. rugãciune”, o broºurã bogat ilustratã ºi realizatã
Dacã ai fi fost singura persoanã într-un stil adecvat
de pe pãmânt, Isus tot ºi-ar fi dat destinatarilor ei, care
viaþa pentru tine. Atât de mult ne vrea sã-i familiarizeze
iubeºte pe fiecare dintre noi. pe cei mici cu rân-
Calea Crucii ne ajutã sã duiala Sfintei Liturghii.
înþelegem cât de mult a suferit De asemenea, pot fi
Isus pentru noi. Acest exerciþiu gãsite principalele
de pietate este propus celor mici rugãciuni, cu momen-
de Fundaþia „Fiicele Sfântului tele zilei în care ele
Paul” sub forma unei cãrþi de trebuie spuse. În
colorat, un instrument preferat finalul broºurii este
de copii, care-i va ajuta sã se fãcutã o scurtã
apropie mai mult de Isus ºi de prezentare a Anului
jertfa sa. liturgic.

nr. 3/2005 9
 Dobrogea catolicã
Iniþiativele ecumenice în Dobrogea continuã. Nici nu se putea
altfel! În Dobrogea se aflã cele mai multe etnii, cele mai multe
religii. Cu titlu informativ, spunem cã aici convieþuiesc 19 etnii
declarate. Aici, din mãrturiile istoricilor ºi ale contemporanilor,
înþelegerea a fost mereu la înãlþime. Se poate spune ºi acum
acelaºi lucru? Sigur cã da! Locuitorii acestei pãrþi a þãrii gãsesc
mereu ocazii de a se întâlni, de a scoate în evidenþã unitatea.
„Cer deschis în mileniul III. O lume pentru toþi. Ziua Internaþionalã
pentru toleranþã”, a fost titlul seminarului de miercuri 16. 02. 2005
care s-a desfãºurat la Palatul Copiilor din Constanþa ºi la care au
participat reprezentanþii Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii Catolice, ai
Muftiatului Musulman, ai Inspectoratului ªcolar, directori de ºcoli,
profesori.
Au luat cuvântul mulþi dintre participanþi. Unitatea ºi toleranþa
trebuie sã domine în viaþa noastrã. Le putem pãstra ºi scoate în
evidenþã numai dacã ne cunoaºtem ºi ne preþuim unii pe alþii,
RESTITUIRI
dacã preþuim cultura fiecãruia dintre noi.
„Retrospectiva finalului de mileniu ne-a oferit nenumãrate
dezamãgiri, însã încrederea în bine, care defineºte în bunã mãsurã
spiritul umanist, ne îndeamnã sã nu îngropãm orice speranþã.
Luptele ne-au mãcinat, orgoliile politice ne-au despãrþit, rãzboaiele
ne-au distrus însemnate proiecte, dar nimic din ceea ce s-a
întâmplat nu ne-a putut sufoca credinþa ºi nãdejdea într-un viitor
mai bun”.
Aceasta a fost tonalitatea întâlnirii. Credinþa într-un Dumnezeu
ne poate uni ºi þine mereu aproape.
Un alt moment ecumenic în Dobrogea a fost „Forumul celor
trei religii” organizat de Muftiatul Musulman din Constanþa, cu
dorinþa exprimatã: ”Ca sã trãim în cea mai frumoasã înþelegere,
fãrã lupte ºi orgolii personale”.
Curajul ºi iniþiativele celor din Dobrogea ar putea fi extinse ºi în
restul þãrii.
Mons. ªTEF AN GHENÞA
ªTEFAN
… «a trecut fãcând bine»
(Faptele Apostolilor 10, 38)
Ne-am obiºnuit sã ne raportãm la repere. Exterioare – de cele
mai multe ori. ªi ne-am obiºnuit sã ne fixãm bareme. Materialiste
– în majoritatea cazurilor. Fie ele pe un termen mai scurt sau mai
îndelungat ! … ºi-apoi sã facem bilanþuri. Urmând cu o oarecare
auto-mulþumire mereu acelaºi drum. Evoluþie?
În aceastã ecuaþie a scurgerii timpului, a ne gândi la sfinþenie
pare a fi utopie !
… ºi totuºi !...
Sã facem un exerciþiu. Simplu. Sã ne punem fiecare, pe sine,
într-un plan secund… ºi sã ne uitãm cu atenþie – citeºte iubire,
înþelegere, iertare – cãtre «aproapele» nostru.
Astãzi ne-ntoarcem privirea cãtre medici.
Studii. Reviste. Tratate. Compendii. Sec. Tehnic. Structural.
Interesant. Un labirint al mecanismelor ºi reacþiilor bolilor. O magie
a artei vindecãrii. Cãrþile – învãþare, cunoaºtere. Proces continuu
într-un domeniu în care ºtiinþa încearcã sã facã faþã dezvoltãrii
surprinzãtoare a mai noilor sau mai vechilor boli.
Sã nu uitam însã, cã a fi medic este o vocaþie. Un medic care,
pe lângã o educaþie ºtiinþificã are ºi una moral-religioasã, este un
om în care permanent se înfãptuieºte lucrarea lui Dumnezeu.
10 nr. 3/2005
D uminicã, 13 februarie, prima din Postul Mare, a
avut loc la Oratoriul salezian întâlnirea lunarã a
familiilor, cu tema „Postul Mare ºi familia”. Pornindu-se
de la lectura I din Miercurea Cenuºii, luatã din cartea
profetului Ioel, s-au pus în comun experienþele celor
prezenþi, experienþe legate de acest timp sfânt, fantezia
(inventivitatea) de care fiecare dã dovadã în familie atunci
când e vorba de a renunþa la ceva, curiozitãþile cu care
unii sau alþii se confruntã în acest sens. De pildã, cineva
spunea cã îi era imposibil sã stea de vorbã cu o vecinã
de bloc în timpul Postului Mare (spre deosebire de alte
timpuri liturgice), deoarece aceasta venea cu pretextul:
”E post!” ºi intra repede în casã.…La final, în urma
discuþiilor ºi a împãrtãºirii experienþelor, cu toþii au fost
de acord cã sfâºierea inimii, de care vorbeºte profetul,
este legatã, mai degrabã, de „sfâºierea” timpului acordat
celuilalt, decât de cea a bunurilor, de caritate.
Sâmbãtã, 19 februarie, ora de catehezã a tinerilor s-
a transformat în cineforum. S-a vizionat ºi apoi s-a
discutat primul film din ciclul Decalog al regizorului
polonez Kieslowski. Raportul dintre credinþã ºi ºtiinþã,
trufia cercetãtorului care se bazeazã pe datele empirice,
verificabile ºi neputinþa sa de a rãspunde la marile
întrebãri ale omului, misterul morþii, toate acestea au
constituit repere pe care s-a construit dialogul care a
urmat vizionãrii acestui film de referinþã pentru filmografia
mondialã.
De asemenea, sâmbãtã, 26 februarie, tinerii au
participat la Calea Sfintei Cruci, textele fiind pregãtite de
ei, moment care le-a oferit ocazia sã mediteze la
semnificaþiile pe care acest exerciþiu de pietate le are în
plan personal ºi comunitar.
Pr
Pr.. SSEBASTIAN
EBASTIAN LUCACIU
Lucrare care – prin harul ºi vocaþia medicului – se
desãvârºeºte în omul aflat în suferinþã.
Medicul este nu numai omul care-þi prescrie/aplicã
un tratament, este cel care te ascultã cu rãbdare, te
înþelege – pe tine «singurul-care-suferã» (cãci nu-i aºa,
în suferinþã de multe ori avem impresia cã suntem ºi
singuri ºi singulari, uitând cã «Isus Cristos a luat asupra
sa suferinþele omenirii ºi în El suferinþa umanã însãºi
dobândeºte o semnificaþie de rãscumpãrare» - cf.
Mesajului Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea la a
X-a Zi Mondialã a bolnavului).
De multe ori amânãm cât mai mult vizita la un medic.
ªi-atunci când ajungem, am dori ca acesta sã facã
«minuni», vindecându-ne. Iar el, medicul, ne sfãtuieºte,
ne susþine, ne-alinã cu delicateþe. Se dãruieºte pe sine –
ºtiinþa ºi credinþa – pentru a ne tãmãdui. ªi-n toate-i
iubire! Sfinþenie!
Repere interioare – de aceastã datã – pe care le-am
întâlnit la mulþi dintre medicii pe care-i cunosc.
Dumneavoastrã nu?
În fond, jurãmântul lui Hipocrate este un legãmânt
al iubirii…
Dr
Dr.. M IHAELA LEFTER
MIHAELA
 Bãrãganul catolic
BRÃILA lui Dumnezeu pentru acest mare dar
fãcut comunitãþii locale ºi au implorat
În ziua de 2 în rugãciune noi vocaþii la viaþa
f e b r u a r i e , consacratã.
sãrbãtoarea În cadrul celebrãrii, pãrintele paroh
Întâmpinãrii Alois Arcana a subliniat rolul pe care îl
Domnului, a fost au persoanele consacrate într-o
celebratã în întreaga parohie. „O persoanã consacratã
Bisericã Catolicã a rãmâne întotdeauna un semn pentru
IX-a Zi Mondialã a oamenii zilelor noastre, un semn care
P e r s o a n e l o r vorbeºte despre Dumnezeu”, a spus
Consacrate. A fost un pãrintele, invitându-i pe credincioºi sã
moment de bucurie ºi fie mereu alãturi de cei care au ales
de comuniune ºi sã-l urmeze îndeaproape pe Cristos
pentru persoanele prin practicarea sfaturilor evanghelice.
consacrate ce-ºi desfãºoarã activitatea Preoþii din parohie, surorile din La sfârºitul Sfintei Liturghii,
în parohia din Brãila ºi care au þinut sã Congregatio Jesu ºi Congregaþia credincioºii au mulþumit în mod
sãrbãtoreascã împreunã acest Clariselor Franciscane Misionare ale simbolic, urându-le persoanelor
eveniment. Preasfântului Sacrament , persoane consacrate din comunitate MULÞI ANI
Momentul central al zilei l-a laice din asociaþia Pro Deo ºi în slujirea lui Dumnezeu ºi a semenilor.
constituit celebrarea Sfintei Liturghii. credincioºii din parohie i-au mulþumit

NEHOIU purtatã de fratele Paul Bratu

viziteazã familiile ºi
Pe drumul convertirii împreunã se roagã sfântul
Rozariu, iar apoi timp de o
Postul Mare care a început deja este timpul care îi saptãmânã statuia rãmâne
angajeazã mai intens pe creºtini în drumul de convertire. oaspetele respectivei familii.
Acest lucru este evident atât în Comunitatea religioasã a Trãirea Postului este intensã
Fraþilor Capucini de la Nehoiu, unde tinerii postulanþi ºi aºadar, cu rugãciune,
cãlugãrii au un program caracteristic timpului, cât ºi în pocãinþã, fapte de caritate...
Comunitatea Parohialã unde enoriaºii se întalnesc mai des dar îndreptatã spre marele
pentru a celebra momentele de pietate tipice Postului Mare. mister al Rãscumpãrãrii
Tot în spiritul Postului sfânt a fost reluat obiceiul de a vizita neamului omenesc. Consider cã sãrbãtoarea Învierii va fi
familiile împreunã cu Sfânta Fecioarã; este vorba de practica simþitã pe mãsura trãirii Postului Mare!
numitã peregrinatio Mariae, adicã statuia Sfintei Fecioare Pr
Pr.. FLA VIAN GONDOS OFMCap
FLAVIAN

SLOBOZIA
Asta e!…
La primul contact cu oraºul Slobozia,
dupã parcurgerea strãzilor, vizitarea
celor douã muzee ºi a altor instituþii,
s-ar putea spune cã Slobozia nu este
un oraº care sã promitã mult pe tãrâm
profesional, financiar, al vitalitãþii
confesiunilor, al viitorului pentru copiii de
azi, tinerii de mâine. O parte de adevãr
este ºi aici, în acestã concluzie bazatã
pe observaþie. Celaltã parte nu stã
undeva departe de om dar chiar în el.
De aceea, o întrebare bunã poate fi
aceasta: oamenii de aici sunt verzi sau
uscãturi?
În dupã-amiaza zilei de 24 februarie
2005, într-un sat aflat la aproximativ 25
km de Slobozia, Scânteia, a ieºit din
anonimatul normalului o tânãrã mamã
a douã fetiþe.
A surprins la ea refrenul repetat:
“Asta e!”. Analfabetismul mamei,
alcoolismul tatãlui “fãrã astâmpãr”,
mizeria din casã, hãinuþele murdare
ale fetiþelor, lipsa hranei adecvate
pentru cei mici, noroiul abundent din
jurul casei dar ºi din casã, la toate
acestea acelaºi rãspuns: “Asta e”.
Într-un târziu, mama soacrã, parcã
vrând sã se spovedeascã, a spus un
adevãr: “e puturoasã, domnule!”
Revenit între pereþii Bisericii Catolice
din Slobozia, într-un decor atât de
tandru, strãlucea chipul omului
“verde”, Isus Cristos: transpirat, murdar
de atâta praf, sânge, conºtient de
rostul lui în aceastã lume, dar nu
puturos: “Tatã, în mâinile tale îmi
încredinþez sufletul”. E diferit de “Asta
e”, nu?
A consemnat Paroh
ENACHE OCT
OCTAAVIAN

nr. 3/2005 11

Scurt istoric
Parohia Catedralei Sfântul
Iosif a fost înfiinþatã în anul
1900, de cãtre Episcopul
Ignatius Paoli, din congre-
gaþia Cãlugãrilor Pasioniºti,
primul Arhiepiscop de
Bucureºti. Catedrala Sfântul
Iosif a fost construitã între anii
1873–1884, fiind consacratã ºi
inauguratã prin celebrarea
unei Sfinte Liturghii Pontificale
de cãtre Arhiepiscopul
Ignatius Paoli, în data de 15
februarie 1884.
În urma cutremurelor de
pãmânt ºi a bombarda-
mentelor, Catedrala Sfântul
Iosif a suferit avarii însemnate,
cele mai multe daune
aducându-le cutremurul din
4 martie 1977, când au fost
distruse multe din dotãrile
interioare ºi exterioare.
Catedrala Sfântul Iosif este
catedralã mitropolitanã ºi
arhiepiscopalã.
Iniþial, parohia catedralei
avea ca teritoriu aproximativ
jumãtate din suprafaþa
Bucureºtiului. În anii 1990–
1991, pentru o mai bunã ºi
eficientã pastoraþie a
credincioºilor, au fost înfiinþate
ºase noi parohii. Hramul
parohiei Catedralei este Sfântul
Iosif, soþul Sfintei Fecioare
Maria, cu sãrbãtoarea în ziua
de 19 martie. Primul paroh a
fost pãrintele Josephus Baud,
iar din 1985 parohia este
pãstoritã de pãrintele Eugen
Bortoº.
12
Catedrala Sfântul Iosif – inima
Când spunem Catedrala Sfântul Iosif, ne
gândim imediat la „cea mai cunoscutã, cea mai
mare ºi cea mai frecventatã bisericã din Bucureºti
care, prin stilul ºi prin atmosfera interiorului sãu,
se impune ca loc ce îndeamnã la rugãciune ºi la
cãutarea comuniunii cu Dumnezeu”, dupã cum
ni se spune în istoricul catedralei.
Profesoara Monica Broºteanu, enoriaºã a
Catedralei de 40 de ani, caracterizeazã
Catedrala cu aceste cuvinte: „Este inima diecezei
ºi, oarecum, dãtãtoare de ton pentru toatã
dieceza, ceea ce implicã ºi o mare rãspundere
pentru ea în fixarea unor standarde. Catedrala
a fost importantã pentru mine ºi, când am fost în
Bucureºti, nu a trecut aproape nici o zi fãrã sã
vin aici. În acest loc mi-am fãcut cei mai buni
prieteni, am cunoscut oameni de încredere, mai
ales în anii comunismului, pentru cã pe cei pe
care îi vedeam la bisericã ºtiam cã poþi sã pui
bazã. Am trãit momente
foarte frumoase cu corul
catedralei în care am
cântat. Pe vremuri era un
grup mai sudat, acum
lumea s-a mai împãrþit, s-a
dezagregat, e ºi viaþa mai
grea, lumea are mai multe
joburi , acum toþi sunt
concentraþi pe supra-
vieþuire”. Despre tineri,
Monica Broºteanu spune:
„E greu sã ajungi la sufletul
lor, avem tineri de bunã
calitate; ei trebuie sã simtã
cã Bisericii îi pasã de ei, fiecare trebuie sã aibã
ceva de fãcut în Bisericã, trebuie sã simtã cã sunt
implicaþi”.
Un loc încãrcat cu esenþa veºniciei
Despre Catedralã, ca inimã a diecezei,
vorbeºte ºi Sora Margareta Andrici, spunând:
„Pentru mine, Catedrala Sfântul Iosif este un
loc încãrcat cu esenþa veºniciei, o uºã mereu
deschisã pentru orice trecãtor, un drum sigur
spre Domnul pentru cel ce se hotãrãºte sã-l
urmeze. Aceastã scurtã cãlãtorie în timp mã
ajutã ºi ne ajutã pe noi, surorile din
Congregatio Jesu, sã ne regãsim rãdãcinile
ºi devenirea”.
O altã cãlugãriþã, Sora Tereza, din
congregaþia Maria Bambina, ne mãrturiseºte: „În
aceastã comunitate, în care mã simt acasã, am
trãit momente de har împreunã cu copiii din
parohie, cu tinerii, cu familiile tinere, cu
persoanele bolnave ºi am avut ocazia sã
descopãr, în istoria lor personalã, prezenþa
concretã a lui Isus. Aici mã întâlnesc, prin
nr. 3/2005
sacramente, cu Cel care m-a chemat sã-l urmez;
aici, prin micile întâlniri de fiecare zi, îmi trãiesc
vocaþia de sorã de caritate”.
Asemenea unei locuinþe spirituale
Pãrintele Eugen Bortoº, parohul Catedralei
Sfântul Iosif, spune cã aceastã bisericã „are un
statut aparte, fiind prima beneficiarã a prezenþei
ºi a învãþãturii pãstorului Arhidiecezei noastre”.
Pãrintele Bortoº ne aminteºte cã „mari ºi
deosebiþi oameni ai ‘spiritului’ au activat, pe
parcursul anilor, în aceastã catedralã”. „Mã
gândesc – spune pãrintele paroh – la îndelungile
ore de confesional ale canonicului ºi rectorului
Anton Durcovici, ale pãrintelui Rafael Friedrich
care venea de la Iaºi, de sãrbãtori, pentru a
spovedi ºi a da direcþiune spiritualã, fãrã a-i uita
pe preoþii Anton Demeter, Ioan Baltheiser ºi alþii.
Ei au semãnat, în perioade grele, încredinþând
Domnului rodul muncii lor.
Observ cã toþi enoriaºii
parohiei depun eforturi
zilnice pentru a þine aprins
harul lui Dumnezeu primit
prin Botez, Mir ºi celelalte
sacramente. Iar Rugãciunea
la care îi îndrumãm mereu
pe enoriaºi, orele de
adoraþie ºi jertfele personale
vor face sã cadã ploaie de
haruri asupra lor, a familiilor,
a þãrii ºi a lumii, haruri
cunoscute numai de Bunul
Dumnezeu”.
Printre credincioºii care vin aproape zilnic la
catedralã se numãrã ºi domnul Mircea
Târnoveanu care ne spune: „Vin în fiecare zi la
Rozariu ºi la Sfânta Liturghie ºi dacã se întâmplã
sã fiu departe de Catedralã ºi se apropie ora
Rozariului nu-mi gãsesc locul. Îmi place pãrintele
Eugen Bortoº care celebreazã Sfânta Liturghie ºi
recitã Rozariul cu mult suflet, cu patos, ajutându-
ne sã ne transpunem. Catedrala este pentru
mine ca o locuinþã spiritualã, o familie spiritualã
în care mã simt foarte bine”.
Catedrala
înseamnã pentru mulþi ACASÃ
Domniºoara Eugenia Harapcea susþine cã
pentru dânsa Catedrala a fost dintotdeauna
„acasã”. „Aici am simþit cã Isus este Fiul lui
Dumnezeu, dar ºi fratele meu. Când lucram
lângã Catedralã, îmi începeam mereu ziua cu
Sfânta Liturghie ºi o încheiam cu o rugãciune de
mulþumire în bisericã. Trãim ca o mare familie,
mulþi ne cunoaºtem doar din vedere, dar ne
salutãm când ne întâlnim prin oraº pentru cã
a Arhidiecezei de Bucureºti
ne-am vãzut în Catedralã. Îmi place cum aratã biserica; din locul
în care stau vãd toþi sfinþii din Catedralã ºi, dupã ce îngenunchez
salutându-l pe Isus din tabernacol, dau ochii roatã ºi îl salut pe
fiecare sfânt în parte, scurt. În bisericile aºa zis moderne îþi este
foarte greu sã te regãseºti dupã ce ai fost obiºnuit toatã viaþa în
Catedralã; ºi acolo este Isus, dar nu ca în Catedralã”, spune
interlocutoarea noastrã.
Catedrala, loc drag, de suflet
Profesoara Francisca Bãltãceanu are 61 de ani ºi vine la
Catedralã de când era copil, încât s-ar putea spune cã o cunoaºte
de o viaþã. Iatã cum ne-o descrie: „Dintotdeauna mi-a fost dragã
Catedrala. Îmi amintesc cum arãta dupã rãzboi ºi câte eforturi
s-au depus pentru reparaþii. A urmat apoi cutremurul ºi a fost
nevoie de alte reparaþii. Totdeauna a fost muncã foarte multã,
dar nu pot sã uit cât am fost de fericitã când doamnele care se
ocupau de florile din Catedralã m-au primit sã le ajut. Cred cã
nu existã statuie în Catedralã pe care sã nu o fi spãlat”. Un alt
eveniment important al copilãriei este momentul în care mama
dumneaei a prezentat-o pãrintelui Durcovici despre care îºi
aminteºte: „Cred cã aveam 5 ani, eu eram foarte micã ºi el era
foarte înalt, însã nu pot sã uit cu câtã bunãvoinþã s-a aplecat
pentru a da mâna cu mine în faþa Catedralei, unde este acum
Casa de pensii”. Despre comunitate ne spune: „Pe vremuri era
formatã din comunitatea germanã ºi din românii convertiþi; toatã
lumea se cunoºtea. Acum este o comunitate în care se asigurã
greu o unitate; cred cã este parohia cea mai grea într-un fel, din
cauza multiplicitãþii”.
Doamne, ce bine ne simþim
aici!
Familia Covaci (Gelu ºi Gabriela),
preluând cuvintele Sfântului Petru din
momentul schimbãrii la faþã a
Mântuitorului, spune: „’Doamne, ce bine
ne simþim aici!’ Am avut privilegiul sã
cãlãtorim ºi sã vedem catedralele din
alte capitale ale Europei, dar de fiecare
datã am vrut sã ne întoarcem aici,
pentru cã aici ne regãsim, nicãieri nu
ne-am simþit aºa de bine ca acasã. Am
celebrat 25 de ani de cãsãtorie în
catedralã ºi au venit sã ne felicite credincioºi pe care noi nu i-am
cunoscut niciodatã”. Familia Covaci (Junior), Octavian ºi Cristina,
chiar dacã locuiesc la douã staþii de autobuz de capela din Militari,
vin tot la Catedralã pentru cã aici „ne regãsim”, spun ei,
adãugând: „nicãieri nu am gãsit cãldura de aici din parohie”.
Muzica din catedralã,
asemenea unei rugãciuni…
Catedrala Sfântul Iosif este cunoscutã ºi ca locaº de culturã
cãci, pe parcursul anilor, în aceastã catedralã au avut loc renumite
concerte de muzicã pentru orgã, cu orchestre sau coruri. Am
vorbit despre acest lucru cu doi dintre artiºti: violoncelistul
Alexandru Moroºanu ºi organistul Marcel Octavian Costea care
este ºi dirijorul corului Catedralei.
Alexandru Moroºanu ne-a împãrtãºit crezul sãu artistic,
DIN VIAÞA P
spunând: „Muzica este
pentru mine ca ºi
rugãciunea: aceasta
PAROHIEI
coboarã din Cer ºi trebuie
AROHIEI
sã se întoarcã în Cer prin
intermediul sufletelor
noastre. Muzica nu-þi cere
altceva decât sã-þi
deschizi sufletul ºi s-o
primeºti. În acel moment
începe sã-ºi îndepli-
neascã rolul ºi te ajutã, din punct de vedre spiritual, la deschiderea
inimii; odatã ce un credincios ºi-a deschis inima, el este salvat. În
Catedralã, ºi nu numai, eu trebuie sã îi mulþumesc lui Dumnezeu
pentru harul pe care l-am primit. Eu consider cã Dumnezeu a avut
încredere când mi-a dat harul acesta ºi, prin prestaþiile mele
artistice, eu trebuie sã confirm aceastã încredere, n-am voie s-o
infirm atâta vreme cât sunt sãnãtos ºi trãiesc”.
Marcel Octavian Costea face un mic bilanþ al celor 20 de ani de
activitate muzicalã în Catedralã, spunând: „Este o perioadã destul
de importantã din viaþa mea: douã decenii pe care le-am petrecut
în acest loc excepþional din punct de vedere artistic, care m-a
propulsat ºi m-a fãcut cunoscut în lumea muzicalã, în special în cea
referitoare la orgã ºi cor. Relaþia dintre mine ºi comunitatea catolicã,
vorbind din punct de vedere muzical, a fost una specialã. Mai ales
în sãrbãtorile mari, lumea participã cu mult drag la Sfânta Liturghie,
prin cântec. Am reuºit sã strâng în jurul meu nu numai credincioºi
catolici, ci ºi de alte confesiuni, iar o parte din cei care au venit în cor
au devenit catolici pentru cã au iubit
Catedrala ºi au iubit muzica noastrã”.
Un alt credincios asiduu al catedralei,
avocatul Mihail I. Ghiga, ne spune: „Cel
mai frumos moment trãit în Catedralã a
fost acela al nopþii în care am împlinit
vârsta de 70 de ani, când m-am aflat la
altar pentru a citi o lecturã în noaptea
Învierii Domnului. În toþi aceºti ani, petrecuþi
în preajma Catedralei, m-a impresionat
mult colaborarea Arhiepiscopului ºi a
preoþilor cu credincioºii, întãrirea vieþii lor
de familie, consolarea ºi apropierea care
ni s-au oferit pentru a ne da concursul
pentru o mai mare laudã a Bunului Dumnezeu”.
Catedrala, ca o veche arcã…
Ultimul gând al acestui reportaj aparþine familiei Medvedovici
(Octavian ºi Magda), care ne mãrturiseºte: „Cu ani în urmã,
Catedrala ne intimida ºi ne emoþiona prin mãreþia ºi frumuseþea
ei. Însã, în anul jubiliar, Isus ne-a chemat ºi astfel, din musafiri
ocazionali, am devenit musafiri obiºnuiþi ai acestui locaº viu a cãrui
inimã bate în Preasfântul Sacrament. Celebrarea cãsãtoriei noastre
a fost unul dintre momentele înãlþãtoare trãite aici ºi un dar special
din partea Sfântului Iosif. Catedrala noastrã este ca o veche arcã
ce îºi duce credincioºii la þãrmul mântuirii. Generaþie dupã
generaþie, lãsãm crini de iubire la picioarele Sfântului Iosif, cerându-
i sã ne deschidã ºi poarta catedralei cereºti, unde ne aºteptã
Mântuitorul”.
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
nr. 3/2005 13
 Muntenia catolicã
Cu siguranþã ºi parohiile din decanatul de Ploieºti ar dori redacþia noastrã nu a ajuns nimic din acest spaþiu al
sã spunã ce mai fac ºi cum îºi trãiesc credinþa. Din pãcate, la Arhidiecezei. O fi din cauza zãpezii?

Meditaþie despre catedrala noastrã Împreunã în viitoarea Europã

RESTITUIRI

Duminicã, 6 februarie, liturghia de la

Frumuseþea unei biserici este aievea frumuseþii umane: dincolo de forme ºi ora 10.30 din Catedrala Sfântul Iosif din
culori, ea se descoperã privirii ºi ca frumuseþea interioarã. Ca ºi o persoanã Bucureºti a fost prezidatã de Excelenþa Sa
înzestratã cu lumina discretã a darului vieþii ºi harurilor primite de la bunul Josef Homeyer
Homeyer, Preºedintele Comisiei
Dumnezeu, o bisericã este frumoasã nu neapãrat prin perfecþiunea absolutã a Conferinþelor Episcopale Europene
formelor. Catedrala noastrã degajã, în acest sens, o frumuseþe interioarã distinctã, (COMECE). La liturghie, oficiatã în limba
strãinã de grandoare ºi, poate, tocmai de aceea, cu atât mai ataºantã. Ridicatã latinã, au concelebrat: ÎPS Ioan Robu,
în dimensiuni echilibrate, ea întruchipeazã, dincolo de siluetã, una dintre Monseniorul Vladimir Petercã, pãrintele
frumuseþile spiritului dând sens, raþiune ºi formã materiei. S-ar putea spune cã Eugen Bortoº ºi pãrintele Ciprian Barticel.
spiritul catedralei Sfântul Iosif se simte respirând, în primul rând, prin duhul tutelar „Episcopul Josef Homeyer este în vizitã
al patronului ei, pildã sfântã de cuviinþã ºi smerenie, scut al sfintei familii ºi la noi pentru a lua contact
pãrinte purtãtor de grijã al copilului Isus. Acelaºi spirit adie cu realitãþile din Biserica
blând deasupra altarului mare, unde inima simte puterea Catolicã, cu aºteptãrile
iubitoare a Mariei neprihãnit zãmislitã, patroana arhidiecezei noastre în perspectiva
noastre. intrãrii României în
Prin formele ºi hramul purtat, fiecare catedralã este, în felul Uniunea Europeanã ºi, în
ei, un simbol, rod al unei înþelepciuni dãruite de sus. Imagine a acelaºi timp, pentru a
omului reconciliat prin har cu Cerul, în armonie cu sine însuºi ºi participa la sãrbãtoarea
cu creaþiunea, o catedralã vorbeºte inimii credincioase – chiar Patriarhului Teoctist care
ºi în tãcere— despre miracolul Întrupãrii, despre jertfa Crucii, mâine, 7 februarie,
despre sfinþirea ºi cuminþirea omului prin Har. Nu întâmplãtor, împlineºte 90 de ani. Mã
misticii medievali vedeau în planul însuºi al vechilor catedrale bucur cã este în mijlocul
o imagine transfiguratã a omului rãscumpãrat prin jertfa Crucii. nostru ºi cã putem sã ne rugãm
Un desen al lui Francesco di Giorgio, din secolul al XVI-lea, reprezenta planul împreunã, gândindu-ne cã formãm o
unei catedrale – matrix ecclesiae - suprapus unei figuri umane, cu creºtetul la locul singurã Bisericã Catolicã, fie cã suntem
altarului, umerii la locul deschiderii îngemãnate cãtre lãþimea naosului, cu treptele aici, fie cã alþii vin la noi ºi cã putem sã
de la intrare ºi portalul la locul de temelie al tãlpilor. Ideea nu era nouã. Un venerabil
celebrãm Sfânta Liturghie în limba latinã”,
episcop din veacul al XIII-lea, Guaillume de Durand, sublinia asemãnarea simbolicã
a spus, în cuvântul de introducere,
dintre o catedralã ºi corpul omului, pornind de la învãþãtura Apostolului: „Templul
Arhiepiscopul Ioan Robu.
Domnului este lucru sfânt. Or, fiecare dintre noi suntem temple ale lui Dumnezeu.
Preºedintele COMECE ne-a mãrturisit
Dacã suntem temple ale lui Dumnezeu, altarul acestui templu este inima,
cã îl cunoaºte pe Preafericitul Teoctist „de-
inima fiind în trupul omului ceea ce altarul este într-o catedralã”.
o veºnicie”. „Îl cunosc de aproape 10 ani,
Regãsim astfel de comparaþii în priveliºtile interioare ale catedralei Sfântul
ne-am întâlnit de douã ori ºi am vorbit
Iosif -biserica noatrã parohialã- cu absida ei luminoasã ca o inimã, cu altarele ei
destul de mult. Preafericitul manifestã un
laterale ca doi umeri de nãdejde, cu lungimea elegantã ºi fermã a navei, iluminatã
interes deosebit cu privire la extinderea
delicat, din înalt, de vitralii. Credinciosul regãseºte aici un sens al înãlþimii,
ridicându-ºi privirea cãtre ogivele alcãtuite din luminã ºi culoare transparentã, Uniunii Europene, la integrarea României
de unde —strãbãtute cast de razele soarelui—, momente-cheie din sfintele în Uniunea Europeanã ºi mai ales cu
evanghelii vorbesc direct sufletului despre minunile credinþei. Clipele de meditaþie privire la implicarea Bisericii Ortodoxe în
ºi rugãciune petrecute sub acest sfânt acoperiº de-a lungul anilor, multele rozarii constituirea Noii Europe. În aceste ultime
recitate aici, orele petrecute în adoraþia Prea Sfântului Sacrament, toate acestea douã sãptãmâni, am vizitat noile state
rãmân vii în memoria noastrã trecãtoare. Ele trãiesc totodatã întipãrite tainic în membre ale Uniunii Europene, am vizitat,
zidurile catedralei noastre, martore ale atâtor momente sfinte ºi ale atâtor rugi, la de asemenea, ºi actualele candidate la
vremuri de bucurie ca ºi la vremuri de încercare, prigoanã ºi izbeliºte. aderarea în Uniunea Europeanã ºi am
Frumuseþea catedralei Sfântul Iosif este frumuseþea adunatã a tuturor harurilor descoperit cã existã posibilitatea unei
care, de-a lungul timpului, s-au revãrsat aici ºi care îi conferã un spirit nepereche, colaborãri ecumenice a celor trei Biserici
inconfundabil. Aºa cum inconfundabile sunt acordurile orgii sale. Aºa cum sunt (catolicã, ortodoxã ºi protestantã) în
ºi luminile irizate ale vitraliilor ºi ale rozetei sale, rãbdãtor, nedescurajat refãcute Uniunea Europeanã. Concret, aceasta
dupã urgii. Ca ºi frumuseþea adevãratã - frumuseþea interioarã- frumuseþea înseamnã sã descoperim împreunã toate
harului care a binecuvântat ºi binecuvânteazã catedrala noastrã este o frumuseþe posibilitãþile de colaborare ºi de întãrire
în trei dimensiuni. Ea face din Sfântul Iosif din Bucureºti un giuvaer de preþ al a legãturilor dintre noi la nivel bisericesc,
credinþei noastre; al speranþei neînfrânte; al dragostei care ne uneºte sub pentru ca în viitoarea Europã sã avem
oblãduirea ei; al iubirii care biruie . aceeaºi linie de acþiune ºi orientare”.
ANDREI BREZIANU Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

14 nr. 3/2005
 Oltenia Catolicã
CRAIOVA
CRAIOVA BREZOI
Sâmbãtã, 5 febru- Sâmbãtã 5 februarie, cu trei zile înainte de începerea Postului Mare,
arie, la Craiova a fost tinerii din Brezoi, la invitaþia surorilor de caritate ale Sfintei Ioana Antida
inaugurat ºi sfinþit din Râmnicu-Vâlcea, împreunã cu tinerii din parohia Vâlcea ºi surorile
Centrul de reabilitare Sfintei Familii din Brezoi au participat la o zi de reculegere sub îndrumarea
pentru copii ºi tineri cu pãrintelui Ellio Farelli din congregaþia misionarilor oblaþi, venit la invitaþia
autism „Dr. Innocenzo comunã a tinerilor. Tema dezbãtutã în cadrul întâlnirii a fost Libertatea
Fiore”. Rod al cola- între renunþare ºi alegere, temã pregãtitoare pentru intrarea în Postul Mare.
borãrii mai multor ALEXANDRA VÃCARU
organisme, amintite
Vineri 11 februarie, la ora 17 s-a celebrat liturghia cu ocazia zilei
în numãrul trecut al revistei, centrul a fost sfinþit de
mondiale a bolnavului în parohia din Brezoi. Cu aceastã ocazie au fost
ÎPS Teofan, episcopul ortodox al Craiovei, asistat de
mobilizaþi tineri ºi persoanele disponibile sã aducã la sfânta liturghie tinerii
PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti.
din centrul de handicapaþi de zi care funcþioneazã sub îndrumarea surorilor
Ceremonia inaugurãrii a beneficiat de prezenþa
Sfintei Familii ºi bolnavi care sunt vizitaþi în fiecare primã vinere din lunã.
domnului Gheorghe Ciuhandu, Primarul Timiºoarei
(oraº unde existã deja un centru similar) ºi a unui Tot cu ocazia Postului Mare, în parohia Brezoi, la iniþiativa surorilor din
reprezentant al Prefecturii Craiovei. Vizita în edificiul congregaþia Sfintei Familii din Spoleto, surorile împreunã cu preotul paroh
renovat, ca ºi întâlnirea cu educatorii ºi familiile vor vizita familiile, unde vor recita sfântul rozariu ºi vor purta statuia Sfintei
iniþiatoare ale proiectului, ne-a întãrit convingerea Familii din Nazaret. Îndemnând familia la o trãire exemplarã a învãþãturii
cã asistenþa copiilor va fi fãcutã la standarde creºtine, dupã modelul propus de Sfânta Familie din Nazaret.
moderne dar ºi în conformitate cu învãþãtura Pr
Pr.. GILBERT SEBASTIAN IA VORSCHI
IAVORSCHI
Evangheliei despre viaþã.

MOTRU Postul Mare, între rugãciune ººii joac

joacãã
Poate vã miraþi, dar este adevãrat; sâmbãtã, 19 februarie, noi copiii din
Parohia Motru si din filiala Mãtãsari am luat in serios cuvântul lui Dumnezeu
care a spus: “Faceþi pocãinþã ºi credeþi în Evanghelie!”, ºi am participat la
Sfânta Liturghie, am recitat breviarul, ca de altfel in fiecare sâmbãtã, ne-am
rugat Calea Sfintei Cruci ºi apoi
am participat la un concurs pe
teme religioase. ªi ce am
câºtigat? Mai multã credinþã.
La ora 13 am plecat la
pãdure sã ne jucãm prin
zãpadã.
Aºa cã rugãciunea nu ne-a împiedicat sã ne jucãm ºi nici joaca nu ne-a
împiedicat sã ne rugãm. În timp ce ne jucam prin zãpadã, o parte din tinerii noºtri
au vizitat bolnavii, citindu-le din Biblie ºi rugându-se cu ei.
MIHAI MIHAELA (clasa a VII-a)

Ziua de 11 februarie, sentiment de eliberare, aºteptau sã-ºi mãrturiseascã pe rând

RESTITUIRI

ziua mondialã a bolnavului, a devenit pentru comunitatea
din Bucureºtii Noi o tradiþie pe care mulþi o aºteaptã de la un
an la altul, pentru unii bãtrîni ºi bolnavi fiind poate singura
datã când ies din casã. Ca de obicei, ºi anul acesta
evenimentul a fost marcat de o celebrare ecumenicã. Dat fiind
cã participanþii erau de diferite confesiuni, pãrintele paroh,
Martin Cabalaº, s-a gândit sã invite ºi doi preoþi ortodocºi,
precum ºi pe pãrintele greco-catolic Gheorghe Cristescu. Lor
li s-au adãugat doi pastori anglicani, vechi prieteni ai parohiei,
ºi pãrintele Dan Suciu, de la comunitatea Sf. Ioan.
Momentul “forte”al liturghiei l-a constituit celebrarea
penitenþialã. Fiecare preot a ocupat câte un loc ºi, în tãcere,
din toate colþurile bisericii au început sã se formeze ºiruri de
credincioºi care, cu mare smerenie, dar ºi cu un exaltant
pãcatele. Spovada este de obicei un sacrament privat, care
“nu se vede”, dar cu aceastã ocazie, în biserica parcã invadatã
de zumzetul bineplãcut al unui neîntrerupt act de cãinþã izvorât
din toate inimile, ne-am simþit mai aproape ºi mai fraþi ca
niciodatã.
A urmat ungerea bolnavilor, însoþitã de invocarea specialã
a Duhului Sfânt, sãvârºitã de cei doi pastori anglicani. Dupã
litughie, pentru cei bãtrâni ºi bolnavi, comitetul caritativ al
parohiei a pregãtit o masã la care au participat circa 100 de
persoane, toþi întorcându-se acasã îndestulaþi sufleteºte ºi
trupeºte.
“Bolnavii au fost aduºi la liturghie prin efortul Staþiei Sociale
Caritas Bucureºti, al Misionarelor Caritãþii, al Surorilor de
Caritate Ioana Antida, precum ºi al altor numeroºi benevoli.”
LIANA GEHL

nr. 3/2005 15
 Courtois la Sighet
NEUITARE
ARE
Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 2003; 303 p.
CÃRÞI PENTRU NEUIT
Cartea pe care v-o prezint ar fi putut la fel de bine sã se
intituleze „spovedania unui maoist convertit la anticomunism“.
Istoricul francez Stephane Courtois, în tinereþe fervent maoist,
a ajuns o celebritate internaþionalã datoritã enormului succes
de care s-a bucurat „Cartea Neagrã a Comunismului“ (tradusã
în 26 de limbi ºi vândutã în peste un milion de exemplare).
Invitat în numeroase ocazii la Simpozionul de la Sighet ºi la
ªcoala de Varã, Stephane Courtois, actualmente Rector al ªcolii
de Varã, a þinut conferinþe ºi a rãspuns cu generozitate
întrebãrilor adresate de participanþi.
Volumul COURTOIS LA SIGHET cuprinde conferinþe – „Trebuie
înþeleasã tragedia pe care au trãit-o fraþii europeni din est“
(1999), „Comunismul vãzut din Occident“ (2001), „Cinci ani de la
apariþia Cãrþii Negre“, „Memorie ºi istorie“ (2002), „La ce foloseºte
istoria în post-comunism? Rolul Memorialului de la Sighet ºi al
ªcolii de Varã“, „Actualitatea fenomenului totalitar“ (2003) ºi
interviuri cu S. Courtois realizate de Radu Portocalã –
„Compromisurile au cangrenat societatea“ (1999), Andrei
Brezianu – „Ne confruntãm cu un nou totalitarism:
fundamentalismul islamic“ (2003), Nicolae Drãguºin – „Suntem
în al patrulea rãzboi mondial care este acelaºi cu
cele de dinainte: între democraþie ºi totalitarism“
(2003), Andrei Manolescu – „România este singura
þarã în care comuniºtii au reuºit o adevãratã falsã
revoluþie“ (2003).
ªtiut fiind cã stânga francezã este
omniprezentã, puternicã ºi agresivã, e aproape
inutil de precizat cã S. Courtois are o presã proastã
în þara sa, fiind în mod constant atacat ºi denigrat.
De aceea, istoricul francez subliniazã pentru cititorii
români cã „Între 1945-1947 a existat, în Vest, un
enorm puseu comunist. Nu se putea spune nimic
rãu despre comunism, nu putea fi criticatã
Uniunea Sovieticã, nu aveai dreptul sã spui cã
Stalin este un dictator, puteai sã ai probleme! Iatã
climatul general. Din pãcate, au existat numeroºi
intelectuali din Vest care au intrat în acest dispozitiv,
care au susþinut aceste idei, care au aderat la partidul comunist.
În universitãþi, în mass-media, partidul comunist a câºtigat o
enormã influenþã“. Care se vede ºi astãzi, am adãuga noi.
Courtois discutã pe larg despre falsificarea istoriei de cãtre
comuniºti ºi despre importanþa recuperãrii memoriei. ªi oferã
un exemplu care pare hazliu, deºi, în fond, e tragic: „În ’93 nu
exista nici o carte rusã despre istoria URSS – vreau sã spun o
adevãratã istorie. Istoricii ruºi i-au cerut lui Nicolas Werth, o
autoritate în domeniu, sã le dea dreptul de a traduce o istorie
a URSS scrisã de el ºi publicatã în Franþa în 1993. Deci o carte a
unui istoric francez pentru francezi, în limba francezã, a fost
tradusã în rusã ºi a avut un tiraj de un milion de exemplare
pentru ºcolile ºi elevii ruºi – propria lor istorie vãzutã de strãini.
Cel mai de necrezut a fost când Nicolas Werth a venit la
Moscova ºi toþi colegii, profesori universitari, profesori la licee,
îi cereau sã le explice, pentru cã nu înþelegeau nimic din cartea
aceea. Pentru cã Nicolas Werth, care scrisese cu adevãrat
istorie, scria despre niºte fapte de care istoricii ruºi nu auziserã
ºi nu le venea sã creadã cã sunt adevãrate“. În acelaºi sens,
Courtois precizeazã cã „bolºevicii sunt inventatorii propagandei
de tip modern“.
Istoricul francez este hulit ºi calomniat de jurnaliºtii ºi
universitarii de stânga pentru cã spune rãspicat adevãruri
inconfortabile, ascunse cu grijã de ochii ºi urechile ignorantului
public occidental: „Problema este cã foarte mulþi istorici din
Occident nu sunt gata sã înþeleagã ceea ce a fost cu adevãrat
16 nr. 3/2005
istoria comunismului, sã accepte memoria represiunii
comuniste. Nu pot sã înþeleagã cã pacea internaþionalã în care
au trãit timp de 50 de ani, pacea civilã ºi prosperitatea în care
au trãit 50 de ani, a fost plãtitã, timp de 50 de ani, de tragedia
trãitã de popoarele est-europene, cãrora li s-a impus politica
lui Stalin“. Pentru români, care au gustat din plin „binefacerile“
„celui mai uman“ sistem social din lume, cuvintele lui Courtois
trezesc sentimente contradictorii: bucurie cã adevãrul a fost
înþeles ºi rostit, tristeþe ºi dezamãgire cã le-a luat occidentalilor
o jumãtate de secol sã ajungã la adevãr, ºi chiar ºi astãzi puþini
sunt cei realmente interesaþi ca adevãrul sã triumfe ºi memoria
celor 60 de milioane de victime sã fie astfel rãzbunatã.
Despre soarta comunismului, Courtois este tranºant: sã nu
ne temem, mortul de la groapã nu se mai întoarce: „Cred cã
miºcarea comunistã a murit în ’91 la Moscova. Dar asta nu
înseamnã cã ºi comuniºtii, ca persoane, au murit, ei sunt încã
pe poziþii. În unele þãri au fost îndepãrtaþi definitiv, în altele nu“.
ªi de parcã n-ar fi de ajuns, Courtois îºi mai atârnã o tinichea
de coadã refuzând sã preia dihotomiile simple (ºi proaste), dar
foarte la modã, de tipul: dreapta vs. stânga, nazism vs.
comunism, propunând în schimb o altã disociere,
impopularã, cu toate cã de bun simþ: totalitarism
(nazist sau comunist, nu conteazã) vs. libertate ºi
democraþie.
Reputatul istoric francez discutã despre
pericolul totalitarist ce nu a dispãrut odatã cu
decesul comunismului: fundamentalismul islamic
este marele pericol ºi marea necunoscutã a
acestui început de secol. Stephane Courtois face
o paralelã extrem de interesantã ºi bine
documentatã între structuri ale sistemului politic
bolºevic (Kominternul, brigãzile internaþionale) ºi
structuri ale organizaþiilor teroriste de tip Al-
Qaeda.
Pe parcursul demonstraþiei sale, autorul oferã
o riguroasã definiþie a memoriei, explicând
totodatã dificultãþile cu care se confruntã istoricul
specialist în perioada contemporanã: „Memoria este un
element esenþial al identitãþii individului, al identitãþii unui grup
social, al unui grup politic etc., al identitãþii chiar a unei naþiuni.
ªi deci se înþelege imediat cã aici este o încãrcãturã pasionalã
infinit mai puternicã decât atunci când faci doar o muncã de
istoric, examinând calm un document, o mãrturie etc. [...] Existã,
evident, memoria victimelor comunismului, dar ºi memoria
actorilor comunismului“.
Comunismul a murit, deci trebuie îngropat. Ca sã ne explice
ce avem de fãcut, Courtois se foloseºte de o parabolã: „Un
om, ca ºi o þarã, nu poate trãi cu cadavrele în casa lui. Pentru
cã un cadavru nu miroase bine. Trãieºti în duhoare toatã ziua,
tot anul, foarte bine. Dar, oricum, nasul îþi spune cã ceva nu e
în ordine ºi cã trebuie schimbat. Evident, trece un timp pânã
deschizi dulapul. Îl vei deschide mai devreme sau mai târziu,
nu asta conteazã. Dar, în orice caz, pe de o parte, toatã lumea
ºtie cã ceva nu miroase bine ºi, pe de altã parte, toatã lumea
ºtie cã, într-o zi, va trebui sã deschizi dulapul.“ România a
întredeschis dulapul în 1996, dar l-a închis repede la loc. Oare
în 2004 l-a deschis cu adevãrat? E prea devreme sã ne
pronunþãm, dar e de dorit sã-l fi deschis: de vreo 15 ani nu
miroase deloc bine...
„Courtois la Sighet“ este o carte ce n-ar trebui sã lipseascã
dintre lecturile românilor de toate vârstele: unii trebuie sã afle
ce s-a întâmplat, alþii – sã nu uite...
ANA-MARIA BOTNARU
 Papa se adreseazã din nou ziariºtilor

Luni, 21 februarie, la Biroul de Presã
al Sfântului Scaun, preºedintele
Consiliului Pontifical pentru Comunicaþii
Sociale, Arhiepiscopul John Foley, a
prezentat Scrisoarea Apostolicã a Papei
comunicaþiilor sociale; decretul a invitat
la înfiinþarea unui departament special
al Vaticanului care sã se ocupe de toate
mijloacele de comunicare socialã.”
Preºedintele Consiliului a spus
ÎNDRUMAR MEDIA
gust. Publicitatea face parte, de
asemenea, din acest proces degradant.”
Scrisoarea se încheie cu o încurajare
ºi un îndemn adresate lucrãtorilor media:

Ioan Paul al II-lea, “Dezvoltarea rapidã”,
document care se adreseazã
responsabililor cu comunicaþiile sociale.
despre noul document al Sfântului
Pãrinte cã „reprezintã o capodoperã de
intuiþie privind semnificaþia mijloacelor de
MEDIATIC
„Tuturor lucrãtorilor în comunicaþii, ºi în
special credincioºilor care lucreazã în
acest sector important al societãþii, le

Scrisoarea este rezultatul unei dorinþe
exprimatã acum un an de Sfântul Pãrinte,
de a marca aniversarea “Inter mirifica”
cu un nou document.
Spiritualitatea comunicãrii constituie
unul dintre punctele asupra cãruia se
revine des în acest text: „Culmea
comunicãrii este comuniunea,
perspectivã care a devenit posibilã graþie
rãscumpãrãrii aduse de Cristos. ªi lumea
comunicaþiilor are nevoie de
rãscumpãrarea adusã de Cristos”.
„Pentru a analiza cu ochii credinþei
procesele ºi valoarea comunicaþiilor
sociale poate sã fie de un real ajutor
aprofundarea Sfintei Scripturi, care se
prezintã ca un „valoros codice” de
comunicare a unui mesaj care nu este
efemer ºi ocazional, ci este fundamental
pentru valenþa sa mântuitoare” , a afirmat
Sfântul Pãrinte. Arhiepiscopul Foley a
amintit cã atât el, ca preot jurnalist, cât ºi
Papa Ioan Paul al II-lea, ca Episcop ºi
pãrinte conciliar, se aflau în Bazilica San
Pietro la 4 decembrie 1963, când a fost
promulgat decretul Conciliului Vatican II
despre comunicaþii, “Inter mirifica”. A fost
“pentru prima oarã când Conciliul
Bisericii a tratat în mod specific tema
comunicare socialã în vremurile
noastre”, în sensul acesta fãcând referire
la paragraful al treilea al Scrisorii:
„Comunicaþiile media au câºtigat o
asemenea importanþã încât au devenit
principalul mijloc de îndrumare ºi de
inspiraþie pentru numeroase persoane în
comportamentul lor personal, familial ºi
social. [...] Ne aflãm într-o erã a
comunicaþiilor globale în care multe
momente ale existenþei umane sunt fie
petrecute, sau cel puþin confruntate cu
diferite procese ale mass-media” .
Amintindu-se ºi unele probleme din
lumea comunicaþiilor, la prezentarea
Scrisorii s-a spus cã „media construiesc
modele de percepþie a realitãþii care sunt
adesea supuse viziunilor antropologice
neinspirate din creºtinism. Fãrã sã vrem
sã pãrem apocaliptici, dar nici sã oferim
o viziune prea optimistã, nu putem sã
rãmânem tãcuþi la modul în care media
prezintã sensul vieþii dincolo de
înþelegerea creºtinã. Ajunge sã ne
gândim la modul în care atât de des
televiziunea devine un instrument
puternic de agresiune personalã, de
denigrare ºi de expunere a unor arene
cu bãtãlii, adesea vulgare ºi de prost
TIC
repropun invitaþia de la începutul
ministerului meu de Pãstor al Bisericii
universale pe care am vrut sã o adresez
lumii întregi: „Sã nu vã fie teamã!”. Sã nu
vã fie teamã de noua tehnologie! Ea se
aflã printre „lucrurile minunate”-„inter
mirifica” pe care Dumnezeu ni le-a pus
la dispoziþie pentru a descoperi, a folosi
ºi a face cunoscut adevãrul, chiar ºi
adevãrul asupra demnitãþii noastre ºi
asupra destinului nostru de fii ai Sãi,
moºtenitori ai Împãrãþiei veºnice. Sã nu
vã fie teamã de opoziþia lumii. Isus ne-a
asigurat: „Eu am învins lumea!” (In 16,33).
Sã nu vã fie teamã nici mãcar de
slãbiciunea sau de neputinþa (neco-
respunderea) voastrã! Dumnezeiescul
Învãþãtor a spus: ”Eu sunt cu voi în toate
zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,20).
Comunicaþi mesajul de speranþã, de har
ºi de iubire al lui Cristos, pãstrând mereu
vie, în aceastã lume care trece,
perspectiva eternã a Cerului, perspectivã
pe care nici un mijloc de comunicare nu
va putea niciodatã sã o atingã: ”Ochiul
nu a vãzut ºi urechea nu a auzit, nici la
inima omului nu a ajuns: asta a pregãtit
Dumnezeu celor ce-l iubesc” (1Cor2,9).
CRISTINA ªOICAN

Un secol ºi ceva de istorie sub lupa credinþei lui Ioan Paul al II-lea
Memoria e identità. Conversazioni a cavallo
dei millenni (Memorie ºi identitate. Conversaþii
la cumpãna mileniilor) este titlul noii cãrþi a Papei
Ioan Paul al II-lea, a cincea dupã Sã trecem
pragul speranþei (1994), Dar ºi mister (1996), Triptic
roman. Meditaþii (2003) ºi Ridicaþi-vã, sã
mergem! (2004). Publicatã de Editura Rizzoli ºi urmeazã sã
aparã în zece limbi.
Memoria e identità adunã, în 226 de pagini, reflecþiile
Sfântului Pãrinte asupra unor teme din istoria secolului XX, în
particular asupra ideologiilor totalitare precum nazismul ºi
comunismul, rãspunzând la tulburãtoarele interogative legate
de prezenþa rãului în istoria umanitãþii, plecând de la tradiþia
filosoficã creºtinã, la care adaugã propria experienþã de viaþã.
În aceastã viziune, suferinþa generatã de rãu, poate fi valorificatã
ºi transformatã în izvor de bine ºi de speranþã.
Cartea dezvãluie cititorului gândirea filosoficã a Papei Ioan
Paul al II-lea, raportatã la teme de mare actualitate, bunãoarã
noþiunea de patrie, naþiune ºi Stat, conceptul de libertate ºi
limitele acesteia, afirmarea rãdãcinilor creºtine ale Europei,
raporturile dintre naþiune ºi culturã, dintre Bisericã ºi Stat.
Ideea cãrþii Memoria e identità prinde viaþã în vara anului
1993, pe parcursul unor conversaþii filosofice pe care Ioan
Paul al II-lea le-a avut, la rezidenþa din Castel Gandolfo, cu
doi prieteni, filosofi polonezi: Jozef Tischner (decedat în anul
2000) ºi Krzysztof Michalski. Conversaþiile au fost înregistrate
ºi transcrise cu intenþia de a fi publicate. Sfântul Pãrinte a
preferat ca textul sã rãmânã timp de peste un deceniu în sertar,
decizia sa fiind, probabil, legatã de ideea maturizãrii timpului
de la cãderea comunismului, cu intenþia de a oferi cititorului
timpul necesar pentru o privire ºi o reflecþie justã.
Cartea se încheie cu un emoþionant dialog între Sfântul
Pãrinte ºi secretarul sãu, Monseniorul Stanislaw Dziwisz, despre
atentatul din 13 mai 1981. Dupã 24 de ani de la dramaticul
eveniment, Sfântul Pãrinte este convins cã atentatul „a fost una
dintre ultimele convulsii ale ideologiilor prepotenþei dezlãnþuite
în secolul XX ” ºi, în acelaºi timp, „o mãrturie a harului divin”.
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

nr. 3/2005 17
 Pe data de 16 aprilie 2005, în Bucureºti, în AULA MAGNA
a Facultãþii de Drept (Bd. Kogãlniceanu), între orele 14.00-
CONSACRATÃ
TÃ
18.00, va avea loc manifestarea:
VIAÞA CONSACRA
FAMILYFEST - ZI
AMILYFEST UA FFAMILIEI
ZIUA AMILIEI
cu titlul
“Familii pentru familii –
Iubirea construieºte pacea”.
Evenimentul este de dimensiuni mondiale ºi se va
desfãºura simultan în 120 de oraºe din întreaga lume, care
vor intra în legãturã directã, la ora 16.00 ora României, cu
FamilyFest de la Roma coprodus ºi transmis în direct de RAI
UNO ºi RAI INTERNAÞIONAL. Sunt prevãzute conexiuni
interactive cu Familyfest-urile de la Manila, Sao Paolo, Toronto,
Bruxelles, Krasnojarsk, Teheran, Ierusalim, Johannesburg,
Melbourne, Stockholm, Alger, Nairobi, Zagreb, pentru a da o
imagine cât mai completã ºi multicolorã a realitãþii familiei
de astãzi într-o societate globalizatã.
Manifestarea interactivã, transmisã de RAI UNO ºi RAI
INTERNATIONAL, va putea fi preluatã ºi transmisã gratuit de
toate televiziunile din lume.
Programul va prezenta cele patru “anotimpuri” ale vieþii
unui cuplu:
· Logodna ºi primii ani de cãsnicie
· Relaþia cu copiii
· Criza raporturilor familiale ºi depãºirea ei
· Întâlnirea cu durerea.
Cine sunt FFAMILIILE
AMILIILE NOI?
Origini
De la început, spiritualitatea unitãþii, specificã Miºcãrii
Focolarelor, trãitã de familii, a generat un stil de viaþã care
s-a dezvãluit ca fiind un remediu eficient la criza care, în anii
urmãtori, va lovi instituþia familiei. În 1967, Chiara Lubich
recomandã aceastã viaþã nouã familiilor din întreaga lume,
fondând astfel Miºcarea Familii Noi, acum rãspânditã în 182
de þãri, cu sute de mii de aderenþi.
Family Fest
Primul FamilyFest a avut loc, pe 3 mai 1981 la Palaeur din
Roma cu mai mult de 20 000 de participanþi din toate
continentele ºi a culminat cu intervenþia Papei Ioan Paul
al II-lea. Tot la Palaeur, în 1993, a avut loc Family Fest care a
pregãtit Anul Internaþional al Familiei 1994.
“În ultimii ani, viaþa Familiilor Noi în lume a avut o dezvoltare
semnificativã, nu doar numeric vorbind. Am observat cã
angajarea celor doi soþi de a trãi zi de zi mesajul evanghelic
îi ajutã nu doar sã realizeze planul lui Dumnezeu asupra
cãsãtoriei ºi familiei, ci îi face capabili sã fie, împreunã cu
copiii, resurse pentru însãnãtoºirea societãþii.
Cel de-al III-lea FamilyFest, din acest an, va fi o oportunitate
pentru a face vizibilã familia creºtinã care încearcã sã trãiascã
Evanghelia, arãtând ce contribuþie imensã poate aduce ea
lumii contemporane.
Familia, care strãbate istoria ºi este protagonista ei,
pãstrând iubirea între membrii sãi, este mereu actualã în toate
timpurile ºi în toate culturile. Chiar dacã se schimbã felul de a
trãi, familia rãmâne, pentru omenire, un patrimoniu preþios
la care nu se poate renunþa.
VIDA RUS
18 nr. 3/2005
„Cristos ºi Biserica: aceasta este
sinteza vieþii ºi apostolatului sãu”
Monseniorul Luigi Giussani
1923-2005
În ziua de 21 februarie, sãrbãtoarea
Catedrei Sfântului Petru, a fost chemat la
Domnul Monseniorul Luigi Giussani,
fondatorul Miºcãrii laicale Communione
e Liberazione, „ un maestru al omenirii ºi
un apãrãtor al religiozitãþii scrise în inima
omului”, cum l-a numit Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-
lea în telegrama adresatã cu ocazia morþii sale.
În urmã cu mai bine de 50 de ani, un tânãr preot ambrozian
a renunþat sã mai predea la Universitate pentru a fi profesor
de religie într-unul din liceele din Milano, Liceul Berchet. A
realizat atunci cã în mediile unde tineretul era educat, domnea
confuzia valorilor, relativismul, nihilismul ºi cinismul cel mai
destructiv pentru persoana umanã. Aºa a început o istorie, o
aventurã de iubire pentru tineri care avea sã ia numele de
Communione e Liberazione. Adevãrata eliberare este posibilã
numai prin comuniune, cãci ea este semnul vizibil al Misterului
care face toate lucrurile. Prin metoda ºcolii de comunitate, un
parcurs educativ bazat pe experienþa creºtinã trãitã în
compania celor care recunosc pe Cristos, mii ºi mii de tineri
ºi-au descoperit vocaþia creºtinã. „Don Giussani a deschis astfel
porþile cerurilor pentru cei de pe pãmânt ºi a fãcut lumea mai
bunã” (cardinalul Josef Ratzinger).
În timp, miºcarea fondatã de Don Luigi Giussani s-a
rãspândit în peste 70 de þãri, harisma lui atrãgând la Cristos
persoane de pe toate continentele, de rase ºi religii diferite, din
Uganda pânã în Kazachstan ºi Ecuador. Prin aceasta, un simplu
preot a contribuit, prin pasiunea lui pentru Cristos ºi prin
fidelitatea lui profundã faþã de Bisericã, la regenerarea acesteia,
în vremurile dificile pe care le trãim astãzi. A iubit pânã la ultima
suflare frumuseþea credinþei, vãzutã ca o „îndrãgostire” de
prezenþa lui Cristos. A fãcut din ea o culturã nouã, creºtinã, în
care muzica, poezia ºi capodoperele literare ale umanitãþii
ºi-au gãsit locul ºi expresia adecvate. A fãcut din ea o operã
de caritate ºi de relevanþã socialã, izvorâtã din credinþa care
dã sens vieþii ºi este rãspuns la dorinþa de fericire a omului. A
fãcut din ea rãspunsul plin de îndurare pe care Dumnezeu îl
dã condiþiei existenþiale a omului modern.
A scris peste 40 de cãrþi traduse în 18 limbi pentru a afirma
cã credinþa nu este o doctrinã, ci o întâlnire cu Cristos cel viu,
un eveniment care schimbã ireversibil viaþa omului. A slujit
cu umilinþã pe Sfântul Pãrinte ºi Biserica, câºtigând pentru
ea, cu afecþiunea lui virilã ºi cu credinþa lui sigurã ºi limpede,
mii de suflete ºi sute de vocaþii sacerdotale.
„Îi mulþumesc Domnului pentru darul vieþii lui, - a spus
Sfântul Pãrinte – petrecutã fãrã rezervã într-o adeziune
coerentã cu vocaþia sa la preoþie, cu ascultarea constantã a
omului contemporan ºi cu slujirea curajoasã a Bisericii.
Întreaga lui activitate apostolicã poate fi rezumatã la
deschiderea ºi invitaþia decisivã pe care el a ºtiut sã o extindã
la toþi cei care veneau la el, pentru o întâlnire personalã cu
Cristos, rãspunsul complet ºi definitiv la cele mai profunde
dorinþe ale inimii omului”.
VIOLETA BARBU
VIOLETA
Responsabil Commmunione e Liberazione România
 Pr
Pr.. Mihai Mãrtinaº este numit CAPELAN SANITAR
SANITAR

SOCIAL
O veste bunã pentru medici. În contextul întâlniriilor cu familiile din parohiile catolice, s-a constatat necesitatea
de a crea o reþea a medicilor din Bucureºti, ºi nu numai, pentru a veni în sprijinul celor care au nevoie de ajutorul
lor competent ºi pentru a favoriza cunoaºterea dintre ei. Venind în întâmpinarea acestei iniþiative, Arhiepiscopul
Ioan Robu l-a numit pe Pr. Mihai Mãrtinaº Capelan Sanitar. Vom reveni cu amãnunte.

MCL – Miºcarea adecvat ºi sfaturi practice pentru susþinerea interviului.

Creºtinã a Lucrãtorilor , Atât cei care pot oferi locuri de angajare, cât ºi cei dornici
miºcare catolicã ce îºi sã gãseascã de muncã sunt aºteptaþi la birou, sã ne
propune punerea în telefoneze sau sã ne scrie ºi pe adresa electronicã:
practicã a Doctrinei Sociale mcljobs@yahoo.com.
a Bisericii, sub egida Cei interesaþi sã afle mai multe despre MCL, cât ºi cei care
Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, deschide un vor sã apeleze la serviciile MCL sau sunt dispuºi sã presteze
BIROU DE CONSUL
CONSULTTANÞÃ PROFESIONALÃ
PROFESIONALÃ. Prin acest proiect servicii voluntare în acest cadru, sunt aºteptaþi la acelaºi Birou.
se urmãreºte crearea unei baze de date a angajatorilor ºi a Ne puteþi contacta ºi pe e-mail: mclromania@yahoo.com.
celor care îºi cautã un loc de muncã, în folosul tuturor. Adresa Biroului:
Voluntarii inimoºi, care au dat viaþã acestui Birou, vor acorda Str. G-ral Berthelot, 19, Sector 1 – Bucureºti
asistenþã în vederea redactãrii CV-urilor ºi a Scrisorilor de tel. 2015410 / fax. 2015490
Intenþie, precum ºi îndrumare în vederea gãsirii unui post Program: Luni-Vineri: 16-20

Asociaþia deja existente în societate. dizabilitãþi. Astfel, se creeazã o

“Ateliere Protejate” Activitatea de bazã este ºansã oamenilor cu dizabilitãþi sã
este o organizaþie confecþionarea de lumânãri trãiascã o viaþã independentã ºi cu
nonguvernamentalã decorative. Cu sprijinul pãrinþilor perspective pentru viitor.
românã, înfiinþatã parohi de la parohiile din Bucureºti, Mai multe relaþii se pot obþine
în 2002. Asociaþia înainte de Crãciun a fost organizatã de la: Jörg Könözsi, http://
acþioneazã pentru o campanie de vânzare la mai www.helpstep.net, Ateliere
tinerii cu dizabilitãþi (probleme sociale, multe biserici. Tinerii s-au bucurat Protejate, Str. Seceriºului nr. 15,
handicap, etc) care au depãºit vârsta de mult pentru cã au vãzut cã munca RO-041272 Bucureºti, sect.4,
18 ani. Pentru aceºti tineri, existã un risc lor are o valoare. Acum, în timpul Tel.: +40 (0)21/33 23 330,
foarte mare de excludere ºi Postului ºi al Paºtelui se vor organiza noi Mobil: +40 (0)722/610227 (Florentina
autoexcludere. Problemele lor se vor expoziþii cu vânzare. Aceste acþiuni au ca Könözsi), +40 (0)726/933753 (Jörg
adãuga la multe alte probleme sociale scop ajutorarea persoanelor cu Könözsi), Email: romania@helpstep.net.

ASIA
Avem încã prezentã în memorie
catastrofa din Asia. Cu toþii ne-am mobilizat
sã oferim un sprijin, material sau spiritual.
Generozitatea credincioºilor a fost
exemplarã în duminica din 23 ianuarie
când, la iniþiativa Conferinþei Episcopilor din
România, în toate parohiile noastre s-a fãcut
acea colectã. „Fã un gest de solidaritate” s-a auzit ºi s-a citit atunci.
Cei peste 500 milioane lei adunaþi cu acestã iniþiativã plaseazã
Arhidieceza noatrã pe un loc bun în „clasamentul” dãrniciei bisericilor
locale din România, þinând cont cã este cea mai micã din punctul
de vedere al numãrului de credincioºi. CARITAS INTERNATIONALIS,
coordonatorul întregului proiect, va întreprinde în viitor ºi alte
programe, unele dintre ele pe termen lung, cum ar fi înfiinþarea de
orfelinate sau sprijinirea refacerii infrastructurii. Aceste iniþiative,
coordonate de la faþa locului de responsabili Caritas, vor avea nevoie
ºi pe viitor de susþinerea generoasã a comunitãþii catolice, atât la
nivel material cât ºi spiritual.
Poate avem impresia cã asistenþii sociali sunt persoane
exclusiv practice, activiste; este bine sã ºtim cã fãrã suportul
spiritual activitatea acestora este searbãdã. Ne-a convins cã aºa
este chiar o asistentã socialã, ale cãrei gânduri le puteþi citi în
coloana alãturatã.
„T
„Tee rog” pentru Asia!
Doamne, te rog pentru Asia! Te rog pentru durerea ei
ºi durerea lor, a celor care s-au pierdut ºi a celor care s-au
regãsit în Tine! Mã gândesc mai ales la cei care au rãmas
dupã dezastru….Pentru cei care trebuie sã-ºi continue
viaþa sau sã înceapã o alta. ªtii..e mai greu pentru cei
care rãmân, e mai greu sã fii singur, sã fii mic când trebuie
sã creºti mare, sã înveþi când ºcoala s-a pierdut…iar casa
a fost pe undeva.
E mai greu sã priveºti în jur ºi sã nu rãspunzi la
întrebãri… ºi e tot mai greu ca alþii sã te mute dintr-o parte
în alta ºi sã-þi organizeze o porþie de mâncare sau spaþiu
pe care stai. Stau ºi vãd poze ºi statistici pe un panou,
numãrul e al sutelor ºi al sutelor de mii din toate naþiunile
ºi timpurile, popoarele ºi limbile, îmbrãcaþi în veºminte albe
în faþa Tronului Mielului – te rog ºi pentru aceºtia.
Te rog ºi pentru cei de-aici care sunt cu noi; solidari,
generoºi în rugãciune ºi faptã: Sã-i rãsfeþi cu binecuvântãri
alese.
Dã-le inimi pline de bunãtate ºi iubire celor care ridicã
dãrâmãturi, alungã boli, dãruiesc speranþã, împart
mâncare, adunã resturi…
Nu-i uita, Doamne, pe cei care nu mai au ce îngropa
sau nu mai au ce cãuta. Mângâie-i cu Duhul Tãu.
Îþi mulþumesc, Doamne, pentru mister!
GABI LUNGU

nr. 3/2005 19
 Optatam TTotius
otius
Sfântul Conciliu, ºtiind bine cã reînnoirea doritã a întregii
CONCILIU
Biserici depinde în mare mãsurã de slujirea preoþeascã
însufleþitã de spiritul lui Cristos, afirmã solemn extrema
importanþã a formaþiei preoþeºti ºi enunþã câteva principii
fundamentale ale acesteia, principii ce confirmã legi verificate
de o experienþã secularã ºi introduc elemente noi,
corespunzãtoare constituþiilor ºi decretelor acestui Conciliu ºi
noilor condiþii ale epocii noastre.
Cuvintele scrise cursiv din aceastã primã frazã a Decretului
despre Formarea Preoþeascã sunt chiar traducerea titlului în
limba latinã Optatam totius. Dar poate cã nu titlul în sine este
atât de relevant, cât mai ales întregul enunþ care, pentru unii
dintre cititori, chiar catolici, ar putea pãrea excesiv: reînnoirea
întregii Biserici depinde în mare mãsurã de slujirea preoþeascã.
O reînnoire a vieþii preoþeºti determinã în mod direct schimbarea
vieþii Bisericii: aceasta era gândirea Conciliului!
Prezentul Decret trebuie înþeles în contextul altuia, mai vechi
cu 400 de ani: cel de pe 15 iulie 1563,
aprobat la cea de-a XXIII-a sesiune
a Conciliului din Trento. În timpul celei
de-a III-a sesiuni a Conciliului Vatican
II, pe 3 decembrie 1963, în cadrul
unei ceremonii solemne, a fost
celebrat aniversarul pluricentenar al
Decretului tridentin. Noul Decret al
Bisericii dorea sã fie pentru timpul de
azi ceea ce fusese cel vechi pentru
secolul sãu1 .
Pe cine are în vedere Decretul? În
general, pe candidaþii la primirea
sacramentului preoþiei; în particular,
“quae clerum diocesanum directe
respiciunt”, adicã “în mod direct pe cei ce vor deveni preoþi
diecezani”. Normele sunt gândite însã sã fie ghid, orientare,
pentru toþi cei ce sunt în formare pe drumul preoþiei. Se mai
afirmã cã principiile trebuie aplicate de cãtre conferinþele
episcopale, aºa încât educaþia sacerdotalã sã fie adaptatã
contextului social local.
Textul iniþial, propus de cãtre comisia pregãtitoare De studiis
et seminariis (cu privire la studii ºi seminarii), a fost modificat
de mai multe ori înainte de a fi supus spre examinare ºi discuþie
pãrinþilor conciliari. Criticile din partea episcopilor prezenþi au
fost numeroase: ei doreau reformularea unor capitole ºi cereau
sã se scoatã mai clar în evidenþã necesitatea calitãþilor umane
ale viitorilor preoþi, educarea la responsabilitatea personalã,
formarea mai mult spiritualã ºi biblicã, mai puþin legalisticã.
Secþiuni întregi au fost rescrise, mai ales cele referitoare la
orientarea studiilor în funcþie de problemele lumii moderne,
dar ºi de cele concrete ale activitãþii pastorale. Pe data de 28
octombrie 1965, textul actual al Decretului a fost aprobat cu
2.318 voturi “pentru” ºi numai 3 “împotrivã”. Trei aspecte au
fost luate în consideraþie: legile confirmate de experienþa
secolelor trecute, noile orientãri dobândite la experienþa
Conciliului, nevoile concrete ale lumii de azi.
Documentul este împãrþit în ºapte capitole. În cel de-al
treilea capitol se specificã scopul seminariilor: a oferi formarea
necesarã pentru munca pastoralã a preotului. La Conciliu, mulþi
20 nr. 3/2005
episcopi au subliniat cã, pentru ei, cel mai necesar lucru în
educaþia de azi a preoþilor ar fi acela de a nu se pierde din
vedere unitatea organicã între formarea spiritualã, cea
intelectualã ºi cea pastoralã2 .
Optatam Totius accentueazã rolul central al Cuvântului lui
Dumnezeu în educaþia sacerdotalã, modelul preotului fiind
însuºi Cristos ºi modul în care el ºi-a înþeles ºi trãit preoþia. O.
Culmann, prezent la Conciliu în calitate oficialã de “observator”,
unul dintre cei mai ascultaþi teologi protestanþi din vremea sa,
scria:
“Existã un text care trebuie menþionat în mod special... este
cel despre formarea sacerdotalã. În opinia mea, este, poate,
unul dintre cele mai importante. Studiul Scripturii este scos în
evidenþã cât se poate de bine. Mai mult, acest text este mai
adaptat decât multe altele sã determine viitoarea influenþã a
Conciliului. Dacã, de acum înainte, educaþia preoþilor se va face
conform acestor principii, atunci mersul înainte al Bisericii
Catolice spre o gândire determinatã
de Scripturã ºi de istoria mântuirii este
asigurat. Întreaga lucrare de
aggiornamento 3 va continua în
direcþia unei reflecþii mai aprofundate
a esenþialului. Aici putem afirma
nemijlocit cã aºteptãrile noastre au
fost depãºite4 “.
Faptul cã un teolog protestant
admira principiile acestui document
este cât se poate de interesant. În
acea atmosferã a Conciliului,
cuvintele sale nu puteau fi decât
sincere.
Papa Ioan Paul al ll-lea, în
Îndemnul sãu Apostolic Pastores dabo vobis, a reluat cele
afirmate de Optatam totius. Nouã ni se pare – prin confruntarea
textelor – cã douã aspecte au fost repetate mai insistent:
necesitatea unei unitãþi între “formarea dinaintea” ºi “activitatea
dupã” primirea sacramentului preoþiei, precum ºi necesitatea
calitãþilor umane ale viitorilor pãstori. Ne reamintim: de ei
depinde, în mare mãsurã, reînnoirea doritã a întregii Biserici.
P. BEREA CORNELIU, Misionarii V erbiþi
Verbiþi
1 Câteva observaþii ar putea fi utile: decretul tridentin aparþine
perioadei numitã “Contra-Reformã” (sec. XV-XVI), în care educaþia
preoþilor – pe ansamblul ei – se distingea, pe de o parte, printr-o tendinþã
puternicã de separare, rupere de lume (vãzutã negativ), iar pe de altã
parte printr-o accentuare unilateralã a ierarhizãrii Bisericii. O astfel de
educaþie începea, în general, de la vârsta de 10-12 ani (aetas
adolescentium). În contextul “Reformei” protestante, în plin avânt, ºi al
sentimentului predominant din partea catolicilor de a se apãra, o astfel
de educaþie putea avea semnificaþia ºi rolul ei. La Conciliul Vatican II
atitudinea “contra-reformistã” nu mai avea nici sens, nici justificare, cu
implicaþii directe asupra înþelegerii educaþiei preoþilor.
2 De exemplu, card. Suenens, arhiep. Colombo, ep. Reuss ºi mai
ales arhiep. Hurley, care ºi publicase un articol pe aceastã temã: “Pastoral
Emphasis in Seminary Studies”, The Furrow 13 (1962) 16-30.
3 Cuvânt în limba italianã, adesea tradus în limba românã cu
“agiornare”. O traducere aproximativã ar fi “aducere-la-zi”, dar sensul
este cel de “a fi în pas cu timpul prezent”.
4 Citat de J. Neuner, “Decree on Priestly Formation”, în H. Vorgrimler,
ed., Commentary on the Documents of Vatican II, vol. II, New York-London
1966, 372-373.
 Ultimele fapte ºi sfârºitul fericit al lui Moise
”Domnul i-a hãrãzit multã cinste, arãtându-i încã din timpurile de demult gloria sa.
Nu ºtim ce sã admirãm mai întâi, persoana sau activitatea
lui Moise. Moise a fost un om al credinþei ºi al ascultãrii de
Dumnezeu, pentru cã de aici îºi sorbea întreaga putere ºi
forþã de convingere. Biblia ne vorbeºte despre cei patruzeci
de ani de purificare voiþi de Dumnezeu ºi petrecuþi de evrei în
deºertul Sinaiului. Despre acest timp fericit, pe care poporul
evreu l-a trãit, profetul Osea, mai târziu, fãcând o comparaþie
deosebit de reuºitã cu anii când poporul ales îºi trãia copilãria
sa, scrie urmãtoarele:
„Când Israel era tânãr, eu îl iubeam ºi din Egipt am chemat
pe fiul meu... Eu îl iubeam cu dragoste pãrinteascã, cu iubire
fãrã margini ºi l-am strâns ca pe un prunc de obraji ºi mã
plecam cãtre el ºi-i dãdeam de mâncare!” (Os 11,1-4).
Ne vom ocupa în rândurile urmãtoare de douã întâmplãri
petrecute în viaþa lui Moise. Prima, deosebit de gravã prin
urmãrile sale, este dedicatã unui moment de decãdere, este
vorba de istoria viþelului de aur (Ex 32,1-35). Cel de al doilea
moment este dedicat lui Moise însuºi ca om al rugãciunii ºi
al meditaþiei în clipele grele ºi de restriºte (Ex 17,8-16). Primul
fapt a fost cumplit pentru Moise, la aflarea veºtii cã propriul
popor a uitat dintr-odatã de tot ceea ce fãcuse pânã atunci
Domnul pentru el ºi pentru libertatea sa:
„Grãbeºte-te ºi coboarã de aici, cãci poporul tãu ºi-a fãcut
un viþel turnat ºi s-au închinat la el, aducându-i jertfe spunând:
«Iatã, Israele, dumnezeul tãu, care te-a scos din þara Egiptului!»
(Ex 32,7.8).
Deºi întâmplarea cu viþelul de aur este luatã în derâdere ,
ºtim cã în Vechiul Orient aceastã scenã era plinã de simboluri.
Probabil avem de a face aici cu un grup de persoane
disidente, provenind din triburile israelite, care nu aparþineau
direct lui Moise. Acest grup a înlocuit arca alianþei, în care se
pãstrau cele douã table ale legii cu simbolul primitiv al viþelului
de aur. A fost un pãcat de o deosebitã gravitate, fapt pentru
care Dumnezeu a pedepsit poporul în mod exemplar, în
sensul cã toþi aceia care au ieºit odinioarã din Egipt, nu vor
putea, sub nici formã, sã intre în Þara Fãgãduinþei. Dumnezeu
avea sã construiascã þara pe care o vor primi, cu o generaþie
nouã, care nu a cunoscut nici ce-i infidelitatea faþã de Creator,
nici ce-i pãcatul. Un început nou se construieºte întotdeauna
cu oameni absolut noi. Orice compromis în aceastã privinþã
însemnã o sinucidere sigurã. Aceasta este marea lecþie care
se desprinde din acest episod trist din istoria poporului evreu.
A doua întâmplare este demnã de scos în evidenþã. Deseori,
în paginile Bibliei, Moise este prezentat ca un om al rugãciunii ºi
al interiorizãrii (Ex 17,8-16). Moise îi porunceºte lui Iosue, care va
prelua în curând conducerea poporului sãu, sã se pregãteascã
pentru lupta cu amaleciþii, un popor vechi care trãia în acele
locuri din Sinai. Moise, cu toiagul în mânã ºi însoþit de Aaron ºi
Hur, un personaj mai puþin cunoscut, se urcã în vârful muntelui
pentru rugãciune. Iatã cum prezintã Biblia acest fapt:
„Când Moise îºi ridica mâinile spre cer, biruia Israelul iar
când îºi lãsa mâinile în jos, biruiau amaleciþii. Obosind mâinile
lui Moise, au luat o piatrã ºi au pus-o lângã el, iar Moise a
ºezut pe piatrã. Aaron ºi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o
MOMENTE DE CREDINÞÃ
El învãþa poporul prin inteligenþa ºi înþelepciunea sa!”
(Siracide 44,2.4)
parte iar altul de altã parte. Au rãmas mâinile lui Moise ridicate
pânã la asfinþitul soarelui, pânã ce Iosue a zdrobit pe Abimelec!”
Dupã aceea i s-a dat numele locului aceluia ,în mod simbolic,
dar ºi cu referinþã la victoria avutã: «Domnul este scãparea mea!».
Deºi Moise a avut foarte multe merite înaintea lui Dumnezeu ºi
înaintea poporului evreu, el n-a putut sã intre în Þara Fãgãduinþei,
cãci Dumnezeu îºi þine întotdeauna cuvântul dat: un nou început
se realizeazã numai cu oameni noi! Este mult adevãr de viaþã
ascuns în aceste cuvinte tainice. Moise a murit, conform tradiþiei,
pe Muntele Nebo, în þara Moabului, dincolo de Iordan, la vârsta
de o sutã douãzeci de ani.
În încheierea relatãrii despre viaþa ºi activitatea acestui
om mare al Bibliei, este bine sã ne amintim cuvintele
binecuvântãrii cu care Moise ºi fratele sãu, preotul Aaron,
binecuvântau poporul în numele Celui Atotputernic, cu
dragoste ºi autoritate:
„Sã vã binecuvânteze Domnul ºi sã vã pãzeascã!
Sã caute Domnul asupra ta cu faþã veselã ºi sã te miluiascã!
Sã-ºi întoarcã Domnul faþa Sa cãtre tine ºi sã-þi dãruiascã
pace!
Aºa sã se cheme numele Meu asupra fiilor lui Israel
ºi Eu, Domnul, îi voi binecuvânta!” (Num 6,24-27).
Mons. VLADIMIR PETERCÃ
Rectorul Institutului Catolic Sfânta TTereza
ereza
... pic ... pic ... picãturi de Revelaþie...
„Dumnezeu ne-a mântuit…”
Aceastã expresie este pentru noi un adevãr de
credinþã. Originea ei este biblicã, iar noi am auzit-o
ultima datã în duminica a II-a a Postului Mare. Ceea ce
ne scapã adesea este semnificaþia ei.
În Biblie, cuvântul a mântui înseamnã întotdeauna
a elibera, a salva. Poporul ales a descoperit treptat cã
Dumnezeu îl vrea pe om liber ºi cã El a intervenit fãrã
încetare pentru a-l elibera de orice formã de sclavie.
Evreii au îndurat numeroase forme de sclavie: sclavii
politice ºi de fiecare datã eliberarea lor a fost lucrarea
lui Dumnezeu; sclavii sociale, ori Legea (Torah) ºi profeþii
au cerut fãrã încetare convertirea inimilor pentru ca
fiecare om sã-ºi poatã dobândi mijloacele necesare
unei vieþi demne ºi libere; sclavii religioase, iar profeþii,
cu scopul de a reda libertatea, au interzis ºi au alungat
orice formã de idolatrie. Ultimul tip de sclavie, ºi cel mai
teribil, este cel al morþii. În acest sens, psalmul 109
spune despre Mesia: Domnul a spus domnului meu:
ªezi de-a dreapta mea pânã voi aºterne pe duºmanii
tãi sub picioarele tale (Ps 109,1), sfântul Paul, vorbind
despre Isus, completeazã: ultimul duºman care va fi
nimicit va fi moartea (1 Cor 15, 25-26).
Abia acum înþelegem cum a fost posibilã atribuirea
titlului de Mântuitor lui Isus Cristos (Dumnezeu ne-a
mântuit..): Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit
moartea ºi a fãcut sã strãluceascã viaþa ºi nemurirea
prin Evanghelie (1 Tm 1, 10).
Pr
Pr.. TTARCIZIU
ARCIZIU ªERBAN
nr. 3/2005 21
 ªTIRI Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

Calvarul Papei
Una dintre caracteristicile
pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea este
relaþia sa specialã cu bolnavii, cu bãtrânii
ºi cu cei ce suferã. În vârstã de 84 de
ani, Papa Ioan Paul al II-lea poate fi
descris, el însuºi, ca un om bãtrân ºi
bolnav. Suferã de Parkinson, boalã care-
lface sã vorbeascã cu mare dificultate,
precum ºi de o artritã gravã, din cauza
cãreia, în ultimii trei ani, i-a fost aproape
imposibil sã se deplaseze. Începutul
lunii februarie a însemnat pentru
Sfântul Pãrinte o nouã staþiune pentru
calea crucii pe care el o strãbate de
câþiva ani.
1 februarie
februarie.. Papa Ioan Paul al II-
lea este internat de urgenþã la spitalul
Gemelli din Roma, dupã ce la gripa de
care suferea s-au adãugat o serie de
complicaþii, “din cauza unei traheite ºi
spasm al laringelui”
2 februarie. Sfântul Pãrinte petrece
a doua noapte în spital. Vaticanul
precizeazã cã este vorba de o mãsurã
de precauþie ºi cã Suveranul Pontif avea
nevoie urgentã de tratament pentru
infecþia respiratorie acutã de care
suferea.
6 februarie
februarie.. Papa rosteºte
binecuvântarea dupã rugãciunea
Angelus. Într-un mesaj citit de unul dintre
consilierii sãi, Papa afirmã cã slujeºte în
continuare biserica ºi le mulþumeºte
tuturor celor care s-au rugat pentru
sãnãtatea sa.
9 februarie
februarie, Miercurea Cenuºii.
Cardinalul Angelo Sodano declarã în faþa
ziariºtilor cã “ipoteza retragerii (Papei) este
o chestiune de conºtiinþã”; posibilitatea
demisiei a fost întotdeauna respinsã de
Sfântul Pãrinte din motive religioase,
argumentând cã ºi Mântuitorul ºi-a purtat
crucea pânã la capãt.
10 februarie
februarie.. Sfântul Pãrinte
pãrãseºte spitalul Gemelli.
13 februarie
februarie.. Papa Ioan Paul al II-lea
a revenit la Vatican dupã spitalizarea de
zece zile. Ajutat de un colaborator sã-ºi
rosteascã mesajul, Sfântul Pãrinte
mulþumeºte întregii lumi pentru cã s-a
rugat pentru însãnãtoºirea sa.
20 februarie
februarie.. Sfântul Pãrinte apare,
într-o stare bunã, ºi rosteºte integral
rugãciunea Angelus.
23 februarie
februarie.. Suveranul Pontif oferã
o “audienþã virtualã”, adresându-se
miilor de pelerini din biroul sãu, prin
legãtura video.
februarie.. Papa revine în spital.
24 februarie
Vaticanul a anuntat cã e vorba de o
recidivã ºi cã Sfântul Pãrinte va fi supus
unei traheotomii.
27 februarie Dupã intervenþia
chirurgicalã, spre surprinderea ºi bucuria
tuturor, Papa apare în faþa ferestrei
închise a camerei de spital,
binecuvântându-i pe credincioºii prezenþi
ºi pe toþi cei aflaþi în faþa televizoarelor.
28 februarie
februarie.. Dupã traheotomia ce i
s-a fãcut joi seara, Papa respirã fãrã
ajutorul aparatelor, iar medicii afirmã cã
nu existã semne ale unei infecþii
pulmonare.
Într-un interviu publicat de
cotidianul italian “La Stampa”,
cardinalul spaniol Julian Herranz,
expert juridic al Vaticanului,
preºedintele Consiliului Pontifical
pentru interpretarea textelor
legislative, a respins speculaþiile
privind o eventualã retragere a
Suveranului Pontif:“Opinia publicã
pare sã creadã cã Biserica este un fel
de companie multinaþionalã, cum ar
fi Coca-Cola sau General Motors, iar
oamenii se întreabã: de ce (Papa) nu
demisioneazã, cum fac alþi
conducãtori?”. “Pentru Papa, situaþia
este diferitã. Puterea Suveranului Pontif
derivã direct de la Isus Cristos, al cãrui
vicar pe Pãmânt este, din momentul în
care acceptã aceastã misiune divinã.
Suveranul Pontif nu trebuie sã dea
socotealã în faþa nici unei fiinþe umane
(...) pentru cã misiunea sa este o misiune
divinã”, a explicat cardinalul Herranz,
care a precizat cã, din câte ºtie el, Papa
Ioan Paul al II-lea nu are nici o intenþie
sã se retragã, în pofida suferinþelor sale.
CRISTINA ªOICAN

Posibilã canonizare a Jacintei ºi a lui Francisco Marto

Dieceza de Leiria - Fatima a trimis la Vatican documentele finale necesare pentru
canonizarea Jacintei ºi a lui Francisco Marto. Episcopul Serafim Ferreira e Silva
declara în timpul unei Liturghii dedicatã vizionarilor Fecioarei de la Fatima, cã aºa
numitul Positio, documentul final pentru canonizarea celor doi pãstoraºi, care
include opinii ale medicilor, teologilor ºi Episcopilor referitor la al doilea miracol
atribuit mijlocirii copiilor, a fost trimis la Vatican. Episcopii portughezi sperã ca Papa
Ioan Paul al II-lea sã proclame canonizarea acestora ºi sã îi recomande întregii
Biserici pe Fericiþii Jacinta ºi Francisco Marto pentru venerare publicã.

Expoziþie în onoarea Fecioarei Maria

O expoziþie cu 104 lucrãri de artã reprezentând-o pe Fecioara Maria are ca scop sã îi ajute pe credincioºi
sã înþeleagã mai profund dogma Neprihãnitei Zãmisliri. Titlul expoziþiei este Femeia îmbrãcatã în soare:
Neprihãnita Zãmislire în operele unor mari maeºtri. Ea a fost deschisã la o zi dupã sãrbãtoarea Fecioarei
de la Lourdes, într-o aripã din Piaþa San Pietro, inaugurarea fiind fãcutã de Cardinalul Angelo Sodano,
secretarul de stat al Vaticanului.

22 nr. 3/2005
 Un nou Nunþiu în Uniunea Europeanã
Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Arhiepiscopul André Dupuy Nunþiu pentru Comunitatea
Europeanã. Datoritã procesului de integrare desfãºurat de Uniunea Europeanã, aceastã funcþie a
crescut în importanþã, pentru favorizarea unui dialog rodnic asupra marilor teme ale momentului.
Nãscut în Soustons, Franþa, Arhiepiscopul Dupuy, în vârstã de 65 de ani, a fost din anul 2000
Nunþiu apostolic în Venezuela.

Hotãrâri ale Consiliului Mondial al Bisericilor
Un comunicat al Comitetului Central
al Consiliului Mondial al Bisericilor
(CMB), important for ecumenic, aratã cã
în penultima ºedinþã a Comitetului
Central au fost adoptate o serie de
hotãrâri ºi recomandãri care acoperã o
largã arie de domenii. Bisericile
membre ale CMB se angajeazã astfel
sã insiste ca persoanele care migreazã
ilegal în diferite þãri ale lumii sã nu fie
reþinute de cãtre autoritãþile din
respectivele þãri decât în situaþii
excepþionale ºi pentru o perioadã
limitatã de timp.
S-a hotãrât ca Bisericile sã cearã
Naþiunilor Unite declararea anului 2006
ca an al limbilor indigene, având în
vedere cã statisticile aratã cã în acest
secol vor dispãrea circa 90% din cele
6.700 de limbi vorbite în acest moment
în întreaga lume. Comitetul Central a
mai decis, de asemenea, trimiterea,
printr-o delegaþie, a unui mesaj cãtre
zonele din Asia afectate de cataclismul
din decembrie 2004.
Organismul de conducere a CMB a
salutat iniþiativele recente ale guvernului
Marii Britanii legate de sprijinirea
dezvoltãrii þãrilor din Africa. S-a mai
propus ca toate þãrile membre sã
comemoreze, pe 24 aprilie 2005,
împlinirea a 90 de ani de la genocidul
armenilor - uciderea a un milion ºi
jumãtate de armeni ºi deportarea a încã
un milion, de pe teritoriul Turciei.

Sora Lucia a murit la 97 de ani

Ultima supravieþuitoare dintre copiii cãrora le-a apãrut Fecioara Maria la Fatima, Portugalia, a
murit la 97 de ani, în ziua a 13-a a lunii februarie, zi în mod tradiþional asociatã cu apariþiile Mariei.
Sora Maria Lucia a Inimii Imaculate, nãscutã Lucia de Jesus dos Santos, a murit de bãtrâneþe în
conventul carmelit al Sf. Tereza de Coimbra, în centrul Portugalie. Episcopul locului, Antonio Cleto, a
oficiat funeraliile în Catedrala din Coimbra în prezenþa Episcopului de Leiria-Fatima. Sora Lucia a fost
înmormântatã în acelaºi convent carmelit care i-a fost casã din 1948, ºi unde a fost vizitatã de Papa
Ioan Paul al II-lea, în timpul unei cãlãtorii în Portugalia. Lucia s-a nãscut la 22 martie 1907, într-un
oraº de lângã Fatima, iar la vârsta de zece ani a vãzut-o pe Fecioara Maria împreunã cu veriºorii ei,
Francisco ºi Jacinta Martos. Aceºtia au murit de tineri.

Soldaþii ruºi sunt mai credincioºi decât restul membrilor societãþii

Statistici recente, realizate de Direcþia de Formare a forþelor armate ruseºti, aratã cã numãrul
soldaþilor credincioºi din armata rusã s-a triplat în ultimii zece ani. Astfel, proporþia credincioºilor
este de cinci ori mai mare în armatã decât în societatea civilã, conform paginii de internet a Patriarhiei
Moscovei.
Cifrele aratã cã un soldat din trei participã la viaþa religioasã a confesiunii cãreia îi aparþine. Cei
mai mulþi dintre soldaþii ruºi sunt ortodocºi (76%), restul fiind musulmani (9%) ºi budiºti (3%). Restul
de 12% sunt membri ai altor diferite culte sau religii.

Profesorul Alexandru Cismigiu Emil (Domnul Opriºan)

a trecut la cele vesnice
Domnul inginer Alexandru Ciºmigiu,
profesor si Doctor Honoris Causa al Universitãþii
de Arhitecturã ºi Urbanism “Ion Mincu” din
Bucureºti, a decedat joi, 24 februarie.
Nãscut la Bolgrad (Basarabia) pe 27 decembrie 1917,
Alexandru Ciºmigiu a fost membru de onoare al Comisiei
Naþionale a Monumentelor Istorice, având deosebite contribuþii
la definirea conceptului de proiectare antiseismicã. A fost
autorul proiectelor de consolidare al mai multor lãcaºuri
catolice, ortodoxe ºi clãdiri importante.
Domnul sã-l primeascã în lãcaºurile sale!
Credincioºii Parohiei Catedralei
Sfântul Iosif se înclinã cu pietate ºi se
roagã pentru sufletul lui Emil
Papateodosi, decedat în noaptea dintre
17 ºi 18 februarie, în vârstã de 65 de ani,
înhumat la 23 februarie cu rugãciunile
preoþilor noºtri.
A ministrat din copilãrie pânã în apropierea vârstei
de 50 de ani. A gãsit în credinþã ºi speranþã, consolare
pentru nedreptãþile pe care i le-a impus în viaþã
condamnarea politicã necuvenitã - în 1947 - a tatãlui sãu,
ambasadorul Emil Opriºasn. A fost un prieten de nãdejde
ºi un om de încredere. Sã se odihneascã în pace.

nr. 3/2005 23
 18 martie - Sfântul Ciril din Ierusalim (cca. 315-386)
SFÂNTUL LUNII
Episcop ºi Doctor al Bisericii
Sfântul Ciril s-a nãscut la Ierusalim sau în împrejurimile
Oraºului Sfânt, în jurul anului 315. Nu ºtim mai nimic despre
primii sãi ani de viaþã, ºtim doar cã a primit o educaþie aleasã
ºi cã a devenit un bun cunoscãtor al Sfintei Scripturi, din care
cita de multe ori în omiliile sale. Catehezele Sfântului Ciril sunt,
aproape în întregime, o îngrijitã compilaþie de versete biblice.
Era un om cu un temperament blând ºi conciliator, însã i-a
fost dat sã trãiascã într-o epocã de amare controverse.
Referirile la viaþa angelicã, din predicile sale, ne sugereazã
ideea cã a fost monah sau cã ar fi vrut sã ajungã la o
cunoaºtere deplinã a vieþii monastice; se ºtie însã cã a fost
hirotonit preot în anul 345.
Doar 24 dintre Catehezele care l-au fãcut cunoscut
pretutindeni pe Sfântul Ciril au ajuns pânã la noi: primele 19
cateheze conþin explicaþii generale asupra doctrinei creºtine,
în timp ce ultimele cinci sunt o explicare
a primelor trei sacramente creºtine:
Botezul, Sfânta Euharistie ºi Mirul. Aceste
predici, rostite de Sfântul Ciril în biserica
Învierii din Ierusalim, unde era preot, cu
scopul de a-i pregãti pe catehumeni
pentru primirea Botezului, sunt extrem
de valoroase, întrucât ne ajutã sã
cunoaºtem ritualurile ºi învãþãturile
Bisericii de la jumãtatea secolului al IV–
lea.
Binele pãcii
înaintea problemelor
dogmatice
Sfântul Ciril a devenit episcop de
Ierusalim cãtre anul 350, dupã moartea
lui Maxim, episcopul Cetãþii Sfinte. Pentru
hirotonirea episcopalã a Sfântului Ciril ºi-a dat acordul ºi
Acaciu, mitropolit de Cezareea (Palestina) care, cu timpul, a
devenit un convins susþinãtor al arianismului, doctrina care
nega natura divinã a lui Cristos. Întrucât refuza sã
mãrturiseascã cum cã Fiul este de o fiinþã cu Tatãl, adevãr
exprimat prin termenul homoousios (de o fiinþã), Acaciu a fost
destituit din demnitatea de episcop de cãtre Sinodul din
Sardica. Respingând decizia Sinodului, Acaciu a continuat sã
rãmânã pe scaunul episcopal ºi, mai mult, l-a destituit din
treaptã pe Ciril, alungându-l din Ierusalim.
De dragul pãcii, Ciril s-a supus nedreptei hotãrâri a
ereticului Acaciu, pãrãsind Oraºul Sfânt.
Condamnat pentru cã a hrãnit
pe cei flãmânzi
Pentru a clarifica motivul exilãrii Sfântului Ciril de cãtre
Acaciu, arhiepiscop de Cezareea, trebuie amintit cã la
Conciliul din Niceea (325) s-a decis ºi supremaþia scaunelor
episcopale. Conform „succesiunii de onoare”, supremaþia a
24 nr. 3/2005
fost acordatã Ierusalimului, implicit episcopului Ciril. Acaciu,
arhiepiscop de Cezareea, nu vedea cu ochi buni ca un
episcop sã aibã mai multã onoare decât el, care era mitropolit,
de aceea a convocat la Cezareea un alt conciliu la care Ciril a
refuzat sã participe, motivând cã prezenþa arianã este
predominantã în aceastã adunare. În contumacie, adicã în
absenþã, i se aduc lui Ciril trei acuze: insubordonare, vinderea
bunurilor Bisericii pentru a-i hrãni pe sãraci în timp de foamete,
erezie. În concluzie, a fost condamnat ºi deportat.
Exilat timp de 16 ani
Sfântul Ciril s-a retras la Tars unde a fost primit cu cãldurã
de episcopul Silvan. Doi ani mai târziu (359), Conciliul din
Seleucia l-a reabilitat pe episcopul Ciril, dar arhiepiscopul
Acaciu a reuºit, nu dupã mult timp, sã-l convingã pe împãratul
Constanþiu sã convoace un alt conciliu
în care a prezentat noi acuze la adresa
lui Ciril. De exemplu, una dintre
învinuirile aduse episcopului de
Ierusalim, cu scopul clar de a-l adula ºi
de a-l convinge pe împãrat, a fost cã
Ciril a vândut un veºmânt primit de la
Constantin, tatãl lui Constanþiu. Drept
urmare, Ciril a fost trimis din nou în exil,
dar la moartea împãratului Constanþiu,
în 361, succesorul sãu, Iulian Apostatul,
i-a rechemat pe toþi episcopii expulzaþi,
Ciril reocupând astfel scaunul
episcopal.
Dupã ºase ani, în 367, împãratul
arian Valente a decretat expulzarea
tuturor preoþilor ºi episcopilor pe care
Iulian îi chemase ºi, pentru a treia oarã,
Ciril este surghiunit. Când a urcat la
putere împãratul Teodosie, Ciril a fost
rechemat la Ierusalim, cetate devastatã de schisme, lupte între
facþiuni, aproape de erezie ºi teatru al nelegiuirilor.
Conciliul din Antiohia, la care Sfântul Ciril a apelat pentru
ajutor, l-a trimis pe Sfântul Grigore de Nissa care descrie,
într-una din scrierile sale, situaþia dramaticã a Oraºului Sfânt
în acea perioadã.
În 381, atât Sfântul Ciril cât ºi Sfântul Grigore erau prezenþi
la Constantinopol, la al doilea conciliu ecumenic al Bisericii.
Profesiunea de credinþã nicenã este promulgatã într-o formã
îmbunãtãþitã ºi Ciril acceptã termenul de homoousios (de o
fiinþã cu Tatãl) ºi nu homoiousios (Fiul este asemenea Tatãlui)
pe care episcopul de Ierusalim îl susþinuse pânã atunci.
Sfântul Ciril a murit în 386, în vârstã de circa 70 de ani,
dupã un episcopat de 35 de ani, din care 16 petrecuþi în exil.
Din scrierile sale, singurele care s-au pãstrat sunt Catehezele,
o omilie despre vindecarea de la scãldãtoarea din Betsaida,
o scrisoare cãtre împãratul Constanþiu ºi alte crâmpeie. A fost
numit Doctor al Bisericii în 1882 de cãtre Papa Leon al XIII-lea.
Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI