XIXXXXXIXXIIXXIIIXXIVXXVXXVIXXVIIXXVIIIXXIXXXX2 Mioara AvramCoperta: Isai CârmuISBN 9975-904-75-0 © “LITERA”, 2002CZU 805.90-1A 95Mioara Avram este o autoritate atît printre lingviştii români (bachiar şi europeni!), cît şi pentru toţi vorbitorii de limba română. S-aimpus în acest domeniu al ştiinţei, doar în aparenţă “mai uşor“ — lingvistica —, de la chiar debuturi, cu aproape jumătate de secol înurmă, prin contribuţii marcate de profunzimea studiului, meticulozitateadocumentării, tăria argumentului, fiind, chiar atunci cînd a tratat aspectedificile în abordare şi pentru specialişti, maxim accesibilă, inteligibilă.Teza de doctorat a dnei pr. dr Mioara Avram Evoluţia subordonăriicircumstanţiale cu elemente conjuncţionale în limba română, rămîne unstudiu de referinţă în domeniul sintaxei istorice. A participat la elaborareaşi redactarea a numeroase lucrări fundamentale, precum Gramatica limbiiromâne (1954, 1963), Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelorîn limba română (5 vol., 1959—1969), Crestomaţie romanică (1962— 1968), Enciclopedia limbilor romanice (1989) ş. a. A îngrijit tipărireavaloroaselor volume de cultură a limbii, intitulate atît de modest — Puţină gramatică (vol. 1-2, 1987, 1988) —, de învăţătorul d-ei, acad. Al.Graur. }n 1986, i-a apărut la Editura Academiei o Gramatică pentru toţi(ediţia a II-a — Bucureşti, 1997), iar peste un an — Probleme aleexprimării corecte, aceste monografii fiind completate, într-un fel, cu oaltă lucrare importantă, scrisă în aceeaşi tonalitate comprehensibil-majoră — Ortografie pentru toţi: 30 de dificultăţi (1990), pe care o reproducemîn prezenta ediţie.RedactorulEditura îşi exprimă şi pe această calegratitudinea pentru asentimentul autoareide a publica neremunerat prezentul volum.3 Ortografie pentru toţiCuvînt înainte la ediţia a douaEdiţia de faţă reproduce cu intervenţii minime (adăugareaunor situaţii sau a unor exemple, suprimarea sau/şi înlocuireaunor exemple şi, bineînţeles, corectarea greşelilor de tipar) textulediţiei întîi — apărute în 1990, la Bucureşti, la Editura AcademieiRomâne —, care s-a bucurat de o bună primire, dovedită deepuizarea rapidă şi de recenziile mai mult decît favorabile*.Deşi între timp Academia Română a hotărît, în februarie 1993,modificarea unor reguli, referitoare în speţă la scrierea vocaleiăîî şi la trei forme ale verbului a fi (sînt, sîntem, sînteţi), precizezcă lucrarea mea nu se aliniază la modificările menţionate.Explicaţia principală a acestui fapt este dezacordul meu — şi almajorităţii specialiştilor români şi străini — cu modificările încauză, dezacord pe care l-am exprimat consecvent, în mai multerînduri, începînd cu articolul Diversiunea â din ziarul “România