NIC. DENSUSIANU
?VIEA
ł
A SI OPERA SA-
însemn
ă
tatea Daciei Preistorice.
In revista
«C
ă
minul Nostru»
delà l Aprilie 1!)11 (1), primuls
ă
u articol începea cu urm
ă
toarele cuvinte:
«i/a
sfâr
ş
itul s
ă
pt
ă
mânii trecute
ă
iarele publicau,
probabil dup
ă
informa
Ń
iile poli
Ń
iei, o
noti
Ńă
cu caractere mici câni în aceast
ă
cuprindere: S'a g
ă
sit mort, la locuin
Ń
a sa din str. Sfin
Ń
ilor, Nic. Densu
ş
ianu, bibliotecarul Stalului-Major al Armatei. Cam tot atâta ar fi spus si rubrica decesurilor delà Ofi
Ń
erul St
ă
rii Ci
vile,si ca conclnsiune,
Nic. uensn
ş
iann se desp
ă
r
Ń
ia de lume tot a§a do
modest, precum tr
ă
ise în eu. Nu pleca din lumea aceasta cu sgo-luot
ş
ialaiu, jientruc
ă
ziua de îiuuiormiintare nu era — ca pentru numero
ş
i
al
Ń
ii—singura • în care i se mai pomenia numele».
ş
i cine era N. Densu
ş
ianu,
ş
i oare este soarta — s
ă
zic
ş
i la noi,dac
ă
nu mai mult la noi ca în alt
ă
parte—a celor mode
ş
ti, co-
rec
Ń
i., muncitori
ş
i demni, J'ac cea mai mare cinste d-1 ui O. Lu-
go
ş
ianu. De sigur c
ă
Domnia-sa le-a scris, cum Ic-arn citit
ş
i eude altfel, cu inima plin
ă
do durere.
Da, Niculae Densu
ş
ianu nu mai era; el murise la 24 Martie 1911orele l
ş
i jum
ă
tate dup
ă
amiaz
ă
!
Sufletul acestuia, care p
ă
r
ă
sia valea plângerilor, dup
ă
o viea
Ńă
plin
ă
de resemna
Ń
iune si munc
ă
, era sufletul unuia clin coi mai
de seam
ă
fii ai neamului românesc.
Am credin
Ń
a
ş
i curajul a spune c
ă
neamul românesc nu a avut
mul
Ń
i fii destoinici ca Densu
ş
ianu
ş
i c
ă
în Panteonul nostru va
el do 40 do ani nu mai tr
ă
ia decât pentru un anumit scop, — caresa p
ă
r
ă
seasc
ă
toate pl
ă
cerile vie
Ń
ii, s
ă
so izoleze de lume, s
ă
re-
pentru a-
ş
i consacra toata activitatea de care era capabil, reali-z
ă
rii numai unui vis frumos ce ducea la dosmormântarea unui tre-cut de aur al neamului s
ă
u.
(1) Anul I, No. 21. Bucure
ş
ti.
NIC. TiEXSr
Leave a Comment