Professional Documents
Culture Documents
77
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
92
Douglas S. Massey, Joaquin Arango, Graeme Hugo, Ali Kouaouci, Adela Pellegrino, J. Edward
Taylor: “Theories of International Migration: A Review and Appraisal”, presentation of IUSSP
Committee on South-North Migration
78
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Pentru cetăţenii Statelor Membre ale UE, libera circulaţie a lucrătorilor a fost
unul dintre primele drepturi recunoscute în cadrul comunitar. Dacă reglementările
iniţiale (Regulamentul nr. 1612/68 privind libera circulaţie a lucrătorilor şi Directiva
360/68 privind dreptul de rezidenţă al lucrătorilor şi membrilor de familie ai acestora)
se refereau doar la cei care desfăşurau o activitate economică, Actul Unic European
a extins dreptul de rezidenţă la toţi cetăţenii Statelor Membre, independent de
desfăşurarea unei activităţi economice.93
În prezent, prevederile Tratatului asupra Comunităţii Europene stipulează
dreptul oricărui cetăţean al Uniunii Europene de a circula şi a-şi stabili reşedinţa, în
mod liber, pe teritoriul Statelor Membre, cu respectarea condiţiilor stabilite în Tratatul
de la Roma.
După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, ţările europene au
experimentat patru perioade principale de migraţie 94.
a) Migraţia forţei de muncă şi reconstrucţia Europei: perioada 1950-1960
Imediat după al doilea război mondial, etnicii naţionali şi alte persoane care se
deplasaseră au început să se întoarcă în ţările de origine, generând fluxuri migratorii
de masă în Europa. În acelaşi timp, însă, reconstrucţia Europei postbelice necesita o
mare cantitate de forţă de muncă. Ca urmare, autorităţile statelor interesate, firme
sau agenţii private au început să recruteze lucrători străini. Aceste ample mişcări
migraţioniste în cadrul Europei şi dinspre ţările în curs de dezvoltare au contribuit la
dezvoltarea şi creşterile succesive economice înregistrate în Europa, în perioada
1945 – 1975.95
Competiţia cu modelul politic socialist din Europa Centrală şi de Est a stimulat
dezvoltarea de politici care au condus nu doar la realizarea unui nivel ridicat al
ocupării, dar şi la ameliorarea şi modernizarea sistemelor de securitate socială şi,
astfel, la evoluţia către statele bunăstării generale din Europa de Vest.
În această perioadă, s-a dezvoltat industria grea, manufacturieră, sectorul
construcţiilor şi activităţile publice, determinând o creştere economică importantă în
93
Dr. Bernd Schulte: “Treatment of Third Country Nationals in European Community Law. The Status
Quo”, în ed. Yves Jorens, Bernd Schulte: “European Social Security Law and Third Country Nationals”,
Max-Planck-Institut fur Auslandisches und Internazionales Sozial Recht, Munchen, 1998
94
Jean-Pierre Garson, Anais Loizillon, OECD: “Changes and Challenges: Europe and Migration from
1950 to the Present”, Conference on “The Economic and Social Aspects of Migration” jointly organised
by the European Commission and the OECD, Brussels, 2003
95
Jean-Pierre Garson, Anais Loizillon, op. cit.
79
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
ţările europene. Lucrătorii migranţi din Irlanda şi Europa de Sud (Grecia, Portugalia,
Spania şi într-o mai mică măsură Italia) - ţări care s-au confruntat cu economii în
stagnare şi rate ridicate ale şomajului – au răspuns, la început, nevoilor pieţei muncii
din Europa de Vest 96.
Tratatul de la Roma din 1957, care a pus bazele Comunităţii Economice
Europene, se fundamenta pe anumite principii printre care asigurarea liberei circulaţii
a persoanelor între cele şase state fondatoare. Ca urmare, în anii `60 s-a înregistrat o
creştere importantă a migraţiei în interiorul Comunităţii, datorată, în mare parte,
numărului important de lucrători italieni care se deplasau spre celelalte cinci State
Membre.
Dar, chiar şi după realizarea în 1968 a cadrului legal şi instituţional pentru
asigurarea acestei libertăţi, fluxurile migratorii dinspre ţările terţe au rămas cantitativ
superioare migraţiei forţei de muncă intracomunitară97.
În această perioadă, au fost încheiate numeroase acorduri bilaterale privind
circulaţia forţei de muncă între cele şase State Membre şi ţări terţe - spre exemplu
între Germania şi ţări ca Italia (1955), Grecia şi Spania (1960), Turcia (1961), Maroc
(1963), Portugalia (1964), Tunisia (1965) şi Yugoslavia (1968).
Studiile Comisiei Europene arată că, în această perioadă, formele migraţiei
forţei de muncă au variat considerabil, în concordanţă cu circumstanţele istorice.
Astfel, Franţa, Belgia, Olanda şi Marea Britanie aveau posibilitatea să folosească
forţa de muncă din coloniile lor sau din fostele colonii, iar relaţiile economice, politice
şi culturale ofereau şansa de a obţine forţă de muncă chiar fără a utiliza sisteme de
recrutare specifice. Dimpotrivă, ţări ca Germania sau Elveţia nu aveau acces la mâna
de lucru „colonială”. De aceea, au creat sisteme de recrutare a forţei de muncă pentru
atragerea lucrătorilor străini temporari, cărora li s-a acordat permisiunea de şedere ca
„lucrători oaspeţi”, fiind nevoie de activitatea lor.98.
În perioada 1945 – 1975, dependenţa economiilor Statelor Membre de
lucrătorii străini a diminuat volumul imigraţiei ilegale. Combaterea imigraţiei ilegale a
96
Jean-Pierre Garson, Anais Loizillon, op. cit.
97
Jean-Pierre Garson, Anais Loizillon, op. cit.
98
www.europa.eu.int/comm/employment_social/fundamri/movement/studies: “Migration in Europe:
Lessons from the Past”, 2002
80
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
99
www.europa.eu.int/comm/employment_social/fundamri/movement/studies: “Migration in Europe:
Lessons from the Past”, 2002
81
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
100
Jean-Pierre Garson, Anais Loizillon, op. cit.
101
Jean-Pierre Garson, Anais Loizillon, op. cit.
82
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
printre care şi migraţia ilegală. Pe de altă parte, State Membre ale Uniunii Europene,
precum şi statele candidate se confruntă cu noi probleme în domeniul controlului
frontierei şi migraţiei.
d) Migraţia forţei de muncă „preferenţială”: lucrători calificaţi şi migraţie temporară
În ultimii ani s-a înregistrat o creştere a migraţiei permanente şi a migraţiei
forţei de muncă temporare ca urmare, pe de o parte, a intensităţii fazei de expansiune
de la sfârşitul anilor `90, iar pe de altă parte, dezvoltării tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiei, sănătăţii şi educaţiei, sectoare care necesită forţă de muncă înalt
calificată. Totodată, a crescut cererea de mână de lucru străină necalificată, în
special în agricultură, construcţii şi lucrări publice, precum şi serviciile casnice (cazul
Italiei, Spaniei, Greciei şi Portugaliei).
După 1989, migraţia a crescut în special în Germania şi Marea Britanie,
politicile privind recrutarea forţei de muncă din străinătate favorizând soluţia
lucrătorilor străini temporari. Totodată, studenţii străini au contribuit la acoperirea
necesarului de forţă de muncă în ţările gazdă (Marea Britanie, Germania, Franţa şi
Spania).
În anii `90 a crescut şi ponderea femeilor în rândul migranţilor. Această
tendinţă se observă în special în Franţa, Grecia, Suedia, Marea Britanie şi Italia.
Tendinţa de “feminizare” se remarcă în toate componentele fluxurilor migratorii, nu
doar în cazul reunificărilor familiale.
Ţările din Europa Centrală şi de Est nu mai sunt doar ţări de emigraţie, ci şi de
imigraţie şi tranzit, devenind atractive pentru imigranţii din Orientul extrem. În timp ce
populaţia din Europa Centrală (Republica Cehă, Republica Slovacă, Ungaria şi
Polonia) migrează spre ţările Europei de Vest, aceleaşi ţări devin destinaţie pentru
migranţii din ţările Europei de Est, precum Belarus sau Ucraina. Totodată, migraţia
ilegală a căpătat noi dimensiuni şi a devenit mai periculoasă. Ca urmare a dezvoltării
reţelelor de trafic internaţional şi creşterii rolului lor în circulaţia internaţională a forţei
de muncă, politicile Statelor Membre privind migraţia şi angajarea străinilor au sporit
măsurile represive împotriva traficanţilor, angajatorilor sau imigranţilor aflaţi într-o
situaţie de ilegalitate.
Din a doua jumătate a anilor `90, s-au intensificat discuţiile cu privire la
efectele migraţiei internaţionale a lucrătorilor înalt calificaţi. În Europa, migraţia
83
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
specialiştilor şi studenţilor din Europa Centrală şi de Est către Europa de Vest s-a
remarcat după căderea Zidului Berlinului şi căderea regimurilor socialiste, din 1989.
Ţări precum Marea Britanie, Germania şi Franţa au adoptat măsuri pentru facilitarea
intrării persoanelor înalt calificate, în special specialişti IT, pentru a face faţă
competiţiei globale pentru astfel de lucrători.
Cererea de lucrători înalt calificaţi poate fi satisfăcută în foarte mare măsură de
ţările în curs de dezvoltare, beneficiile directe ale “migraţiei creierelor” fiind încă foarte
apreciate. Importul de specialişti încă are loc, chiar dacă semnificaţia sa este mai
scăzută. Se poate previziona, însă, o creştere a fluxului invers de specialişti, dinspre
ţările bogate înspre cele mai puţin dezvoltate, ca urmare a reducerii cererii de
personal înalt calificat datorită creşterii eficienţei economice în ţările dezvoltate.
Totodată, capitalul şi investiţiile directe vor merge spre ţările sărace, atrăgând
specialişti din ţările bogate.
Legătura dintre schimbările demografice şi politicile privind migraţia, inclusiv
migraţia persoanelor înalt calificate, va reprezenta o problematică importantă în
viitorul apropiat. Este de aşteptat ca unele State Membre să prefere migraţia
specialiştilor şi să elaboreze reglementări şi proceduri care să o faciliteze. Însă, aşa
cum remarca Marc Verwilghen (2004), ministrul belgian al cooperării pentru
dezvoltare, Uniunea Europeană va trebui să identifice, în acelaşi timp, şi soluţiile
pentru a limita efectele negative produse de “exodul creierelor” asupra dezvoltării
statelor de origine.
Statisticile OCDE privind migraţia arată că, în ultimii ani, numărul lucrătorilor
străini a crescut în majoritatea statelor europene dezvoltate.
Lucrătorii imigranţi sunt, în medie, mai tineri decât restul forţei de muncă şi
sunt distribuiţi într-o gama largă de activităţi în cadrul economiei: agricultură,
construcţii şi inginerie civilă, industrie uşoară, turism, sectorul hotelier şi catering,
activităţi casnice sau diverse servicii, inclusiv informatice. Străinii au o pondere mult
mai mare în anumite sectoare decât în totalul forţei de muncă. De regulă, această
supra-reprezentare apare în sectorul secundar. În Germania şi Italia, de exemplu, mai
mult de un sfert din forţa de muncă străină este ocupată în sectorul minier şi
industrial. În Austria, Belgia, Franţa şi ţările din sudul Europei străinii sunt
preponderenţi în domeniul construcţiilor.
84
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
În general, străinii sunt mult mai vulnerabili faţă de şomaj decât naţionalii. De
asemenea, străinii sunt afectaţi diferit de şomaj, în funcţie de naţionalitatea lor.
Aceste diferenţe se datorează tendinţelor economice, dar şi naturii activităţilor
desfăşurate de străini. Aceleaşi influenţe au structura demografică a populaţiei străine
şi momentul când migranţii au ajuns în ţara gazdă. Gradul de ocupare al migranţilor
este determinat şi de profilele acestora. Şomajul variază în funcţie de vârstă, sex,
naţionalitate, categorie de migranţi (refugiaţi, membru de familie sau lucrător),
aptitudini, experienţă profesională şi durata şederii. Cunoaşterea limbii ţării gazdă
contribuie semnificativ la integrarea pe piaţa muncii şi în societate.
Uniunea Europeană s-a fundamentat pe o filosofie a liberei circulaţii a
cetăţenilor Statele Membre în spaţiul european. Tratatul de la Roma a pus bazele
reglementării liberei circulaţii a lucrătorilor în spaţiul comunitar. După 1957,
numeroasele reglementări comunitare, convenţii internaţionale sau următoarele
tratate asupra Comunităţii Europene au contribuit la facilitarea circulaţiei persoanelor
în Uniunea Europeană.
Migraţia şi azilul au căpătat un loc proeminent pe agenda politică a Uniunii
Europene şi Statelor Membre după 2000. Prin Tratatul de la Amsterdam, intrat în
vigoare în 1999, eforturile Comunităţii Europene s-au concentrat asupra stabilirii unor
politici comune în domeniul azilului şi migraţiei.
Uniunea Europeană consideră în prezent că este de dorit o abordare integrată
şi cuprinzătoare, pentru o mai bună gestionare a fenomenului migraţiei. Statele
Membre trebuie să stabilească exact condiţiile în care cetăţenii altor state pot intra şi
locui pe teritoriile lor, drepturile şi obligaţiile acestor persoane şi să asigure accesul la
informaţii al persoanelor vizate, precum şi mecanismele de control funcţionale.
Politicile externe şi programele actuale ale Comunităţii Europene în sprijinul
drepturilor omului, consolidării democraţiei, reducerii sărăciei, creării de locuri de
muncă şi îmbunătăţirii situaţiei economice generale din ţările implicate în circulaţia
forţei de muncă, în fenomenul migraţiei, sunt instrumente cu rol esenţial în vederea
reducerii presiunii migraţiei. Va trebui ca utilizarea acestor instrumente să fie
eficientizată pentru a da un efect de propagare rezultatelor.
Realizarea liberei circulaţii a persoanelor prin crearea unei pieţe comune şi
prin armonizarea graduală a politicilor economice a Statelor Membre este unul dintre
85
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
102
datorită diversităţii situaţiilor, dar şi eterogenităţii populaţiei imigrante stabilite deja în spaţiul Uniunii
Europene
103
Green Paper on an EU approach to managing economic migration
104
www.europa.eu.int
86
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
rezidenţă pentru cetăţenii statelor terţe care se deplasează din motive economice. La
dezbatere au fost invitate instituţiile UE, Statele Membre, mediul academic, mizându-
se şi pe participarea la discuţii a societăţii civile şi a partenerilor sociali.
Luând în considerare faptul că migraţia economică contribuie deja direct la
dezvoltarea economică şi socială a Uniunii Europene, se aşteaptă ca acest fenomen
să sporească şi să joace un rol tot mai însemnat în acoperirea nevoilor pieţei muncii
europene, având în vedere declinul demografic şi îmbătrânirea forţei de muncă din
UE.
Urmând tendinţele actuale, declinul ce se va înregistra între anii 2010 şi 2030
în privinţa vârstei populaţiei active din Uniunea Europeană va determina o scădere a
numărului de persoane angajate până la circa 20 milioane de persoane. Astfel de
evoluţii vor avea un impact semnificativ asupra creşterii economice generale a
Statelor Membre, asupra funcţionării pieţei interne şi competitivităţii întreprinderilor
europene.
În acest sens, migraţia economică poate ajuta la încurajarea
antreprenoriatului, sporirea competitivităţii şi îndeplinirea obiectivelor economice şi de
ocupare a forţei de muncă stabilite de Strategia Lisabona. De asemenea, Uniunea
Europeană trebuie să ia în considerare şi faptul că majoritatea regiunilor dezvoltate
din lume concurează în atragerea de imigranţi pentru a-şi acoperi nevoile economice.
Din aceste motive, este important să se asigure o politică de migraţie
economică a Uniunii Europene, care să ofere un statut legal sigur şi un set de
drepturi garantate pentru sprijinirea integrării imigranţilor admişi.
Mai mult, nevoia pentru o iniţiativă strategică la nivelul Uniunii Europene este
evidenţiată de faptul că, în absenţa acesteia, fluxurile migraţioniste sunt cel mai des
tentate să evite regulile şi legislaţia naţională. În consecinţă, în lipsa unor criterii
comune pentru admisia migranţilor, numărul cetăţenilor din state terţe, care intră
ilegal în Uniune şi fără garanţia unui loc de muncă, va spori.
Cartea Verde nu susţine, însă, în nici un fel, ideea ca UE să-şi deschidă porţile
spre o migraţie economică nerestricţionată. Statele Membre continuă să rămână
responsabile pentru stabilirea numărului cetăţenilor statelor terţe, care, odată admişi,
caută un loc de muncă în UE. Trebuie subliniat că, în Cartea Verde, Comisia are în
vedere doar procedurile de admisie pentru migraţia economică a cetăţenilor din state
87
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
105
COM(2005) 669, Communication from the Commission – Policy Plan on Legal Migration
{SEC(2005)1680}, Bruxelles, 2005
88
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
106
www.mie.ro
107
www.europa.eu.int
108
www.europa.eu.int
109
www.europa.eu.int
110
Articolul 14:
1. Comunitatea va adopta măsuri în scopul stabilirii progresive a unei pieţe interne până cel mai
târziu la data de 31 decembrie 1992, în conformitate cu prevederile acestui articol şi al articolelor
15, 26, 47(2), 49, 80, 93 şi 95 şi fără a aduce atingere altor prevederi ale actualului Tratat;
2. Piaţa internă va cuprinde o arie fără frontiere interne în care libera circulaţie a mărfurilor,
persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată în conformitate cu prevederile prezentului
tratat.
3. Consiliul, acţionând pe baza unei majorităţi calificate, ca urmare a propunerilor Comisiei, va
stabili liniile directoare şi condiţiile necesare asigurării unui progres echilibrat în toate sectoarele
reprezentative.
111
Articolul 18:
1. Fiecare cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi rezida liber în cadrul teritoriului Statelor
Membre, sub rezerva restricţiilor şi condiţiilor stabilite în prezentul Tratat şi prin măsurile adoptate
pentru punerea în aplicare a acestuia.
2. Consiliul va adopta măsuri în scopul facilitării exercitării dreptului menţionat în paragraful 1.
89
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
112
www.europa.eu.int
90
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
91
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
administrative ale Statelor Membre care limitează accesul la locurile de muncă pentru
străini nu sunt aplicabile cetăţenilor altor State Membre.
Dreptul la libera circulaţie, pentru a putea fi exercitat în condiţii obiective de
libertate şi demnitate, impune ca egalitatea de tratament să fie asigurată în fapt şi în
drept în privinţa tuturor aspectelor referitoare la desfăşurarea efectivă a unei activităţi
remunerate şi la accesul la locuinţă, precum şi eliminarea obstacolelor în calea
mobilităţii lucrătorilor, în special în ceea ce priveşte dreptul lucrătorului de a fi urmat
de propria familie şi condiţiile de integrare a familiei respective în ţara gazdă.
Principiul nediscriminării între lucrătorii comunitari impune ca toţi cetăţenii Statelor
Membre să se bucure de aceeaşi prioritate în ceea ce priveşte angajarea ca şi
lucrătorii naţionali.
În baza Directivei Consiliului nr. 68/360/CEE, din 15 octombrie 1968, privind
abolirea restricţiilor în domeniul circulaţiei şi rezidenţei în cadrul Comunităţii, pentru
lucrătorii din Statele Membre şi pentru familiile lor, Statele Membre desfiinţează
restricţiile de circulaţie şi rezidenţă pentru această categorie de lucrători şi pentru
membrii familiilor lor, cărora li se aplică Regulamentul nr. 1612/68/CEE. Statele
Membre nu pot deroga de la aceste dispoziţii decât pentru raţiuni de ordine publică,
de securitate sau sănătate publică.
Dispoziţiile Regulamentului nr. 1251/70/CEE, din 29 iunie 1970, cu privire la
dreptul lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui Stat Membru după încetarea
perioadei de angajare stabileşte condiţiile în care cetăţenii unui Stat Membru care au
lucrat ca salariaţi pe teritoriul altui Stat Membru, precum şi membrii familiilor acestora
au dreptul de a rămâne permanent pe teritoriul acelui stat după încetarea activităţii.
Statele Membre facilitează readmisia pe teritoriul lor a lucrătorilor care au
locuit acolo permanent o lungă perioadă şi au fost angajaţi acolo, dar au părăsit acel
stat şi doresc să se reîntoarcă după ce au atins vârsta de pensionare sau sunt în
incapacitate permanentă de muncă.
Directiva nr. 64/221/CEE, din 25 februarie 1964, pentru coordonarea măsurilor
speciale cu privire la străini, referitor la deplasare şi sejur, justificate de raţiuni de
ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică, vizează persoanele
care se deplasează într-un Stat Membru, altul decât cel de origine, pentru a se stabili
acolo şi a exercita o activitate salarială sau independentă. Măsurile care afectează
92
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
113
European Employment Services
114
Acestea vizează securitatea naţională, protecţia pieţei de muncă proprii sau alte aspecte politice,
economice sau educaţionale.
93
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
115
www.europa.eu.int/celex
94
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
116
Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1408/71, din 14 iunie 1971, referitor la aplicarea regimurilor de
securitate socială salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se
deplasează în interiorul Comunităţii
95
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
117
Programul Telematics in Social Security are ca scop dezvoltarea serviciilor de telecomunicaţii
destinate coordonării sistemelor de securitate socială la nivel comunitar, în baza Regulamentelor nr.
1408/71 şi 574/72.
96
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
118
Alte măsuri în vederea pregătirii pentru aplicarea Regulamentului nr. 1408/71/CEE, precum şi a
Regulamentului nr. 574/72/CEE sunt cele de adaptare a cadrului legislativ şi instituţional naţional şi
elaborarea formularelor pentru aplicarea regulamentelor comunitare, în conformitate cu anexele
acestora.
97
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
98
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
119
Anna Diamantopoulou, ex comisar european pentru ocupare şi afaceri sociale, discurs în cadrul
conferinţei comune a Comisiei Europene şi OCDE cu tema “Aspectele economice ale migraţiei”,
Bruxelles, 2003
120
Marc Verwilghen, ministrul belgian al cooperării pentru dezvoltare, alocuţiune în cadrul dezbaterii
internaţionale cu tema “Relaţia de cauzalitate între procesul migraţiei şi dezvoltarea la nivel global,
Bruxelles, 2004
99
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
121
Anna Diamantopoulou, op. cit.
100
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
document care oferă cadrul necesar iniţierii unor proiecte concrete, care să stimuleze
efectele pozitive ale migraţiei. Astfel, se va urmări includerea în toate acordurile pe
care Uniunea Europeană le va semna cu state terţe, precum şi în diferitele strategii
de ţară pe care le elaborează, a unor clauze referitoare la cooperarea pentru
gestionarea eficientă a fluxurilor migratorii122.
În prezent, piaţa forţei de muncă din Uniune este destul de permisivă pentru
persoanele calificate sau care doresc să desfăşoare activităţi neatractive pentru
cetăţenii UE. Se acordă o mai mare atenţie utilizării „lucrătorilor oaspeţi”. Angajarea
oricărui lucrător din statele terţe se poate realiza într-o manieră care să determine
evoluţii economice şi sociale pozitive în ţările de origine ale imigranţilor. Aceştia sunt
încurajaţi să se întoarcă în ţările de origine cu un bagaj de cunoştinţe extins, dar şi cu
un anumit capital financiar, pentru a sprijini îmbunătăţirea nivelului de trai, nu numai
local, ci şi regional123.
Legătura dintre schimbările demografice şi politicile privind migraţia este şi va
continua să fie o problemă importantă a Uniunii Europene în viitorul apropiat.
În plus, previziunile arată o tendinţă de creştere a migraţiei, având în vedere
evoluţia unor factori favorizanţi ai fenomenului. Cel mai probabil, decalajul tehnologic
şi cel al veniturilor per capita dintre Statele Membre şi ţări din regiuni mai puţin
dezvoltate se va accentua şi tot mai mulţi indivizi vor opta să-şi asume riscul de a
emigra124.
Migraţia are un rol important în transformările sociale contemporane. Este atât
un rezultat al schimbărilor globale, dar şi o forţă pentru viitoarele schimbări atât în
statele de origine, cât şi în cele primitoare. Impactul său imediat se resimte, în primul
rând, la nivel economic, dar afectează şi domeniul muncii şi cel social, sistemul de
protecţie socială, cultura şi politicile naţionale, relaţiile internaţionale, conducând
inevitabil la o mai mare diversitate etno-culturală în toate statele.125
122
Francoise Mareau, şef serviciu DG Dezvoltare, Comisia Europeană, alocuţiune în cadrul dezbaterii
internaţionale cu tema “Relaţia de cauzalitate între procesul migraţiei şi dezvoltarea la nivel global,
Bruxelles, 2004
123
Anna Diamantopoulou, op. cit.
124
Studiile arată că fenomenul va fi, însă, atenuat de procesul de liberalizare şi integrare a pieţelor
mărfurilor şi serviciilor la nivel mondial. Acesta va avea efecte în direcţia egalizării veniturilor realizate
de lucrători, diminuând interesul pentru emigrare.
125
Dr. Bernd Schulte, op.cit.
101
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
126
Stanislawa Golinowska: “Economic Migration. Free Movement of Labour Force and Regulations”,
Poland, 2002
127
Michael J. Piore: “Birds of Passage: Migrants Labour and Indutrial Societies”, Londra, 1979
128
Stanislawa Golinowska, op. cit.
102
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
103
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
104
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
105
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Pe de altă parte, însă, acceptarea unei oferte de angajare din străinătate face
incertă evoluţia profesională pe termen mediu şi lung. Mai mult, lucrătorii imigranţi
sunt de multe ori dispuşi la compromisuri în ceea ce priveşte tipul de activitate pe
care urmează să o desfăşoare în străinătate raportat la studiile, calificările şi
aptitudinile dobândite în statul de origine. Întreruperea activităţii specializate are un
impact negativ asupra continuităţii profesionale, precum şi asupra abilităţilor necesare
pentru practicarea profesiei respective la întoarcerea în ţară.
Din această perspectivă, emigrarea personalului calificat şi înalt calificat
constituie o pierdere şi pentru statul de origine, acesta nemaiputând beneficia de
rezultatul investiţiilor în formarea resurselor umane.
În cazul lucrătorilor din Europa Centrală şi de Est, acceptarea condiţiilor oferite
în Statele Membre se datorează posibilităţii obţinerii unor câştiguri mai bune în
sectoare prost plătite din străinătate (unde există cerere), comparativ cu sectorul în
care lucrau sau în care li s-a oferit un loc de muncă în ţară. Acceptarea unui loc de
muncă cu prestigiu scăzut se face cu mai mare uşurinţă când este vorba de un post
temporar şi când cei din anturajul individului nu cunosc acest lucru.
Însă, la întoarcerea în ţară, în lipsa unor acorduri bilaterale în domeniul
securităţii sociale, lucrătorul migrant din state necomunitare se poate afla în situaţia
de a nu putea beneficia de anumite prestaţii de securitate socială sau de a nu putea
valorifica vechimea în muncă dobândită în străinătate.
Lucrătorii migranţi se confruntă uneori şi cu lipsa de cunoştinţe sau informaţii
cu privire la drepturile lor sau diverse oportunităţi de care pot beneficia în străinătate.
De asemenea, emigranţii pot să nu fie foarte bine informaţi cu privire la condiţiile de
viaţă şi de muncă existente în statul de destinaţie, uneori devenind victime ale
traficului de fiinţe umane.
Emigrarea poate avea, de asemenea, şi efecte de ordin social asupra familiilor
lucrătorilor migranţi. Părăsirea familiilor, chiar şi pentru o perioadă determinată de
timp, în vederea desfăşurării de activităţi lucrative în străinătate, poate avea efecte
negative asupra educaţiei copiilor sau asupra evoluţiei viitoare a familiei.
La nivelul Uniunii Europene, se dezbate şi se caută soluţii cu privire la
problema “migraţiei creierelor” care însoţeşte fenomenul migraţiei în anumite ţări sau
în anumite perioade. Persoanele educate au o înclinaţie mai mare pentru migraţie
106
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
atunci când şansele de câştig care corespund aspiraţiilor lor sunt mici. În acelaşi timp,
aceste persoane au probleme de adaptare mai mici în ţara de destinaţie, cunoscând
limbi străine sau având abilităţi mai bune sau deprinderi care le permit să înveţe mai
repede132.
Pentru ţările de origine, plecarea specialiştilor poate avea ca efect reducerea
dezvoltării tehnologice, a creşterii economice, scăderea veniturilor şi a ocupării în
anumite sectoare. Există, însă, modalităţi de a evita sau combate astfel de efecte:
motivarea specialiştilor, schimburile temporare de specialişti, crearea de reţele între
specialiştii din ţară şi cei stabiliţi în străinătate, stimularea investiţiilor din sumele
trimise în ţară de către specialiştii migranţi.
Acest fenomen prezintă o serie de avantaje, mai ales de ordin financiar, în
special pentru ţările de destinaţie. În discuţia despre “migraţia creierelor” au fost
aduse, însă, şi argumente care arată unele dezavantaje ale ţărilor de destinaţie. Pe
termen lung, poate fi observată neglijarea propriilor sisteme educaţionale. Dacă
cererea de specialişti poate fi suplinită cu uşurinţă din străinătate, structura care
furnizează calificări autohtone devine necorespunzătoare şi începe să se
înrăutăţească. Cheltuielile colective cu educaţia scad, fapt care are un impact negativ
asupra procesului de inovaţie şi de adoptare de noi tehnologii133.
În orice caz, beneficiile directe ale “migraţiei creierelor” sunt foarte apreciate.
Importul de specialişti are încă loc, chiar dacă semnificaţia sa este mai scăzută.
Educaţia secundară şi educaţia superioară, însoţite de o eficienţă economică ridicată
a ţărilor bogate, fac, însă, ca slujbele bune să fie mai puţine, chiar şi pentru o
persoană calificată. Ca urmare, specialiştii din ţările bogate încep să emigreze şi vor
emigra din ce în ce mai mult către ţările mai sărace, pentru a căuta slujbe care
corespund calificărilor şi aspiraţiilor lor. Cu cât capitalul şi investiţiile directe vor merge
spre ţările sărace, cu atât aceste persoane vor emigra din ţările bogate.
Integrarea economică intra-regională poate reduce efectele negative ale
“migraţiei creierelor”, în special datorită faptului că investiţiile străine intra-regionale
132
Garz Becker: Wall Street Journal no. 14/1992, cit. Briggs 1995
133
Stanislawa Golinowska, 2002
107
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
sporite determină crearea unor reţele şi formarea unor canale ale lucrătorilor înalt
calificaţi, în ambele sensuri.134
În procesul de atragere a forţei de muncă înalt calificate din statele terţe,
Uniunea Europeană va trebui să identifice şi pârghiile prin care să limiteze efectele
negative produse de “exodul creierelor” asupra dezvoltării statelor de origine135.
134
www.europa.eu.int/comm/employment_social/fundamri/movement/studies: “Migration in Europe:
Lessons from the Past”, 2002
135
Marc Verwilghen, op. cit.
108
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
pentru a lucra într-un Stat Membru, va continua şi după data aderării pentru cel mult
şapte ani, aşa-zisa perioadă 2+3+2136.
În primii doi ani care urmează datei aderării, accesul cetăţenilor din noile State
Membre la piaţa muncii din actualele State Membre va depinde de legislaţia naţională
şi politica acestora din urmă, precum şi de acordurile bilaterale convenite anterior.
Situaţia poate fi diferită de la o ţară la alta, Statele Membre având posibilitatea
să aplice legislaţia naţională restrictivă în ceea ce priveşte admiterea lucrătorilor
migranţi sau reglementările comunitare privind libera circulaţie. Astfel, unele State
Membre pot să aplice restricţii, iar altele să permită accesul liber al lucrătorilor din
noile State Membre. În practică, aceasta înseamnă că un lucrător, cetăţean al unui
nou Stat Membru, va avea nevoie de un permis de muncă pentru a avea acces pe
piaţa forţei de muncă a unui Stat Membru actual, pe perioada în care acesta din urmă
aplică măsurile naţionale privind libera circulaţie a lucrătorilor.
La sfârşitul primilor doi ani care urmează datei aderării, Comisia Europeană
elaborează un raport, pe baza căruia Consiliul UE urmează să revizuiască
funcţionarea aranjamentelor tranzitorii. Totodată, fiecare Stat Membru trebuie să
transmită Comisiei o notificare, în care să îşi exprime poziţia oficială cu privire la
intenţia de a continua să aplice legislaţia naţională pentru o perioadă maximă de încă
trei ani (caz în care va fi menţinută obligativitatea obţinerii unui permis de muncă de
către lucrătorii migranţi) sau aplicarea legislaţiei comunitare cu privire la libera
circulaţie a lucrătorilor (caz în care nu va mai fi necesar permisul de muncă).
În principiu, după o perioadă de cinci ani de la data aderării, aplicarea
aranjamentelor tranzitorii ar trebui să înceteze. Există, totuşi, posibilitatea ca un Stat
Membru, care a continuat să aplice prevederile restrictive din legislaţia naţională, să
notifice Comisiei Europene că va continua să aplice respectivele măsuri pentru o
perioadă de încă doi ani. În notificare, statul respectiv va trebui să dovedească faptul
că a suferit perturbări grave pe piaţa muncii ca urmare a fluxurilor de lucrători migranţi
dinspre noile State Membre sau că există o ameninţare serioasă în acest sens.
Aplicarea aranjamentului tranzitoriu nu poate să depăşească o perioadă de
şapte ani. După ce aplicarea restricţiilor existente în legislaţia naţională încetează şi
136
Comisia Europeană, Directorate General Enlargement, „Free Movement for Persons – A Practical
Guide for an Enlarged European Union”, Bruxelles, noiembrie 2002
109
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
137
Comisia Europeană, Directorate General Enlargement, „Free Movement for Persons – A Practical
Guide for an Enlarged European Union”, Bruxelles, noiembrie 2002
110
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
111
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
la piaţa forţei de muncă a Statului Membru, aceasta nu poate fi redusă ulterior datei
aderării.
Pentru un cetăţean al unui vechi Stat Membru nu există restricţii, automat
impuse, în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii noilor State Membre, după data
aderării. Totuşi, în situaţia în care un Stat Membru impune restricţii cetăţenilor unui
nou Stat Membru, acesta din urmă poate aplica măsuri echivalente.
Aplicarea aranjamentelor tranzitorii nu va afecta, însă, aplicarea în mod direct,
de la data aderării, a regulilor de coordonare a sistemelor de securitate socială,
prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului privind aplicarea
regimurilor de securitate socială salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor
familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii. Ca urmare, nici o
perioadă de contribuţie nu va fi pierdută, oricărui lucrător aplicându-i-se prevederile
legislaţiei de securitate socială din Statul Membru în care lucrează.
În cazul României, s-au propus, în cursul procesului de negociere a Capitolului
2 – «Libera circulaţie a persoanelor», clauze similare ale aranjamentului tranzitoriu,
care au fost înscrise în Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană138.
În cazul furnizării de servicii, în perioada aranjamentului tranzitoriu, Austria şi
Germania şi-au rezervat dreptul, menţionat în Tratatul de Aderare (2004), de a
impune restricţii companiilor stabilite în România, după o notificare făcută Comisiei, în
cazul unor perturbări ale pieţei muncii sau ale unor ameninţări în acest sens în
sectoare sensibile, care implică circulaţia temporară a lucrătorilor.
În contextul aranjamentului tranzitoriu prezentat mai sus, cetăţenii români
rezidenţi şi angajaţi legal într-un Stat Membru vor beneficia de un tratament egal cu
cel al cetăţenilor acelui stat în privinţa condiţiilor de muncă, remuneraţiei, etc., cu
excepţia accesului pe piaţa muncii altui Stat Membru. Cetăţenii altor State Membre
rezidenţi şi angajaţi legal în România vor beneficia, de asemenea, de un tratament
egal cu cetăţenii români cu privire la condiţiile de muncă, remuneraţie, etc.
Aceste perioade de tranziţie către aplicarea legislaţiei comunitare privind libera
circulaţe a lucrătorilor, impuse statelor candidate, prezintă dezavantaje atât pentru
noii membri ai Uniunii Europene, cât şi pentru vechile State Membre. Cu toate că au
138
Tratatul de Aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, semnat la Luxemburg, la 25
aprilie 2004
112
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Data de 1 mai 2004, momentul aderării de facto a celor 10 noi State Membre,
dintre care 8 din Europa Centrală şi de Est139, a generat diverse preocupări şi temeri
în rândul Statelor Membre ale UE-15, care se vedeau ameninţate de perspectiva
exodului de forţă de muncă din noile State Membre. Se dorea intensificarea
controlului fluxurilor migratorii, acordarea statutului de refugiat numai acelor persoane
care într-adevăr îndeplinesc criteriile Convenţiei de la Geneva şi, nu în ultimul rând,
dezvoltarea cooperării între Statele Membre şi cu statele de origine ale migranţilor
pentru a putea realiza obiectivele propuse.140
Temerile au fost legate de riscul preconizat al unui aflux masiv de persoane în
căutarea unui loc de muncă din noile State Membre, considerându-se că o asemenea
situaţie va exercita presiuni asupra pieţelor forţei de muncă din “UE-15”, cu efecte
nedorite asupra propriilor lucrători (cum ar fi creşterea şomajului sau scăderea
nivelului de salarizare).141
Statele Membre ale Uniunii Europene s-au confruntat cu diverse evoluţii ale
migraţiei forţei de muncă; de aici şi reacţiile diferite ale acestor state privind
implicaţiile liberei circulaţii a forţei de muncă din ţările candidate, după aderare.
Astfel, vechile ţări de imigraţie, precum Franţa, Belgia şi Olanda au înregistrat
valuri importante de lucrători migranţi, însoţiţi uneori şi de familii, în anii `50, `60, până
la mijlocul anilor `70. Pe lângă Germania şi Marea Britanie, aceste state gestionează
139
Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia şi Lituania
140
Misiunea Pemanentă a României pe lângă UE, Bruxelles, 2004
141
Ministerul Afacerilor Externe, “Notă referitoare la regimul liberei circulaţii a forţei de muncă după
aderare”, Bucureşti, 2004
113
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
142
Aranjamentul tranzitoriu nu se aplică Ciprului şi Maltei, datorită situaţiei specifice acestora; s-a
considerat că impactul economic al aderării Ciprului şi Maltei, cu populaţii sub 1 milion locuitori, este
prea redus pentru a fi semnificativ.
143
Olanda, Germania, Italia
114
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
144
www.europa.eu.int
145
www.europa.eu.int
146
Misiunea Pemanentă a României pe lângă UE, Bruxelles, 2004
115
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
muncă.147 Motivele cele mai des invocate au fost situaţia economică dificilă şi
îngrijorările privind creşterea şomajului.148
Măsurile restrictive anunţate au dat naştere la reacţii din partea noilor State
Membre, care îşi vedeau afectat unul dintre drepturile fundamentale rezultate din
apartenenţa la Piaţa Unică. Statele candidate, actuale State Membre, îşi doreau o
deschidere completă şi imediată a pieţei forţei de muncă din Uniunea Europeană,
însă au agreat aranjamentul tranzitoriu149. În cadrul acestui aranjament, statele
candidate pot, de asemenea, să decidă dacă îşi vor deschide pieţele muncii pentru
membrii actuali sau viitori ai Uniuniii Europene.
În cea mai mare parte, statele candidate au încercat şi încearcă, în special prin
relaţii bilaterale, să obţină derogări speciale în cadrul acestui mecanism. Nu se poate
vorbi de o poziţie similară a statelor candidate cu privire la restricţiile liberei circlaţii a
forţei de muncă impuse de Statele Membre ale UE-15, însă, în general, a fost
preferată soluţia aplicării «pincipiului reciprocităţii».
Guvernul Ungariei a anunţat intenţia de a introduce, începând cu 1 mai 2004,
măsuri de restricţionare pe piaţa muncii ungare pentru forţa de muncă vest-
europeană, în baza clauzei de reciprocitate, ca modalitate de contracarare a
demersurilor restrictive ale Statelor Membre. Guvernul ungar a declarat că vor fi
aplicate restricţii similare tuturor lucrătorilor din Europa de Vest, piaţa forţei de muncă
ungară rămânând totuşi deschisă lucrătorilor din celelalte state în curs de aderare.
Polonia a anunţat introducerea unor măsuri de retorsiune similare Ungariei, iar
alte noi State Membre150 şi-au manifestat, de asemenea, nemulţumirea, anunţând
posibilitatea unor măsuri restrictive pe bază de reciprocitate.
Letonia a iniţiat o dezbatere serioasă cu privire la prestaţiile de securitate
socială ce vor fi accesibile pentru muncitorii străini, care nu mai au nevoie de un
permis de muncă de la 1 mai 2004.
Slovacia, în schimb, a rămas adepta liberalizării maxime a pieţei muncii.
147
Misiunea Pemanentă a României pe lângă UE, Bruxelles, 2004
148
Ministerul Afacerilor Externe, “Notă referitoare la regimul liberei circulaţii a forţei de muncă după
aderare”, Bucureşti, 2004
149
mecanism specific etapizat
150
Cehia şi Slovenia
116
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
117
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
151
www.europa.eu.int/eurostat
118
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
152
Comunicat de presă referitor la Raportul Comisiei Europene privind libera circulaţie a lucrătorilor
după extinderea din 2004, Bruxelles, 8 februarie 2006
119
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
120
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Migraţia a existat dintotdeauna, chiar dacă fluxurile migratorii au fost mai mult
sau mai puţin intense, în funcţie de contextul istoric sau de circumstanţe foarte
diferite.
În prezent, deşi mulţi se arată îngrijoraţi de numărul mare de migranţi, de fapt
statisticile demonstrează că numărul imigranţilor este în scădere faţă de perioada de
la începutul secolului trecut, iar procentul acestora faţă de populaţia ţărilor primitoare
este mai puţin semnificativ. În schimb, a crescut numărul statelor considerate ca mari
recipienţi şi a celor de origine, precum şi numărul ţărilor care sunt atât ţări de
destinaţie, cât şi ţări de origine pentru migranţii internaţionali.
Deci, migraţia afectează un număr din ce în ce mai mare de state, luând
proporţiile unui fenomen care necesită o atenţie deosebită şi reglementarea unor
aspecte diverse, de factură economică, socială, culturală etc.
În multe sensuri, aproape toate formele de migraţie implică un tip de migraţie a
forţei de muncă; fiecare migrant este un potenţial actor economic cu un anumit impact
asupra pieţei forţei de muncă a ţării primitoare. Chiar refugiaţii sau familiile
migranţilor, pentru care criteriile de admisie şi motivaţia migraţiei pot diferi faţă de
cele ale lucrătorilor migranţi, pătrund pe piaţa muncii şi se integrează forţei de muncă
locale.
Putem, deci, afirma că migraţia internaţională a forţei de muncă este în prezent
un fenomen global, foarte puţine state rămânând neinfluenţate de acesta. Chiar dacă
este foarte dificil să se stabilească cu exactitate numărul total al lucrătorilor migranţi,
este totuşi clar că e vorba de o cifră semnificativă.
121
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
122
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
153
Tito Boeri, Herbert Brucker: “The Impact of Eastern Enlargement on Employment and Labour
Markets in the European Union Member States”, 2000
154
W. Maas: “Free Movement and EU Enlargement”, studiu prezentat în cadrul celei de-a cincea
Conferinţă Bienală a Asociaţiei pentru Studii a Comunităţii Europene, Toronto, 2002
123
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
aceasta, iar, pe de altă parte, generează noi locuri de muncă şi sporesc cererea
pentru o serie de sectoare de activitate.
De fapt, la nivelul pieţei muncii comunitare, migraţia economică împiedică
creşterea sau chiar reduce costurile cu forţa de muncă, participând astfel la creşterea
competitivităţii internaţionale.
Mai mult, consider că migraţia forţei de muncă poate reduce strangulările care
apar pe piaţa muncii, contribuie la reducerea inflaţiei generate de creşterile salariale
şi, deseori, la dezvoltarea unor noi culturi antreprenoriale.
Un alt aspect care ar susţine rolul imigranţilor în societate, valabil cu precădere
în Uniunea Europeană, se referă la schimbările demografice şi, în special, la
îmbătrânirea populaţiei. Multe dintre Statele Membre, chiar şi cele care se opun
aplicării imediate a acquis-ului privind libera circulaţie pentru statele care urmează să
adere la Uniune, se confruntă cu consecinţele demografice şi sociale ale îmbătrânirii
populaţiei. Aceasta generează îngrijorări în legătură, mai ales, cu perspectivele
creşterii economice şi rata de dependenţă dintre pensionari şi populaţia activă, un
număr tot mai redus de lucrători fiind nevoiţi să susţină o populaţie tot mai
îmbătrânită.
Din acest motiv, acceptarea lucrătorilor migranţi, mai ales din noile State
Membre, ca mijloc de susţinere a creşterii economice şi protejare a sistemelor de
securitate socială şi regimurilor de pensii, va reprezenta o preocupare deosebită în
anii care urmează.
Şi, deşi imigraţia probabil că nu poate răspunde singură la astfel de probleme
ale sistemelor de securitate socială, cel puţin are un impact sigur asupra creşterii
populaţiei. O problemă ar reprezenta-o faptul că, deşi familiile noilor sosiţi se
caracterizează prin rate de fertilitate mai ridicate, îşi însuşesc rapid trăsăturile
comportamentale ale restului populaţiei. Cu toate acestea, în ţări cu fertilitate din ce
în ce mai scăzută este încurajată imigraţia pentru a menţine stabilă populaţia şi, mai
ales, pentru a menţine rate de dependenţă acceptabile.
Consecinţele îmbătrânirii populaţiei, atât asupra pieţei muncii, cât şi asupra
sistemelor de pensii şi de îngrijire a sănătăţii, vor avea influenţe importante asupra
modului în care va fi considerată problema migraţiei.
124
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Ca atare, unele ţări vor fi în situaţia de a solicita şi în anii care vor urma forţă
de muncă pentru activităţi pe care imigranţii le-ar accepta, cu atât mai mult cu cât
previziunile economice arată că va creşte oferta de locuri de muncă din partea
inferioară a piramidei ocupaţiilor, mai greu acceptate de populaţia nativă.
Există, de asemenea şi alte aspecte economice pozitive care susţin migraţia
forţei de muncă în cadrul Uniunii. Statele Membre pot înregistra câştiguri din acest
fenomen, câtă vreme migranţii primesc, în general, salarii mai mici decât venitul
realizat de aceştia ca valoare adăugată la economie. Din acest motiv, câştigurile
imigranţilor nu ar reprezenta o povară pentru populaţia naţională.
În mare parte, Statele Membre ale Uniunii Europene susţin ideea unui acces
controlat şi contingentat al forţei de muncă migrante, în special din ţările candidate,
luând în considerare încheierea de acorduri privind migraţia forţei de muncă în
domenii de interes. Astfel, se poate controla fenomenul migraţionist, lucrătorii migranţi
fiind orientaţi spre anumite sectoare cu deficit de forţă de muncă. Pe de altă parte,
lucrătorii migranţi sunt mai bine protejaţi, beneficiind de egalitate de tratament şi
condiţii de muncă asemănătoare cu cetăţenii statului gazdă.
În cadrul Uniunii Europene, există poziţii foarte diferite în ceea ce priveşte
libera circulaţie, ceea ce face problema migraţiei de o foarte mare importanţă atunci
când este abordat subiectul extinderii.
Totuşi, studii efectuate de un institut de cercetare german arătau că atâta
vreme cât imigranţii nu sunt atraşi doar de sistemul de protecţie socială, influxul de
forţă de muncă poate genera o creştere a PIB în statul primitor. Cu alte cuvinte, câtă
vreme lucrătorii migranţi muncesc legal, plătesc taxe şi nu sunt doar beneficiari ai
sistemului de asistenţă socială, imigraţia este acceptabilă.
În acest sens, în prezent, cheltuielile cu securitatea socială pentru migranţi nu
reprezintă o povară pentru Statele Membre, societăţile acestora şi economie,
deoarece, în cea mai mare perte, lucrătorii migranţi sunt plătitori neţi. Astfel, aceştia
plătesc mai mult pentru contribuţii şi taxe decât beneficiază de prestaţii sociale sau
folosesc infrastructura socială din ţările primitoare.
De altfel, principala problemă generată în prezent de migraţie în “fortăreaţa”
Uniunii Europene este reprezentată de procentul mare de imigranţi ilegali şi impactul
acestora asupra nivelului salariilor, şomajului şi economiei în general. Consider, de
125
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
126
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
127