TUDOR ARGHEZI – PSALMI

Ciclul de poezii Psalmi face parte din volumul Cuvinte potrivite,

aparut in anul 1927, dar acest tip de poezii apare si in in alte
volume. Aparitia Psalmilor sunt urmarea experientelor traite de
poet care a fost o peioada calugar la manastirea Cernica.
Tema poeziei : Psalmii se incadreaza temei cunoasterii absolutului,
a Divinitatii. Poetul se afla in ipostaza cautatorului de adevar, care
isi pune intrebari despre existenta. El isi doreste sa gaseasca
raspuns intrebarilor sale. Uneori isi da seama ca este inutil si vrea
sa renunte : “vreau sa pier in bezna si in putregai/nencercat de
slava, crancen si scarbit”. Totusi, dorinta de cunoastere il face sa
nu renunte. De aici se nasc o serie de atitudini lirice:
- ruga fierbinte: “ruga mea e fara cuvinte”. Poetul are
constiinta nimicniciei sale in raport cu Dumnezeu. El este
singur, asemeni copacului fara rod, care isi doreste sa aiba un
rost: “tare sunt singur, Doamne, si piezis/copac pribeag uitat
in campie/”. Singurul semn pe care il asteapta este aparitia lui
Dumnezeu
- dorinta de a atinge absolutul: “vreau sa te pipai si sa urlu :
“Este!”Isi doreste o Divinitate palpabila, care sa-I poate
raspunde, cu care sa se lupte drept, esi “cercasem eu, cu arcul
meu/sa te rastorn pe tine, Dumnezeu”
- asteptarea revelatiei: “trimite, Doamne, semnul departarii/Din
cand in cand, cate un pui de inger”. In conceptia poetului,
Dumnezeu a lasat lumea singura, a uitat de ea si omul il
cheama disperat. Poetul are drept dovezi vorbele sfintilor,
“sfintii au lasat cuvant ca te-au vazut/si ca purtai toiag si
barba neagra”, dar vrea dovezi palpabile ale existentei lui
Dumnezeu. Cautarile devin dramatice, fiindca Dumnezeu
refuza sa se arate : “esti ca un gand, si esti, si nici nu
esti/intre putinta si-ntre amintire.”
- Motivul cautarii este credinta sau tagada “pentru credinta sau
pentru tagada”, iar cautarea dramatica izvoraste din dorinta
de certitudine si teama de iluzie
- Ironia – atunci cand nu mai afla drum spre Dumnezeu, poetul
recurge la arma revoltei: “ de cand s-a intocmit Sfanta
Scriptura/Tu n-ai mai pus picioru-n batatura/si anii mor, si
veacurile pier”
- Neputinta: “oriunde-ti pipai pragul cu soapta tristei rugi/dau
numai de belciuge, de lacate si drugi”. Poetul simte limitele
cunoasterii, se simte imprejmuit ca intr-o gradina, dar isi
doreste sa distruga toate piedicile intalnite in cale
- Revolta:” inversunat de piedici, sale sfaram imi vine/dar
trebuie-mi dau seama, sa-ncep de-abia cu tine”. Ii reproseaza
lui Dumnezeu faptul ca nu a creat pamantul din mila si
iubire, ca moartea e unica realitate. Totusi, el nu renunta sa
caute raspuns la cautarile lui.
- In final, dupa multe cautari, poetul isi da seama ca Dumnezeu
nu trebuie cautat in afara lucrurilor, ci in interiorul finite sale.
Numai acolo, va gasi el raspunsul la intrebarile despre
Dumnezeu.
Concluzie: Psalmii lui Tudor Arghezi reprezinta o tema
filosofica, de cunoastere a adevarurilor absolute. La origine,
cuvantul psalm inseamna imn de slava inchinat lui Dumnezeu.
Arghezi a transformat psalmul intr-o poezie a marilor intrebari.
Pana la un punct, psalmii arghezieni se aseamana Psalmilor lui
David, numai ca in Biblie este clara existenta lui Dumnezeu, pe
cand Arghezi isi pune intrebari. Arghezi nu este un poet ateu, ci
unul care vrea sa afle marile adevaruri ale vietii.