Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
22Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Romani Si Evrei in Exilul Romanesc- Adrian Niculescu

Romani Si Evrei in Exilul Romanesc- Adrian Niculescu

Ratings: (0)|Views: 1,544 |Likes:
Published by teodora_dragulescu

More info:

Published by: teodora_dragulescu on Jan 04, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/20/2013

pdf

text

original

 
Romani si evrei in exilul romanesc
I.Contributia evreilor din exilFatetele exiluluiIn cadrul vastei categorii intitulate, mai mult sau mai putin eufemistic, a „romanilor de pestegranita“ sau „din afara granitelor“, a „romanilor de pretutindeni“, a „diasporei“, a „emigratiei“ etc., aexistat, pina la Revolutia din Decembrie 1989, si un segment aparte, bine conturat, desi redusnumericeste, numit, in virtutea angajamentului sau politic, „exil“.Exilul are o veche traditie in istoria Romaniei. Primul exil, cel postpasoptist, a „facut“, la propriu, se poate spune – pornind, practic, de la zero, si-n conditii inimaginabil de vitrege – statulroman modern. Natiunea romana insasi, intr-un fel, s-a nascut in exil, mai precis la Paris, acolo unde afost inaltat pentru prima oara, o data cu victoria Revolutiei din februarie 1848, in Franta, si drapelulnational, tricolorul. Cel de-al doilea exil – si, sa speram, ultimul din istoria noastra – incepe o data cuinstaurarea dictaturilor, in 1938, si, mai concret, in septembrie 1940, o data cu instalarea guvernariilegionaro-antonesciene. Facind deliberat abstractie de perioada complexa a „celor trei dictaturi“,dintre 1938 si 1944 (dictatura regala a lui Carol II – 11 februarie 1938-5 septembrie 1940, guvernareaAntonescu-Sima – 6 septembrie 1940-24 ianuarie 1941 si, in sfirsit, regimul militaro-antonescian„pur“, pina in 23 August 1944), dupa formula facuta celebra de cartea omonima a lui LucretiuPatrascanu (partizanul, dar si victima tragica a celei de-a patra, cea mai teribila, si cea mai lunga – comunismul –, singurul totalitarism adevarat, deoarece, timp de peste patru decenii, a controlat totul,incepind cu motorul societatii, economia, facind cele mai mari ravagii, inca incalculabile), care au produs, si acestea, un exil cu multe fatete, demne de tratat in parte, ne vom ocupa, in expunereanoastra, doar de exilul anticomunist din perioada 1945/1948-1989 – mai exact (lasind la o partetendintele marginale, fascistizante, de tip legionaro-antonescian), vom urmari componenta netmajoritara a exilului, cea democratica, si contributia adusa acestuia de concetatenii nostri, de diferiteorigini etnice.In acceptiunea noastra, exilul reprezinta, deci, comunitatea acelor persoane originare dinRomania care, aflindu-se in Lumea Libera intre anii 1945/1948 si 1989, au desfasurat activitate politica publica, democratica, anticomunista, denuntind regimul instalat la Bucuresti, indiferent decum au ajuns in Occident (fugiti sau ramasi, ca mai toti romanii, prin emigrare legala, pentru„reintregirea familiei“, sau ca evrei, ca germani, in calitate de cetateni straini sau minoritati religioaseetc…) si indiferent daca au avut sau nu statut de refugiat politic. Prin urmare, pentru noi, notiunea de„exil“ se suprapune peste aceea de „exil militant“.Asa a fost si la 1848. A existat, atunci, vreun exilat inactiv? Nu e suficient sa fi ajuns satraiesti in Occident pentru a face parte din „exil“ (in ciuda sensului originar al termenului), in absentaunei actiuni politice publice. Nici simpla detinere a statutului de „refugiat politic“ nu indreptatea,automat, la aceasta, stiut fiind ca azilul politic, distribuit, la vremea aceea, cu larghete, ascundea, defapt, in majoritatea cazurilor, un exil economic, adica, in realitate, o banala „emigratie“, indiferenta politic (azilul politic era aproape singurul mijloc de a ramine intr-o tara occidentala). Timp de peste 40de ani, exilul a dat glas celor ce nu mai aveau drept la glas, a fost actiunea si vocea libera a celor carora li se luase dreptul la actiune si la voce libera.Asadar, pe linga refugiatii politici propriu-zisi, majoritatea etnici romani, care „ramineau“daca aveau sansa unei calatorii in Vest, sau care fugeau clandestin – trecind granita aventuros, pe subsirma ghimpata, ori aruncindu-se in Marea Neagra, in cautarea disperata a unui vapor „occidental“
 
turcesc sau grecesc, ori, cel mai ades, traversind Dunarea spre Iugoslavia (singura tara „aproape“libera din jur, oricum, semnatara a Conventiei de la Geneva din 1951, privitoate la refugiati) – sint desocotit aici si toate acele persoane care au putut emigra legal, cu sau fara nevoie de azil politic, o dataajunsi la destinatie, dar care si-au onorat si manifestat in mod public atit conditia de romani, cit siaceea de oameni liberi, ceea ce constituia un privilegiu rar.Mult timp, minoritatile nationale si religioase, avind o tara de referinta dincolo de Cortina deFier, au format grosul emigrarilor legale din Romania spre Lumea Libera. Primii si cei mai numerosiau fost evreii, un exod pornit inca inainte de nasterea Statului Israel, in 1948, cu virfuri in anii 1949-1952 si 1959-1962 si multe sincope, cu circa 400.000 emigrari (desi cifra pare a fi ceva mai mica,dupa studiile dlui dr. Avram Rosen), in 40 de ani, dar majoritatea inainte de 1965; au fost urmati,incepind cu finele anilor ’60, de germani, cu un numar similar de plecari (singurul comparabil cu„aliya“-ua romaneasca, dar in doar 20 ani, cu virfuri prin 1976-1980), si apoi de alti minoritari (ingeneral posesori de pasapoarte straine, expulzati in primii ani comunisti), proportional cu ponderealor: greci, italieni, armeni, turci, si, in sfirsit, minoritatile religioase (in special neoprotestanti,majoritatea romani, ajutati de SUA). De-abia mult mai tirziu, dupa Actul Final de la Helsinki, din1975, a inceput sa fie posibil si exodul masiv al majoritarilor romani (pina atunci nu se facusera decit„cu picatura“, in cazuri exceptionale, „cumparari“: de exemplu, prin sinistrul avocat londonezJacober). Cei mai multi au beneficiat de celebra „reintregire a familiei“, prevazuta explicit deamendamentul „Jackson-Vanik“, din legea americana pentru acordarea „clauzei natiunii celei maifavorizate“. Ei au „echilibrat“, astfel, „componenta etnica“ a vastei categorii a celor „plecati dinRomania“… Iata, deci, ca, din Romania, care, pentru toti locuitorii ei, indiferent de origine, devenise, prin comunism, „infernul pe pamint“ (parafrazind titlul unei carti uitate, semnate de un evreu angajatin exilul militant romanesc, Ruben Rubsel, aparuta la Paris, in 1955, si readusa in actualitate de catredl Harry Kuller) fugeau nu numai minoritarii, ci, in primul rind, romanii. Asta ar fi trebuit sa le dea degindit vremelnicilor dictatori. Din pacate pentru tara, n-a fost cazul. La 12 ani de la Revolutia dinDecembrie, inca simtim consecintele.Dar daca dintre etnicii romani care, proportional, au sfirsit prin a dobindi o intiietate – de fapt,intristatoare – printre „destarati“, doar o minoritate infima, apreciata la circa 200-300 de persoane, s-aangajat, in decurs de peste patru decenii, in activitati militante de exil, e logic ca, dintre minoritari(care-si aveau, deja, o tara de referinta), si mai putini au adoptat un astfel de comportament. Insadintre acesti putini, in mod indubitabil, contingentul cel mai mare l-au dat evreii (am si vazut un primexemplu: Ruben Rubsel).Acest fapt a fost posibil poate si deoarece, in opinia noastra, evreii au stiut mai bine decittoate celelalte minoritati sa-si asume, avind si o experienta istorica in acest sens, necesara, dublaidentitate: aceea de israelieni, pe linga aceea de romani. In plus, dintre toate grupurile minoritare, eidispuneau de departe de cea mai buna pregatire intelectuala, factor net favorizant in acest proces. Sane gindim ca, la o populatie emigrata similara (dar formata mai degraba din tarani si meseriasi, chiar daca mai inaintati socio-economic decit romanii de aceeasi conditie), germanii – dupa vom vedea mai jos – n-au dat decit patru sau cinci militanti de exil demni de acest nume si foarte tirziu (grupul din jurul scriitorilor timisoreni William Totok si Herta Müller, plecati de-abia catre mijlocul anilor ’80).Dar e evident ca nimic nu i-ar fi destinat pe evrei acestui rol de „romani“ in exil, stiute fiind persecutiile pe care adesea le-au avut de suferit in trecut, in tara noastra, si care ar fi predispus, poate,la alta reactie, de comprehensibil rejet (foarte prezenta, de altfel, si ea, dar nu in acest segmentspecific!). Sa nu uitam ca integrarea etnica, in tesutul national, a evreilor, la numai citeva zeci de anidupa Marea Unire din 1918, nu era reala decit, eventual, in unele parti ale Vechiului regat, mai ales laBucuresti si in Muntenia. Statul roman interbelic a fost mai degraba un stat etnic al romanilor decitunul civic, al tuturor cetatenilor sai. Chiar incetateniti, era dificil, pentru minoritari, sa evite senzatiade „tolerati“. Pina prin anii ’40-’50, era greu ca un evreu transilvanean, bucovinean sau basarabean
 
(care, de cele mai multe ori, era de limba si cultura maghiara sau germana – sa nu uitam ca Austro-Ungaria i-a emancipat pe evrei inca de la infiintare, in 1867, ceea ce i-a atasat visceral de aceasta, pecind Romania n-a facut-o decit fortat, dupa 1918; ce bucurie putea fi pentru un evreu ungur ardeleantrecerea sub ultimul stat european care nu ii recunostea drepturi cetatenesti?) sa se simta cu adevarat„roman“, atasat de valorile romanesti. Este si motivul pentru care, in primele valuri de emigrareisraelita masiva, din acei ani, s-a manifestat mai mult si respingerea „romanitatii“.In Romania interbelica, evreii erau impartiti in doua grupuri mari: asimilationisti si sionisti.Schematic, se poate spune ca asimilationistii erau mai degraba cei din Vechiul Regat, mai bineintegrati, pe cind sionistii erau cei din provinciile unite dupa 1918. Primii erau legati mai ales de PNL(cazul cel mai cunoscut: W. Fildermann), ceilalti, mai cu seama de Partidul Evreiesc si, uneori, destinga PNT si PSD). Dupa 1930, o data cu sporirea antisemitismului, tendinta sionista creste. La scaracelor aproape 900.000 evrei, citi numara Romania in 1940, comunistii reprezentau o infimaminoritate, proportie perfect valabila si la nivelul anului 1945 (desi, prin Holocaust si pierdereaBasarabiei, evreii se injumatatisera). Faptul ca „multi comunisti au fost evrei, putini evrei au fostcomunisti“, dupa celebra formula a dlui H. Kuller, este o realitate incontestabila. Prin insasi structuralor sociala (negustori, meseriasi particulari, oameni de afaceri, profesiuni liberale), evreii (ca siitalienii, armenii, grecii), in ciuda traditiilor lor egalitare si in pofida conditiei de victime ale regimuluifascist, erau funciar incompatibili cu comunismul si au fost printre cei mai loviti de nationalizari, lacare se mai poate adauga, in cazul evreilor religiosi, si impunerea ateismului de stat. Asa se explica dece imensa masa a evreimii romane, si burghezo-asimilatii, si sionistii, cu exceptia – cel putin initiala – a unui nucleu de comunisti, departe de a pactiza cu regimul (cum abuziv incearca unii, azi, sainsinueze), literalmente „a votat cu picioarele“, cum se spunea. A optat, adica, si din convingere, dar sidin cauza confiscarilor, pierzind (a doua oara in citiva ani, dupa legile lui Antonescu de spoliere prin„romanizare“, abrogate la 23 August 1944) si urmind sa lase totul indarat si sa ia calea emigrarii spreIsrael. Ceea ce, in primii ani, era departe de a fi o destinatie comoda...Paradoxal, tocmai regimul comunist, cu tot cortegiul sau de suferinte si privatiuni, de nivelarein jos, dar si cu partea sa ideologic internationalista (cel putin initial, pina ce national-comunismulceausist a luat amploare, in anii ’80) si integrator-fortata, a contribuit, cred, cel mai mult laamalgamarea evreilor in tesutul national. Astfel incit si ei, potrivit unui soi de sociologie a inchisorii,au inceput prin a se simti din ce in ce mai „romani“, supusi acelorasi vexatiuni, solidari in aceleasiincercari. Intre un evreu plecat in 1945, cel mai ades, justificat, intorcind spatele, si unul plecat in1975 sau 1985, diferenta, in privinta sentimentului sau de apartenenta intima la Romania, e mare.Singurul – imens – avantaj al evreilor, care-i deosebea net de restul populatiei majoritare ilconstituia tocmai dreptul la emigrarea legala, un vis aproape de neatins pentru romanul de rind (desi,macar teoretic, posibil, dupa amintitele acorduri de la Helsinki, din 1975), dar care nu stirnea decitarareori resentiment. Un roman „fugit“ si un evreu plecat legal sfirseau prin a gindi si a actiona din cein ce mai asemanator, chiar daca primul nu mai avea tara, iar celalalt avea una, si inca primitoare.Veneau din acelasi loc, purtau, tot mai mult, aceeasi suferinta…Evreii alcatuiesc, totusi, cel mai mare numar dat de o minoritate exilului nostru. Nume sintdeci relativ multe si, mai cu seama, consistente si reprezentative. Incepind chiar de la simbolul cel maitare, fostul sef-rabin Alexandru Safran (n. 1910, marele prieten al regelui Mihai, cu care a impartasitun exil comun, genevez, omul care a contribuit decisiv la conferirea titlului de „Just al popoarelor“reginei-mama Elena) si de la varul sau, vitriolicul publicist David Safran, care semna in La NationRoumaine, organ al Consiliului National Roman (un succedaneu de guvern roman in exil), numeroasearticole (personal, mi-aduc aminte de lunga serie Moses Rosen – politruc), si care, la Europa Libera,tinea rubrica religioasa iudaica Pericopa saptaminii, la prietenul de actiune al marelui rabin, celebrul patriot liberal si anticomunist Wilhelm Fildermann (1882-1963), fost deputat PNL (ca si Al. Safran,fugit clandestin, nu plecat legal, ca evreu, din Romania; ca liberal, el urma sa fie cooptat in Consiliul

Activity (22)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Veneta Zh liked this
Andra Toma liked this
daniluz8888706 liked this
Dr.puiu Harold liked this
Dr.puiu Harold liked this
Fabian Luca liked this
Donciu Nina liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->