Autorul , etnologul Simion Florea Marian spune ca aceasta

legenda i-a fost spusa de catre Vasile a lui Pintelei Sutu (71 de ani)
 din satul Frumosul si Vasile Tanul(76 ani) din comuna Dragosa,
districtul Campulung, si a fost publicata pentru prima data,
in anul 1894 in revista "Vatra", anul I, pagina 208-210.

                  Legenda Dacilor

       Asa spuneau batranii ca in Poiana Marului, care se afla in muntii despre apus de la
targul de astazi, de intindere cam de trei sute de juguri, era pe timpul dacilor un targusor,
in care se adunau acestia de pe munti si opcini, cand aveau ceva de vandut ori de
cumparat.

       Si cum ca intr-adevar a trebuit sa fie in vechime un targusor in aceasta poiana se

poate cunoaste de pe multimea de ziduri ce se mai vad si astazi. Iar urmele acestea se afla
mai ales spre muntele Scoruset, care se hotarniceste cu pamanturile satului Monastirea
Homorului. Tot in Poiana Marului s-au mai aflat, vor fi acum vr-o cativa ani de atunci, si
o multime de bani vechi de catre o femee din satul Frumosul, anume Ana Dumbrava, care
i-a aratat la mai multi oameni din satul sau. sub muntele Smidovaticul, care e spre apus
de la Poiana Marului si se desparteste de dansul numai prin apa Prislopului si a Poienei
Marului, de ailata parte insa sta in legatura cu Ciumarna si cu muntele Calul, se afla doua
pivnite foarte lungi, zidite cu lespezi foarte mari patrate si asezate una peste dunga
celeilalte.

       Una dintre aceste doua pivnite, despre cari asemenea se zice ca sunt de pe timpul
dacilor, e cam de doi stanjeni de lata si mai inalta de cat statura unui om. Ian aceasta
pivnita a intrat, inainte de vr-o cativa ani, Andrei Furcal din Dragosa cu o lumina aprinsa
pana la vr-o sapte prajini de afund, dar, stingandu-i-se lumina si neputand merge mai
nainte, nu putu sa-i dee de capat. Acuma pe pivnitele acestea, care sunt la gura inguste si
ai caror usciori erau facuti, dupa cum spun cei ce i-au vazut, din tarsan ( un fel de brad),
parlit, au crescut o multime de copcai mari si grosi, si de aceea nimeni nu mai poate intra
intransele.

       In pivnitele acestea zice ca-si tineau dacii din Poiana Marului averile lor. In
apropierea pivnitelor, despre care mi-a fost vorba, s-a aflat, inainte de vr-o douazeci-
treizeci ani, o lada cu bani la adancime ca de un stanjen. Lada aceea era facuta din
scanduri groase de bradau, cioplite numai din topor si prinse la capete cu cuie asemenea
de bradau. Scandurile erau albastre, un semn cum ca lada a fost foarte de mult ingropata
acolo, caci bradaul, daca e ingropat afund in pamant, nu putrezeste degraba, ci traieste
mai multe sute de ani. Iar groapa, in care fost pusa lada, se vede ca a fost sapata cu o
lopata, caci pe lada s-a aflat si o lopata de scorbura de bradau, care de asemenea era
albastra. Din oamenii aceia insa, care au aflat lada cea cu bani, nu s-a ales nimic, caci
scurt timp dupa aceea s-au nenorocit su au murit unul dupa altul. Se vede ca banii pusi
intr-insa au fost necurati, adica blastamati ca sa n-aiba nime parte de dansii afara de cel
ce i-a ingropat.
       Tot in partile acestea si anume pe Valea Dragosei, care izvoraste nu departe de
Poiana Marului, s-au aflat inainte de trezeci-patruzeci de ani, un sfredel si un topor de
piatra. Toporul era pe de o parte ca topoarele de azi, pe de cealalta parte insa era in forma
unei cazmale. Cand  s-a facut frabrica de ciment de la Valcau ( acum se numeste satul
Falcau, jud Suceava), taindu-se o parte de padure foarte veche, s-au aflat sub radacinile
mai multor copaci urmele unui zid. Risipindu-se zidul acela s-a aflat o piatra pe care sta
scris ca acolo a fost un sat al dacilor.