Insula Serpilor a fost pentru prima oara mentionata in anul 777 inainte de Hristos.

In
mitologia elena, intinderea de pamint este creatia lui Neptun, zeul marilor, care la
rugamintea zeitei Thetis a scos din pamint o insula pentru fiul ei Ahile. Insula a fost
denumita de catre greci cu numele de Insula Leuce (”Insula Alba”). O denumire similara
a fost data de catre romani care i-au spus Insula Alba, probabil din cauza faptului ca au
fost gasite pe insula ruine de marmura alba.
Ramasitele eroului troian si cele ale lui Patrocle au fost aduse de Thetis pe actuala Insula
a Serpilor, pentru a fi puse intr-un sanctuar. Cercetarile efectuate in zona in 1823
confirma legenda grecilor antici. Atit capitanul rus Kritzki, cit si neamtul Kohler au
descoperit ruinele templului inchinat lui Ahile, dar si alte edificii, presupuse locuinte ale
preotilor din antichitate. Alte descrieri ale templului le avem de la germanul Kohler.
Vestigiile descoperite de cei doi au fost ulterior expuse în muzeele din tarile lor. O alta
legenda se refera la faptul ca insula era o lume in care se refugiau sufletele celor morti.

Legenda lui Achile

Edificiul antic ar fi avut un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura avand
29,87 m. În partea de est a sanctuarului se afla templul închinat eroului Achile.
Arhitectura templului si a altor vestigii din insula era specifica epocii numita ciclopeana,
asemanatoare celor din Tesalia si Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatra
îmbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare
alba. Pe baza fragmentelor de constructie descoperite, templul lui Achille a fost un
monument de arta, avand langa el mai multe camere, pentru functionarea oracolului,
precum si pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului.
Acest templu este mentionat de poetul roman Publius Ovidius Naso (care fusese exilat la
Tomis) în versurile sale, precum si de geograful grec Ptolomeu si de istoricul grec
Strabon. Filozoful grec Maximus din Tir (care a trait în secolul al II-lea dupa Hristos),
afirma în lucrarea sa “Discutii“ ca: “Achile locuieste într-o insula drept în fata Istrului, în
Marea Pontica. Acolo se afla templul si altarele lui Achile…“
Geograful grec Ptolomeu (care a trait în secolul I dupa Hristos) mentioneaza în opera sa
“Îndreptar geografic“ ca: “Insulele situate în vecinatatea Moesiei Inferioare, în acea parte
a Pontului pe care am pomenit-o, sunt: Boristene (la gurile Niprului, n.n.):57 grade, 15
minute – 47 grade, 40 minute si insula lui Achile sau Leuce (“Alba“)“.
Mai multe inscriptii antice au fost gasite pe insula, inclusiv un decret olbiopolitan (din
orasul Olbia) datand din secolul al IV-lea înainte de Hristos care cere tuturor locuitorilor
cetatii Olbia sa apere insula si sa-i alunge pe piratii care locuiau pe “insula sfanta”.
Istoricul Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), în lucrarea sa “Marea Neagra de la origini
pana la cucerirea otomana“ (2 vol., Bucuresti, 1988), afirma prezenta unor civilizatii
antice (ionieni, milesieni) pe litoralul Marii Negre. “Unul din popasurile cele mai vechi
este cel din “insula Alba“, Leuke sau Achilleis, mica stanca ce se înalta în plina mare în
largul gurilor Dunarii, si se numeste astazi Insula Serpilor. Acest punct de escala al
milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat în cinstea lui Achile Pontarches, protectorul
navigatiei si al comertului. (…) Istoria lor, trasata cu ajutorul numeroaselor inscriptii
scoase la lumina de sapaturi, indica stranse contacte între aceste porturi ale litoralului,
care pastreaza caracterele principale ale civilizatiei urbane a Greciei antice si populatiei
indigene ale hinterland-ului, geti sau sciti.“
O alta legenda se refera la faptul ca în mitologia greceasca Insula Leuke era considerata
un loc paradisiac, o lume în care se refugiau sufletele mortilor. Astfel, o alta denumire
atribuita de grecii antici este de Insula Makaron, adica “A fericitilor“. Unii cercetatori au
mers si mai departe cu speculatiile, traducand termenul Atlantis prin Fericire. Aceasta
speculatie a fost alimentata de faptul ca nu departe de Insula Serpilor, arheologii
sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlantilor.
Motiv de cearta intre mai multe natiuni
Pina in epoca moderna, Insula Serpilor a trecut pe rind prin miinile grecilor, romanilor,
bizantinilor, otomanilor sau rusilor, aceasta revenind Romaniei abia in 1878. Intre 1941
si 1944 e administrata de trupele germane, ce sint alungate in august 1944 de un
detasament sovietic. Tratatul de pace de la Paris (1946) lasa insula in posesia Romaniei,
insa doar pentru doi ani. In 1948, primul-ministru Petru Groza si ministrul de externe al
URSS, Viaceslav Molotov, semneaza la Moscova un protocol ce reface granita dintre
Uniunea Sovietica si statul roman. Aici se stabileste ca Insula Serpilor intra in
componenta URSS. In 1949, navele militare sovietice ocupa insula si instaleaza o baza
militara de supraveghere maritima si aeriana, cu sistemele radar care supravegheaza
zona Balcanilor. Situatia legala a protocolului si a procesului-verbal de predare a insulei
este problematica. Actele sint ratificate in 1961 doar de Consiliul de Stat al Republicii
Romane, nu si de Marea Adunare Nationala a Romaniei, asa cum cerea Constitutia. Prin
urmare, actele sint nule din punct de vedere juridic. Dupa disparitia Uniunii Sovietice
(1991), insula, impreuna cu baza militara, trece in administrarea Ucrainei.

Importanta strategica a Insulei Serpilor

Insula Serpilor, cu o suprafata de doar 17 hectare, nu prezinta o importanta prea mare
din punct de vedere teritorial si economic, în schimb are o foarte mare importanta din
punct de vedere strategico-militar.
Dupa destramarea Uniunii Sovietice în anul 1991, Insula Serpilor împreuna cu baza
militara, de control naval si aerian, de aparare antiaeriana si maritima, a trecut în
administrarea Ucrainei.
Statiile de radiolocatie aflate pe insula executa o cercetare aeronavala la mare distanta,
într-un perimetru ce cuprinde Marea Neagra si Marea Mediterana, pana la coastele Libiei,
rezultatele cercetarii fiind transmise unui punct de conducere. Pe insula sunt stocate
informatiile nucleare intercontinentale de pe teritoriul ucrainean. De asemenea, aici sunt
amplasate statii de bruiaj si ascultare atat a convorbirilor în fonie, cat si a celor prin
cablu.
Pe insula a fost dislocata o garnizoana militara cu mai multe subunitati independente,
care deservesc un heliodrom, un miniport militar, statii de radiolocatie, depozite,
instalatii energetice, un far si sistemul de paza si aparare a granitelor de stat ale
Ucrainei. Apararea bazei militare ucrainiene de pe insula se realiza printr-o nava de tip
fregata, o nava de patrulare si unul sau doua submarine.
În prezent pe insula locuiesc aproape 100 de persoane, în majoritate graniceri, împreuna
cu familiile lor si un personal tehnic. Din anul 2003 este localizata pe insula o expeditie
stiintifica permanenta a Universitatii Nationale din Odessa.
Insula în prezent este demilitarizata si se afla într-o dezvoltare rapida. În conformitate cu
Tratatul romano-ucrainean din anul 1997, autoritatile din Ucraina si-au retras divizia
militara, au demolat radarul militar si au transferat celelalte infrastructuri în mainile
civililor.
În afara de platforma de elicoptere, în anul 2002 a fost construit un debarcader pentru
vapoare de pana la 8 metri adancime si urmeaza sa fie construit un port maritim. Insula
este aprovizionata cu echipament de navigatie, inclusiv un far vechi de 150 ani. Energia
electrica este furnizata printr-un generator cu motor diesel si/sau un generator ce
exploateaza forta eoliana. Insula are si o infrastructura civila cum ar fi un oficiu postal, o
filiala de banca (a bancii ucrainene “Aval”), un punct de prim-ajutor, televiziune prin
satelit, retea de telefonie, un turn de telefonie mobila si o retea Internet.
Ucrainenii pretind ca insula este locuita. Presedintele Ucrainei, Leonid Kucima a facut o
vizita fulger în iunie 2003 pe insula. A fost deschisa si o sucursala a bancii Aval pe
aceasta stanca de 0,17 kmp. Aceste actiuni au avut loc ca urmare a faptului ca daca o
insula este locuita atunci legile internationale îi dau si dreptul la platou continental de 20
km.
La 5 iulie 2006, la initiativa consiliilor regionale Valcov si Chilia, Parlamentul regional din
Odessa a adoptat în unanimitate o decizie privind înfiintarea unei localitati (Belîi) pe
Insula Serpilor, hotarare care trebuie aprobata de Rada Suprema a Ucrainei. În
documentul adoptat cu acest prilej s-a mentionat ca aparitia acestei localitati pe Insula
Serpilor va permite “crearea conditiilor necesare în vederea dezvoltarii turismului stiintific
si a pescuitului, precum si crearea unor conditii optime de viata persoanelor care se afla
permanent pe insula”. S-a decis de asemenea, alocarea a 200.000 de grivne
(aproximativ 40.000 $) în scopul amenajarii noii localitati. Alte 300.000 de grivne
(60.000 $) ar putea sa fie alocate din bugetul de stat în acelasi scop.
Crearea unei comunitati permanente ar putea ajuta Ucraina în revendicarea Insulei
Serpilor. Romania sustine ca Insula Serpilor are statutul de stanca, deoarece nu este
locuita permanent si nu are surse de apa potabila. În disperare de cauza, autoritatile
ucrainiene au deschis pe insula, în ultimii ani, un hotel fara canalizare si un cabinet
medical, însa aprovizionarea cu apa se face tot prin intermediul elicopterelor.

Disputele dintre Romania si Ucraina

Statul ucrainean sustine ca Insulei Serpilor trebuie sa i se acorde pe langa ape teritoriale,
platou continental si zona economica exclusiva în Marea Neagra, reprezentantii romani
afirmand ca Insula nu se încadreaza în normele de drept pentru a i se acorda platou si
zona economica.
În anul 1997 s-a semnat un tratat între Romania si Ucraina prin care ambele state “au
reafirmat ca frontiera existenta între ele este inviolabila”. Romania a semnat acest acord,
ca o conditie a aderarii la NATO (care cerea Romaniei sa aiba tratate încheiate cu toate
tarile vecine). Cu toate acestea, ambele parti au fost de acord ca daca nu se ajunge la
nici un consens în urmatorii doi ani cu privire la frontiera maritima, fiecare parte se poate
adresa pentru arbitraj Curtii Internationale de Justitie de la Haga.
La data de 16 septembrie 2004, partea romana a adus aceasta disputa împotriva
Ucrainei în fata Curtii Internationale de Justitie cu privire la delimitarea platoului maritim
dintre cele doua tari, întrucat insula nu are importanta socio-economica.[9]. La 15
august 2005 Romania a depus un memoriu referitor la delimitarea platoului continental si
a zonelor economice exclusive din Marea Neagra. Romania a apelat la o astfel de sesizare
unilaterala, dupa ce timp de sapte ani negocierile cu Kievul nu au dus la nici un rezultat
în ceea ce priveste delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive,
precum si a statutului Insulei Serpilor din Marea Neagra. Ucraina trebuia sa-si prezinte
pozitia pana la data de 19 mai 2006. [10]
Dupa anul 1980, o data cu descoperirea de rezerve considerabile de titei si gaze naturale
în Marea Neagra, interesul pentru aceasta insula a crescut mult. Conventia O.N.U. asupra
marii de la Montego Bay recunoaste dreptul statelor sa-si extinda apele teritoriale la 12
mile, si în zona de exclusivitate economica, la 200 de mile marine.
Recent, au fost descoperite zacaminte de petrol (10 milioane de tone) si de gaze naturale
(1 miliard m³) în apropierea insulei. Resursele naturale nu sunt semnificative, dar
urmeaza sa se faca prospectari în urmatorii 2-3 ani.
Companiile petroliere British Petroleum (BP) si Royal Dutch Shell au semnat contracte de
prospectiuni cu Ucraina, iar compania Total cu Romania. Compania austriaca OMV
(proprietara celei mai mari companii petroliere din Romania, Petrom) a semnat un
contract cu un consortiu format din Naftogaz Ukrainy si Chornomornaftogaz pentru a
participa împreuna la licitatia pentru concesionarea respectivei suprafete.
 Delimitarea frontierei maritime în Marea Neagra între Romania si Ucraina conform
deciziei CIJ.
Platoul continental din jurul Insulei Serpilor a fost subiect al unei dispute între Romania si
Ucraina, litigiu care s-a judecat la Curtea Internationala de Justitie de la Haga. Miza
disputei romano-ucrainene a fost în primul rand strategica—accesul în apele teritoriale—
si economica—posibilitatea explorarii si, eventual, exploatarii resurselor de hidrocarburi.
Ambele parti au declarat, înaintea pronuntarii deciziei finale a Curtii, ca o vor respecta,
indiferent care va fi aceea.[11] Curtea Internationala de Justitie, prin decizia nr. 2009/9
din 3 februarie 2009 a acordat 79,34% din zona în disputa Romaniei prin a o-suta decizie
data de la înfintare. Romaniei îi revin 9.700 km² iar Ucrainei îi revin 2.300 km². Prin
decizia CIJ Insula Serpilor ramane în componenta Ucrainei.

Situatia actuala
Potrivit CIJ, Insula Serpilor nu este considerata insula, ci stanca, ceea ce face sa i se
atribuie o mare teritoriala nu mai mare de 12 mile marine, anunta NewsIn. Ucraina
sustinea ca formatiunea este o insula si cerea sa aiba dreptul la mai mult de 12 mile
marine.
Curtea Internationala de la Haga va anunta, in scurt timp, verdictul in cazul de delimitare
maritima intre Romania si Ucraina. Miza – impartirea celor 12.000 de kilometri patrati de
platou continental si zona economica exclusiva o reprezinta resursele: 100 de miliarde de
metri cubi de gaz si 10 milioane de tone de petrol, adica 73,5 milioane de barili.
Procesul a inceput pe 16 septembrie 2004, cind Romania a cerut Curtii sa inceapa
proceduri pentru solutionarea delimitarii platoului continental si a zonelor economice
exclusive in Marea Neagra.
Miza impartirii celor 12.000 de kilometri patrati de platou continental si zona economica
exclusiva o reprezinta resursele: 100 de miliarde de metri cubi de gaz si 10 milioane de
tone de petrol, adica 73,5 milioane de barili.
Resurse considerabile pentru ambele parti, in conditiile in care, potrivit ultimului raport al
Agentiei Nationale de Reglementare in domeniul Enegiei dat publicitatii, consumul total
de gaze in 2007 in Romania a fost de 16,4 miliarde de metri cubi, dintre care 4,6
miliarde de metri cubi au fost importati, adica 29% din consum, iar productia interna
este de 11,6 miliarde de metri cubi.
In urma cu cateva zile, Curtea de la Haga a dat verdictul in cazul Romania vs Ucraina,
trasand o linie de “compromis” intre variantele propuse de Kiev si de Bucuresti. Astfel,
Romania obtine 80 la suta din suprafata disputata si are dreptul de a exploata circa 70 la
suta din resursele de hidrocarburi.